Connect with us

Exclusiv

Victimele falsului de la Kogălniceanu. Zece consilieri şi doi primari, târâţi într-un proces penal de şapte ani

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Proiectul hotelului Emi din Mihail Kogălniceanu a început să prindă contur în anul 2000. Atunci, soţii Gheorghe şi Gabriela Enache au cumpărat un teren de la o persoană fizică, la intrarea în localitate, dinspre Aeroport, cu deschidere la drumul naţional Constanţa-Hârşova. Pe 1 februarie 2001, Cargo Romena SRL, firma familiei Enache, a semnat cu Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu un contract de concesiune pentru o suprafaţă de 225 de metri pătraţi, aflată în vecinătatea imediată a proprietăţii dobândite cu un an înainte. Pe altă latură, terenul concesionat se învecina cu Agrotransport SA, o societate care continua activitatea fostei întreprinderi de stat „ITSAIA Autobaza 3 Mihail Kogălniceanu”, înfiinţată pe o suprafaţă (anterior împădurită) de 4.500 de metri pătraţi scoasă din circuitul forestier prin Ordinul 01251/31.05.1982 al Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii. În acelaşi an 2001, când Cargo Romena SRL a demarat construcţia Hotelului Emi, societatea Agrotransport SA a făcut obiectul unui dosar de executare silită deschis împotriva ei de Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în vederea recuperării unor creanţe bugetare. Administraţia a organizat o licitaţie publică în data de 30 octombrie 2001, pentru valorificarea activelor Agrotransport din Mihail Kogălniceanu, în speţă clări de birouri, magazii, un atelier mecanic, o staţie de carburanţi şi împrejmuirea terenului. Dar terenul în sine, nu a fost scos la licitaţie, nefiind îndeplinite până atunci procedurile de emitere a titlului de proprietate, prin Ordin al Prefectului, în baza HG 834/1991. Printre participanţii la acea licitaţie din octombrie 2001, s-a aflat şi Gabriela Enache, a cărei strigare a fost considerată câştigătoare. În consecinţă, clădirile au intrat în proprietatea ei. Ulterior, Gabriela Enache a întreprins demersuri pentru a obţine titlul de proprietate asupra terenurilor de sub clădiri, în condiţiile HG 834, prin care acest drept era conferit societăţilor cu capital de stat. Însă autorităţile i-au răspuns că dreptul în cauză nu se transmite şi cumpărătorilor activelor situate pe teren. O soluţie juridică s-a găsit abia în anul 2003, când Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu, sub semnătura primarului de la acea vreme, Traian Dinu, s-a socotit să includă terenul aflat sub clădirile Gabrielei Enache în contractul de concesiune încheiat în anul 2001 cu firma Cargo Romena SRL. Între timp, şi folosinţa asupra clădirilor fusese transmisă firmei, printr-un document juridic încheiat de părţi. Şi aşa, prin act adiţional la contractul din anul 2001, suprafaţa concesiunii s-a majorat la 9.927,64 mp.

O revendicare imobiliară cu acte false

Elena-Mitrofan-cu-margele

Elena Mitrofan (stânga)

După ani de netulburată folosinţă asupra terenului, în care Hotelul Emi a devenit o emblemă a localităţii, a răsărit ca din neant o revendicare a unei porţiuni de 2.900 de metri pătraţi din suprafaţa concesionată. Aşa cum arătam în episoadele anterioare, cererea de restituire în natură a fost depusă de Elena Mitrofan, o septuagenară reprezentată convenţional de cunoscutul avocat Ionel Haşotti. Aceasta depusese la dosarul de retrocedare două copii ale unor documente din 1949, care prezentau diferenţe sensibile între ele, fiind scrie de mâni diferite, cu grafii diferite, având ştampile diferite. În plus, copiile diferite atestau că terenul familiei bătrânei se afla în vecinătatea unei proprietăţi a lui Barbu Teşeleanu, care, potrivit monumentului său funerar, avea doar zece ani în 1949 şi era lipsit de capacitatea de dispoziţie pentru a dobândi terenuri în proprietate. Cu toate dovezile de fals, Elena Mitrofan a obţinut o hotărâre judecătorească prin care îi era recunoscută calitatea incertă de moştenitoare a terenului, pronunţată de controversata Corina Eugenia Jianu, demisă între timp din magistratură şi trimisă în judecată sub acuzaţia că a luat mită ca să pronunţe hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege. Dar Jianu dispusese ca restituirea să se facă în una din cele trei variante prevăzute de lege: pe vechiul amplasament, dacă era posibil, pe un amplasament echivalent sau prin acordarea de despăgubiri băneşti. Deşi fusese atenţionată că actele Elenei Mitrofan sunt false, judecătoarea a trecut peste acest aspect, invocând culpa Comisiei Locale de Fond Funciar Mihail Kogălniceanu de a nu declara actele în fals, într-un proces separat.

Mureşan a vândut terenul concesionarilor de la Cargo Romena

Valer_Muresan_04

Valer Mureşan, fostul primar al comunei Mihail Kogălniceanu

La data pronunţării hotărârii judecătoreşti, primar al localităţii Mihail Kogălniceanu nu mai era Traian Dinu, acela care găsise soluţia juridică de a extinde concesiunea firmei Cargo Romena SRL, cu terenurile afalte sub clădirile cumpărate de Gabriela Enache. Primar era Valer Mureşan. Înţelegând situaţia şi luând act de faptul că terenul nu putea fi restituit în natură întrucât era ocupat de construcţii, Mureşan a dat curs solicitării firmei Cargo Romena SRL de a cumpăra prin negociere directă 9.636 mp din suprafaţa ce făcea obiectul contractului de concesiune. În acest sens, Mureşan a iniţiat o hotărâre de Consiliu Local. Însă, înaintea şedinţei, avocatul Ionel Haşotti a notificat Consiliul Local să nu adopte un astfel de act care ar vătăma interesele clientei sale. Primarul le-a explicat consilierilor întreaga situaţie, iar aceştia, în cunoştinţă de cauză, au votat pentru vânzarea terenului în favoarea concesionarului.

Şapte ani de anchete şi sechestru

Ulterior, Elena Mitrofan a depus mai multe plângeri penale împotriva primarului, a celor nouă consilieri locali care votaseră hotărârea, a expertului care stabilise preţul terenului şi a proprietarilor firmei Cargo Romena SRL, soţii Gheorghe şi Gabriela Enache. În acelaşi an 2008, plângerile bătrânei au condus la deschiderea unui dosar penal la Parchetul Judecătoriei Constanţa. În esenţă, Elena Mitrofan reclama faptul că primarul localităţii şi consilierii locali n-au vrut să-i restituie terenul moştenit de la tatăl şi bunica ei din Sibioara, pe vechiul amplasament, nesocotind hotărârea judecătorească şi preferând să vândă o suprafaţă mai mare, în care se inculdea şi suprafaţa revendicată de ea, către Cargo Romena SRL. După aproape doi ani, în 2010, dosarul a fost preluat de Parchetul Tribunalului Constanţa, care a solicitat Serviciului de Investigare a Fraudelor din IPJ Constanţa să întreprindă cercetări. Pe 18 octombrie 2010, Serviciul a numit un expert judiciar, în persoana lui Constantin Veriga, cu misiunea să stabilească dacă dreptul de proprietate al Elenei Mitrofan putea fi reconstituit în natură, pe vechiul amplasament. Dar, înainte de numirea expertului, mai exact pe 4 octombrie 2010, organele în drept au instituit sechestru pe averea personală a celor zece consilieri locali care votaseră proiectul de vânzare a terenului către Cargo Romena SRL, a fostului primar Traian Dinu, care încheiase contractele de concesiune anterioare cu această firmă, precum şi a primarului pe atunci în exerciţiu, Valer Mureşan. Măsura sechestrului avea să rămână în vigoare până în anul 2015. Unul dintre învinuiţi a apucat să-şi dea obştescul sfârşit înainte de a fi ridicată măsura care-i stârnise, pe nedrept, reputaţia nereală, dar vătămătoare, că ar fi comis fapte de corupţie. Toată suflarea din Kogălniceanu ştia că acesta, împreună cu doi primari şi alţi nouă consilieri locali (doi dintre ei având onorabila vârstă de 80 de ani), mergeau lună de lună, cu un microbuz închiriat, să dea cu subsemnatul la organe.

