Connect with us

Exclusiv

Victimele falsului de la Kogălniceanu. Zece consilieri şi doi primari, târâţi într-un proces penal de şapte ani

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Proiectul hotelului Emi din Mihail Kogălniceanu a început să prindă contur în anul 2000. Atunci, soţii Gheorghe şi Gabriela Enache au cumpărat un teren de la o persoană fizică, la intrarea în localitate, dinspre Aeroport, cu deschidere la drumul naţional Constanţa-Hârşova. Pe 1 februarie 2001, Cargo Romena SRL, firma familiei Enache, a semnat cu Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu un contract de concesiune pentru o suprafaţă de 225 de metri pătraţi, aflată în vecinătatea imediată a proprietăţii dobândite cu un an înainte. Pe altă latură, terenul concesionat se învecina cu Agrotransport SA, o societate care continua activitatea fostei întreprinderi de stat „ITSAIA Autobaza 3 Mihail Kogălniceanu”, înfiinţată pe o suprafaţă (anterior împădurită) de 4.500 de metri pătraţi scoasă din circuitul forestier prin Ordinul 01251/31.05.1982 al Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii. În acelaşi an 2001, când Cargo Romena SRL a demarat construcţia Hotelului Emi, societatea Agrotransport SA a făcut obiectul unui dosar de executare silită deschis împotriva ei de Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în vederea recuperării unor creanţe bugetare. Administraţia a organizat o licitaţie publică în data de 30 octombrie 2001, pentru valorificarea activelor Agrotransport din Mihail Kogălniceanu, în speţă clări de birouri, magazii, un atelier mecanic, o staţie de carburanţi şi împrejmuirea terenului. Dar terenul în sine, nu a fost scos la licitaţie, nefiind îndeplinite până atunci procedurile de emitere a titlului de proprietate, prin Ordin al Prefectului, în baza HG 834/1991. Printre participanţii la acea licitaţie din octombrie 2001, s-a aflat şi Gabriela Enache, a cărei strigare a fost considerată câştigătoare. În consecinţă, clădirile au intrat în proprietatea ei. Ulterior, Gabriela Enache a întreprins demersuri pentru a obţine titlul de proprietate asupra terenurilor de sub clădiri, în condiţiile HG 834, prin care acest drept era conferit societăţilor cu capital de stat. Însă autorităţile i-au răspuns că dreptul în cauză nu se transmite şi cumpărătorilor activelor situate pe teren. O soluţie juridică s-a găsit abia în anul 2003, când Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu, sub semnătura primarului de la acea vreme, Traian Dinu, s-a socotit să includă terenul aflat sub clădirile Gabrielei Enache în contractul de concesiune încheiat în anul 2001 cu firma Cargo Romena SRL. Între timp, şi folosinţa asupra clădirilor fusese transmisă firmei, printr-un document juridic încheiat de părţi. Şi aşa, prin act adiţional la contractul din anul 2001, suprafaţa concesiunii s-a majorat la 9.927,64 mp.

O revendicare imobiliară cu acte false

Elena-Mitrofan-cu-margele

Elena Mitrofan (stânga)

După ani de netulburată folosinţă asupra terenului, în care Hotelul Emi a devenit o emblemă a localităţii, a răsărit ca din neant o revendicare a unei porţiuni de 2.900 de metri pătraţi din suprafaţa concesionată. Aşa cum arătam în episoadele anterioare, cererea de restituire în natură a fost depusă de Elena Mitrofan, o septuagenară reprezentată convenţional de cunoscutul avocat Ionel Haşotti. Aceasta depusese la dosarul de retrocedare două copii ale unor documente din 1949, care prezentau diferenţe sensibile între ele, fiind scrie de mâni diferite, cu grafii diferite, având ştampile diferite. În plus, copiile diferite atestau că terenul familiei bătrânei se afla în vecinătatea unei proprietăţi a lui Barbu Teşeleanu, care, potrivit monumentului său funerar, avea doar zece ani în 1949 şi era lipsit de capacitatea de dispoziţie pentru a dobândi terenuri în proprietate. Cu toate dovezile de fals, Elena Mitrofan a obţinut o hotărâre judecătorească prin care îi era recunoscută calitatea incertă de moştenitoare a terenului, pronunţată de controversata Corina Eugenia Jianu, demisă între timp din magistratură şi trimisă în judecată sub acuzaţia că a luat mită ca să pronunţe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege. Dar Jianu dispusese ca restituirea să se facă în una din cele trei variante prevăzute de lege: pe vechiul amplasament, dacă era posibil, pe un amplasament echivalent sau prin acordarea de despăgubiri băneşti. Deşi fusese atenţionată că actele Elenei Mitrofan sunt false, judecătoarea a trecut peste acest aspect, invocând culpa Comisiei Locale de Fond Funciar Mihail Kogălniceanu de a nu declara actele în fals, într-un proces separat.

Mureşan a vândut terenul concesionarilor de la Cargo Romena

Valer_Muresan_04

Valer Mureşan, fostul primar al comunei Mihail Kogălniceanu

La data pronunţării hotărârii judecătoreşti, primar al localităţii Mihail Kogălniceanu nu mai era Traian Dinu, acela care găsise soluţia juridică de a extinde concesiunea firmei Cargo Romena SRL, cu terenurile afalte sub clădirile cumpărate de Gabriela Enache. Primar era Valer Mureşan. Înţelegând situaţia şi luând act de faptul că terenul nu putea fi restituit în natură întrucât era ocupat de construcţii, Mureşan a dat curs solicitării firmei Cargo Romena SRL de a cumpăra prin negociere directă 9.636 mp din suprafaţa ce făcea obiectul contractului de concesiune. În acest sens, Mureşan a iniţiat o hotărâre de Consiliu Local. Însă, înaintea şedinţei, avocatul Ionel Haşotti a notificat Consiliul Local să nu adopte un astfel de act care ar vătăma interesele clientei sale. Primarul le-a explicat consilierilor întreaga situaţie, iar aceştia, în cunoştinţă de cauză, au votat pentru vânzarea terenului în favoarea concesionarului.

