Liliana Naclad: Referendumul între manipulare și ratare. Învingători în fața unui neam învins

Liliana Naclad, una din cele mai cunoscute susținătoare locale ale referendumului pentru familie, a făcut o analiză atentă a evenimentului consumat în week-endul trecut. Citiți textul integral în cele ce urmează:

”Zilele acestea, Referendumul a fost subiect de discuții și acuze, unele mai  aprinse decât altele. Aparenta spălare a creierelor, de care este acuzată Biserica, nu este motivul pentru care oamenii au refuzat fie și simpla documentare. Vina este în minciuna consecventă a clasei politice.  Atâtea minciuni și discordii fac din popor un sat în care, degeaba se strigă acum “a venit lupul”, că nimeni nu îl mai crede pe Petrică, pentru că mințise cu nerușinare ani la rând.

Am urmărit intens și chiar am discutat și dezbătut în cercurile mele, restrânse de altfel la angajați, prieteni, sau la primul curs cu studenții. Concluzia:  oamenii nu mai credeau că această modificarea din Constituție nu ar fi avut nicio miză politică. Cei dezinteresați de subiect au luat de bună ideea că, prin mersul la vot, îi vor oferi lui Dragnea o pistă de lansare pentru a nu mai răspunde în fața Justiției, făcându-l fără pată și, deci, prezidențiabil. O fi și acesta un scop al actualului Legislativ, însă nu putea fi nicicum strecurat în acest referendum.  Deci cine a spălat cu vanish? Biserica sau clasa politică?

Țapii ispășitori și eșecul anunțat al unui demers fără demers

Că era necesar un referendum pe această temă, nu încape loc de tăgadă. Că demersul nu a avut niciun strop de strategie politico-socio-religioasă s-a văzut încă de la startul lui. De ce? Cine ar fi avut un alt interes decât verificare electoratului, în condițiile impunerilor rezultate din Ratificarea Convenției de la Istanbul?! Legislativul a aruncat în aer sume de bani, fără să aibă nicio dorință de a valida Referendumul. De vreme ce era un demers pe bani publici, audio-vizualul românesc trebuia înțesat cu anunțuri de interes public, în care se explice clar această inițiativă cetățenească. BOR a făcut o campanie intra-muros, în interiorul ei, ca și când ar mai fi fost nevoie de așa ceva. Nevoie era de un discurs explicativ, inclusiv al buletinului de vot, și nu abordată tema legăturii spirituale între un bărbat și o femeie, temă cunoscută și recunoscută încă de la facerea lumii.

O Biserică anacronică a dovedit că și-a anulat misiunea ei misionară

Fără o reformare a ei, gradul de încredere al rolului social coboară vertiginos către 0.  Singurul cleric care a înțeles nevoia de abordare coerentă a fost, din nou, părintele conf. univ. dr. Contantin Necula de la Sibiu și, desigur nuclee răzlețe de clerici, însă limitate ca acțiune de propagare. Coaliția pentru familie s-a erijat într-o entitate singulară, sperând într-o cunună de învingător. Coaliția a cooptat alte ONG-uri ce și-au dovedit incapacitatea, tocmai pentru că nu a existat coordonare la nivel național. Se va mai vorbi o săptămână, însă cui mai folosește?! Chiar azi am auzit oameni care abia ieri au priceput ce se întâmplă, deși ieri nu mai era campanie. Un absurd, pur românesc,  verificat la referendum! Suntem o masă amorfă, cleioasă, ușor de persuadat pe rețelele de socializare. O masă care înghite ca pelicanul idei furnizate!  Acum au votat cei a căror viață este creștină, dată de repere și norme lăuntrice, fără ca aceasta să reprezinte o viață activă în apropierea Bisericii, însă nici să o excludă. Surprinderea amară a venit chiar din rândul creștinilor de duminică, ceea ce vădește clar incapacitatea BOR de a reforma o lume lăsată în oglinda curentului sexo-marxist. Printre ei, chiar ieri, își anunțau lipsa de interes, motivat de existența unor interese meschine ale politicului, idee vehiculată intens de #Boicot. Iar rezultatul s-a văzut – votul de rețea a picat.