Pe 15 ianuarie 2011, la capătul misiunii încredinţate, expertul Constantin Veriga a întocmit un plan de situaţie, în care a haşurat un perimetru de 2.900 de metri pătraţi, care se suprapunea în cea mai mare parte peste terenul firmei Cargo Romena SRL, dar parţial şi peste un teren învecinat al localităţii Mihail Kogălniceanu. Însă expertul a precizat că: „Fără distanţe faţă de reperi bine definiţi care să poată fi reconstituiţi şi fără elemente geometrice liniare (laturi) o suprafaţă se delimitează cu o probabilitate de 50%”. Cu alte cuvinte, schiţa desenată era pe jumătate exactă, pe jumătate inexactă.

Experta Gabriela Păun nu a putut identifica suprapunerile

În acelaşi an 2011, ancheta penală a fost preluată de DNA Constanţa, care a întomcit în acest sens un dosar separat, sub indicativul 51/P/2011. Pe 23 noiembrie 2011, procurorii anticorupţie au stabilit, prin rezoluţie, necesitatea efectuării unei noi expertize, în contextul în care învinuiţii depuseseră la dosar mai multe documente, care atestau că cea mai mare parte a terenului vândut firmei Cargo Romena SRL fusese împădurită până în anul 1982, astfel că nu putea face obiectul proprietăţii private a bunicii Elenei Mitrofan în anul 1949. În consecinţă, DNA a numit-o ca expert judiciar pe Gabriela Laura Păun. Experta numită a luat în considerare studiul monografic al comunei Mihail Kogălniceanu din anul 1942, ordinul ministerial din 1982 de scoatere a parcelei de 4.500 mp din circuitul forestier şi a obţinut de la Arhivele Naţionale un plan de situaţie al localităţii Ferdinand I (aşa cum se numea comuna Mihail Kogălniceanu în perioada anterioară regimului comunist). În acest fel experta a stabilit limita veche a plantaţiei forestiere. Totodată, punând în plan aceste informaţii, Gabriela Laura Păun a putut reliefa că amplasamentele indicate în expertizele anterioare nu puteau fi reale, întrucât făceau parte din vechea pădure defrişată abia în 1982. În consecinţă, experta i-a solicitat Elenei Mitrofan să indice amplasamentul pe care îl solicită. Atât aştepta bătrâna, să deseneze un patrulater care se sprijinea cu un picior pe drumul naţional, iar cu celălalt pe terenul de sub Hotelul Emi. „În lipsa unor documente de comparaţie, expertul nu poate concluziona asupra reconstituirii amplasamentului solicitat… [deoarece] nu se poate poziţiona cu precizie în baza datelor existente”.

224 de ţărani schimbaseră terenurile fără acte; doar potcovarul Tudorancea, cu acte

În consecinţa acestui raport de expertiză, DNA Constanţa a renunţat la instrumentarea cazului, declinându-şi competenţa de soluţionare, la 30 iulie 2012, în favoarea Parchetului Judecătoriei Constanţa. În baza unui drept al parchetelor superioare de a exercita un control asupra anchetelor derulate de parchetele inferioare, dosarul a fost preluat de procurorii de pe lângă Tribunal. Apoi, cum procurorul de caz a fost avansat la Parchetul Curţii de Apel, dosarul a fost transferat la această instituţie. Dar în plimbările de la un parchet la altul, în dosar s-a mai dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, la solicitarea Elenei Mitrofan. Pentru a-şi dovedi dreptatea, pensionara băga, pentru a câta oară?, mâna adânc în buzunar, plătind încă 6.000 de lei şi onorarii neprecizate experţilor-parte angajaţi de ea. De data aceasta, misiunea expertizării a fost atribuită inginerului Octavian Buzatu. Noul expert s-a deplasat personal la Arhivele Naţionale, unde a studiat, timp de patru zile, 20 de dosare din fondurile arhivistice generate de Inspectoratul Cadastral Constanţa şi Primăria Mihail Kogălniceanu, precum şi alte 15 documentaţii complete din colecţia de planuri şi schiţe. În urma acestei activităţi de documentare, Octavian Buzatu a identificat doar un document de arhivă în care se menţiona numele lui Tudor Tudorancea, tatăl Elenei Mitrofan, înscris cu un creion într-un tabel de mobilizare din anul 1949, când acesta avea 45 de ani şi îndeplinea funcţia de „fierar, rotar, potcovar”. Expertul a mai identificat un document din anul 1950, care evoca înfiinţarea unei tovărăşii agricole în anul 1949, cu aportul a 224 de ţărani săraci sau mijlocaşi, care şi-au primit însă terenurile înapoi, fără a se întocmi tablou pentru schimb sau schiţă cadastrală. Din actul prezentat de Elena Mitrofan, reieşea însă că tatăl ei, acţionând în numele bunicii, întocmise acte de schimb, altfel decât ceilalţi 224 de ţărani săraci. Actul în sine, prezentat de Mitrofan, nu a fost descoperit de expert în dosarele de arhivă, însă el a opinat că acesta are caracteristici similare cu alte documente studiate la Arhivele Naţionale.

Hărţile militare şi fotogramele aeriene aduc lumină

Mai departe, Octavian Buzatu a obţinut toate hărţile militare şi fotogramele aeriene realizate, de-a lungul timpului, de Armata Română, la Mihail Kogălniceanu. În baza acestor documente, expertul a stabilit limita plantaţiei forestiere din perioada 1949-1953. Or, din planul realizat de el, se vedea că terenul vândut de Primăriei firmei Cargo Romena SRL fusese inclus în vechea plantaţie în proporţie covârşitoare. Doar o fâşie de 1870 de metri pătraţi din întregul teren de 9.636 mp, se aflase în afara plantaţiei forestiere. Însă, nici aceasta nu putea face parte integrală din lotul pe care l-ar fi avut bunica şi tatăl reclamantei, întrucât linile de tarla, invocate ca vecinătăţi în actul de arhivă din 1949, au fost stabilite şi ele în baza fotogramelor aeriene şi a hărţilor militare. Or, în planşele care reconstituiau liniile de tarla a fost identificat un singur lot, în afara fostei păduri, cu suprafaţa de 2.900 de metri pătraţi. Însă acesta se suprapunea doar parţial peste terenul vândut de Primăriei firmei Cargo Romena SRL. În plus, nu avea în vecinătate nicio proprietate a lui Barbu Teşeleanu. Desigur, expertul nu cunoştea aspectul descoperit de noi, anume că Barbu Teşeleanu avea doar 10 ani în 1949 şi nu putea fi subiect al dreptului de proprietate. Raportul de expertiză, care este unul din cele mai temeinice din câte ne-au trecut prin mână, concluziona: „Valoarea maximă a acestei suprapuneri poate fi de aproximativ 1870 mp, mai mică sau inexistentă (…). În lipsa altor informaţii precise, de necontestat, nu se poate formula fără dubiu un punct de vedere conform căruia ar exista astfel de suprapuneri între terenul litigios şi terenul revendicat de partea vătămată”.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Expertiza-Octavian-Buzatu.pdf”]

 

Cum a luat sfârşit un calvar de şapte ani

Pe 10 februarie 2015, Parchetul Curţii de Apel Constanţa a clasat dosarul penal deschis de Elena Mitrofan împotriva celor doi primari, a celor zece consilieri locali, a asociaţilor firmei Cargo Romena şi a evaluatorului care stabilise preţul vânzării terenului, în anul 2008. Avocatul Elenei Mitrofan, Ionel Haşotti, a făcut plângere împotriva ordonanţei procurorului. Pe 7 iulie 2015, instanţa penală a Tribunalului Constanţa a judecat plângerea împotriva ordonanţei de clasare, respingând-o definitiv, ca nefondată. Astfel lua sfârşit un balamuc de şapte ani. Şapte ani în care, aproape un întreg consiliu local şi doi primari care s-au succedat în funcţie s-au prezentat, cu microbuzul, la toate parchetele din judeţ, pentru a fi audiaţi sub învinuirea comiterii unor fapte de corupţie. Şapte ani în care pensionara de la Kogălniceanu care pretindea, împotriva memoriei colective şi a documentelor de rol fiscal, că tatăl său, potcovarul, şi un copil de zece ani, fuseseră proprietari de terenuri într-o zonă în care tot satul îşi păştea oile.