Şapte ani de anchete şi sechestru

Ulterior, Elena Mitrofan a depus mai multe plângeri penale împotriva primarului, a celor nouă consilieri locali care votaseră hotărârea, a expertului care stabilise preţul terenului şi a proprietarilor firmei Cargo Romena SRL, soţii Gheorghe şi Gabriela Enache. În acelaşi an 2008, plângerile bătrânei au condus la deschiderea unui dosar penal la Parchetul Judecătoriei Constanţa. În esenţă, Elena Mitrofan reclama faptul că primarul localităţii şi consilierii locali n-au vrut să-i restituie terenul moştenit de la tatăl şi bunica ei din Sibioara, pe vechiul amplasament, nesocotind hotărârea judecătorească şi preferând să vândă o suprafaţă mai mare, în care se inculdea şi suprafaţa revendicată de ea, către Cargo Romena SRL. După aproape doi ani, în 2010, dosarul a fost preluat de Parchetul Tribunalului Constanţa, care a solicitat Serviciului de Investigare a Fraudelor din IPJ Constanţa să întreprindă cercetări. Pe 18 octombrie 2010, Serviciul a numit un expert judiciar, în persoana lui Constantin Veriga, cu misiunea să stabilească dacă dreptul de proprietate al Elenei Mitrofan putea fi reconstituit în natură, pe vechiul amplasament. Dar, înainte de numirea expertului, mai exact pe 4 octombrie 2010, organele în drept au instituit sechestru pe averea personală a celor zece consilieri locali care votaseră proiectul de vânzare a terenului către Cargo Romena SRL, a fostului primar Traian Dinu, care încheiase contractele de concesiune anterioare cu această firmă, precum şi a primarului pe atunci în exerciţiu, Valer Mureşan. Măsura sechestrului avea să rămână în vigoare până în anul 2015. Unul dintre învinuiţi a apucat să-şi dea obştescul sfârşit înainte de a fi ridicată măsura care-i stârnise, pe nedrept, reputaţia nereală, dar vătămătoare, că ar fi comis fapte de corupţie. Toată suflarea din Kogălniceanu ştia că acesta, împreună cu doi primari şi alţi nouă consilieri locali (doi dintre ei având onorabila vârstă de 80 de ani), mergeau lună de lună, cu un microbuz închiriat, să dea cu subsemnatul la organe.

Pe 15 ianuarie 2011, la capătul misiunii încredinţate, expertul Constantin Veriga a întocmit un plan de situaţie, în care a haşurat un perimetru de 2.900 de metri pătraţi, care se suprapunea în cea mai mare parte peste terenul firmei Cargo Romena SRL, dar parţial şi peste un teren învecinat al localităţii Mihail Kogălniceanu. Însă expertul a precizat că: „Fără distanţe faţă de reperi bine definiţi care să poată fi reconstituiţi şi fără elemente geometrice liniare (laturi) o suprafaţă se delimitează cu o probabilitate de 50%”. Cu alte cuvinte, schiţa desenată era pe jumătate exactă, pe jumătate inexactă.

Experta Gabriela Păun nu a putut identifica suprapunerile

În acelaşi an 2011, ancheta penală a fost preluată de DNA Constanţa, care a întomcit în acest sens un dosar separat, sub indicativul 51/P/2011. Pe 23 noiembrie 2011, procurorii anticorupţie au stabilit, prin rezoluţie, necesitatea efectuării unei noi expertize, în contextul în care învinuiţii depuseseră la dosar mai multe documente, care atestau că cea mai mare parte a terenului vândut firmei Cargo Romena SRL fusese împădurită până în anul 1982, astfel că nu putea face obiectul proprietăţii private a bunicii Elenei Mitrofan în anul 1949. În consecinţă, DNA a numit-o ca expert judiciar pe Gabriela Laura Păun. Experta numită a luat în considerare studiul monografic al comunei Mihail Kogălniceanu din anul 1942, ordinul ministerial din 1982 de scoatere a parcelei de 4.500 mp din circuitul forestier şi a obţinut de la Arhivele Naţionale un plan de situaţie al localităţii Ferdinand I (aşa cum se numea comuna Mihail Kogălniceanu în perioada anterioară regimului comunist). În acest fel experta a stabilit limita veche a plantaţiei forestiere. Totodată, punând în plan aceste informaţii, Gabriela Laura Păun a putut reliefa că amplasamentele indicate în expertizele anterioare nu puteau fi reale, întrucât făceau parte din vechea pădure defrişată abia în 1982. În consecinţă, experta i-a solicitat Elenei Mitrofan să indice amplasamentul pe care îl solicită. Atât aştepta bătrâna, să deseneze un patrulater care se sprijinea cu un picior pe drumul naţional, iar cu celălalt pe terenul de sub Hotelul Emi. „În lipsa unor documente de comparaţie, expertul nu poate concluziona asupra reconstituirii amplasamentului solicitat… [deoarece] nu se poate poziţiona cu precizie în baza datelor existente”.