Elitele și diaspora

De cealaltă parte, între votanți s-au regăsit și elite care s-au manifestat împotriva curentului corectitudinii politice. Abordări cu impact major au avut Adrian Papahagi și Mihail Neamțu. Cel dintâi a explicat excepțional resorturile ideologice ale celor care vor să distrugă instituția esențială a familiei, prin redefinire. Din păcate, circulația acestor mesaje a fost relativ limitată. Diaspora, da, a votat pentru că sunt cei ce văd live incursiunile LGTB +. Ei trăiesc propaganda progresistă și trag un semnal de alarmă ce nu se aude nici măcar în ecou.

Șicană și capcană

Oponenții referendumului au  șicanat cu ideea că acest referendum este o capcană. Ei s-au folosit de întrebarea din buletinul de vot. Această întrebare a fost: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?” Si opțiunea DA sau NU. O astfel de formulare a dus la speculații, fiind considerată o capcană ce ascunde în spatele ei un articol nevăzut, neauzit și de aici suspiciunea că votul lor ar putea fi furat. De această idee s-au folosit cei care au adus în discuție boicotul. Doar că, o abordare atentă a subiectului ar fi dus la concluzia că în tabăra celor ce susțin referendumul sunt o serie de juriști bine plasați care nu ar fi permis ca acest demers al Coaliției pentru Familie să fie folosit sau furat. Întrebarea a fost formulată în maniera descrisă pentru a elimina un răspuns parțial. Nu doar la noi, ci și în legislația altor state este prevăzut ca formulările să fie clare, concise și să nu lase loc de interpretări. Opinez că nu s-a dorit efectiv aducerea la cunoștința votanților, iar campania a fost, oricum, foarte slabă – voit sau nu – Dumnezeu știe.

Însuși judecătorul Cristi Danileț și-a înmuiat discursul trecând de la ideea că referendumul este despre ura față de homosexuali, la încercări palide de a umbri necesitatea acestuia și chiar la renunțarea la ideea de boicot. Tot o pledoarie agresivă a avut inițial și Remus Cernea, însă o analiză detaliată i-a relevat faptul că boicotul nu e o soluție, ci a merge la vot și a vota NU, pentru a se cunoaște numărul celor care pot fi susținătorii familiilor homosexuale. Acum jubilează ca învingători în fața unui neam învins.

Falsa problemă a banilor cheltuiți

Sumele vehiculate pentru acest referendum sunt intre 20 și 40 milioane euro. Prin urmare, nu sunt date certe. În schimb, au existat în spațiul public voci care au spus că, de acum, se vor cheltui de 10 de ori mai mulți bani pentru a se aduce în prim plan o nouă paradigmă  socială și educațională. Perspectivele și schimbările opticii educaționale sunt cu mult mai costisitoare – spun aceleași voci.  Iată și un exemplu concret împărtășit de o mamă: ”dacă fiica mea are în clasă fata unei familii homosexuale, iar copilul meu a spus “mama Lavinei”, spre exemplu, în condițiile în care, în cuplu, acea persoană are rolul de tată al Lavinei, copilul meu va fi sancționat. Sancționat pentru firesc! Astfel că vom fi nevoiți să ne reeducăm, se ne recreăm ca noi indivizi, ignorându-ne natura. Vor fi retipărite manuale și se va intensifica propaganda gay. Franța și Canada au scos din uz cuvintele mama și tată, domn și doamnă și investesc sume colosale în refacerea conținutului programelor sau a simplelor formulare administrative. Oare ce poate urma? Reducerea persoanelor la indivizi fără personalitate și înrolarea lor într-o societate dezumanizată?”.