În timp ce imaginea publică a învinuiţilor era stigmatizată, iar proprietăţile lor se aflau sub sechestru, septuagenara care prezentase hârtiile modificate şi angajaţii ei care se juraseră că minorul de zece ani era deopotrivă proprietar cu potcovarul, au fost mângâiaţi pe creştet de organele de cerectare, ca nevinovaţi. Leonard Truţescu, unul dintre consilierii anchetaţi, a murit în timpul anchetei, cu onoarea nereparată.

Patentul afacerii

Reamintim că Elena Mitrofan a jucat o piesă similară şi în scandalul retrocedării carierei active de la Sibioara. Deşi carierele active sunt exceptate prin lege de la retrocedare, Elena Mitrofan şi verişoara ei, Margareta Muscalu, au solicitat restituirea în natură a unui lot de 20 de hectare, dar nu oriunde, ci tocmai în inima exploataţiei miniere active de la Sibioara, a companiei Somaco Construct SRL Constanţa. Deşi cererea de retrocedare a fost respinsă iniţial de Comisia Locală Lumina şi de Comisia Judeţeană Constanţa, cele două bătrâne, reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti, au obţinut o hotărâre judecătorească pe fond, pronunţată de Corina Eugenia Jianu, aceeaşi judecătoare controversată care a girat şi afacerea similară de la Kogălniceanu. Judecătoarea a considerat că autorul celor două septuagenare ar fi fost bunicul lor comun, Nicuolae Tudorancea, deşi acesta decedase în anul 1942, astfel că regimul comunist, instaurat în 1946, n-a confiscat niciun teren de la mort. În schimb comuniştii confiscaseră terenuri de la copiii în viaţă ai lui Nicolae Tudorancea, ai căror urmaşi au primit, însă, integral, toate drepturile din partea statului român, în baza Legii 18/1991. Inclusiv terenurile confiscate de comunişti de la tatăl Margaretei Muscalu fuseseră retrocedate în favoarea unei rude a bătrânei, însă acest impediment legal nu le-a împiedicat pe clientele lui Haşottri să ceară încă o dată moştenirea bunicului, considerat autor al unor drepturi afectate în anul 1946, deşi el murise, reamintim, în 1942. Jianu s-a limitat să certifice acest nonsens, dar a refuzat să restituie terenul în natură, pe considerentul că acesta era exceptat prin lege de la retrocedare. Ulterior, avocatul Ionel Haşotti a indus în eroare instanţa de recurs a Tribunalului Constanţa, susţinând, contrar adevărului, că nu existau probe că terenul ar fi afectat unei exploataţii miniere. În sprijinul lui Haşotti a sărit şi un expert care nu văzuse construcţiile şi echipamentele miniere de pe teren, la fel cum expertul Popoviciu, angajat în cazul Kogălniceanu, nu văzuse clădirile existente pe terenul aqferent Hotelului Emi.

Insinuându-se în perimetrul carierei, clientele lui Haşotti au întreprins demersuri pentru a obţine sume colosale cu titlul de lipsă de folosinţă a terenului retrocedat, ceea ce prezumăm că ar fi făcut şi la Kogălniceanu, dacă ar fi reuşit să intre în posesia terenului de sub clădiri. În materialele viitoare, vom arăta că acest patent a fost utilizat şi în alte procese susţinute de avocatul Ionel Haşotti, în numele altor clienţi.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Cum și-a prigonit baronul PSD-ist din Agigea opozanții. Consiliul local funcționează ilegal, cu doi consilieri în minus

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consiliul Local din Agigea funcționează, de două mandate, cu doi consilieri locali în minus față de norma legală. Localitatea are peste 3.000 de locuitori și trebuia să fie reprezentată de 15 consilieri locali, potrivit legii. Cu toate acestea, primarul cu apucături de baron din Agigea, PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu, a mazilit de fiecare dată câte doi consilieri mai vocali ai opoziției. Și nu doar că i-a mazilit, s-a și căznit să-i învețe minte să nu mai fie împotrivă. Cel mai vocal opozant a ajuns în malaxorul justiției pe baza unei plângeri penale a primarului Maricel, fiind condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Primarul nu s-a mulțumit cu atât. Ca dovadă, i-a inventat taxe și impozite retroactive opozantului, în valoare de 94.000 de lei, și mult nu a lipsit să-i bage proprietățile în executare silită, ca să-l lase pe drumuri. Războiul politic s-a transformat într-un război juridic, în care vorbim de peste 60 de procesele civile și penale.

Portret de baron

Cristian Maricel Cîrjaliu este primar al comunei Agigea din anul 2008. El este un PSD-ist de modă veche, din gașca fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, actualmente pușcăriaș de drept comun. De-a lungul timpului, Cîrjaliu s-a evidențiat prin mai multe afaceri scandaloase. Ne referim aici la titlul de cetățean de onoare pe care și l-a decernat pe baza unor recomandări semnate de angajații primăriei și de preotul din sat. De asemenea ne referim la afacerea prin care a încercat să obțină titlul de doctor în drept la o fabrică de diplome din Republica Moldova, cu articole plagiate despre corupția din administrația publică. El este ultracelebru pentru diverse manevre la achiziții, dar și pentru că a înscris fraudulos în inventarul comunei Agigea, terenuri de stat, inclusiv de pe malul mării, cu scopul de a le vinde interpușilor săi la prețuri de nimic. Derulând afaceri prin interpuși, primarul PSD-ist s-a folosit de funcția publică pentru a-și hărțui concurența cu amenzi total cretine, fără nicio bază legală.

Un abuz străveziu, cu încălcarea legii

Cîrjaliu nu s-a limitat la faptele de mai sus. De 7 ani și jumătate, acesta a suprimat pur și simplu două posturi de consilier local, arătând un dispreț total față de alegători și față de principiile democrației. În 2012, la constituirea Consiliului Local, PSD-iștii din gașca sa s-au abținut în bloc să voteze validarea lui Constantin Guraliuc, ales consilier pe lista PDL. Așa, pur și simplu. Pentru că puteau. ”Consilierii au dreptul să decidă dacă îi validează mandatul. Iar aleșii locali s-au abținut la ședința în care s-a discutat validarea respectivului în consiliu. Eu, acum, ce săi îi fac?” – avea să declare Cîrjaliu pentru un ziar constănțean. În ședința următoare, un alt consilier de la PDL, pe numele său Mircea Scărlătescu, a fost exclus abuziv din Consiliu. Acesta avea să revină în funcție pe baza unei hotărâri judecătorești. Fiind critic la adresa primarului, PDL-istul a mai fost exclus de două ori, ba chiar s-a ales și cu o condamnare pe baza unui denunț al lui Cîrjaliu. ”Când a revenit la ședințe, la orice proiect ori se abținea, ori vota împotrivă. (…) Păi atunci nu e mai bine să stea acasă?” – comenta Maricel, în toiul hărțuirii, citat de un ziar local.

În 2016, scenariul s-a repetat, consilierii din gașca lui Maricel refuzând să-i valideze pe aleșii liberali Mircea Scărlătescu (reales în funcție) și Vasile Cucu. Chiar dacă rațiunile pentru eliminarea celor doi ar putea fi discutabile, nu rămâne nimic de discutat în privința manierei total discreționare în care primarul a blocat ulterior posturile de consilieri. De două mandate, Consiliul Local Agigea funcționează ilegal, cu 13 consilieri, deși Legea 215/2001 impunea o normă de reprezentare de 15 consilieri. Disfuncția se datorează exclusiv primarului, care avea obligația potrivit art. 12 din Legea 393/2004 să inițieze procedura de vacantare a locurilor. Lui Cîrjaliu puțin i-a păsat de lege. El face legea la Agigea.  

O faptă bună a unui om obișnuit

Cu totul și cu totul halucinant este scenariul de intimidare aplicat de primarul Maricel împotriva lui Mircea Scărlătescu, opozantul exclus de 3 ori din Consiliul Local și nevalidat a patra oară. Povestea are rădăcini mai vechi, dinainte ca Scărlătescu să ajungă consilier local. Acesta locuiește în satul Lazu, acolo unde a ridicat prin muncă o mică afacere, în speță un service auto.

Necazul său a început să se prefigureze pe 15 iunie 2008, în ziua în care se desfășura la Agigea turul doi al alegerilor locale. Atunci, votanții erau chemați să aleagă între PSD-istul Cristian Maricel Cîrjaliu și liberalul Gheorghe Lămureanu.