224 de ţărani schimbaseră terenurile fără acte; doar potcovarul Tudorancea, cu acte

În consecinţa acestui raport de expertiză, DNA Constanţa a renunţat la instrumentarea cazului, declinându-şi competenţa de soluţionare, la 30 iulie 2012, în favoarea Parchetului Judecătoriei Constanţa. În baza unui drept al parchetelor superioare de a exercita un control asupra anchetelor derulate de parchetele inferioare, dosarul a fost preluat de procurorii de pe lângă Tribunal. Apoi, cum procurorul de caz a fost avansat la Parchetul Curţii de Apel, dosarul a fost transferat la această instituţie. Dar în plimbările de la un parchet la altul, în dosar s-a mai dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, la solicitarea Elenei Mitrofan. Pentru a-şi dovedi dreptatea, pensionara băga, pentru a câta oară?, mâna adânc în buzunar, plătind încă 6.000 de lei şi onorarii neprecizate experţilor-parte angajaţi de ea. De data aceasta, misiunea expertizării a fost atribuită inginerului Octavian Buzatu. Noul expert s-a deplasat personal la Arhivele Naţionale, unde a studiat, timp de patru zile, 20 de dosare din fondurile arhivistice generate de Inspectoratul Cadastral Constanţa şi Primăria Mihail Kogălniceanu, precum şi alte 15 documentaţii complete din colecţia de planuri şi schiţe. În urma acestei activităţi de documentare, Octavian Buzatu a identificat doar un document de arhivă în care se menţiona numele lui Tudor Tudorancea, tatăl Elenei Mitrofan, înscris cu un creion într-un tabel de mobilizare din anul 1949, când acesta avea 45 de ani şi îndeplinea funcţia de „fierar, rotar, potcovar”. Expertul a mai identificat un document din anul 1950, care evoca înfiinţarea unei tovărăşii agricole în anul 1949, cu aportul a 224 de ţărani săraci sau mijlocaşi, care şi-au primit însă terenurile înapoi, fără a se întocmi tablou pentru schimb sau schiţă cadastrală. Din actul prezentat de Elena Mitrofan, reieşea însă că tatăl ei, acţionând în numele bunicii, întocmise acte de schimb, altfel decât ceilalţi 224 de ţărani săraci. Actul în sine, prezentat de Mitrofan, nu a fost descoperit de expert în dosarele de arhivă, însă el a opinat că acesta are caracteristici similare cu alte documente studiate la Arhivele Naţionale.

Hărţile militare şi fotogramele aeriene aduc lumină

Mai departe, Octavian Buzatu a obţinut toate hărţile militare şi fotogramele aeriene realizate, de-a lungul timpului, de Armata Română, la Mihail Kogălniceanu. În baza acestor documente, expertul a stabilit limita plantaţiei forestiere din perioada 1949-1953. Or, din planul realizat de el, se vedea că terenul vândut de Primăriei firmei Cargo Romena SRL fusese inclus în vechea plantaţie în proporţie covârşitoare. Doar o fâşie de 1870 de metri pătraţi din întregul teren de 9.636 mp, se aflase în afara plantaţiei forestiere. Însă, nici aceasta nu putea face parte integrală din lotul pe care l-ar fi avut bunica şi tatăl reclamantei, întrucât linile de tarla, invocate ca vecinătăţi în actul de arhivă din 1949, au fost stabilite şi ele în baza fotogramelor aeriene şi a hărţilor militare. Or, în planşele care reconstituiau liniile de tarla a fost identificat un singur lot, în afara fostei păduri, cu suprafaţa de 2.900 de metri pătraţi. Însă acesta se suprapunea doar parţial peste terenul vândut de Primăriei firmei Cargo Romena SRL. În plus, nu avea în vecinătate nicio proprietate a lui Barbu Teşeleanu. Desigur, expertul nu cunoştea aspectul descoperit de noi, anume că Barbu Teşeleanu avea doar 10 ani în 1949 şi nu putea fi subiect al dreptului de proprietate. Raportul de expertiză, care este unul din cele mai temeinice din câte ne-au trecut prin mână, concluziona: „Valoarea maximă a acestei suprapuneri poate fi de aproximativ 1870 mp, mai mică sau inexistentă (…). În lipsa altor informaţii precise, de necontestat, nu se poate formula fără dubiu un punct de vedere conform căruia ar exista astfel de suprapuneri între terenul litigios şi terenul revendicat de partea vătămată”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Expertiza-Octavian-Buzatu.pdf”]

 

Cum a luat sfârşit un calvar de şapte ani

Pe 10 februarie 2015, Parchetul Curţii de Apel Constanţa a clasat dosarul penal deschis de Elena Mitrofan împotriva celor doi primari, a celor zece consilieri locali, a asociaţilor firmei Cargo Romena şi a evaluatorului care stabilise preţul vânzării terenului, în anul 2008. Avocatul Elenei Mitrofan, Ionel Haşotti, a făcut plângere împotriva ordonanţei procurorului. Pe 7 iulie 2015, instanţa penală a Tribunalului Constanţa a judecat plângerea împotriva ordonanţei de clasare, respingând-o definitiv, ca nefondată. Astfel lua sfârşit un balamuc de şapte ani. Şapte ani în care, aproape un întreg consiliu local şi doi primari care s-au succedat în funcţie s-au prezentat, cu microbuzul, la toate parchetele din judeţ, pentru a fi audiaţi sub învinuirea comiterii unor fapte de corupţie. Şapte ani în care pensionara de la Kogălniceanu care pretindea, împotriva memoriei colective şi a documentelor de rol fiscal, că tatăl său, potcovarul, şi un copil de zece ani, fuseseră proprietari de terenuri într-o zonă în care tot satul îşi păştea oile.

În timp ce imaginea publică a învinuiţilor era stigmatizată, iar proprietăţile lor se aflau sub sechestru, septuagenara care prezentase hârtiile modificate şi angajaţii ei care se juraseră că minorul de zece ani era deopotrivă proprietar cu potcovarul, au fost mângâiaţi pe creştet de organele de cerectare, ca nevinovaţi. Leonard Truţescu, unul dintre consilierii anchetaţi, a murit în timpul anchetei, cu onoarea nereparată.