De la Democrație la Distopie prin Anarhie

Drept că democrația este forma cea mai bună de guvernare, însă nici pe departe de a fi perfectă, ci perfectibilă prin norme și repere. Pentru că îmi petrec mult timp în mașină, am întâlnit următoarea situație – Dacă există sens unic pe o stradă, iar din sens interzis vine altcineva, încălcând norma de circulație, se face apel la o lege a bunului simț care îl determină pe cel venit pe sens contrar să dea înapoi pentru a-mi face loc. Iar asta se întâmplă doar pentru că a încălcat un regulament uman. Omul, prin natura sa imperfectă face gafe și încalcă legi naturale, dar călcător de lege fiind, dorește să meargă  pe contrasens până într-acolo încât să îl elimine pe  cel care merge în sensul regulamentar.

Anarhia este dată de lipsa unui legislativ coerent, în care, fiecare și toți doresc să se impună pentru că, de, – este libertate! Da, dar o libertate fără reguli ne duce în jungla socială în care ne vom lupta pentru impunerea propriilor voințe, iar mulți vor ajunge până la acceptare de teama represaliilor. Or, acceptarea unei fante acum, care să devină un crater ulterior din care poate oricând să erupă o nouă ordine mondială este o vină cu care, eu personal, nu aș putea trăi.

Există și temerea că nepromulgarea formulei căsătoriei  între un bărbat și o femeie va aduce cu sine perspectivele unei societăți ce se apropie cu pași repezi de controlul furibund din romanul “1984”a lui Orwell, sau către distopia din scriitura lui Huxley, în care depersonalizarea, dezumanizarea, tehnicizarea și controlul genetic al lumii nou create ar putea deveni realitate.

Această temere este alimentată de faptul că izvorul ideologiei progresiste este marxismul cultural. Marxismul clasic ne-a vorbit despre muncitorii săraci, oprimați de bogați – capitaliști, ”burgheji” sau măcar chiaburi – și despre lupta lor de clasă. Marxismul cultural ne vorbește despre minorități sexuale oprimate de majorități bigote. Ăștia sunt dușmanii celor două versiuni ale marxismului: bogații și bigoții. Noi am trăit marxismul clasic, în perioada statului comunist. De aceea înțelegem în mod natural că lupta de clasă a fost doar un pretext al unor grupuri marginale de a pune mâna pe putere, în numele clasei oprimate. Au urmat crimele odioase  cunoscute de toată lumea și suprimarea libertăților fundamentale. Statul român a condamnat comunismul ca fiind un regim criminal.  În schimb, la Bruxelles, chiar anul acesta a fost dezvelit un bust al lui Marx de oficialii vremelnici ai Comisiei Europene. Iată de ce aceste temeri au glas.

Denunțarea Convenției de la Istanbul – o implicație firească a Referendumului

Pe 29 februarie 2016, Senatul României a ratificat Convenția de la Istanbul ce avea la bază o convenție adoptată de Consiliul Europei încă din 2011, îmbrăcată în forma de combatere a violenței domestice și a victimelor extremismului religios. Doar că în cei doi ani scurși de atunci nu s-a văzut nicio îmbunătățire a situației femeilor abuzate. În schimb Convenția a activat un mecanism de raportare pentru rolurile de gen ne-stereotipe (diversitatea sexuală de gen). Atunci când nu ești de acord cu manifestări ale homosexualilor, lesbienelor sau transexualilor și mai nou chiar și ale celor care suferă de disforie de gen (declasată ca tulburare mentală), ești trimis la faptul că Statul Român a ratificat această Convenție care ascunde ticluit termeni ce induc diversitate sexuală de gen, adică orice altceva decât cele două (masculin, feminin). Dacă întâmpini greutăți de înțelegere, Convenția îți impune să investești în material didactic pentru a putea fi apt să înțelegi această formă de progres.

Articolul 14, punctul 1: „Părțile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbați, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educație.”[1] Și atunci vom asista cu adevărat la cheltuirea banului public pe probleme ce nu sunt naturale prin ele însele.

Efectele și oportunități

În plan politic, efecte imediate ale Referendumului se vor reflecta în configurarea unei aripi conservatoare. Fie în interiorul unui partid ce va avea abilitatea de reformare, fie în nașterea unui nou partid. Mihai Neamțu pare să fi înțeles acest mesaj social, însă anticipez că nu va putea fi o voce puternică, în contextul în care nici conservatorii europeni nu par să mai aibă forță, pe fondul diversificării mișcărilor progresiste.