Era dimineață, în jur de ora 9, când Scărlătescu a plecat spre secția de votare împreună cu soția sa. Pe drum, cei doi au fost abordați de un vecin. Acesta i-a rugat să îl ajute la redactarea unor cereri la calculator, pentru ca niște bătrâni bolnavi să primească urna mobilă. Vecinul avea asupra sa 32 de adeverințe medicale, semnate și parafate de un medic. Scărlătescu a răsfoit documentele medicale. Pe mulți dintre bătrâni îi cunoștea personal. El spune că avea imprimantă la firmă, dar tocmai rămăsese fără tuș. În aceste condiții, bărbatul s-a decis să dea o mână de ajutor, în sensul de a scrie de mănă, împreună cu soția și cu vecinul său, solicitările pentru trimiterea urnei mobile. Ceea ce au și făcut, pe un colț de masă, la sala de sport, în vecinătatea secției de votare, în văzul tuturor. Fiecare cerere se încheia cu numele în clar al bolnavului, scris cu majuscule, urmând ca vecinul care ceruse ajutorul, pe numele său Mustafa Beizat, să meargă la fiecare persoană bolnavă pentru a-și pune semnătura indescifrabilă pe cerere.

2008: Liberalii din Agigea, anchetați la plângerea lui Cîrjaliu

Din motive bizare, cererile scrise de soții Scărlătescu n-au mai ajuns la semnat. Acestea au fost depuse de Beizat Mustafa, la secția de votare, fără semnături, în jurul orei 14. A doua zi, Cristian Maricel Cîrjaliu, care tocmai câștigase primul său mandat de primar, a formulat o plângere penală împotriva lui Gheorghe Lămureanu, candidatul PNL, acuzându-l de tentativă de fraudă electorală. În 2008, Lămureanu și toți fruntașii liberali din Agigea au fost citați la Poliție, la declarații, pe bandă rulantă. La un moment dat, au fost chemați ca martori și soții Scărlătescu. Aceștia au relatat întâmplările mai sus. Și, de atunci, n-au mai auzit de dosarul penal, vreo 3 ani la rând.

2012: Făptuitorii au devenit martori, iar martorii inculpați

În 2012, Mircea Scărlătescu s-a decis să candideze din partea PDL pentru un loc de consilier local. El a adoptat un discurs critic la adresa lui Cîrjaliu. Acesta este contextul în care, pe 4 aprilie 2012, Scărlătescu și soția sa au fost trimiși în judecată, în dosarul penal deschis în anul 2008, pe baza plângerii lui Cîrjaliu împotriva lui Lămureanu. Ca la un joc de șah, când se face rocada, martorii audiați în 2008 deveniseră inculpați, iar pârâții de atunci – martori. Soții Scărlătescu au fost acuzați de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Uzul de fals sărise din schemă. La fel și persoanele implicate în 2008.

Exclus de 3 ori din Consiliul Local

În iunie 2012, Scărlătescu a fost ales consilier local. În mandatul său, avea să fie exclus de 3 ori din Consiliul Local, prin HCL 200/19.07.2012, HCL 293/30.09.2013 și HCL 1/29.01.2015. Contestând de fiecare dată aceste excluderi și fiind foarte critic la adresa primarului, s-a pomenit direct cu bocancul pe gât.

Achitat pe fond

În dosarul penal, instanța de fond, de la Judecătoria Constanța, a dispus achitarea lui Scărlătescu prin sentința penală 559 pe 26 aprilie 2013. Judecătoarea fondului a evocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia ”este de esența unui înscris sub semnătură privată să fie semnat”. Cu alte cuvinte, o hârtie nesemnată nu reprezintă un înscris sub semnătură privată, nu poate produce consecințe juridice și ca atare nu reprezintă un fals în înțelesul legii penale.

Condamnat în Recurs

Ei bine, această situație izvorâtă din toată practica judiciară, avea să fie răsturnată pe 25 septembrie 2013 de un complet al Curții de Apel Constanța, condus de fosta judecătoare Viorica Lungu, o persoană cu studii doctorale, la Chișinău, ca și Maricel Cîrjaliu. Completul condus de Lungu a considerat că numele scris în clar în josul cererii echivalează cu semnătura, ”avându-se în vedere că era obișnuit ca, mai ales în mediul rural, persoanele să se semneze scriindu-și numele întreg”. De unde știa instanța de această obișnuință a persoanelor din mediul rural nu s-a obosit nimeni să lămurească. Însă, chiar și așa, în cazul falsului în înscrisurile sub semnătură privată esențial este ca acestea să fie apte să genereze consecințe juridice. Pe cine putea să păcălească un nume scris în clar, cu majuscule, că ar fi semnătură? Cu siguranță nu pe membrii unui birou electoral, care nu erau chiar ultimii țărani și nici ultimii proști să creadă o asemenea mizerie.

În clipul atașat puteți vedea declarațiile lui Mircea Scărlătescu referitoare la cazul prezentat:

O hărțuire extrem de agresivă

Recapitulând, trebuie să spunem că Mircea Scărlătescu a fost ales consilier local în iunie 2012. O lună mai târziu Cîrjaliu a invocat faptul că acesta nu a depus declarația de interese și l-a exclus din Consiliul Local. Alesul a contestat excluderea la Tribunal, iar instanța i-a dat câștig de cauză pe 17 ianuarie 2013. La scurt timp de la revenirea lui Scărlătescu în Consiliu, Cîrjaliu a căutat motive să-l șicaneze. Alesul închiriase 700 de metri pătrați de la Primărie, în urma unei licitații publice din anul 2004, aprobată prin hotărâre de Consiliu Local. În mai 2013, la inițiativa lui Cîrjaliu, PSD-iștii din Consiliu au votat în bloc pentru revocarea HCL-ului din 2004. În acest fel, a fost anulat actul care stătea la baza licitației, ceea ce este o golănie absolută și o ilegalitate. Primăria s-a grăbit să îi ia terenul.

Tot în această perioadă, Primăria a emis diferite decizii de impunere, unele din ele calculate retroactiv. Opozantul primarului spune că a fost scos dator cu 94.000 de lei.

Hotărâri judecătorești ignorate de Maricel

Pe 30 septembrie 2013, Scărlătescu a fost exclus din nou din Consiliu, pe motivul condamnării penale. El a obținut Decizia Civilă 1154/CA/14.10.2014, în dosarul 9881/118/2013 al Curții de Apel Constanța, în care se spunea, negru pe alb, că pedeapsa sa fiind cu suspendare, ”își poate exercita drepturile electorale, poate fi ales în funcții elective publice sau poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.”.  Din acest motiv, instanța a anulat excluderea sa din Consiliul Local. Cîrjaliu n-a vrut să țină cont de decizia magistraților și a inițiat un nou proiect de excludere perfect similar cu cel care tocmai fusese anulat de instanță.

De asemenea, Primăria Agigea a refuzat să țină cont de o altă hotărâre judecătorească obținută de Mircea Scărlătescu într-un proces în care acesta atacase hotărârea golănească de anulare a licitației din 2004. A câștigat procesul, dar treaba asta nu i-a folosit la nimic, deoarece primarul a refuzat să îi dea terenul înapoi.

Și-a vândut o casă, pentru a avea bani de procese

Scărlătescu spune că a fost nevoit să vândă o casă pe care o avea în Eforie, pentru a face față cheltuielilor judiciare. În cele din urmă, a reușit să obțină o recalculare a datoriilor impuse abuziv de Cîrjaliu. În acest fel, a scăpat de datoria inventată, de 94.000 de lei, rămânând bun de plată cu numai 6.000 de lei. El spune că intenția primarului PSD-ist a fost aceea de a-l băga în executare silită și de a-i scoate bunurile la vânzare.

Ultima excludere

În 2016, Scărlătescu a candidat din nou pentru un mandat de consilier local. Deși a fost ales, el a fost alungat de la ședința de constituire a consiliului local, pe motiv că este un penal. La pachet cu el, a mai fost invalidat un consilier local de la PNL.

De 7 ani jumate, Consiliul Local Agigea funcționează ilegal, cu doi consilieri în minus. Potrivit articolului 12 din Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, primarul în funcție era obligat ca la încetarea mandatului unui consilier local să propună vacantarea locului în ședința ordinară ulterioară. Maricel nu s-a sinchisit de lege. N-a vacantat nimic, anulând astfel rezultatele obținute de opozanții săi. 