Patentul afacerii

Reamintim că Elena Mitrofan a jucat o piesă similară şi în scandalul retrocedării carierei active de la Sibioara. Deşi carierele active sunt exceptate prin lege de la retrocedare, Elena Mitrofan şi verişoara ei, Margareta Muscalu, au solicitat restituirea în natură a unui lot de 20 de hectare, dar nu oriunde, ci tocmai în inima exploataţiei miniere active de la Sibioara, a companiei Somaco Construct SRL Constanţa. Deşi cererea de retrocedare a fost respinsă iniţial de Comisia Locală Lumina şi de Comisia Judeţeană Constanţa, cele două bătrâne, reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti, au obţinut o hotărâre judecătorească pe fond, pronunţată de Corina Eugenia Jianu, aceeaşi judecătoare controversată care a girat şi afacerea similară de la Kogălniceanu. Judecătoarea a considerat că autorul celor două septuagenare ar fi fost bunicul lor comun, Nicuolae Tudorancea, deşi acesta decedase în anul 1942, astfel că regimul comunist, instaurat în 1946, n-a confiscat niciun teren de la mort. În schimb comuniştii confiscaseră terenuri de la copiii în viaţă ai lui Nicolae Tudorancea, ai căror urmaşi au primit, însă, integral, toate drepturile din partea statului român, în baza Legii 18/1991. Inclusiv terenurile confiscate de comunişti de la tatăl Margaretei Muscalu fuseseră retrocedate în favoarea unei rude a bătrânei, însă acest impediment legal nu le-a împiedicat pe clientele lui Haşottri să ceară încă o dată moştenirea bunicului, considerat autor al unor drepturi afectate în anul 1946, deşi el murise, reamintim, în 1942. Jianu s-a limitat să certifice acest nonsens, dar a refuzat să restituie terenul în natură, pe considerentul că acesta era exceptat prin lege de la retrocedare. Ulterior, avocatul Ionel Haşotti a indus în eroare instanţa de recurs a Tribunalului Constanţa, susţinând, contrar adevărului, că nu existau probe că terenul ar fi afectat unei exploataţii miniere. În sprijinul lui Haşotti a sărit şi un expert care nu văzuse construcţiile şi echipamentele miniere de pe teren, la fel cum expertul Popoviciu, angajat în cazul Kogălniceanu, nu văzuse clădirile existente pe terenul aqferent Hotelului Emi.

Insinuându-se în perimetrul carierei, clientele lui Haşotti au întreprins demersuri pentru a obţine sume colosale cu titlul de lipsă de folosinţă a terenului retrocedat, ceea ce prezumăm că ar fi făcut şi la Kogălniceanu, dacă ar fi reuşit să intre în posesia terenului de sub clădiri. În materialele viitoare, vom arăta că acest patent a fost utilizat şi în alte procese susţinute de avocatul Ionel Haşotti, în numele altor clienţi.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Instanța obligă DNA Constanța să ancheteze efectiv furtul terenurilor de stat de la Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În 2017, doi cunoscuți jurnaliști de investigație – Oreste Teodorescu și Paul Iurea – au sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la furtul terenurilor de stat de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol. Sesizarea venea în urma unei emisiuni care s-a filmat pe malul lacului, la Năvodari, fiind difuzată la Nașul TV. În studioul improvizat în natură au mai participat atunci omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, precum și sus-semnatul, Adrian Cârlescu, autorul articolului de față. Am discutat cu toții cazul năucitor al omului de afaceri Grigore Comănescu, proprietarul companiei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală de două milioane de euro, la cinci ani după ce amenajase malul lacului Siutghiol, cu acordul Apelor Române, în dreptul complexului turistic de patru stele pe care l-a ridicat la Năvodari. Dezbaterea noastră s-a purtat în principal pe câteva aspecte din conduita fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, și a funcționarilor implicați în această taxare, nu doar unică în lume prin cuantumul ei halucinant, ci și imbecilă. Ba chiar, am putea spune, de o imbecilitate șocantă.

Nu rezumăm aici întreaga discuție din emisiune. Dar spunem că, în locul lui Grigore Comănescu, victimă a unei astfel de taxări aberante putea fi oricine. De pildă, putea fi un șofer care s-ar fi decis să nu-i mai aștepte pe șpăgarii nesimțiți de la Primăriei să astupe groapa în care își rupea în fiecare zi amortizoarele mașinii. Și care, la cinci ani distanță după ce-a astupat-o pe banii lui, s-ar fi trezit că Primăria pretinde că nu a astupat groapa, ci a depozitat pietriș în ea, fiind scos dator cu o sumă halucinantă… pentru că depozitarea e productivă și face bani.

În cazul lui Grigore Comănescu nu vorbim de o groapă în șosea. Vorbim de malul lacului care se surpa. Societatea omului de afaceri tocmai cumpărase, în 2007, cu 1,8 milioane de euro, un teren de peste 8.000 de metri pătrați, pe care se aflau deja construite fundații pentru opt vile turistice. Urma să continue proiectul, cu ceva modificări. Însă apa din lac se infiltra în fundația vilelor, punând în pericol întreaga investiție. Ca să combată situația, a cerut Apelor Române, care administrau lacul și malurile sale, să intervină. Directorul instituției de stat a răspuns în scris că există un proiect de consolidare a malurilor, dar neavând fonduri a îndemnat investitorul să facă lucrarea pe banii lui. Ceea ce acesta a și făcut.

