Valul austerității! Bolojan a prezentat pachetul doi de măsuri fiscale

Premierul Ilie Bolojan a anunțat, astăzi, cel de-al doilea pachet de reforme care vizează reducerea cheltuielilor bugetare și creșterea veniturilor statului, prin măsuri ferme precum restructurarea companiilor de stat, limitarea beneficiilor pentru conducerea acestora, digitalizarea ANAF, combaterea evaziunii și eliminarea risipei din sănătate.

Cel de-al doilea pachet de reforme va intra în vigoare la finele lunii iulie și cuprinde inclusiv reforma în administrația publică locală.

Iată declarațiile premierului:

„Suntem la finalul unei săptămâni şi vă prezint pe scurt proiectele la care am lucrat în această săptămână şi care vor fi prioritățile pentru luna iulie. Săptămâna aceasta am prezentat în Parlament pachetul fiscal-bugetar. Este primul pachet care are două direcții importante în vederea reducerii deficitului bugetar: cea de a crește veniturile prin măsurile care au fost propuse și a doua direcție, să plafonăm cheltuielile și să le scădem. Aceste măsuri s-au referit exclusiv la componente structurale în așa fel încât să putem testa atât reacțiile ECOFIN, dar și ale piețelor. Am constatat că, pe de o parte, avem o reacție pozitivă și ați văzut săptămâna aceasta, marți, poziția comisarului pe probleme economice. De asemenea, a doua zi am lansat o emisiune de bonduri, practic pentru a ne împrumuta și am văzut o perspectivă îmbunătățită vizavi de România pe care au avut-o piețele prin modul în care au reacționat în sensul în care toate titlurile care au fost puse la cumpărare au fost subscrise.

Am reușit să ne împrumutăm la dobânzi mai mici pentru că marja de risc pentru România este mai scăzută, ceea ce înseamnă economii importante, ca să vă faceți o imagine, au fost economii de peste 200 de milioane de euro, în dobânzi, în următorii 14 ani cumulat, pe care România le va economisi doar la contractarea acestui pachet. De asemenea, agențiile de rating au apreciat acest prim pachet ca un pas important, dar în mod evident îmbunătățirea situației bugetare a României va depinde de măsurile care vor fi adoptate în perioada următoare, dar mai ales de modul în care vor fi puse acestea în practică, de disciplina financiară pe care o vom pune în acțiune în perioada următoare și de evitarea revenirii la măsuri populiste, pentru că dacă nu ne vom controla cheltuielile și nu ne vom încasa veniturile, dacă vom continua cu risipa în multe sectoare, probabilitatea să revenim într-o situație foarte complicată este destul de mare și măsurile care vor fi luate atunci, indiferent cine va fi în guvernare, vor fi mult mai dureroase decât aceasta. Pentru a menține acest trend, avem nevoie de stabilitate politică și avem nevoie de punerea în practică a următoarelor pachete de măsuri. Care vor fi aceste pachete pe care ne propunem să le pregătim în următoarele două săptămâni, în așa fel încât la finalul lunii iulie, să le putem prezenta și să trecem la adoptarea lor.

Cheltuielile nesăbuite din societățile de stat!