Dosare de baron

Cu totul, între Mircea Scărlătescu și Primăria Agigea, Consiliul Local Agigea si primarul Cîrjaliu au existat până acum 60 de procese civile și penale, incluzând aici căile de atac, denunțurile către Parchet sau plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

O parte din dosarele penale ale lui Cîrjaliu au fost reunite într-un megadosar penal (5361/P/2016) care a fost clasat anul trecut, pe baza unui referat întocmit de un subcomisar de Poliție. Culmea, anterior, ancheta fusese condusă de un comisar, care propusese începerea urmăririi penale. Comisarul a fost schimbat din funcție și așa dosarul a ajuns la un polițist cu grad mic, dispus să ceară clasarea.

Ordonanța de clasare a fost confirmată de fostul prim-procuror al Parchetului Judecătoriei Constanța, Viorel Teliceanu. Ulterior, plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost respinsă definitiv de judecătoarea Parascheva Dorin.

În megadosarul închis spre veșnica pomenire fuseseră conexate plângerile lui Scărlătescu, plângerile lui Ion Crețu, un bătrân care spune că Maricel i-a pus pistolul la tâmplă, plângerile Uniunii Județene a Cooperativelor de Consum (UJCC), care a reclamat că Primăria i-a ”naționalizat” terenul de sub un restaurant cu scopul de a-l vinde unui apropiat al primarului. De asemenea, se aflau mai multe manevre de la achiziții. O singură faptă a rămas în lucru, fiind declinată spre DNA și conexată dosarului 102/2015. Este vorba în acest caz de o afacere în care Primăria Agigea a vândut către fiica lui Maricel Cîrjaliu un teren de pe strada Mălinului nr. 18, prin negociere directă, la un preț de patru ori mai mic decât valoarea reală. Așa, ca în familie!

Cu toate aceste probleme, Cîrjaliu a scăpat până acum de trimiterea în judecată. El nu este penal. Penali și de neprimit în Consiliul Local sunt opozanții săi. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ovidiu Cupșa. Creuzetul Grupării Mazăre și nașul cu legături în Mafia PSD

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Din anul 2000, Constanța se află pe orbita PSD. Deși ajuns la cârma municipiului din postura de independent, Radu Mazăre a virat încă din primul său mandat spre marele partid socialist. Așa se face că PSD-ul a câștigat orașul în 2004, în 2008 și în 2012, cu Mazăre în frunte și cu tovarășul său de studenție, Nicușor Constantinescu, cel care a condus cu mână de fier Consiliul Județean Constanța. În toată această perioadă, terenurile orașului au fost retrocedate ilegal, inițiativa privată a fost profund inhibată, iar fondurile europene care puteau conduce la modernizarea infrastructurii au fost accesate cu pipeta. În 2016, cu Mazăre și Nicușor trași pe linie moartă de sistemul de justiție, PSD-ul a reușit, totuși, să câștige din nou orașul și județul. Astfel, fostul viceprimar și om de execuție al lui Mazăre, Decebal Făgădău, a devenit primar al Constanței. Opoziția și presa au vorbit în repetate rânduri de faptul că orașul a rămas captiv grupului de interese construit de fostul primar Radu Mazăre. În 2020, urmașul lui Mazăre se pregătește să ia un nou mandat de primar. Cu o strategie bună, care depinde mult de vulnerabilitățile contracandidaților, ar putea reuși. Constanța ar putea rămâne colorată în roșu, dacă opoziția nu va reuși să propună candidați credibili, curați și fără agende ascunse. Tocmai de aceea, publicația noastră își propune să facă o radiografie a celor care și-au anunțat intenția de a smulge orașul din ghearele PSD.

Astăzi vorbim de Ovidu Cupșa, directorul Ceronav, care și-a anunțat dorința de a fi nominalizat drept candidat al Partidului Național Liberal pentru alegerile din vară. O serie de elemente, pe care Cupșa personal le dezminte și le combate, așa cum vom arăta mai jos, indică legături pe care acesta le-ar putea avea cu persoane afiliate grupării Mazăre. Cu totul straniu este faptul că nașul de cununie al potențialului candidat este administrator al firmei Grup Media Sud Călători SA, care depinde în mare măsură de Primăria Constanța, prestând – în condiții care au fost vehement criticate – servicii de transport persoane pe rute interne ale municipiului. Vorbim în acest caz de o afacere fondată de Cameliu Babinciuc și de Corneliu Iacobov, ultimul considerat un stâlp al mafiei PSD Moldova. Tot nașul lui Cupșa este asociat într-o firmă cu doi foști generali din anturajul lui Adrian Năstase și cu un tip care îi scria revista presei lui Liviu Dragnea. În plus, unul din foștii generali asociați cu nașul lui Cupșa activează în cadrul Luxten Lighting Company, o firmă care, la rândul ei, depinde foarte mult de Primăria Constanța, pentru care prestează serviciul de iluminat public și, totodată, livrează beculețe și alte fleacuri ornamentale de Crăciun, în valoare de aproape un milion de euro pe an. În cele ce urmează vom prezenta toate aceste aspecte, în mod detaliat, dar și punctele de vedere exprimate de Ovidiu Cupșa pentru Ordinea.Ro.

  1. În creuzetul Grupării Mazăre

Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre s-au cunoscut la Academia de Marină. Ei au luptat, alături de alți studenți, pentru ca secția civilă să se transforme în Institutul de Marină Civilă. În fotografie, cei doi într-o perioadă în care erau stâlpii PSD-ului local și șefii absoluți ai administrației locale și județene.

La începutul anilor 90, Ovidiu Cupșa a fost student la Institutul de Marină Civilă și a activat în Liga Studenților IMC, creuzetul în care s-a format gruparea Mazăre. Primul lider al Ligii a fost Nicușor Constantinescu, apoi, pe rând, Radu Mazăre, Adrian Gâmbuțeanu, Ovidiu Cupșa și Cristinel Dragomir. Peste ani, cu excepția lui Cupșa, toți ceilalți lideri ai studenților din IMC au ajuns să activeze la vârful PSD, ocupând funcții administrative importante. Mazăre avea să ajungă primar; Constantinescu, președintele CJC; Cristinel Dragomir, vicepreședintele CJC și mâna dreaptă a lui Nicușor; iar Gâmbuțeanu, șef la regia de drumuri a județului și chiar coinculpat cu Nicușor într-un dosar penal pentru niște furăciuni de gașcă. Vorbim de evoluții politice târzii, ulterioare anului 2000.

Deocamdată, rămânem încă în primii ani de după Revoluție. În 1993, Cupșa s-a asociat într-o firmă, pe numele ei Asco-Intermed SRL, cu Cristinel Dragomir, Adrian Gâmbuțeanu și Ștefan Pleșca. Toți patru erau membri ai Ligii Studenților IMC. Firma avea să fie radiată din Registrul Comerțului în anul 2005.

Cristinel Dragomir (foto stânga) a fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, dar și vicepreședinte al lui Nicușor Constantinescu la Consiliul Județean Constanța (foto centru). În presa s-a afirmat că Dragomir este finul lui Cameliu Babinciuc. Sursa foto: Ziua de Constanța.  

Șef în corpul de control al Primăriei lui Mazăre

În anul 2000, Radu Mazăre a devenit primar independent al Constanței. De îndată, Ovidiu Cupșa, care era membru PNL din anul 1990, a fost numit șef al Corpului de Control al Primăriei Constanța și apoi director al unui departament din instituția condusă de Mazăre. După 2002, Cupșa s-a retras de la Primărie, activând politic, o vreme consilier județean, altă vreme consilier local municipal, iar în plan profesional ajungând un bugetar desăvârșit, director și administrator la diferite companii de stat, inclusiv sub guvernările PSD.

Explicațiile lui Cupșa

Deși aparențele indică legături strânse cu oameni care acum reprezintă PSD-ul, Ovidiu Cupșa are alte explicații. El spune că nu a avut legături personale cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu în anii studenției. În 1990, când secția de navigație civilă a Academiei Militare Mircea cel Bătrân s-a transformat în IMC, Cupșa era în anul I de facultate, în vreme ce Mazăre și Nicușor erau în ani terminali. Desigur, s-au intersectat, dar nu au avut legături de prietenie.

Cupșa spune că a fost coleg de cameră în perioada studenției cu Cristinel Dragomir. El spune că, în 1990, s-a înscris în PNL, împreună cu colegul său de cameră, Cristinel Dragomir, cu Adrian Gâmbuțeanu și cu Ștefan Pleșca. Trei ani mai târziu, au hotărât să înființeze o firmă, în această formulă, ca să intre în afaceri. Având nevoie de capital, cei patru ar fi împrumutat 100 de dolari, pe care i-au riscat cu mari speranțe la Caritas. Banii nu s-au înmulțit, Caritas-ul a dat faliment, iar firma înființată de cei patru nu a apucat să deruleze nicio activitate. În 2005, Asco-Intermed a fost radiată la inițiativa funcționarilor ORC.

