Guvernul Bolojan pregătește o lovitură grea pentru universitățile de stat. Magistrații și ofițerii care au pensii de serviciu nu vor mai putea, în mod real, să predea la catedră după pensionare, decât cu prețul renunțării la 85% din pensie.
Proiectul de lege publicat de Ministerul Muncii introduce, potrivit stiripesurse.ro, o regulă radicală pentru toți cei care au pensii de serviciu sau pensii militare și sunt plătiți din fonduri publice. Dacă vor să rămână în activitate ori să se reangajeze la stat, inclusiv în universități, primesc în continuare salariul, dar numai 15% din pensie. Restul de 85% este „pus între paranteze” pe durata activității.
În paralel, premierul Ilie Bolojan repetă în interviuri că educația și sănătatea nu vor fi afectate, că profesorii și medicii cu pensii contributive nu pierd nimic. Adevărat doar pentru marea masă a profesorilor obișnuiți, dar exact elita învățământului juridic și militar de stat, magistrații și ofițerii pensionari care vin la catedră cu experiență de vârf, este împinsă pe ușă afară.
O interdicție mascată: poți preda, dar fără pensie
Tehnic, proiectul nu spune „magistrații pensionari nu mai pot preda la universități de stat”. Spune că orice persoană plătită din fonduri publice, inclusiv personalul didactic universitar, care beneficiază de pensie de serviciu sau pensie militară poate continua activitatea doar dacă acceptă reducerea pensiei cu 85%, cu acord anual al angajatorului. Dacă nu optează în termenul prevăzut, contractul de muncă sau raportul de serviciu încetează de drept.
Aplicat în concret, un judecător sau procuror pensionar, cu pensie de serviciu, care predă la Facultatea de Drept a unei universități de stat va avea de ales: fie rămâne la catedră pe salariul de profesor și renunță la 85% din pensie, fie pleacă acasă și păstrează integral pensia. Este o interdicție de facto a magistraților în facultăți, pentru că foarte puțini își vor permite să piardă permanent 85% din pensie doar pentru a ține câteva cursuri pe săptămână.
Situația este identică pentru ofițerii cu pensii militare care predau în sistemul de stat. Universitatea Națională de Apărare, Academia de Poliție, Academia SRI, exact instituțiile care își bazează formarea pe cadre cu experiență operațională și instituțională, sunt lovite direct de noua regulă.
Ținta reală: învățământul juridic și militar de stat
Cei care sunt deja la catedră, pensionari cu pensie de serviciu, se află în fața unei mutări brutale. Dacă legea intră în vigoare în forma actuală, universitățile de stat vor fi obligate să le înceteze contractele dacă nu acceptă să-și „taie” singuri pensia. Nu există o perioadă de tranziție reală, nu există un mecanism de înlocuire ordonată, doar o forțare administrativă.
„Dedicatia” este greu de ignorat, mai notează sursa citată. Cele mai afectate sunt facultățile de drept de stat, unde o parte importantă din cursurile de procedură, drept penal, constituțional ori practică judiciară sunt ținute de judecători și procurori pensionari. Pe același model, Universitatea Națională de Apărare, Academia de Poliție și Academia SRI se bazează pe foști ofițeri superiori, retrași din sistem, dar activi la catedră. Exact acest nucleu de expertiză este pus pe făraș. Din punct de vedere economico-social, logica măsurii este cel puțin discutabilă. Orele nu dispar, vor trebui predate de cineva, iar universitățile vor plăti oricum alte cadre, fie titulari, asociați sau doctoranzi. Statul nu face economie la salarii universitare, doar își penalizează propriile resurse umane de vârf, care și-au încheiat cariera în magistratură sau în structurile militare și au ales să rămână în serviciul public prin educație.
Universități aruncate în haos administrativ
Interdicția nu lovește doar în persoanele vizate, ci și în instituții. Dacă, în masă, magistrații și ofițerii pensionari se retrag pentru a nu-și pierde pensia, catedre întregi vor rămâne descoperite peste noapte. Orele vor fi redistribuite în grabă, titularizările vor fi amânate, concursurile nu pot fi organizate instantaneu, planurile de învățământ se vor modifica sub presiune, iar studenții vor primi un alt tip de formare, mai teoretic, mai puțin conectat la practică.
Scenariul este cu atât mai absurd cu cât același Guvern declară public că „nu afectează educația”. În realitate, nu doar că o afectează, ci lovește exact acolo unde universitățile de stat mai reușeau să compenseze slăbiciunile sistemice: prin aducerea la catedră a practicienilor de top, plătiți decent, dar nicidecum privilegiat, în raport cu ce au pierdut odată cu pensionarea din funcțiile lor.
În plus, măsura creează o diferență greu de justificat între mediul public și cel privat. Un magistrat pensionar poate preda liniștit la o universitate privată, cumulând integral pensia specială cu salariul de profesor. Devine brusc „problematic” doar dacă predă la o universitate de stat, pe aceleași cursuri, aceleași programe, aceiași studenți. Statul își pedepsește propriile instituții de învățământ, nu „cumulardul” în abstract.
Cine scapă: demnitarii cu mandate constituționale
Un alt detaliu al proiectului completează imaginea bizară. Sunt exceptate expres de la această reducere de 85% persoanele alese în funcții publice și persoanele numite în funcție prin hotărâre a Parlamentului sau în funcții cu mandat prevăzut în Constituție. Cu alte cuvinte, demnitarii, inclusiv judecătorii constituționali, dar și șefii de servicii pot cumula pensia de serviciu cu indemnizația sau salariul pe durata mandatului lor.
Asta înseamnă că un judecător constituțional sau un alt demnitar cu pensie de serviciu și catedră la o universitate de stat își poate continua nestingherit activitatea universitară, atâta timp cât este acoperit de mandatul constituțional ori de funcția numită politic. Numele sunt cunoscute în spațiul public, de la judecători ai Curții Constituționale care predau la drept până la alți înalți demnitari asimilați care țin cursuri în facultăți. Ei nu sunt în situația fostului judecător sau procuror „simplu”, ieșit din sistem și rămas doar cu catedra.
Paradoxul este flagrant. Ca magistrat activ ai voie să predai în învățământul public, ca magistrat pensionar ești împins afară, dacă nu renunți la 85% din pensie. Nu experiența, nu calitatea actului didactic sunt problema, ci statutul tău de pensionar cu pensie de serviciu – exact recompensa pentru o carieră lungă sub constrângeri statutare.
O măsură cu iz de retorsiune, nu de reformă
Guvernul justifică măsura prin nevoia de a reduce cheltuielile bugetare și de a limita privilegiile pensiilor speciale. Îîn formula aleasă, nu „reformează” cu adevărat sistemul de pensii speciale, ci lovește în utilizarea acestor oameni după pensionare, acolo unde statul încă avea ceva de câștigat de pe urma lor – în universități, în formarea viitoarelor generații de juriști, magistrați, polițiști, militari.
Orele acestor oameni vor fi făcute de alții, pe bani publici, iar economiile la pensii vor fi marginale raportat la întreg sistemul. Logica socială este și mai problematică. Semnalul transmis magistraților și ofițerilor este că statul îi vrea „pensionari de lux” invizibili, nu mentori pentru cei care vin după ei. Asta seamănă mai degrabă cu o măsură de retorsiune politică împotriva unei categorii percepute ca privilegiată, decât cu o strategie de reformă coerentă.
Nu în ultimul rând, proiectul este aproape sigur un nou litigiu constituțional în devenire. Diferența de tratament între cei cu pensii contributive și cei cu pensii de serviciu, între demnitarii exceptați și foștii magistrați sau ofițeri „obișnuiți”, între universitățile de stat și cele private, toate deschid linii de atac, de la Curtea Constituțională până la CEDO și CJUE. Până când o asemenea dispoziție va fi, eventual, corectată sau invalidată peste câțiva ani, universitățile de stat vor fi trecut deja printr-un șoc major de resurse umane, cu generații întregi de studenți care vor fi făcut facultatea fără contact direct cu practicienii de vârf.
