Stelian Ion, deputat USR Constanța și fost ministru al Justiției, explică 7 motive pentru care ICCJ își depășește grav competențele prin „Acordul pentru Justiție și Stabilitate Instituțională” publicat ieri.
„Înalta Curte, sub conducerea Liei Savonea, își depășește grav competențele
Doamna Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, încearcă din răsputeri să domine și să impună politici publice în domeniul justiției.
Astăzi, prin așa-numitul „Acord pentru Justiție și Stabilitate Instituțională”, ICCJ a făcut un pas fără precedent. Câteva precizări sunt necesare:
- Înalta Curte nu are prerogativa constituțională de a propune sau negocia acorduri cu celelalte puteri ale statului.
Art. 126 din Constituție stabilește clar că:
“Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.”
Nu are competență de inițiativă politică, nici de negociere a politicilor publice ori a regimurilor financiare ale magistraților.
Un asemenea „acord” semnat de Președinte, Guvern, Parlament și Înalta Curte ar fi un act politico-juridic fără temei constituțional, care amestecă roluri distincte: ICCJ – instanță judecătorească supremă și celelalte autorități politice sau executive.
Vă mai amintiți blamatele protocoale dintre instituțiile din justiție și SRI?
Acest „Acord” este la fel de lipsit de temei constituțional, cu o singură diferență majoră: acum se încearcă impunerea lui pe față.
- Referiri la politica de pensii și salarizare
Aceste secțiuni depășesc flagrant competențele ICCJ, deoarece:
- politica de pensii și de salarizare este atribut exclusiv al Parlamentului și Guvernului (art. 61 și art. 102 din Constituție);
- ICCJ poate exprima cel mult un punct de vedere consultativ prin CSM, dar nu poate propune norme legislative și nici negocia principii financiare (precum „proporția rezonabilă între salariu și pensie” sau „cote compensatorii”).
- Asumarea unui rol de reprezentare a „sistemului judiciar”
ICCJ nu reprezintă puterea judecătorească — acest rol aparține CSM-ului, conform art. 133 alin. (1) din Constituție.
Doamna Savonea își devoalează adevărata poziție de lider informal al CSM, arogându-și fără perdea atribuții care nu îi aparțin potrivit legii.
Prin expresii precum „Justiția își face datoria; solicităm aceeași responsabilitate din partea celorlalte puteri” sau „Acordul pentru Justiție este un pact pentru România”, documentul exprimă o poziționare politică a ICCJ, incompatibilă cu principiul neutralității instanțelor (art. 124 alin. 3 din Constituție).
- Propunerea de recompensare financiară pentru magistrații activi
Ideea de „fidelizare” prin cote compensatorii din economiile salariale este de-a dreptul scandaloasă. Doamna Savonea nu doar că nu acceptă unele ajustări de bun simț ale regulilor referitoare la pensionarea magistraților, dar dorește și mai mulți bani pentru magistrați.
- Dorința de „liniște mormântală”
Este tot mai evidentă intenția doamnei Savonea de a impune cu forța tăcerea absolută asupra oricăror subiecte sensibile care țin de abuzurile sau excesele din sistemul judiciar.
- Denaturarea responsabilității pentru problema prescripției penale
Așa-zisul acord încearcă să diminueze rolul și responsabilitatea CCR pentru situația generată de deciziile 297/2018 și 358/2022 privind prescripția răspunderii penale.
- Afirmația că jalonul din PNRR privind pensiile magistraților ar fi fost îndeplinit este absolut falsă.
Jalonul NU a fost îndeplinit, iar tentativa de a-l „certifica” printr-un acord politic e pur și simplu o manipulare.
Așa cum este conceput, acest document nu poate fi semnat.
El arată limpede dorința doamnei Savonea de a domina celelalte puteri ale statului și de a transforma Înalta Curte într-un instrument de influență politică, nu într-un garant al legii.“, spune Stelian Ion.