Un pachet important ține de reforma societăților comerciale în care acționar majoritar este statul. Așa cum ați văzut în ultima perioadă, de la cheltuielile acestor societăți, de la creșterea indemnizațiilor conducerilor care s-au instalat acolo, de la randamentele lor, de la pierderile pe care le au, rezultă un tablou foarte prost pentru statul român. Din păcate, o bună parte din aceste active, pe care aceste societăți le administrează, din domeniile în care acționează, sunt mult sub potențialul piețelor în care lucrează și mult sub ceea ce s-ar putea obține. Mă refer la pierderi mai mici, mă refer la o mai bună calitate a serviciilor oferite, mă gândesc, nu în ultimul rând, chiar la profituri mai mari pe care statul român să le poată investi în sănătate sau în educație sau în alte domenii și, în general, o bună administrare a acestor active. Ce ne propunem? Vom asigura transparența gestionării tuturor companiilor de stat, publicând de săptămâna viitoare toate datele ce țin de conducere și de indicatori. Vom iniția modificarea indicatorilor de performanță. Acest lucru este foarte important, pentru că toate conducerile funcționează pe baza unor contracte de management, unii s-au instalat, ca să folosesc ghilimele de rigoare, pentru câțiva ani de zile, pe baza unor indicatori de performanță care sunt formali, din păcate, de multe ori, care nu înseamnă indicatori specifici care țin de industria respectivă, de domeniul respectiv, și dacă ți-ai făcut ședințele lunare, dacă ai o anumită componentă a Consiliului de Administrație și dacă bifezi câte ceva ai rezolvat o bună parte din indicatori. Indicatorii financiari sunt reduși de cele mai multe ori la un nivel cât mai mic posibil, iar cei specifici la fel, în așa fel încât nu există, de exemplu, indicatori care să arate cât se poate de clar că, la o societate care este în pierdere sau care are nevoie de subvenții de miliarde de lei, există un plan de reducere a acestor subvenții sau alți indicatori care să fie într-adevăr relevanți. Vom modifica legislația propunând reducerea numărului de membri în structurile de conducere și plafonarea indemnizațiilor la valori rezonabile. Ați văzut și aici ce s-a întâmplat? S-au instalat pe poziții la salariile pentru care au acceptat să concureze, după care, pe fondul unei legislații pe care în România am interpretat-o în varianta în care ne convine nouă, am constatat că putem avea până la trei salarii medii pe ramură, după care încă trei salarii variabile pe ramură, deci plus șase salarii, și ne-am dus la nivelul maxim, fără să se schimbe nimic, nici în activitatea societății, nici în rezultate, doar uzând, mai exact abuzând, de acest tip de prevedere. E, știți, un aspect vechi al formelor fără fond, pe care noi, chiar și în domeniul guvernanței corporative, le punem în practică. E nevoie să creștem eficiența acestor companii, iar indicatorii să fie cerți: reducerea subvențiilor acordate de stat, stabilirea și calcularea în mod corect a numărului de angajați, îmbunătățirea serviciilor, profiturile suplimentare să revină statului. Gândiți-vă că sunt companii din domenii unde profiturile sunt foarte mari, în poziții de tip monopolist sau semi-monopolist și doar dacă te duci la serviciu și nu faci mari prostii, compania realizează profit. Pentru că, imaginați-vă că ar fi o singură televiziune în România, vă puteți imagina că ar avea profit, dacă ar fi un singur loc unde se cumpără publicitatea. De asemenea, e nevoie de reducerea pierderilor sau închiderea societăților care acumulează pierderi mai mulți ani de zile consecutiv. Pentru aceasta vom propune modificarea de legislație, în așa fel încât numărul de societăți care astăzi sunt gestionate de această agenție AMEPIP, care ar fi trebuit să vină cu niște indicatori