După cinci ani, Primăria Năvodari a intabulat terenurile consolidate de firma lui Grigore Comănescu, parte în domeniul public, parte în domeniul privat al localității. În domeniul public a ajuns o fâșie de teren, de 923 de metri pătrați, chiar la limita apei. Primăria a mințit că vrea să amenajeze o aleea de promenadă, având astfel justificarea să se declare proprietară asupra terenului. În realitate, aleea era o ficțiune totală, deoarece pleca din gardul unei proprietăți private și se oprea în gardul altei proprietăți private. Ca să urce pe alee, doritorii trebuiau să vină cu barca. Aceste detalii nu au contat. Nu le-a analizat nimeni. Cert e că, pe baza acestei minciuni ordinare, terenul a fost trecut în domeniul public al localității. Evident că aleea fără cap și fără coadă nu s-a făcut niciodată. Mai departe, terenurile de pe lângă drumul imaginar au fost și ele intabulate, de data aceasta în domeniul privat al Primăriei.

În mod normal, consolidarea făcută de Somaco era o pleașcă pentru Primărie, care pe munca și pe banii acestei firme își putea face mult mai ușor aleea de promenadă. Că avea pe ce să o facă: pe un teren consolidat cu piatră extrem de dură, de cea mai înaltă calitate, adusă de la cea mai bună carieră de granit din Dobrogea, cariera Sibioara. Doar că nu dorea să o facă. Tot ce doreau indivizii de la Primăriei era să-l stoarcă de bani pe omul de afaceri. Ca dovadă, în luna mai 2012, autoritatea locală a amendat societatea pentru construcție neautorizată, cu 40.000 de lei. Somaco a contestat în instanță, reușind să reducă amenda la 1.000 de lei.

Înfuriat de această îndrăzneală, fostul primar penal al localității (care avea să facă pușcărie pentru o mită, nu mult după această ispravă) a sucit-o ca la Ploiești, susținând dintr-o dată că societatea nu a construit o platformă de consolidare, cum susținuse și o amendase anterior, ci că ar fi depozitat piatră și nisip în locurile publice. Desigur, depozitarea e o activitate productivă, care se taxează la metru pătrat, pe zi de folosință. Că, vorba aceea, dacă vinzi piatră și nisip, faci niște bani și ai de unde. Pe baza acestei noi minciuni ordinare, funcționarii Primăriei au făcut un calcul pe ani de zile, oprindu-se la două milioane de euro.

Revenim la emisiunea din 2017. S-a mai discutat acolo despre procesul civil, prin care Somaco Construct a cerut desființarea deciziei de impunere fiscală, care nici măcar nu avea număr de înregistrare. Halal Primărie care face decizii de impunere fără să le înregistreze!  Societatea a câștigat procesul pe fond, la Curtea de Apel Constanța, dar a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Completul de la ÎCCJ a confundat raportul de expertiză judiciară, care spunea că niciodată nu s-a depozitat nimic pe teren, cu un așa-zis co-raport întocmit de un politruc de la PSD angajat de primarul din Năvodari să mintă în favoarea sa.

S-a mai discutat în emisiune de dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța, cu multiple tentative de mușamalizare. Mai multe soluții de clasare date anapoda de procurori care fac de râs haina statului au fost desființate pe rând de instanțele de judecată. Ultimul dintre procurorii de caz a făcut cercetări efective, fiind obligat de instanță, și a constatat că niciodată nu s-au depozitat materiale de construcții, i-a audiat pe funcționari, a constat că aceștia au mințit, dar la urmă a dat o nouă clasare pe baza unor subterfugii rușinoase. De ce rușinoase? Pentru că și această ordonanță de clasare avea să fie desființată, la rândul ei, de judecătorul de cameră preliminară, în 2018. Dosarul există și acum, e în lucru, dar nu se întâmplă nimic în el.

Scandalizați de toate aceste potlogării de la Constanța, la scurt timp după emisiune, cei doi jurnaliști de investigație, Oreste Teodorescu și Paul Iurea, s-au dus la DNA. Instituția era condusă atunci de Laura Codruța Kovesi. În principal, cei doi au sesizat aspecte față de care niciodată până atunci nu s-au făcut verificări pe linie penală, în speță modalitatea de însușire a terenurilor de pe malul lacului Siutghiol de către Primăria Năvodari. Vorbim de terenuri care aparțin statului prin declarația Constituției, precum și prin legea organică a apelor. Dar Primăria Năvodari n-a furat de la stat doar terenurile folosite ca să mâzgălească taxa fiscală de două milioane de euro. Sunt multe alte suprafețe furate din lac, așa cum avea să constate Curtea de Conturi, la scurt timp după deschiderea dosarului penal de la DNA. De altfel, și Ordinea.Ro a atras atenția că Primăria Năvodari a intabulat un teren cu apă și stuf, de 2,5 hectare, din coada lacului Siutghiol. Mincinoșii ordinarii de la Primărie au mințit că bucata de lac ar fi o pădure, reușind astfel să obțină intabularea unui bun de stat. Și sunt multe exemple, pe care nu le mai amintim acum.

Dacă acest dosar cu un impact și o miză uriașă ar fi rămas la structura centrală a DNA, cu siguranță aspectele de fapt ar fi fost cercetate temeinic. Însă nu a rămas. Dosarul a fost repartizat la Constanța și a fost clasat pe 12 martie a.c.. Soluția de clasare a fost contestată de păgubiții din acest caz, în speță Administrația Națională Apele Române și Somaco Construct SRL. ANAR vrea înapoi toate terenurile furate de Primăria Năvodari de pe malul și din cuveta lacului. Celălalt păgubit, Somaco Construct SRL, are de ani de zile bunurile sub ipotecă legală, instituită de Primărie, pe baza ficțiunii de două milioane de euro. Plângerea lor împotriva soluției de neurmărire/ netrimitere în judecată a hoților de terenuri de stat a fost admisă de secția penală a Tribunalului Constanța pe 4 octombrie a.c.. Așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, Tribunalul a dispus ”trimiterea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale și realizarea unei anchete efective”. Pam-Pam!