Referitor la parcursul său din Primăria lui Mazăre, Ovidiu Cupșa spune că totul s-a datorat unor negocieri purtate de primarul independent Mazăre cu PNL-ul. Nici vorbă de legăturile studențești din anii 90. Alea n-au existat și ca urmare n-au contat. În plus, în 2000, Radu Mazăre era independent și perceput ca un personaj de dreapta. De asemenea, Cristinel Dragomir era membru PNL și activa la București, în preajma fostului președinte Emil Constantinescu. Atunci când Mazăre și ai lui au sucit-o spre PSD, în 2002, Cupșa a plecat din Primărie, rămânând un liberal statornic.

 

2. NAȘUL BĂGAT CU MAFIA PSD

 O nuntă cu meseni liberali, dar și PSD-iști

În anul 2009, Ovidiu Cupșa s-a recăsătorit, iar fostul său coleg de facultate și asociat Ștefan Pleșca i-a devenit naș de cununie. Lista de invitați de la nunta lui Cupșa a ajuns atunci în presă. Printre meseni, la grămadă, s-au aflat mulți liberali, așa cum era de așteptat, dar și PSD-iști importanți, în frunte cu Nicolae Moga și Cristinel Dragomir. Ziua de Constanța nota că printre meseni s-au aflat și oameni din Poliție.

În același an 2009, Cupșa s-a asociat cu nașul său în firma Ecorom Energy SRL. Afacerea n-a mers, iar firma a fost radiată în anii următori.

Nașul lui Cupșa administrează coșciugele GMS

Ștefan Pleșca a fost implicat în 12 societăți comerciale, conform portalului Confidas.Ro. El este administrator la Grup Media Sud Călători SA, o societate care prestează servicii de transport persoane pe rute interioare din municipiul Constanța, dar și pe rute intrajudețene (Constanța-Năvodari). Societatea este deținută oficial de alte două societăți, care la rândul lor se dețin reciproc, împreună cu niște persoane fizice total necunoscute în spațiul public. Grup Media Sud Călători SA are sediul pe strada Verde nr.31 din Constanța, acolo unde, de-a lungul timpului, au funcționat și alte firme care aveau în denumire sintagma Grup Media Sud, dar care între timp au ajuns în faliment, fiind radiate din Registrul Comerțului.

GMS. Babinciuc, Iacobov și Mafia PSD Moldova

Conform datelor din portalul Confidas.Ro, în spatele acestor firme s-au aflat membrii familiei lui Cameliu Babinciuc, așa cum, de altfel, este și de notorietate publică. Babinciuc a fost condamnat penal în trecut, acesta fiind se pare motivul pentru care s-a retras formal din afaceri. Și mai în spate, la Grup Media Sud regăsim compania Rafo Onești SA și pe Corneliu Iacobov. Acesta din urmă este considerat unul din liderii mafiei PSD Moldova. În 2005, Iacobov a fost arestat, alături de alte persoane, pentru devalizarea Rafo Onești. Procurorii au vorbit atunci de un prejudiciu amețitor, de peste 700 de miliarde de lei vechi. După ani de procese, Iacobov a fost condamnat la 7 ani de închisoare. El a fost eliberat din închisoare în anul 2016. Din 2005, de când a început această afacere judiciară, și până în prezent, Iacobov a fost și continuă să fie un personaj extrem de discret. Grup Media Sud Călători SA, una din firmele care continuă activitatea începută la Constanța de Iacobov și Babinciuc, își duce traiul pe numele unor necunoscuți. Însă administratorul acestui business care depinde foarte mult de Primăria Constanța este nașul lui Ovidiu Cupșa – cel care se vrea noul primar al municipiului.

Corneliu Iacobov (stânga), la o discuție cu Radu Mazăre (centru), în perioada în care Grup Media Sud se înfiripa la Constanța. Sursa foto: Constanta.ro

La cramă, cu Generalul Heroină

Pe de altă parte, nașul Pleșca are și alte legături de afaceri cu mafia PSD. El este asociat într-o firmă care activează în localitatea Panciu din județul Vrancea. Aceasta din urmă se numește Vinicola Panciu SA și este deținută în cote egale, de câte 16%, de șase persoane fizice. Toți asociații sunt și administratori. Nașul lui Cupșa se află într-un anturaj select, alături de persoane foarte influente. Printre partenerii săi de afaceri de la Vinicola Panciu se numără și doi foști generali din Ministerul de Interne. În primul rând, este vorba de Toma Zaharia, fost secretar de stat al Ministerului de Interne în Guvernul lui Adrian Năstase. Dealtfel, Toma Zaharia este născut la Tărtășești, aceasta fiind și localitatea natală a lui Adrian Năstase. Presa a acreditat informația că Toma Zaharia a fost implicat într-o afacere controversată cu precursori de droguri, de unde și porecla ”Generalul Heroină”.

Generalul Sorescu, Luxten și beculețele lui Făgădău de-un milion de euro

Al doilea general asociat cu nașul lui Cupșa este Dumitru Sorescu, fost șef al Poliției Române în guvernarea PSD – Adrian Năstase. Sorescu a fost eliberat din funcție în 2005, în aceeași zi cu Toma Zaharia. La momentul de față, fostul general se ocupă de afaceri. Pe lângă firmele sale, Dumitru Sorescu mai activează în bordul executiv de la Luxten Lighting Company, o firmă deținută de niște apropiați ai fostului ministru PSD-ist din guvernul Năstase, Dan Ioan Popescu, zis DIP (vezi sursa AICI). Luxten are interese mari la Constanța, deținând gestiunea delegată a serviciului public de iluminat stradal încă de pe vremea lui Radu Mazăre. Actualul primar, Decebal Făgădău, a lucrat bine cu Luxten, care a asigurat iluminatul ornamental de sărbători, câștigând an de an licitațiile. În 2019, Luxten a semnat contracte de iluminat ornamental cu primăria lui Făgădău de 4.618.404 de lei, ceea ce înseamnă aproape un milion de euro. Vorbim aici de o cheltuială excesivă, care situează Constanța printre orașele care au spart cei mai mulți bani pe beculețe și alte fleacuri ornamentale de sărbătorile de iarnă.

Hop și tipul care-i făcea monitorizări de presă lui Liviu Dragnea

Un alt asociat interesant al nașului lui Cupșa de la Vinicola Panciu SA este Paul Sebastian Vereș. În noiembrie 2015, acesta a fost preț de câteva zile consilier personal al ministrului fondurilor europene din Guvernul Ponta IV. Cu acea ocazie, asociatul nașului a depus declarații de avere, din care aflăm că deține mai multe terenuri, dintre care două chiar în Constanța, în parteneriat fifty-fifty cu Anca Alexandrescu. La rândul ei, Anca Alexandrescu este fosta consilieră a premierului Adrian Năstase. Numele lui Vereș a fost menționat într-o investigație de presă din 2017, care își propunea să elucideze cine ajunsese atunci să se ocupe de monitorizarea presei comandată din fonduri publice de fostul președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. În mod oficial, contractul în cauză, în valoare de 80.000 de lei, fusese atribuit firmei Agenția Monitoring News SRL. Jurnaliștii care s-au ocupat de subiect au descoperit că societatea, care era deținută oficial de un polițist local și de soția sa, se numise anterior Vitis Vinifera Panciu SRL. Ei spun că persoana de contact a firmei, care se ocupa efectiv de afacerea de monitorizare a presei în beneficiul lui Liviu Dragnea, era chiar Paul Sebastian Vereș, personajul nostru asociat cu generalii și cu nașul lui Cupșa (vezi AICI sursa informației).

Ce spune Ovidiu Cupșa despre afacerile nașului său

Ovidiu Cupșa spune că toate aspectele prezentate mai sus nu existau în 2009, atunci când a decis să-i ceară fostului său coleg de facultate să-i devină naș. Nașul locuiește în Bacău și abia de puțină vreme s-a angajat la Constanța, ca administrator la Grup Media Sud. Soția sa încă locuiește în Bacău. Atenție, Ștefan Pleșca nu este acționar la Grup Media Sud, este administrator, adică un simplu angajat. Cupșa spune că nu discută afaceri cu nașul său, că nu știe cum și-a găsit postul de administrator la Grup Media Sud și că nu se cade și nu-și permite să-l roage să-și schimbe locul de muncă. Pe de altă parte, posibilul candidat respinge ipoteza lansată de site-ul Constanța.Ro (vezi AICI) că ar fi împins de la spate de Cameliu Babinciuc pentru a candida la Primărie.

Referitor la implicarea lui Ștefan Pleșca în Vinicola Panciu, Ovidiu Cupșa spune că nu cunoaște asociații acestuia și nimic din această activitate. Pe de altă parte, liberalul declară că nici nașul său, și nici nimeni altcineva, nu i-au cerut vreodată ceva în legătură cu instituțiile și companiile publice pe care le-a condus de-a lungul timpului. El spune că nu se simte obligat față de nimeni, că a condus companii publice cu bugete mari, în care toate licitațiile au fost transparente și corecte, fiind controlate și găsite ok de Curtea de Conturi. Dacă va ajunge primar al Constanței, Cupșa garantează că toate procedurile vor fi riguroase, transparente și în beneficiul orașului. El a subliniat că și-a construit cariera în mod corect, iar acesta este lucrul care contează cu adevărat.

Un CV impresionant

Ovidiu Cupșa este lector doctor la Universitatea Maritimă Constanța și autor de carte, în domeniul său de specialitate. De asemenea, este director general la Ceronav. În perioada președinției României la Consiliul Europei, a fost președintele grupului UE la IMO. În 2019 a negociat menținerea pe lista albă a IMO a personalului navigant român. Tot în 2019 a fost ales prim-vicepreședinte de Comitet la a 31-a Adunare Generală a International Maritime Organization (IMO), fiind primul român care a ajuns într-o astfel de poziție. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Abuz cu consecințe deosebit de grave, mușamalizat la Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În penultima zi a anului trecut, pe 30 decembrie 2019, Curtea de Apel Constanța l-a achitat definitiv pe expertul judiciar Florin Dumitrescu, din Constanța, care fusese trimis în judecată, din 2016, pentru abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Acesta a fost acuzat de Parchetul Curții de Apel Constanța că, în anul 2008, a întocmit în mod abuziv un raport de expertiză extrajudiciară. Înscrisul a fost depus într-un dosar de judecată instrumentat de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu, actualmente exclusă din magistratură și trimisă în judecată sub acuzația că vindea pe șpagă hotărâri de retrocedare. Pe baza raportului întocmit de Dumitrescu și încă a unui înscris manufacturat de un fost primar din comuna Mihail Kogălniceanu, un teren extrem de valoros din intravilanul municipiului Constanța, în suprafață de 19 hectare, a fost retrocedat către o femeie a cărei moștenire se afla, în realitate, într-o pârloagă extravilană din comuna Mihail Kogălniceanu, la zeci de kilometri distanță. Beneficiara se numește Zoea Rădulescu. Ea a avut o poziție importantă în Guvernul CDR și apare în mai multe fotografii alături de fostul președinte al României, Emil Constantinescu.

Condamnat cu blândețe pe fond

Pe fondul procesului, în fața Tribunalului Constanța, expertul Florin Dumitrescu s-a apărat invocând faptul că raportul întocmit de el nu constituie un verdict, ci o opinie. De asemenea, a arătat că obiectivitatea la care îl obliga legea ar fi fost respectată, de vreme ce punctul de vedere exprimat de el conține o pagină intitulată ”expunere de motive”. Cu toate acestea, pe 20 februarie 2019, Dumitrescu a fost condamnat pe fond la doi ani de închisoare cu suspendare. Instanța de fond, de la Tribunalul Constanța, a dispus desființarea, ca înscrisuri false, a raportului de expertiză extrajudiciară și a unei adrese emise în anul 2000 sub semnătura fostului primar din comuna Mihail Kogălniceanu, Traian Dinu. Ca urmare, instanța de fond, la vremea ei, a repus părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii.  Cu alte cuvinte, femeia care fructificase raportul de expertiză extrajudiciară și adeverința primarului din Mihail Kogălniceanu pentru a pune mâna pe terenul intravilan din Constanța, rămânea fără teren.

Achitat cu totul în apel

Nemulțumit de soluție, Florin Dumitrescu a declarat apel. Așa cum arătam mai sus, în penultima zi a anului trecut, un complet al secției penale a Curții de Apel Constanța a decis că expertul nu a încălcat legea penală și că moștenitoarea din Mihail Kogălniceanu poate rămâne, bine-mersi, cu terenul numai bun de construit din Constanța. Afacerea nu este închisă cu totul, deoarece terenul este în continuare disputat de trei părți care se bat într-un litigiu civil interminabil.

Povestea unui tun cu un potențial de peste 100 de milioane de euro 

Terenul despre care vorbim măsoară 19 hectare și se află pe malul lacului Siutghiol, vizavi de complexul comercial Tom-Carrefour. Întreaga zonă din care face parte această suprafață a fost introdusă în intravilanul Municipiului Constanța prin HCL nr. 31/01.04.1997. În anul 2011, o expertiză de specialitate evalua cele 19 hectare la 20.750.000 de euro, în ipoteza vânzării de loturi de casă. Însă, în ipoteaza dezvoltării unui cartier de blocuri, afacerea ar putea să producă peste 100 de milioane de euro, potrivit unor surse din piața construcțiilor consultate de Ordinea.Ro. 

Zoea Rădulescu și avatarurile Ceres

În anii 90, Zoea Rădulescu a întreprins primele demersuri pentru a recupera terenurile agricole confiscate de regimul comunist de la autorii ei. Vorbim de două terenuri în suprafață cumulată de 19 hectare situate în comuna Mihail Kogălniceanu, pe drumul Cogealacului. Întrucât întreaga zonă agricolă se afla în exploatarea Ceres SA, femeia a primit acțiuni la această societate. La câțiva ani distanță, a beneficiat de o schimbare de legislație, prin care a devenit locatoare. La finalul guvernării CDR, fostele IAS-uri au fost obligate să predea terenurile deținute către comisiile locale de fond funciar. Acestea din urmă aveau obligația să retrocedeze terenurile către locatori, fiecare pe raza sa administrativ-teritorială.

În 1999, Ceres SA a predat către Comisia Locală din comuna Mihail Kogălniceanu parcela A 510, în suprafață de 128,90 de hectare. Mai departe, pe 19 ianuarie 2000, societatea a predat Comisiei Locale Constanța parcela A 510 în suprafață de 15,23 de hectare și parcela A 498 în suprafață de 20,87 de hectare. Este vorba de terenul de pe malul lacului Siutghiol, de peste drum de actualul centru comercial Tom-Carrefour. Deși aveau același indicativ, A 510, cele două parcele din Constanța și Kogălniceanu erau diferite, în localități diferite, cu suprafețe diferite.

Cum să muți un teren din drumul Cogealacului în intravilanul Constanței

Zoea Rădulescu trebuia să se adreseze Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu, ceea ce a și făcut. Însă femeia a râvnit să primească terenul din Constanța, sens în care a obținut mai multe promisiuni scrise, ba chiar și o schiță cadastrală, de la Primăria sa și de la Ceres SA, că va fi pusă în posesie la Constanța, iar nu pe drumul Cogealacului, unde se afla moștenirea și unde putea dispune Comisia Locală din Kogălniceanu. În mod cert, terenurile de pe raza administrativă a municipiului Constanța nu puteau fi reconstituite foștilor proprietari decât de Comisia Locală Constanța.

Pe 17 februarie 2000, Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu a întocmit două procese-verbale de punere în posesie, prin care i-a atribuit femeii două terenuri, unul de 10 și altul de 9 hectare, ambele în parcela A510. Deși în rubrica special destinată a proceselor verbale stă scris că terenul se află pe raza comunei Mihail Kogălniceanu, în coloanele descriptive nu existau indicații de niciun fel cu privire la vecinătăți sau alte detalii de individualizare. Profitând de acest viciu, Zoea Rădulescu a inițiat mai multe procese prin care a cerut să se constate că procesele-verbale de punere în posesie emise de Comisia Locală din Mihail Kogălniceanu se refereau la terenul din Constanța – parcelele A 510 și A 498. 

