Liderul PSD, Sorin Grindeanu, cere o „comisie de criză pentru deblocarea României”, prezentând inițiativa ca pe o soluție salvatoare pentru problemele legislative și pentru evitarea pierderii fondurilor europene. Doar că propunerea liderului PSD ridică o întrebare incomodă: cum s-a ajuns ca România să aibă nevoie de o comisie de urgență pentru a face lucrurile care ar fi trebuit rezolvate prin mecanismele normale ale guvernării?
După ce social-democrații au transmis că nu vor susține automat proiectele necesare pentru îndeplinirea jaloanelor din PNRR și au condiționat voturile de anumite negocieri politice, Grindeanu vine acum cu soluția unei „comisii de criză”. Cu alte cuvinte, partidul care acuză blocajul pare să fie parte din ecuația care a generat acest blocaj.
Discursul despre „deblocarea României” pare, în acest context, mai degrabă o încercare de repoziționare politică decât o asumare a responsabilității. În locul unei discuții clare despre ce reforme trebuie adoptate și ce compromisuri sunt necesare, Grindeanu propune încă un mecanism de negociere, încă o masă politică la care partidele să discute despre probleme pe care tot ele le-au creat sau le-au amplificat.
Mai mult, invocarea fondurilor europene ca argument de presiune politică ridică semne de întrebare. PNRR nu este o monedă de schimb între partide și nici un instrument prin care un partid poate obține avantaje în negocieri de putere. Banii europeni sunt legați de reforme și angajamente asumate de statul român, nu de calcule electorale.
Sorin Grindeanu încearcă să se prezinte drept omul soluțiilor, însă criticii săi îi reproșează că vine cu soluții pentru o criză pe care chiar PSD a contribuit să o întrețină. După ce a acuzat „haosul” și lipsa de direcție, liderul social-democrat propune o comisie care să repare ceea ce clasa politică nu a reușit să gestioneze prin responsabilitate și dialog instituțional.
În loc să fie un semnal de maturitate politică, inițiativa riscă să pară încă un episod din lunga tradiție românească a comisiilor create pentru a analiza probleme care ar fi trebuit rezolvate prin decizii ferme.