Istoria clasărilor cazului de la Năvodari este extrem de interesantă sub aspectul argumentelor invocate de procurori. Prima clasare s-a dat în contextul în care, Somaco Construct SRL a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța. Motivat de acest aspect, primul procuror de caz a spus că problema este una civilă și nu se impune urmărirea penală a făptuitorilor. Această soluție a fost desființată de instanța de judecată, care a obligat unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Constanța să continue cercetarea penală sub aspectul infracțiunii de fals intelectual împotriva funcționarilor de la Primărie. A doua clasare, pe motive similare, a fost desființată de prim-procurorul Parchetului Judecătoriei, care a constatat că procurorul de caz nu făcuse anchetă efectivă. Ca urmare, a fost schimbat procurorul de caz. Un nou magistrat a preluat cauza și a făcut cercetări efective, constatând că terenul nu fusese niciodată ocupat. Cu toate acestea, și el a dispus o soluție de clasare, pe motiv că, între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase o soluție civilă în favoarea Primăriei Năvodari. 

Și acest argument, care nu diferea în esență de cel invocat la prima clasare, a fost desființat de o instanță penală, în 2018. Judecătorul de cameră preliminară a stabilit că o soluție civilă nu este cauză de impunitate. Soluția civilă, de contencios fiscal, s-a dat în baza unei analize cu privire la respectarea legii civile. Or, din acest motiv, instanța civilă nu a analizat și nici nu avea competența să o facă, dacă făptașii de la Primăria Năvodari au încălcat legea penală. În sfârșit, ultima clasare, dată de DNA Constanța, în dosarul furtului de terenuri, a fost motivată tot în sensul unui impediment pe care l-ar constitui hotărârea civilă la urmărirea penală a făptașilor. Ei bine, iată că instanța de la Tribunalul Constanța a înlăturat acest impediment, stabilind că unitatea de parchet trebuie să facă o anchetă efectivă. În toate aceste faze, Primăria Năvodari a susținut prin avocații ei că nu trebuie să se facă nicio anchetă penală, pentru că există o soluție civilă, pe care am arătat cum au câștigat-o. Însă, oricât de buni ar fi avocații Primăriei, și e clar că sunt printre cei mai buni, avem deja trei instanțe de judecată care au spus în mod definitiv că soluția din dosarul civil nu poate fi fluturată de făptași ca să scape de urmărirea penală.

Mai avem în această poveste constatări devastatoare ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Ministerului de Finanțe, ale Administrației Naționale Apele Române și ale altor instituții ale statului. Toate acestea vorbesc despre faptul că Primăria s-a înstăpânit fraudulos pe bunurile statului. O parte din terenurile furate de la stat au ajuns deja pe mâini private. Nimeni nu va mai putea achiesa la mirajul stârnit de avocații Primăriei Năvodari, care cer cu disperare să nu se cerceteze faptele sub aspectul penal. Ba uite că se vor cerceta! Pentru că așa spun judecătorii care nu se lasă timorați de niște politicieni șmecheri, care nu vor să răspundă.

Artizanul acestor furturi de proporții în dauna statului este fostul primar din Năvodari, PSD-istul Nicolae Matei. Deși dat afară din partidul său în perioada în care a fost condamnat pentru că a încercat să mituiască un polițist ca să scape de niște dosare penale, Matei a fost reprimit în PSD și anul acesta chiar a fost uns într-un for de conducere județeană al formațiunii politice. El se bucură de o susținere la fel de vie, nu doar în plan politic, ci și la nivelul justiției locale, beneficiind de tergiversarea dosarelor penale.  Nu lipsit de relevanță este și faptul că Matei este coinculpat în dosarul retrocedărilor alături de o fostă judecătoare. În acest caz, rechizitoriul întocmit de DNA susține că fostul primar a mituit-o pe judecătoarea care avea să-i devină colegă de lot, în scopul obținerii unor hotărâri judecătorești prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși. Vă dați seama? Fosta judecătoare, care avea o funcție de conducere, un salariu uriaș și o poziție socială excepțională, și-a distrus cariera pentru o nenorocită de șpagă, de care, între noi fie vorba, chiar nu avea nevoie. 

După cum vedeți, zeița Justiției nu doarme. Am mai spus și cu alte ocazii: terenurile de stat sunt ale noastre, ale tuturor. Când niște unii de o lăcomie ieșită din comun fură terenurile de stat, ne fură pe fiecare dintre noi. Ghinionul lor este acela că există oameni care nu vor să se lase furați și mai ales magistrați corecți care nu se lasă intimidați de hoții din politică. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Primarul Colgate” din Hârșova vrea să le mănânce ficații și consilierilor locali

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai zâmbăreț primar din județul Constanța nu este nici cel mai pozitiv, nici cel mai corect din branșa sa. Ne referim aici la ”primarul Colgate” din Hârșova, Viorel Ionescu, și la prestația sa din cadrul ultimului episod al serialului de investigații ”Județe la stăpân” de la Pro Tv, difuzat duminică, 13 octombrie a.c.. Pro Tv l-a făcut cunoscut întregii țări, ca un edil incapabil să termine proiectele începute, care a făcut învârteli bizare cu banii publici, dar mai ales ca un personaj de un cinism cu totul remarcabil.