Socialistul Radu Mazăre mai jefuiește o dată familia boierului Zossima

În timpul acestor procese, Prefectura Constanța a emis titluri de proprietate pe numele femeii pentru terenuri agricole situate în parcela A 510 din Mihail Kogălniceanu. Totodată, terenurile din parcelele A 510 și A 498 din Constanța au fost atribuite unor persoane fizice din Constanța, de către Comisia Locală din Constanța condusă de primarul de atunci, Radu Mazăre. 

Aspectul din urmă este unul extrem de controversat, motiv pentru care vom insista puțin asupra sa. În acest sens, trebuie să spunem că, la începutul anului 2002, descendenții familiei Zossima-Wild, care deținuse acest teren de pe malul lacului Siutghiol, loc pe loc, până în anul 1946, au depus o notificare de retrocedare la Primăria Constanța, în baza Legii 10/2001 care se referă la terenurile intravilane. Aceștia au arătat că terenul era intravilan la momentul naționalizării și își redobândise acest statut prin hotărârea locală de trecere în intravilan din anul 1997. Cu toate acestea, fostul primar al Constanței, Radu Mazăre, a apreciat că terenul nu poate fi retrocedat la Legea 10/2001. Urmașii boierului Zossima s-au dus în instanță. Însă acest aspect nu l-a mișcat pe Mazăre.

Finul lui Gigi Becali, proprietar cu acte în regulă, printr-o retrocedare marca Mazăre

Gigi Alexa a fost asociat în afaceri imobiliare cu niște apropiați ai lui Radu Mazăre

La două luni după ce i-a trimis pe moșieri la plimbare, primarul socialist al Constanței a derulat rapid o procedură care se referă la suprafețele agricole extravilane și a atribuit terenul intravilan din coasta lacului unor constănțeni care avuseseră calitatea de locatori la Ceres SA. Aceste persoane încheiaseră în prealabil procuri cu Eugenia Alexa, care a vândut rapid terenurile către soții Elena și Gherghe Alexa. Cei doi sunt finii lui Gigi Becali. Ulterior, soții Alexa au intervenit în procesul dintre familia Zossima-Wild și Primăria Constanța, proces care, în mod halucinant, nu s-a finalizat nici în momentul de față.

O judecătoare șpăgară o face pe Zoea proprietăreasă

În timp ce soții Alexa și descendenții proprietarului de drept al terenului se războiau la instanță, întreaga suprafață de pe malul lacului avea să intre în proprietatea și posesia Zoei Rădulescu de la Kogălniceanu. Femeia a deschis două procese, nimerind norocoasă de ambele dăți la completul condus de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu. În primul, Jianu a anulat titlurile de proprietate ale persoanelor împroprietărite de Comisia Locală Constanța, care își vânduseră drepturile dobândite către familia Alexa. În al doilea, controversata judecătoare a anulat titlurile de proprietate primite de Zoea Rădulescu în parcela A 510 de la Mihail Kogălniceanu, obligând Comisia Județeană să-i emită titluri pentru cele 19 hectare din parcelele A 510 și A 498 din Constanța. În acest fel, terenul moștenit de Zoea în drumul Cogealacului s-a mutat pe malul lacului Siutghiol, într-o zonă aflată în plină expansiune imobiliară, cu un potențial afaceristic de peste 100 de milioane de euro.

Imbecilitățile expertului aiuristic

În cadrul acestor litigii, un rol cheia l-a jucat expertiza extrajudiciară mâzgălită de expertul Florin Dumitrescu. Acesta a atestat aiuristic faptul că procesele-verbale de punere în posesie întocmite în 17 februarie 2000 de Comisia Locală din comuna Mihail Kogălniceanu se refereau la terenul din Constanța. Cum putea Kogălniceanu, care nici măcar nu se învecinează cu municipiul Constanța, să retrocedeze terenurile din intravilanul Constanței, asta n-a mai lămurit acest individ. Dumitrescu notează că terenul se afla la dispoziția comisiei locale din Constanța, din 19 ianuarie 2000, însă nu l-a dus capul să înțeleagă că tocmai din acest motiv același teren nu putea fi atribuit de Comisia Locală Mihail Kogălniceanu, care nu-l avea și nu putea dispune asupra sa. Expertul s-a preocupat doar de aparența mizerabilă a denumirii comune, A 510, fără a pomeni o vorbă de parcela A 498, care nu era comună și nici nu figura în procesele-verbale ale Zoei Rădulescu.

Download (PDF, 1.4MB)

Mai departe, judecătoarea Corina Eugenia Jianu s-a bazat în mod decisiv pe expertiza extrajudiciară, stabilind prin raportare la aceasta și la celelalte mijloace de probă că terenul în discuție, adică solele A 510 și A 498 de pe malul lacului Siutghiol ”la momentul la care se aflau în administrarea SC Ceres Mihail Kogălniceanu SA erau situate pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu…”. Iată dovada acestei inepții monumentale chiar aici:

În realitate, terenul din Constanța putea aparține comunei Mihail Kogălniceanu doar dacă orașul Ovidiu, care se interpune între cele două localități, ar fi fost un simplu cartier al comunei Mihail Kogălniceanu – ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Dar, ce putem comenta?Așa se întâmplă când judecătorii pun botul la niște aiureli care răstoarnă și reinventează nu doar logica și bunul-simț, ci chiar și geografia. 

Mai departe, în recurs, un complet al Tribunalului Constanța a opinat că expertiza extrajudiciară plină de imbecilități echivalează cu o expertiză judiciară. Adică e un fel de lucrare științifică, pe care mai nimeni nu o mai poate contesta. Iată dovada aici: 

După cum puteți să vă faceți o impresie, expertiza lui Dumitrescu nu a fost chiar un fleac de opinie, cum s-a apărat acesta în dosarul său penal. Dar judecătorii de penal care l-au scos acum basma curată pe expert n-au citit sau n-au înțeles ce au citit. Expertul e liber și apt să emită opinii aiuristice și-n alte dosare, pe viitor. Primăria Constanța, Prefectura Constanța și Gigi Alexa trebuie să achite cheltuielile de judecată, de câte 6.500 de lei fiecare.

Judecătoarea, coinculpată cu fostul primar din Năvodari

Jianu a fost exclusă din magistratură, fiind trimisă în judecată pe baza unui rechizitoriu întocmit de procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanța. Este vorba de dosarul retrocedărilor de terenuri din Mamaia Nord-Năvodari. DNA spune că interpuși ai fostului primar Nicolae Matei au obținut retrocedări frauduloase de la Jianu. Ei alegeau ca dosarele lor să fie judecate de Jianu, după ce depuneau cereri identice de chemare în judecată. Când una din acestea era repartizată aleatoriu către judecătoarea Jianu, reclamanții făceau cerere de renunțare la judecată în celelalte dosare clonate, alegându-și astfel magistratul. Deși terenurile revendicate se aflau în zone agricole, în pântecul câmpului, instanța le-a acordat reclamanților terenuri pe malul mării, în zone de boom imobiliar, cu un potențial afaceristic de zeci de milioane de euro. Patentul e oarecum comun cu ce s-a întâmplat în povestea cu Zoea Rădulescu. DNA spune că Jianu a primit mită un teren de la Nicolae Matei pe numele fiicei sale. Matei, Jianu și alte persoane implicate au fost trimiși în judecată. Procesul penal se desfășoară la Curtea de Apel București, însă trenează de ani de zile. Răspunderea penală pentru aceste fapte se prescrie în 2020. Cel mai probabil, inculpații vor fi achitați din acest motiv.

Dreptatea de la Paștele cailor

Trebuie să mai spunem că procesul penal al expertului Florin Dumitrescu a suspendat un proces civil în care familia Zossima-Wild (proprietarii de drept ai terenului) se judecă în contradictoriu cu soții Alexa, cu Zoea Rădulescu și comisiile de fond funciar de la Primăria Constanța și Prefectura Constanța. Vorbim aici de dosarul 20222/212/2015 al Judecătoriei Tulcea. La rândul său, dosarul ajuns la Tulcea prin strămutare a suspendat dosarul 1599/118/2008, în care se judecă, în al treilea ciclu procesual, acțiunea inițiată de familia Zossima-Wild încă din 2002. O parte din moștenitori au murit între timp. Locul lor a fost luat de descendenții lor. Unul din moștenitorii moștenitorilor a decedat și el, între timp. Alți doi moștenitori ai moștenitorilor au mai rămas în viață. Procesul civil va fi reluat, însă prin câte cicluri procesuale va mai trece doar Dumnezeu știe. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: