Un an de la alegerile prezidențiale anulate sau cum a ajuns România într-un scandal de răsunet internațional

Astăzi se împlinește un an de la primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, care a condus la un scandal care a zguduit România. Primul tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut a provocat cel mai mare scandal politic din ultimii 26 de ani, care s-a finalizat cu anularea acestora și reluarea scutinului în luna mai 2025. Pe 24 noiembrie 2025 se împlinește exact un an de la primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, scrutin care părea, în seara aceea de duminică, doar foarte surprinzător, nu și istoric. Călin Georgescu, un outsider catalogat ca pro-rus, fără campanie clasică și cu cheltuieli declarate „zero”, ieșea pe primul loc, urmat de Elena Lasconi, șefa USR, în timp ce Marcel Ciolacu, premier în funcție, se oprea, la limită, pe locul trei.

Un an mai târziu, România nu își amintește însă atât șocul rezultatului, cât decizia fără precedent a Curții Constituționale din 6 decembrie 2024, prin care întreg procesul electoral a fost anulat și turul al doilea, programat pentru 8 decembrie, a fost oprit chiar când votul în diaspora începuse. Pentru prima dată, rezultatul unui scrutin prezidențial nu doar că nu a fost validat, ci a fost șters din istoria oficială printr-o hotărâre a CCR.

Într-un an, anularea alegerilor a trecut din registrul știrii „breaking” în cel al traumei democratice. Sondajele de opinie au consemnat că românii consideră anularea turului întâi „evenimentul absolut al anului 2024”, peste teme precum Schengen sau inflația, iar clasa politică și instituțiile încă își caută echilibrul într-un peisaj reconfigurat de criza de legitimitate a votului.

De la validare la anulare în doar patru zile. Cronologia crizei

Pe 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională adopta Hotărârea nr. 31, prin care valida rezultatul primului tur și confirma intrarea în turul al doilea a lui Călin Georgescu și Elena Lasconi, conform Legii 370/2004 și Constituției, care îi atribuiesc rolul de a veghea la respectarea procedurii de alegere a președintelui.

Instituțiile statului se pregăteau, aparent normal, pentru runda decisivă din 8 decembrie. Campaniile celor doi candidați intraseră în linie dreaptă, partidele își repoziționau sprijinul, iar diaspora se mobiliza pentru un vot care era prezentat drept confruntarea între un proiect pro-occidental și unul de rupere de linia euroatlantică. Ceea ce părea un joc democratic dur, dar previzibil, a fost spulberat la numai două zile distanță. Doar ca… pe 4 decembrie, președintele în funcție Klaus Iohannis desecretizează, cu acordul CSAT, documente care descriau o campanie hibridă masivă a Rusiei, cu zeci de mii de conturi false pe TikTok și alte platforme împingând artificial în sus candidatul Georgescu și mesajele AUR. Două zile mai târziu, pe 6 decembrie, Curtea Constituțională revine spectaculos asupra propriei validări și, prin Hotărârea nr. 32/2024, anulează întregul proces electoral, apreciind că rezultatul a fost „viciat în mod grav” de ingerințe externe, și dispune reluarea de la zero a alegerilor la o dată ulterioară stabilită de Guvern.

Rusia și TikTok

Ceva explicații au venit în lunile următoare, atunci când TikTok și presa internațională au început să detalieze mecanismele manipulării. O rețea de… 27.217 conturi false a fost identificată ca fiind dedicată promovării lui Călin Georgescu, prin comentarii coordonate, clipuri virale și distribuiri la scară, într-o campanie pe care CSAT a descris-o drept parte a unui „atac hibrid agresiv” al Rusiei. În același timp, notează stiripesurse.ro, a izbucnit un alt scandat, după ce presa a relatat, pe baza unui control ANAF, că Partidul Național Liberal ar fi plătit, prin firma Kensington Communication, o campanie pe TikTok cu același concept vizual și aceleași influențe narative ca operațiunile pro-Georgescu, campanie apreciată în documente CSAT drept „identică” cu o ofensivă de propagandă rusă din Ucraina. PNL și Kensington au negat că ar fi urmărit promovarea candidatului pro-rus, invocând „deturnarea” mesajelor de către rețele de influenceri și anunțând plângeri penale. Această suprapunere între o ingerință externă dovedită parțial tehnic și o campanie internă finanțată netransparent a alimentat percepția că frontul nu mai trece doar prin Moscova și platforme digitale, ci și prin București. Georgescu a capitalizat frustrarea unei părți a electoratului, prezentându-se drept victimă a „sistemului”, iar Lasconi a denunțat, la rândul ei, anularea drept o „lovitură dată votului”, în timp ce PSD și PNL erau nevoite să apere decizia CCR și, simultan, să explice propriile derapaje în zona campaniilor online.

Cutremur politic și “război” pe toate planurile

Decizia CCR din 6 decembrie nu a provocat doar un cutremur politic, ci și o criză constituțională. În doar câteva zile, Curtea a trecut de la validarea primului tur la anularea completă a alegerilor, în baza articolului 146 lit. f) din Constituție, care îi conferă competența de a veghea la respectarea procedurii de alegere a președintelui. Juriștii s-au împărțit între cei care au considerat că, în fața unor dovezi de ingerință străină, Curtea avea nu doar dreptul, ci obligația de a interveni, și cei care au văzut în auto-sesizarea CCR o depășire a limitelor legale.

Conflictul instituțional a explodat în aprilie 2025, când o judecătoare a Curții de Apel Ploiești a decis suspendarea și anularea Hotărârii CCR nr. 32/2024, preluând practic integral argumentele unei reclamante care invoca încălcarea dreptului de vot. Răspunsul CCR a fost la fel de dur. Prin comunicat oficial, Curtea a reafirmat că hotărârile sale în materie electorală sunt acte jurisdicționale, nu administrative, și nu pot fi cenzurate de instanțele de contencios administrativ, invocând explicit art. 146 și jurisprudența proprie.

Călin Georgescu a dus conflictul și pe teren european, cerând Curții Europene a Drepturilor Omului măsuri provizorii care să oblige statul român să reia alegerile de la turul al doilea, respectând rezultatul din 24 noiembrie. CEDO a respins însă cererea, apreciind că nu se află în fața unui risc de vătămare ireparabilă în sensul articolului 39 din Regulament, iar anularea și reluarea alegerilor ține de marja de apreciere a statului în protejarea integrității votului. Practic, Curtea de la Strasbourg a refuzat să devină arbitru al conflictului dintre Georgescu și CCR, lăsând în vigoare efectele anulării.

Candidați între victimizare, responsabilitate și recalcul politic

Pentru Călin Georgescu, anularea a însemnat trecerea bruscă de la postura de favorit la alegerile prezidențiale la cea de lider contestatar, fără mandat, dar cu un capital de frustrare uriaș în rândul celor care îl votaseră sau intenționau să îl voteze. Discursul său a oscilat permanent între retorica suveranistă – acuzând „dictatul Bruxelles-ului” – și narativul victimizării: verdictul CCR ar fi fost, în viziunea sa, „o lovitură de stat oficială” pusă în scenă de „elita globalistă”, mesaj care a rezonat cu o parte a electoratului AUR și al altor formațiuni radicale.

Elena Lasconi, în schimb, a încercat să se poziționeze drept vocea instituțională a revoltei față de anulare. A numit decizia CCR „ilegală și imorală” și a insistat că votul nu poate fi anulat la nesfârșit până „iese cine trebuie”. Totuși, intrarea într-o nouă campanie prezidențială, la doar câteva luni, a găsit USR și electoratul pro-european obosite și fragmentate. În alegerile din mai 2025, Lasconi obține doar circa 2,7% din voturi, mult sub potențialul sugerat de sondajele anterioare crizei, în timp ce o parte a votanților anti-sistem migrează către Nicușor Dan sau rămân acasă.

Pentru Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Mircea Geoană, anularea a fost, în același timp, scut și povară. Premierul PSD a salutat decizia CCR ca fiind „singura soluție corectă” în fața dovezilor de interferență rusă, dar imaginea partidelor tradiționale, asociate cu un sistem incapabil să prevină manipularea și acuzate, în cazul PNL, că au finanțat campanii online opace, a fost serios erodată. În 2025, candidatul susținut de PSD și PNL, Crin Antonescu, respectiv independentul Victor Ponta rămân în urma lui Simion și Dan. În același timp, PNL dă președintele interimar al țării, Ilie Bolojan, chemat să gestioneze tranziția până la alegerea noului șef al statului.

Drumul către alegerile din mai 2025 și noua hartă politică

Răspunsul instituțional la criză s-a concretizat în ianuarie 2025, când Parlamentul a adoptat o legislație electorală excepțională pentru mediul online. Orice mesaj de campanie trebuie însoțit de două coduri, unul pentru candidatul susținut, unul pentru tipul de finanțare, iar platformele sunt obligate să elimine în maximum cinci ore conținutul politic care nu respectă regulile de transparență. Măsurile au fost negociate în dialog cu Comisia Europeană și cu marii jucători digitali, de la TikTok la Google, Meta și X, ca încercare de a evita repetarea „dezastrului din noiembrie 2024”.

În acest nou cadru, alegerile prezidențiale sunt reprogramate pentru 4 și 18 mai 2025. Primul tur readuce în prim-plan radicalizarea. George Simion, liderul AUR, se clasează pe primul loc, cu aproximativ 41% din voturi, capitalizând frustrarea față de anulare și neîncrederea în „sistem”, în timp ce Nicușor Dan, candidat independent pro-european, intră în turul al doilea cu circa 21%. Crin Antonescu, Victor Ponta și Elena Lasconi rămân în urmă, certificat al slăbirii partidelor tradiționale și al fragmentării taberei moderate.

Turul al doilea devine, de facto, un referendum despre direcția geopolitică a României. Cu o prezență ridicată, de aproape 65%, Nicușor Dan câștigă președinția cu 53,6% din voturi, în timp ce Simion rămâne la 46,4%. Noul președinte se instalează la Cotroceni pe 26 mai 2025.

Societatea și neîncrederea în media și politicieni

La nivel social, anularea alegerilor a funcționat ca un test de stres pentru democrația românească. Protestele de la București și din marile orașe, în zilele imediat următoare deciziei CCR, au adunat atât susținători ai lui Georgescu, convinși că li s-a furat „victoria”, cât și oameni care nu îl votaseră, dar care au perceput anularea ca pe o „linie roșie” periculoasă – ideea că votul poate fi șters, chiar și cu argumentul legitim al interferenței străine. Imaginile cu alegători din diaspora, care au stat ore întregi la coadă pentru un vot declarat ulterior nul, au devenit simbolul unei frustrări transpartinice.

Studiile sociologice de la final de 2024 relevă o dublă realitate. Pe de o parte, majoritatea românilor consideră anul 2024 mai rău politic decât 2023, iar anularea turului întâi este percepută ca principalul eveniment intern al anului.

La un an de la primul tur al prezidențialelor anulate, România trăiește într-un paradox: este o societate mai suspicioasă, mai polarizată, dar și una care a început să discute serios despre alfabetizare mediatică, transparența finanțării politice și limitele legitime ale intervenției instituțiilor în momente de criză. Anularea votului din 24 noiembrie 2024 rămâne o rană deschisă pentru mulți, dar și un avertisment dur despre fragilitatea proceselor democratice într-o epocă în care frontul electoral trece prin servere, rețele sociale și algoritmi, nu doar prin secțiile de votare.