”Ăsta sunt eu, domnișoară!”. ”Vreau să le mănânc ficații”

”Vreau să le mănânc ficații” – a spus Viorel Ionescu la adresa membrilor echipei ProTv. Ionescu purta lavaliera televiziunii la cămașă. Cu toate acestea, el nu s-a prins că vorbele sale se înregistrează. Ca urmare, de fiecare dată când a dispărut din câmpul vizual al aparatului de filmat, a continuat să trăncănească și să dea de gol un caracter urât, mascat până acum în spetele unui zâmbet dulceag. ”Ăsta sunt eu, domnișoară!” – a punctat primarul în spatele ușii închise, după ce a povestit unei angajate ce mare chestie a făcut dumnealui filmându-i pe cei de la PRO TV care veniseră să îl filmeze pe el. Ionescu a dat publicității filmările sale, de care era așa de mândru. Nu știm ce impact au avut și cât au reușit să schimbe din percepția publicului. În schimb, emisiunea Pro Tv a fost deja văzută de milioane de telespectatori și internauți din România. Grație acesteia, avem dovada că primarul din Hârșova este genul care mănâncă ficații adversarilor cu zâmbetul pe buze.

Ficat de consilier

După ce Ionescu s-a dat de gol cu privire la cinismul comportamentului său, putem afirma că acesta le mănâncă ficații cu zâmbetul pe buze și consilierilor locali din orașul său. În cele ce urmează vom relata o serie de apucături bizare ale primarului în raport cu aleșii de la care trebuie să obțină aprobarea pentru proiectele sale. După cum știe toată lumea, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei, nu sunt subordonații primarului și nu se află la cheremul acestuia. Ei au joburile lor, din care își câștigă existența. Însă fiind aleși să îi reprezinte pe cetățeni și să ia decizii în numele lor, consilierii trebuie să participe la ședințele convocate de primar. Pentru asta primesc o indemnizație lunară.

În decurs de două săptămâni, primarul din Hârșova a convocat cinci ședințe ordinare și trei extraordinare. S-a întâmplat în zilele de 26, 28, 29 și 30 septembrie, apoi pe 2, pe 9, pe 10 și pe 11 octombrie. Ședința din 11 octombrie a rămas fără obiect, după ce singurul proiect înscris pe ordinea de zi a fost supus dezbaterii în ședința din 10 octombrie. Toate ședințele au fost programate pentru ora 11 dimineața. După cum spuneam mai sus, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei. Ei au joburile lor, de la care nu pot lipsi, în miezul zilei, de câte ori are chef primarul să-i cheme la ședințe.

Primarul Viorel și Codul Viorica

Deși este limpede pentru orice om de bună-credință că aceste convocări în cascadă reprezintă o formă de hărțuire, comportamentul primarului nu poate fi calificat ca abuz în serviciu. El nu a încălcat nicio lege și nu riscă nimic. În mod paradoxal, acest comportament este cât se poate de legal și respectă litera, cam strâmbă, e drept, dar totuși în vigoare, a noului cod administrativ adoptat anul acesta, prin ordonanță de urgență, de guvernul Viorica Dăncilă. Acest cod bizar îl obligă pe primar să convoace cel puțin o ședință ordinară în fiecare lună de mandat, dar nu-i spune unde să se oprească. Practic, îi dă mână liberă să convoace ședințe ordinare de câte ori are chef și poate mâzgăli o oportunitate. De ce le mai zice ordinare, dacă pot fi convocate aleatoriu și câte or fi la număr, nu se știe. Codul lui Dăncilă nu prevede sancțiuni atunci când primarul uită să-i cheme pe consilieri la ordinară sau atunci când abuzează – în sensul de dicționar – de acest mecanism și îi cheamă prea des. Pe legea veche, 215/2001, ședințele ordinare se organizau o dată pe lună.

Tot după Codul lui Dăncilă, consilierii locali nu au voie să lipsească nemotivat de la ședințe, de orice tip ar fi ele, ordinare sau extraordinare. Absențele lor pot fi motivate doar când fac dovada, cu acte, că au fost internați în spital, că s-au aflat în concediu medical la domiciliu, că au fost plecați într-o deplasare în afara țării, că le-a murit soțul, soția sau o rudă de până la gradul II.  Ei nu pot lipsi motivat atunci când le moare o mătușă, un unchi sau un nepot de frate ori de soră. Concediul de odihnă nu poate motiva o absență; nici deplasarea în țară; nici faptul că angajatorul nu-i permite alesului să o taie de la muncă, în miezul zilei, când poate nu se găsește un înlocuitor.

Pe de altă parte, oricâte ședințe ar programa primarul, consilierul local primește aceeași indemnizație lunară. Dacă participă la mai multe ședințe, nu primește bani în plus, însă dacă absentează nemotivat riscă sancțiuni. Consilierii pot fi amendați cu 10% din indemnizație la două absențe nemotivate. Dacă sunt prea vocali, pot fi dați afară din ședință cu absență nemotivată. Cumva, ca în învățământul socialist. De asemenea, Codul prevede situații în care consilierii își pot pierde de drept mandatele, legat de absența de la ședințe sau de neadoptarea de hotărâri, pe o perioadă mai lungă de timp.

Consilierii PSD s-au înmuiat și au votat execuția bugetară

Speculând situația creată de noul cod administrativ și având de dus un război cu o majoritate care i-a devenit ostilă, primarul din Hârșova a început să convoace ședințe de consiliu, după pofta inimii sale. După limbajul său, le-a mâncat ficații consilierilor locali, care s-au trezit chemați de 8 ori, în două săptămâni, de fiecare dată de la ora 11. Presiunea de acest tip permisă de Codul lui Dăncilă a dat roade. Ca dovadă, după ce consilierii PSD și PNL au lipsit în bloc de la 3 ședințe extraordinare consecutive, s-au dus grămadă la ședința ordinară următoare. La 4 absențe nemotivate consecutive, pe o interpretare posibilă a legii, riscau deja să fie azvârliți afară din Consiliu. Pe 9 octombrie, la a șase ședință, consilierii PSD s-au înmuiat și au votat decisiv pentru aprobarea execuției bugetare pe trimestrul II. Vorbim aici de o situație care trebuia aprobată încă din luna iulie. Primarul nu s-a prezentat cu proiectul în fața Consiliului Local, în termenul legal. Respins de mai multe ori, în ședințele anterioare, proiectul a fost aprobat în cele din urmă.

