Astăzi este despre Hagi.
Astăzi este despre acel copil plecat din Săcele, un sat sărac din Constanța, copil care prin muncă, educație, curaj și verticalitate a reușit să devină adultul care a tras după el o întreagă generație a fotbalului românesc.
Astăzi este și despre o zi toridă din 18 iunie 1994, din Statele Unite, despre acel meci de la Campionatul Mondial, când România a învins Columbia, pornită favorită în fața băieților noștri, conduși magistral în teren de Gică Hagi. A fost 3-1, unul dintre goluri fiind marcat chiar de către Gică.
Astăzi este despre bucuria pe care românii și-au manifestat-o în stradă, în acea superbă noapte de vară într-o Românie gri, de abia ieșită din comunism.
Astăzi este despre copilul îmbrăcat în tricoul naționalei, Ianis, ce-și ținea tatăl de mână înainte de începerea meciurilor, iar noi speram că acesta să devină fotbalist și să ducă mai departe numele de Hagi.
Anii au trecut. De Hagi, tatăl, unii am uitat. Noi, românii, l-am privit uneori cu ironie, de la înălțimea propriei neputințe, considerând că jucătorul Hagi nu va fi egalat vreodată de antrenorul Hagi. Acest lucru este într-adevăr greu de realizat, deoarece acest om are o carieră fotbalistică de excepție. Dar Gică a avut un plan mai bun, pe care noi, cei care-l criticam sau îl ironizam, nu l-am putut înțelege vreodată. Gică a trecut de 50 de ani, nu mai poate juca pentru naționala României, însă planul său a fost unul imbatabil.
În 2017, într-o emisiune difuzată pe Digi24, Gică declara: „Cea mai bună investiție pe care am făcut-o după ce m-am lăsat de fotbal a fost să fac această Academie, să investesc în tineri. O să fiu cel mai fericit bătrân. Am 300 de copii, doi legitimi. Când vezi copii în jurul tău uiți de toate. Am făcut un lucru extraordinar cu orice risc, pentru că bogăția unui om nu stă în bani, ci în profesie, să știi să faci ceva. Când știi să faci ceva profesional, atunci nu ești sărac, întotdeauna vei găsi un serviciu, așa că n-o să mori de foame”.
Prin această declarație și prin modul său de a fi, Hagi a dat dovadă de un caracter nobil. Ceea ce a reușit cu Academia sa de fotbal este total atipic pentru România. Modul în care s-a încăpățânat să meargă înainte, trecând peste fiecare piedică pusă, denotă un caracter puternic, decis să reușească, dar să reușească în modul său.
Și ceea a reușit Gică va intra în istoria fotbalului românesc. Succesul pe care l-a avut cu Academia de fotbal este răspunsul său la toate înjurăturile pe care le-a primit nemeritat în cursul anilor.
În seara zilei de 21 iunie 2019, la 25 de ani distanță de la meciul României cu Columbia din Statele Unite, Hagi, de data aceasta fiul, s-a ridicat ca lider al generației sale. Ianis este liderul de care naționala României are nevoie. Noi, românii, avem nevoie de Hagi. Poate nu ne-am fi bucurat atât de mult dacă pe Ianis l-ar fi chemat Popescu, însă ne bucurăm pentru că numele său este Hagi.
Cu toții ne dorim să retrăim acele momente din vara anului 1994, acele sentimente de unitate, prietenie, de faptul că eram mândri că putem să strigăm în gura mare numele țării noastre! La fel ca în 1994 România pornea cu șansa a doua. Care este numitorul comun între aceste două puncte? Da, este vorba despre Hagi.
Nu ați avut sentimentul că îl revedeți pe Gică în momentul în care Ianis a marcat un gol superb în poarta Angliei? Eu, recunosc, l-am avut. Iar la reluare am observat că l-a înscris cu piciorul stâng. Vi se pare cunoscut?
Fiul Ianis și-a făcut mândru părintele. Mai mult decât atât, de la Academia sa de fotbal provin aproape jumătate dintre membrii echipei naționale de fotbal U-21. Fotbalul românesc are viitor mulțumită muncii, verticalității și viziunii lui Gică Hagi.
Astăzi este și despre românii din diaspora, acei români ce au scandat timp de 90 de minute, pe stadionul din Cesena, numele României. Condițiile economico-sociale precare au făcut ca din țară să emigreze 4 milioane de români.
Victoria naționalei României este și a lor, a românilor plecați peste hotare pentru un trai mai bun, a părinților ce și-au lăsat copiii în țară pentru a câștiga o pâine în străinătate. Această victorie este a celor care nu au uitat niciodată de unde au plecat, indiferent că trăiesc în țară sau în străinătate.
Această zi este despre părinții noștri, ce doresc să vadă că noi am reușit, că educația pe care ne-au dat-o și verticalitatea pe care ne-au insuflat-o ne-au permis să reușim. Această zi este și despre noi și despre copiii noștri, pe care dorim să-i vedem că ne duc mai departe cu mândrie numele.
Mulțumim, Gică Hagi. Mult succes, Ianis Hagi!
Acest articol este scris în memoria tatălui meu.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
