George Drăgan: DE CE? CÂND? CUM? Acestea sunt întrebările care ar trebui să stea în centrul politicii naționale antidrog

George Drăgan, președinte al Asociației Tomis Antidrog Constanța&Asociației Tineri Fără Dependențe a transmis o scrisoare deschisă către Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în domeniul drogurilor și adicțiilor prin care adresează mai multe întrebări rămase deocamdată fără răspuns. El spune că sunt zilnic postări, campanii și consultări despre droguri și adicții și cu toate acestea fenomenul continuă să evolueze. ”Un adolescent trebuie să știe ce sunt drogurile, ce riscuri au, cum refuză, cum își ajută un prieten și unde poate cere ajutor”, spune George Drăgan. DE CE? CÂND? CUM? – acestea sunt întrebările care ar trebui să stea în centrul politicii naționale antidrog.

Mai jos postăm scrisoarea sa integrală

SCRISOARE DESCHISĂ

Către: Agentia Națională pentru Politici și Coordonare în domeniul drogurilor și adicțiilor

CÂND VOM PRIMI RĂSPUNSURI CONCRETE DESPRE DROGURI?

„DE CE? CÂND? CUM?” – întrebările la care societatea românească așteaptă încă răspunsuri

În fiecare zi vedem postări, campanii, întâlniri, forumuri și consultări despre droguri și adicții. Ni se vorbește despre prevenție, reducerea riscurilor, servicii, programe, accesibilitate, tratament și consultarea societății civile.

Sună bine. Problema este că, pentru părintele care își vede copilul schimbându-se, pentru profesorul care se confruntă cu elevi vulnerabili sau pentru familia care se luptă cu dependența, aceste formulări generale nu mai sunt suficiente.

”Am discutat despre provocările actuale din sfera serviciilor și programelor, accesibilitatea și acoperirea lor teritorială, intervențiile de prevenire, inclusiv cele adresate copiilor, adolescenților și familiilor, precum și despre tratamentul și asistența integrată.”

strategie nationala droguri

Este un limbaj administrativ corect.

Dar întrebarea este simplă:

ȘI CE URMEAZĂ CONCRET?

• Unde este programul național coerent de prevenție?
• Câte ore de prevenție sunt făcute efectiv în școli?
• Câți copii și părinți sunt informați constant?
• Care sunt rezultatele măsurabile?
• Unde sunt centrele suficiente de tratament și recuperare?
• Ce facem cu tânărul care a început să consume?
• Ce facem cu familia lui?
• Ce măsuri legislative sunt pregătite?
• Când se schimbă legislația acolo unde realitatea a depășit cadrul actual?

În timp ce instituțiile discută, fenomenul continuă să evolueze.

Drogurile ajung în comunități, în anturaje, în mediul online, la petreceri și festivaluri. Apar substanțe noi, metode noi de distribuție și forme noi de promovare.

Iar vârsta la care un copil poate intra în contact cu aceste substanțe devine o preocupare majoră.

Un adolescent nu are nevoie de încă un forum.

Are nevoie să știe CE SUNT DROGURILE, CE RISCURI AU, CUM REFUZĂ, CUM ÎȘI AJUTĂ UN PRIETEN ȘI UNDE POATE CERE AJUTOR.

• Care este rezultatul concret al acestor consultări?
• Ce propuneri au fost preluate?
• Ce măsuri au fost implementate?
• Ce indicatori au fost atinși?
• Ce obiective au fost ratate?
• Cine răspunde pentru ele?

Pentru că o strategie nu înseamnă doar un document.

O politică publică nu înseamnă doar o întâlnire.

Iar prevenția nu înseamnă doar o postare pe Facebook.

Prevenția înseamnă oameni, programe, bani, continuitate, evaluare și rezultate.

Există deja programe naționale și obiective asumate pentru prevenție și asistență, însă tocmai diferența dintre ceea ce este scris în documente și ceea ce se întâmplă efectiv în comunități trebuie evaluată transparent.

DE CE? CÂND? CUM?

Aceste trei întrebări ar trebui să stea în centrul politicii naționale antidrog.

• DE CE continuăm să vorbim despre prevenție fără să vedem o schimbare suficient de puternică în teren?
• CÂND vom avea un program național de prevenție coerent, permanent și măsurabil, care să ajungă efectiv la copii, adolescenți, părinți și profesori?
• CUM protejăm generațiile următoare într-o societate în care accesul la informație despre droguri este mai rapid decât accesul la informație corectă despre prevenție?

Nu contestăm necesitatea dialogului.

Prevenția nu mai poate fi amânată. Realitatea nu mai poate fi cosmetizată. Iar viitorul copiilor noștri nu poate fi construit din comunicate seci și întâlniri fără rezultate vizibile.

Semnează George Drăgan, președinte Asociația Tomis Antidrog Constanța&Asociația Tineri Fără Dependențe