Mai tare de ficat, un liberal a refuzat să semneze hotărârea

Președintele de ședință, Emil Paraschiv de la PNL, a refuzat să semneze hotărârea adoptată prin votul majoritar al consilierilor PSD și ALDE. Acesta a motivat în scris că prin hotărârea adoptată au fost aprobate două anexe care nu pot fi identificate. În fapt, Primăria le-a trimis consilierilor un singur fișier anexă, care cuprinde niște tabele de venituri și cheltuieli. Expunerea de motive a primarului era făcută în bătaie de joc, având singura motivație că se impune aprobarea contului de execuție… nu se știe din ce motive, că nu s-a detaliat nimic. Raportul de aprobare întocmit de direcția economică a Primăriei este un copy/paste la fel de jalnic. Legal ar fi fost ca proiectul să cuprindă date concrete, ușor de urmărit, așa cum se prezintă toate proiectele similare din alte localități. Am arătat într-un articol trecut că tabelele trimise de Ionescu nu arată gradul de realizare a veniturilor și cheltuielilor sau acela de a realizare a investițiilor. Cel puțin, în ultima privință, demonstrația din emisiunea Pro Tv, în care s-au prezentat nimicurile realizate din marile proiecte aflate la un pas de a fi pierdute, ar putea reprezenta o cauză a lipsei acestor raportări procentuale. Ce să raporteze primarul? Mai nimicul care se vede? Suntem curioși să vedem ce atitudine va avea Prefectul Județului Constanța față de această bătaie de joc.  

La a șaptea ședință, consilierii au cerut să voteze în avans și proiectul unic pentru care fusese convocată a opta ședință. Și au votat… cei cu ficații mâncați. Ne oprim aici. Într-un articol viitor vă spunem cum se judecă Primăria Hârșova împotriva Curții de Conturi, pentru ca Viorel Ionescu să nu achite din buzunarul său o deplasare în SUA și Canada. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal peste 11 milioane de lei cu activitățile sportive

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Conturi a stabilit în urma unui audit ordinar că Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal 11.730.774 de lei pentru a finanța, fără licitație de proiecte, o asociație sportivă fondată de două persoane fizice și de Consiliul Local al orașului. Este vorba de Asociația Axiopolis Sport Cernavodă, în care CL Cernavodă are un vot minoritar, controlul fiind exercitat de persoanele fizice Dumitru Chivu și Daniel Amăriuți. Banii prevăzuți în capitolul 67.02.05.01 al bugetului local pentru anii 2016, 2017, 2018 și 2019 au fost virați către această asociație, pe baza unor cereri de finanțare, dar mai ales pe baza semnăturii ordonatorului de credite. În mod uzual, ordonator de credite este chiar primarul localității, însă acesta își poate delega atribuția către un viceprimar sau către un city-manager. Această modalitate de a muta banii din contul Primăriei în contul unei asociații sportive la simpla cerere a acesteia din urmă, fără desfășurarea procedurilor competitive, contravine flagrant legii. Auditorii Curții de Conturi au constatat că Primăria Cernavodă a încălcat 7 articole din Legea 350/2005, 7 articole din Ordinul 130/2006 până la abrogarea acestuia survenită în anul 2018, 8 articole din Ordinul 664/2018, două articole din OG 26/2000, 3 articole din Legea 273/2006 și 4 articole din OG 119/1999. Raportul Curții de Conturi se referă doar la activitatea Primăriei, astfel încât nu reliefează modalitatea efectivă în care asociația sportivă a cheltuit aceste sume extrem de generoase de la bugetul local.

Pentru fapte similare, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, a fost condamnat pe fond la 8 ani de închisoare în februarie 2019. În cazul său, procurorii DNA l-au acuzat de încălcarea Legii 350/2005 cu privire la finanțarea unor cluburi sportive cu peste 13 milioane de lei.  Dosarul cuprindea și alte fapte penale, cum ar fi atribuirea unor sume de bani fără respectarea procedurii legale către două fundații culturale, încetarea abuzivă a raporturilor de muncă ale unei angajate care s-a opus acestor activități și altele asemenea.

În urma controlului efectuat la Primăria Cernavodă, Curtea de Conturi a mai constatat încălcarea legii cu privire la atribuirea unui contract de gestionare a câinilor fără stăpân către o controversată firmă din localitatea Ovidiu. O altă constatare se referă la achiziția unui cort pentru evenimente (petreceri) fără evidențierea acestuia în lista mijloacelor fixe și fără a exista o prevedere a achiziției în lista de investiții aprobată pentru anul 2019. Facem precizarea că fostul primar al localității, Gheorghe Hânsă, a fost trimis în judecată pentru că a asfaltat o stradă care nu era inclusă în lista de investiții. În sfârșit, raportul Curții de Conturi mai constată că primarul, viceprimarul și alte persoane alese au efectuat vizite sau misiuni oficiale, fără a prezenta rapoarte de activitate. Curtea obligă Primăria să evalueze prejudiciile în această privință, în vederea recuperării. Precizăm că nedepunerea rapoartelor de activitate pentru misiuni oficiale, vizite de lucru și altele asemenea se sancționează cu reținerea sumelor cheltuite de la persoanele care și-au încălcat obligația de raportare. Obligația legală a fost adoptată tocmai pentru a se elimina practicile incorecte, prin care aleșii ajung să se plimbe pe banii contribuabililor, sub motivația falsă că ar fi participat în misiuni oficiale. Mai jos puteți citi integral decizia Curții de Conturi emisă în urma auditului de la Cernavodă.

Download (PDF, 3.47MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: