Actual Slide

Protest cu vuvuzele la Mangalia: ”Ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți”

iun. 20, 2018 Maria Ionescu

În această după amiază,  începând cu ora 17.30, în piața Republicii din Mangalia, a avut loc o acțiune de protest a salariaților DMHI și DMHRM  la care au participat sute de persoane.

Motivaţia acestei  acţiuni de protest a fost situaţia incertă şi ambiguă cu care se confruntă de peste 6 luni cauzată de tergiversarea negocierilor privind tranzacţia pachetului majoritar de acţiuni al DMHI SA, fapt ce generează o nemulțumire acerbă în rândul salariaților societății la adresa conducerii Ministerului Economiei dar și a Guvernului României în general.

De asemenea, oamenii sunt nemulțumiți de amânarea în mod repetat a negocierilor colective privind salarizarea și alte drepturi salariale având în vedere faptul că în ultimii trei ani salariații DMHI nu au beneficiat de creșteri salariale.

”Suntem 1600 de salariați în șantier. Aici nu știu dacă suntem jumătate. Până nu vom fi uniți, nu vom reuși. Unitate, ăsta este cuvântul de ordine. Probabil ceilalți colegi au ales să facă ore suplimentare… Dar trebuie să luptăm pentru un salariu decent la opt ore de muncă. Nu-l vom obține decât dacă vom fi uniți. Unitate, unitate, unitate … ”

Atmosfera la acest protest a fost una încinsă. Oamenii au protestat cu vuvuzele, au agitat steaguri și au avut pancarte asupra lor.

Liderul Laurențiu Gobeajă a spus că la această întâlnire nu trebuie să discute despre hoți.

”Încă nu vrem să plecăm, încă mai vrem să rămânem în acest oraș. O parte din vină ne aparține pentru că am tolerat să fim tratați ca o forță ieftină de muncă. (…) Ăia hoți, ăștia hoți, mama lor la toți! Nu vrem să devenim o tară de emigranți.

Suntem a doua țară după Siria în ceea ce privește numărul de emigranți. Iar la noi nu e război. Trebuie să le arătăm celor ce ne conduc că ajunge! Ei ne-au tratat astfel pentru că le-am permis. Am acceptat să muncim pentru doi lei… trebuie să ne schimbăm atitudinea.

Astăzi sunt proteste în toată țara. Așa nu se mai poate. În urmă cu doi ani, aici lucrau 7000 de oameni.. Solidaritate!”, a spus Laurențiu Gobeajă.

Evident, minute in sir oamenii au scandat: Solidaritate, solidaritate, solidaritate…

Ultimul care a luat cuvântul a fost Marin Florian, prim-vice-președinte al Blocului Național Sindical. El a ținut să le spună salariaților că este din Mangalia, că bunicii și părinții săi au lucrat pentru șantier așa că îl doare tot ce se întâmplă.

”Principala problema este parandărătu. Băieții ăia, care sunt de la PSD și de-abia știu să citească … ei de șase luni de zile nu s-au înțeles cine ia șpaga. Această companie este o vacă bună de muls.”

La ora 19.00, protestul salariaților a luat sfârșit. Nu înainte însă de a le fi transmis celor prezenți că, în situația în care nu se vor aproba condițiile de asociere între Șantrierul Naval 2 Mai și Damen în cadrul ședinței AGEA din 21/22 iunie,  nu există o altă opțiune decât să plece la București. Noul protest va avea loc pe data de 28 iunie, între orele 12.00 și 15.00, la București, în fața Ministerului Economiei.

”Greva nu avem cum să facem în acest moment dar putem protesta”, a spus Marin Florian.

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!