foarte buni, și deci să nu mai fie o recompensă să fii director, ci să fie o provocare să alergi ca să poți îndeplini indicatorii, să nu mai gestioneze 1.400 de societăți, cam cât spune că gestionează, că nu le poate gestiona, ca să ne înțelegem bine, iar numărul acestora să se reducă la cele relevante pentru economia românească, care nici într-un caz nu pot depăși 200. Gândiți-vă că punem practici de guvernanță corporativă la societăți care au 2-3 angajați, sunt mai mulți oameni în Consiliul de Administrație decât angajații, dar facem indicatori de performanță și așa mai departe. Și deci, stabilind într-adevăr niște praguri rezonabile, ne putem concentra acolo unde impactul este mare și unde, într-adevăr, indicatorii de performanță trebuie să facă ca cei care sunt în conducere să se zbată din greu să îi îndeplinească, în așa fel încât activele statului român, resursele acestei țări și tot ce administrează aceste companii, să fie bine administrate pentru că fiecare ban pe care îl pierdem zilnic prin o guvernare mediocră sau printr-o proastă administrare a acestor active, înseamnă cumulat miliarde de euro pentru țara noastră. Este evident că nu o să fie o procedură simplă pentru că această lege va avea incidență în viitor și această negociere va putea avea loc dacă oamenii, într-adevăr, își dau seama că vor fi ridicoli sau va trebui să intrăm într-un război cu ei, dar în mod evident nu vom mai putea tolera astfel de situații în care câștigurile conducerii sunt net diferențiate față de performanțele pe care le asigură. Este un grup de lucru, care s-a format pentru acest pachet de măsuri, condus de domnul Anastasiu și din care fac parte ministerele care sunt autorități tutelare pentru principalele companii. Gândiți-vă la finanțe, energie, economie și așa mai departe. Aș vrea să vă dau două exemple ca să mă înțelegeți. Unul din indicatorii bancari, după care poți să judeci o bancă, este randamentul capitalului. Băncile noastre de stat, cu management performant, cu salarii de peste 20.000 de euro net, cu comitete, cu consilii de administrație la limita maximă, la indemnizația maximă, realizează randamente care sunt jumătate față de băncile competitoare din piața românească. Nu mă apuc să vă dau nume de bănci, dar, dacă faceți o verificare, veți vedea acest lucru. Toate băncile statului, ca să fim bine înțeleși. Asta înseamnă că trebuie să vadă dacă într-adevăr nu pot să facă mai mult și cred că e mult loc de mai bine, în așa fel încât să fie administrate mai bine, pentru că de acolo statul român poate să facă politici financiare, poate să încaseze mai multe profituri și pot să fie lucruri mai bune în economia românească. Mă gândesc, de exemplu, la CFR, la societățile care beneficiază de subvenții sau Metrorex. În fiecare an, statul român subvenționează cu miliarde de lei aceste companii. CFR Călători, din total cifră de afaceri, are 80% asigurată din subvenții și doar 20% din veniturile proprii. În Europa, de exemplu, pragul de subvenționare este în medie între 30 și 60%. În Marea Britanie, toate trenurile funcționează fără subvenții, iar în România companiile private, care sunt subvenționate după niște criterii asemănătoare cu cele ale CFR, realizează profit, iar noi suntem în situația în care cu 80% subvenție de-abia suntem pe zero. E simplu așa să stai cu niște salarii foarte mari și să aștepți ca Guvernul României, în a doua jumătate a anului, să-ți mai dea un miliard, un 1,4 miliarde subvenție suplimentară, pentru că ai rămas fără buget. Așa poți să fii performant. Și deci astfel de lucruri, dacă le vom mai tolera, risipa bugetară va continua și deci e doar o problemă de timp până din nou, dacă nu oprim aceste spargeri pe care le avem și nu îmbunătățim lucrurile, vom reveni de unde am plecat.

Digitalizarea ANAF

O altă componentă importantă a acestui pachet va fi modificarea legislației fiscale și, în general, măsuri pentru a ne încasa veniturile. Așa cum, pe bună dreptate, ați observat și dumneavoastră și cum ne-au spus și cetățenii, înainte de a majora taxe, ar fi bine să vi le încasați pe cele pe care le-ați stabilit deja, pentru că, din păcate, nu le încasați cum trebuie. Așa este. Și aici, o direcție importantă, într-adevăr, este să ne creștem gradul de încasare. Nu putem face acest lucru de pe o zi pe alta, pentru că aici sunt niște fenomene care s-au acumulat de ani de zile. Gândiți-vă, de exemplu, că pentru a combate munca la negru, trebuie să faci controale, într-adevăr, serioase, și se știu zonele, cum sunt cele de construcții, de exemplu, în general, micile construcții, unde munca la negru este o constantă. Dar pentru asta trebuie să fie niște indicatori de performanță la cei care fac controale. Dacă li se bifează doar un anumit număr de controale pe lună, fără să se vadă efectele, n-am făcut nimic. E nevoie să finalizăm digitalizarea ANAF. E o poveste fără sfârșit. Nu există niciun entuziasm, așa am constatat, sau n-a fost cel puțin, la ANAF, să se facă digitalizarea, pentru că atunci se vede din analize de risc exact unde sunt problemele. Așa, dacă este un deșert de informații, vă puteți imagina că eficiența unor controale este foarte redusă. Trebuie să modificăm legislația și este un grup de lucru care, sub coordonarea domnului vicepremier Tánczos Barna, lucrează la modificarea legislației. Pe componenta de insolvență, cesiune creanțe poți foarte ușor, în România, să cesionezi creanțele unei companii cu mari datorii, unui paravan, o fantomă, dacă pot să spun așa, după care nu mai poți să recuperezi acele datorii și cel care a generat acele datorii își vede de treabă. Trebuie să limităm eșalonările, să ne întărim capacitatea de a confisca, de a executa silit. Avem niște arierate enorme, de zeci de miliarde. Sigur, se pune întrebarea: cum nu le-au văzut de s-au acumulat la acest nivel ani de zile? Și pentru asta este evident că sunt responsabilități importante în toată structura ANAF-ului. De aceea, voi propune limitarea mandatelor pentru cei cu funcții de conducere, și, în mod evident, obiective de performanță cuantificabile, pentru că avem probleme destul de serioase în toată țară, avem practici neunitare în exercitarea controlului. Acumularea de arierate mari arată cât se poate de cert că unele societăți au fost protejate în acești ani. Nu poți funcționa în stil mare fără să fii protejat de o parte din cei care trebuie să facă ordine în respectivul domeniu, societăți care sunt avertizate când sunt controlate, procese verbale care nu consemnează sumele reale, ci sume mult mai mici. Consilierea prin aparținători ai celor care controlează societățile, contabilități ş.a.m.d., controale formale. E nevoie apoi de oameni specializați și bine pregătiți pe controlul prețurilor de transfer, care este o componentă importantă, și aici fără oameni specializați nu poți să stabilești cu exactitate și să identifici această componentă care să îi facă pe cei care lucrează în România să plătească sume corecte statului român. Și, bineînțeles, sisteme de premiere a performanței, dar nu pe sumele care sunt impuse în procese verbale, ci pe sumele efectiv încasate. V-aș da exemplu, într-o lună, sume impuse 1,3 miliarde, sume încasate 330 de milioane, deci 25%. Dacă îi premiem pentru sumele impuse, n-am făcut nimic, așa cum se vede. Acesta este, deci, un domeniu foarte important, în care, în afara pachetului legislativ, toate instituțiile care au competență în acest domeniu trebuie să treacă la o altă abordare, trebuie să colaboreze, să facă controale integrate, să facă schimb de date, în așa fel încât să combatem evaziunea fiscală și, în paralel, să combatem frauda în sectorul public, pentru că, am mai spus, evaziunea este și, din păcate, o cauză și un efect, dar mai ales un efect, al lipsei de încredere că banii plătiți de contribuabili sunt folosiți corect în sectorul public. Și aici aș trece la a doua direcție importantă, la care lucrăm, este reducerea risipei din sistemul de sănătate. O componentă importantă de cheltuieli a statului român sunt cheltuielile de pe sănătate. Nu mă refer la fondurile europene care intră în sănătate, nu mă refer la bugetele de investiții pe care le alocă Ministerul Sănătății pentru reparații de spitale sau dotări, mă refer la sumele care intră în sistemul de sănătate prin Casa de Sănătate. Ca să vă faceți o imagine și vă vom da acest grafic, în urmă cu 10 ani, 2014, 2015, ponderea acestor cheltuieli, din veniturile curente ale statului român reprezentau 11%, acum au crescut la 14-16%. Imaginați-vă că asta înseamnă niște sume foarte mari, fiecare procent înseamnă sume foarte mari. De exemplu, 2021 – 49 de miliarde, 2022 – 54 de miliarde, 2023 – 59 de miliarde, 2024 – 73 de miliarde, 2025, în această vară, estimat 77 de miliarde şi la întâlnirea cu preşedintele Casei şi cu ministrul sănătăţii am fost informat că avem nevoie de încă cel puţin zece miliarde, 14 miliarde, ca să putem încheia acest an, pentru că din martie nu se mai achită sumele complete către sistemul de sănătate. Se achită doar partea de salarii, în principal, dar la toate celelalte capitole există arierate importante. Şi deci, dacă nu s-ar întâmpla nimic până la finalul anului, am ajunge la 16%. Dacă continuăm tot aşa, vă puteţi imagina că tot ceea ce vom încasa suplimentar din creşterea de TVA sau din acciza de la motorină sau de la benzină se va duce pe aceste suplimentări şi nu doar că nu vom reuşi să ne echilibrăm bugetele, ci vom continua lucrurile aşa cum din păcate s-au desfăşurat. Acest nivel se apropie de cel din pandemie din 2020. Doar atunci am mai avut o creştere de la 14 la 16%. În rest, ne-am stabilizat undeva 11, 12%. Aici fiecare procent deci este foarte important. Şi, de asemenea, am făcut o comparaţie a creşterii acestor cheltuieli raportat la creşterea veniturilor şi se vede că în ultimii ani aceste cheltuieli pe componenta de sănătate sunt mult mai mari, cel puţin cu zece procente decât creşterea veniturilor. Deci direcţia nu este bună. În 2024, de exemplu, faţă de 17% creştere de venituri, avem 23% creştere de cheltuieli pe acest domeniu. De ce avem această risipă în zona de sănătate? Avem cheltuieli de personal extinse de la an la an. Nu este legată în  sănătatea din România numărul de cazuri rezolvate de cheltuielile de personal.

Cheltuieli uriașe în sănătate!

Există alocări în cea mai mare parte dedicate cheltuielilor de personal şi atunci nimeni n-are interesul să facă economii corecte sau să facă performanţă pentru că n-are de ce. V-aş da două exemple ca să mă înţelegeţi. Gândiți-vă că șefii de secții dintr-un spital din România, clinic, nu-l numește directorul spitalului, în așa fel încât să aibă autoritate asupra lui, să facă performanță, ci îl numește Facultatea de Medicină sau Universitatea. De cine credeți că va asculta? De managerul de spital? Sau se va gândi, uitându-se la ceas, cum rezolvă operativ aspectele pentru a se ocupa de celelalte probleme, să zicem universitare. Există o limitare de sporuri, care este dată, cred că este de 30%, dacă bine țin minte. Spitalele autorităților locale nu aplică limitarea de sporuri la salarizarea unui spital, ci introduc și primăria sau Consiliul Județean în fondul de salarii, și atunci baza la care se aplică 30% este mult mai mare. Și în felul acesta mai rezolvăm câte ceva. Sigur, perfect legal, dar un spor, o normare a unui personal în sănătate este pe anumite intervale, și poți să ai, să spunem, un medic la 10-15 paturi, depinde cum îl normezi, poți să ai un spor între 50% și 80% și depinde cât îl dai, în oricare din aceste intervale, totul este perfect legal. Dar dacă banii îți vin fără niciun fel de problemă, vă puteți imagina că nimeni nu acționează în sensul unei bune gospodăriri, cât timp există un corn al abundenței, dar nu mai există, din păcate, și trebuie să spunem acest lucru, din care se finanțează aceste lucruri. E nevoie, deci, să legăm salarizarea de activitatea spitalului. Gândiți-vă că la anumite spitale, costurile de personal depășesc peste 90%. Întreb, cu ce mai rămâne? Medicamente, analize, se mai poate face ceva pentru pacienți de adevăratelea, sau pacienții sunt doar o formă pentru ca acel spital să meargă în felul acesta? Cred că ar putea să meargă mai bine. Avem decontări fictive sau umflate, în multe cazuri. Gândiți-vă că aproape toate spitalele din România au consultanți pentru a-și îmbunătății ICM-ul, așa numit, indicatorul de complexitate. Și dacă știi cum se întocmește o foaie de tratament, o foaie de observație cu anumite boli suplimentare care se trec acolo, ..cu anumite analize suplimentare, atunci sumele pe care le primești sunt mai mari. Nu pentru că ești mai complex, nu pentru că faci lucrurile mai bine, ci pentru că scrii mai bine și optimizezi mai bine. Ar fi bine să fie în realitate acest lucru, dar pentru asta casele trebuie să-și facă datoria și să verifice acest lucru, pentru că altfel părem că avem niște spitale ultraperformante, dar asta trebuie să perceapă și românii. Și cât timp nu vedem că, deși sumele au crescut într-o dinamică foarte mare în acești ani, percepția asupra sistemului de sănătate nu se îmbunătățește, înseamnă că avem niște probleme acolo și, deci, creșterea de resurse n-are nicio legătură cu îmbunătățirea percepției. Avem cheltuieli cu medicamentele scăpate de sub control, care se extind de la an la an. De ce? Suntem…, în primul rând că nu controlăm aici aproape nimic, numărul de medicamente inovative este foarte mare, sunt medicamentele scumpe și cred că suntem una din puținele țări în care ponderea acestor medicamente inovative este mult mai mare decât a celor generice, care rezolvă, pentru 90% din boli, exact în același fel partea de tratament. Dar, sigur că, dacă prescrii un medicament generic, așa, în general, s-ar putea ca un congres să se organizeze la București sau la Sofia, și nu la o distanță mult mai mare. Și aici trebuie să inversăm balanța. Dar asta înseamnă că atât Ministerul Sănătății, cât și Casa trebuie să intervină și să corecteze lucrurile și cu bani mai puțini să rezolvăm, în 99% din cazuri, problemele legate de tratamentul pacienților. Sigur, sunt medicamente speciale care nu pot fi înlocuite, înțelegem asta, dar asta nu trebuie să fie regula, ci excepția. Avem concedii medicale extinse, dacă vă uitați la statistică o să vedeți că avem niște punţi în perioadele critice, între sărbători, și se vede un vârf de concedii programate exact patru zile și este evident că aceste lucruri invalidează statistica, nu te poți îmbolnăvi programat într-un număr atât de mare. Avem un număr de analize paraclinice foarte extinse, RMN-uri, CT-uri, unele justificate într-adevăr, nu le contestăm, dar în mod cert melanjul dintre sectorul public și cel privat a făcut că în ultimii ani, din păcate, în multe locuri, să socializăm cheltuielile și să privatizăm câștigurile. Și Casele de sănătate, Ministerul Sănătății, direcțiile de sănătate publică trebuie să treacă de la perspectiva de spectator sau, mai rău, complice, la cea de regulator, la cea de apărător al intereselor cetățenilor, pacienților și statului, pentru că altfel nu vom mai putea suporta aceste creșteri. Și dacă vrem, într-adevăr, să avem un sistem de sănătate, nu mai trebuie să continuăm cu risipa. E un domeniu important, atât din punct de vedere social, dar, și mai ales, bugetar, în situația în care vă fac această prezentare, pentru că înseamnă un impact foarte mare pe bugetul țării noastre. Un alt pachet la care se lucrează de către un alt grup, unde domnul ministru Cseke are un rol important, este reforma administrației publice.

Componenta administrația publică locală! Se anunță disponibilizări în primării

Vom avea o a doua întâlnire săptămâna viitoare cu reprezentanții autorităților locale, pentru că ne propunem ca tot pachetul care ține de autoritățile publice să fie pus în practică, după consultările și împreună cu dânșii. Aici ne referim atât la impozitarea proprietății, care este un jalon pe care trebuie să îl îndeplinim, dar și la celelalte măsuri care țin de câteva componente importante pentru administrația publică locală, care este o coloană vertebrală a administrației românești și pe care trebuie să o punem în valoare în anii următori, mult mai mult decât am făcut-o în anii trecuți. E nevoie să le creștem capacitatea administrativă. Ce înseamnă asta? Trebuie să își poată încasa impozitele. Ai datorii, nu mai beneficiezi de drepturi pe care tot statul ți le dă până nu-ți achiți datoriile. Deci nu poți să primești bani de la stat până datoriile pe care le ai nu ți le-ai achitat; legate de disciplina în construcții, de exemplu. A doua componentă importantă este partea de descentralizare. S-a vorbit mult de jocurile de noroc. Vom veni cu o prevedere care va descentraliza autorizarea jocurilor de noroc. Nu e suficient să te autorizezi la nivel de țară, e nevoie ca primăria dintr-o localitate să stabilească o zonă, poate să fie tot orașul, sau poate să nu fie nicio stradă, sau poate să fie doar un cartier sau Mamaia, ca să dau un exemplu, în cazul municipiului Constanța, unde, pe baza unei taxe speciale, primăria poate să stabilească intensitatea. Și atunci, comunitățile locale vor hotărî – au nevoie de jocuri de noroc sau nu, au nevoie în tot orașul sau într-o anumită zonă, au nevoie să fie unul sau 100? Astăzi n-au niciun fel de competenenţă în acest domeniu şi sunt invadate toate oraşele noastre de aceste puncte de lucru. Trebuie să le transferăm odată activele care sunt în paragină în toată ţara. Avem o grămadă de active în paragină, care sunt în ţara nimănui, dar anumite structuri guvernamentale, cum sunt cei din zona sportivă, de frică să nu-şi piardă posturile, nu au susţinut această descentralizare. Şi gândiţi-vă că am putea avea amenajări în aproape toate oraşele pe care primăriile doresc să le facă, dar dacă n-au un teren părăginit în proprietate nu au cum să aducă un plus acolo şi trebuie să încheiem acest proces pe care tot îl anunţăm de foarte mult timp. O componentă importantă este să avem administraţii locale mai eficiente. Trebuie să renormăm personalul care să ţină cont de realităţi şi de numărul de locuitori. Avem oraşe în România care au 1.900 de locuitori, salarizarea aparatului primăriei şi numărul de angajaţi este la nivel de oraş. Vă daţi seama că este un oraş mare, cu 1.900 de locuitori. Avem municipii , cu 11.000, 15.000 de locuitori. Ar trebui să fie peste 50.000, din nou. Normările trebuie făcute pe baze reale şi avem autorităţi publice locale, avem multe, de toate culorile politice, din toate judeţele, ca să ne înţelegem bine, care au dovedit că pot funcţiona cu mult mai puţini angajaţi, pot fi eficienţi, pot fi performanţi, dar ei, ca şi cei din sănătate, n-au fost stimulaţi pentru asta. Sunt ca nişte oi negre în administraţie. Ei trebuie să fie reperele şi pe baza acestor structuri care s-au dovedit că funcţionează bine în multe localităţi, trebuie să redimensionăm acest aparat, în aşa fel încât să avem servicii la fel de bune, dar cu mult mai puţine cheltuieli pe care, ca să fim bine înţeleşi, în 2.500, aproximativ, de localităţi, din cele 3.300 – rotunjesc cifrele – din România, dacă Guvernul României sau un Consiliu Judeţean nu alocă finanţări ei nu-şi pot plăti salariile. Deci o bună parte din administraţie este subvenţionată şi atunci, din nou, în astfel de cazuri, nu vorbesc de cei care îşi pot permite şi acolo organigramele le pot stabili aşa cum consideră de cuviinţă, dar în aceste cazuri e nevoie să venim cu reglementări, cu grile de salarizare maximale, nu toate duse la nivelul viceprimarului, cu evaluarea funcţionarilor. Există un proiect de lege în parlament și vom vedea cum îl vom putea face operațional, în așa fel încât să existe o evaluare periodică și dacă îți faci datoria și ești performant, să poți rămâne în continuare, dacă nu, mai ales în structurile mari, e nevoie de oameni performanți. Apoi, tot pe componenta de eficiență este nevoie ca banii care pleacă ca sprijin guvernamental să fie direct proporțional cu gradul de încasare al impozitelor. Nu poți să nu-ți faci treaba la nivel local și să aștepți ca guvernul României să-ți aloce toți banii și să-ți acopere lipsa de performanță, pentru că nu dorești să-și deranjezi electoratul sau pentru că ai un prieten care și-a construit un P plus 2 în centrul comunei și nu-i vezi, de peste drum de Primărie, casa construită fără autorizație de construire. Nu va mai putea funcționa acest sistem. Și, în general, toate măsurile de bună guvernare pe care trebuie să le susținem.

Pensionarea magistraților, Cenușăreasa reformelor!

Și aș încheia acest pachet de priorități cu unul din jaloanele pe care trebuie să le atingem, este vorba de pensionarea magistraților. Dar vă rog să extindeți ceea ce vă spun la componenta în general de pensii speciale, care trebuie abordată pentru toate instituțiile în pasul doi. Avem câteva realități care nu pot fi contestate. Deci avem o pensionare prea rapidă a magistraților și, așa cum v-am spus, se pensionează în general la 48 de ani. Din pensionările pe care le-am semnat când am ocupat funcția de președinte interimar, 90% erau la 48 de ani. Era o doamnă judecător care s-a pensionat la 60 de ani. Mi-am propus, n-am ajuns încă, dar o să o caut, să-i duc un buchet de flori, pentru că a lucrat până la 60 de ani. Tot respectul pentru dânsa. Asta este un lucru care cred că ne dăm seama că nu mai poate continua. De ce se întâmplă asta? Pentru că există o durată, dacă bine rețin, de 25 de ani, după care te poți pensiona. Deci dacă începi imediat după ce ai terminat facultatea, înseamnă că la 48 de ani te poți pensiona. Este evident că trebuie să creștem vârsta după care te poți pensiona, nu știu, 30, 35 de ani, în așa fel încât pensionarea, chiar dacă ai îndeplinit această perioadă, să se poate face, nu foarte departe, de vârsta standard de pensionare, care este de 65 de ani, și care trebuie să fie baza pentru cele mai multe dintre profesiile din România, în afară de cele unde nu e nevoie de forță sau unde nu ești în condiții…, dar grave, nu faptul că ai o cameră de luat vedere sau un calculator în față. Pentru toate celelalte profesii, voi susține întotdeauna ca vârsta de pensionare să fie într-adevăr cea standard, pentru că nu mai avem oameni în economie și pentru că, în câțiva ani de zile, nu va mai fi cine să ne plătească pensiile. Și dacă vă uitați la statistică, în intervalul între 55 și 65 de ani, veți vedea că cel puțin jumătate din această categorie de populație, pe care o are România, nu lucrează. Atunci când ești mai înțelept, cu o capacitate puternică, cu o experiență mare și poți întoarce ceva pentru țara asta. Deci, perioada după care te poți pensiona, vârsta standard de pensionare, a treia componentă, nivelul pensiei. Astăzi, există o prevedere interesantă. Pensia este 80% din salariu brut, rețineți, brut, dar nu mai mult decât ultimul salariu. Acum, ce înseamnă un salariu brut? Înseamnă în general cam un salariu net plus cât? 40-50%. Înseamnă că 80% dintr-un salariu brut e mai mare decât ultimul salariu net. Deci acea virgulă, dar nu mai mare decât ultimul salariu, înseamnă că, de fapt, pensia este cât ultimul salariu. Traduc asta. Mai există undeva, într-un sistem de tip public, ca pensia să fie egală cu ultimul salariu? Eu nu cred că mai există undeva așa ceva. Și cred că o formulare corectă și cinstită, 80% din salariu net și nu mai trebuie să pui, dar nu mai mult din ultimul salariu, că nu mai e cazul, și poate se mai ia o perioadă de ceva timp, așa cum este în cazul tuturor oamenilor care lucrează, e o prevedere bună, corectă și cinstită. Acestea vor fi elementele de bază, după care vom discuta, în perioada următoare, în așa fel încât să ajungem la o soluție în care, după consultarea magistraților și a tuturor părților interesate, să putem veni cu o soluție corectă, atât pentru această categorie profesională, dar mai ales pentru societatea românească, pentru că și sistemul de justiție, alături de cel politic, are nevoie să-și recâștige încrederea în ochii cetățenilor țării noastre. Toată aceste lucruri trebuie completate cu o nouă lege de salarizare, care să nu scadă veniturile, subliniez asta, dar care să nu mai permită să avem zeci de mii de procese, așa cum am avut în ultimii ani, pe drepturi de salarizare, pe interpretări, pe sporuri, care să genereze alocări suplimentare de miliarde de euro, și să avem o salarizare clară, transparentă, predictibilă, în așa fel încât să știi că în fiecare an de vechime, fiecare treaptă ierarhică înseamnă un bonus salarial, dar asta ține de experiență, ține de performanță, este o chestiune de predictibilitate și de carieră profesională. Și, pentru a nu se dezechilibra sistemul, cred că cei care astăzi și-au câștigat dreptul de pensionare pot să rămână și să fie o aplicare derogatorie, ca să nu fim în situația în care, într-adevăr, am putea să avem o plecare masivă din sistem. Dar mă gândesc ce s-a întâmplat când a venit vârsta mică de pensionare, nu s-a gândit nimeni atunci, acum câțiva ani de zile, n-a fost demult, că sistemul se depopulează. Când s-au aplicat de pe o zi pe alta condițiile foarte avantajoase, n-am văzut să fie dezbateri foarte mari. Sper să venim cu o propunere bună, care, pe de o parte, să rezolve acest jalon, de el depind câteva sute de milioane de euro, să parcurgem și celelalte jaloane pe care le avem, pentru că, fără îndeplinirea lor, accesarea fondurilor europene, care ne asigură finanțarea investițiilor, nu va putea fi făcută. Și este o prioritate ca în această vară să asigurăm finanțarea pentru fondurile europene, deci să îndeplinim jaloanele, să deblocăm toate lucrurile care întârzie accesarea de fonduri și derularea procedurilor care țin de acestea. Acestea sunt principalele direcții la care se lucrează și care vor fi cuprinse în pachetul de la finalul lunii iulie.“

Sursa: gov.ro