Dacă BOR și-ar recunoaște incapacitatea misionară, efectul de dorit ar fi o reorganizare prin schimbare de viziune. Dacă rămâne la nivelul actual, Biserica va trebui să se împace cu ideea unui rol marginal în cadrul societății viitoare. Chiar dacă există activitate misionară ținută pe principiul smereniei la nivel intern și de rapoarte, ea nu are ecou în spațiul social. De aici incapacitatea sa de a se ridica la un nivel rezonabil de adeziune în rândul maselor care să aibă deschiderea înțelegerii problemei veniturilor în BOR. Lucrurile sunt simple, se va readuce iar și iar în discuție problema impozitării veniturilor, până când aceasta se va petrece, tocmai pe acest fond: activitate misionară existentă, dar invizibilă, cazuri extrem de vizibile de opulență și imoralitate, fondul sărăciei naționale.

La nivel socio-cultural efectele sunt pe termen mediu și lung. Se vor intensifica manifestările culturale care să aducă în prin plan diversitatea de gen, urmărind îndeaproape calendarul european impus urmare a ratificării Convenției de la Istanbul. Social, va urma o aparentă perioadă de după val, însă sub val vor fi mereu si mereu alte trepidații ce vor ieși sporadic la lumină. În sfera pedagogiei publice, atât de sărăcită în ultima vreme, se disting par. Constantin Necula – o voce creștină în spațiul laic și Adrian Papahagi – o voce laică în spațiul creștin. Sunt încă și alte figuri publice cultivate în sfera socio-religioasă, însă fără impact discursiv major.

Un gest cu repercusiuni în istorie

Faptele noastre actuale au ecou în veșnicie. Fie că acum hrănim un copil al străzii, iar peste ani el va deveni medic și va salva alte vieți, făcându-ne și pe noi părtași realizărilor lui, fie că vom susține un om capabil să își ducă la bun sfârșit o misiune, fără a-l împiedica din răzvrătirea noastră umană – , sau pur și simplu vom sădi un copac, toate astea sunt fapte în istorie. Iar daca votul tău a lipsit, acela va fi făcut diferența peste generații. Lipsa de acțiune la Referendum face ca strănepotul strănepotului tău să nu mai poată trăi într-o lume cu repere și norme naturale, ci va deveni un individ depersonalizat, aflat într-o continuă stare de căutare a sinelui, pe care nimeni și nimic nu îl va ajuta să și-l găsească, pentru că acest lucru va fi desuet.

Nu fac apologia Bisericii ca instituție umană, însă mă raportez la ea ca fiind oglindă a cerului și închei cu ceea ce părintele Arsenie Papacioc ne spunea obsesiv la fiecare întâlnire, parafrazându-l pe Kant: ”mă uluiesc privind cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.” Această lege sădită în mod natural, nu impusă, care este doar ecou al raiului pierdut pe care, fie îl pierdem definitiv prin ignoranță, fie îl recâștigăm prin implicare.”

[1] https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/210, sursă consultată în data de 5.10.2018, h 13,46

Liliana Naclad este lect. Dr. la Univ Ovidius – Constanța. A debutat în presa locală la 20 de ani și a fost pentru scurt timp colaborator TVR 1. Este specialist PR, cu un doctorat în media pe discurs religios. A coordonat Biroul de Presă din Arhiepiscopia Tomisului și a fost consilier in departamentul Cultural al Consiliului Județean Constanța, apoi  numită director de Cabinet al Prefectului, de unde a intrat în spațiul privat. Pentru că este absolventă de studii academice post-universitare ale Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, cu licența în Teologie – Istorie, autoarea are un background de analist atent al vieții socio-politice și religioase românești. Actualmente pe lângă coordonare unui centru de dezvoltare pentru copii, predă de 13 ani și Comunicare audio-vizuală,  Imagologie și Etica jurnalismului la masterul de Strategii de Comunicare al Facultății de Teologie din Constanța, precum și Fundamentele comunicării și discipline din sfera planinngului familial la Asistență Socială.