Cea mai nouă insulă apărută în Marea Neagră reprezintă, de fapt, cel mai tânăr pământ al Europei. Și spunem asta deoarece nu este mai veche de 15-20 de ani. Dat fiind faptul că este situată la granița de apă dintre România și Ucraina, insula aparține ambelor țări. Are o lungime de aproape 7 km, din care 2,5 km se găsesc în apele noastre teritoriale, iar restul aparține Ucrainei. Lățimea insulei este de circa 200 de m. Autoritățile române au reușit să-l atribuie numele Insula Fericirii, iar numele ucrainean este “Nova Zemlia”. Dar, din câte știm, nu este numele oficial. Nu există încă nici o indicație pentru numele insulei pe hărți topografice din Ucraina. Vorbim despre o fâșie de pământ formată din aluviunile aduse de Dunăre și din depunerile de nisip ale Mării Negre. Specialiștii cu care am stat de vorbă au afirmat că insula crește cu circa 17 cm pe an. Așa cum este lesne de înțeles, în aceste locuri nu veți întâlni oameni, dar veți putea vedea colonii de cormorani negri, pelicani, pescărusi, egrete etc. De asemenea, veți putea vedea o navă eșuată în apropiere. În iarna anului 2009, cargoul georgian Turgut S (90 de metri lungime, 13 metri lățime) s-a împotmolit în nisip și acolo a rămas. Cei care se află în Deltă și-și doresc să viziteze canalele cu barca pot închiria ambarcațiuni din Sulina sau Sfântu Gheorghe. Dacă ajungeți până la Insula Fericirii cu barca nu veți putea debarca, dar curioșii pot coborî în imediata ei vecinătate, deoarece apa este foarte mică. Cei care doresc sa viziteze canalele Deltei cu barca, pot închiria ambarcațiuni din Sulina sau Sfântu Gheorghe.
În luna iunie a acestui an, Insula Fericirii a fost locuită!
Firește, nu au fost vizitatori obișnuiți, ci un echipaj de radioamatori din străinătate. Unul dintre ei a povestit cât de greu i-a fost să obțină permisiunea de a ajunge pe insulă. Dar au reușit să ajungă acolo în luna iunie și să stea de luni până joi. Adică pentru câteva zile, insula a fost locuită. Însă surprizele pentru locuitori s-au ținut lanț. În timp ce se deplasau cu barca spre insulă, au realizat că nu pot ajunge cu ea până la mal, ci au fost nevoiți să se oprească la vreo 80 de metri distanță. Nu au avut încotro și au fost nevoiți să care toate echipamentele mergând în picioare pe fundul mării. Și-au montat apoi corturile și s-au pus pe treabă. Dar să nu vă imaginați măcar că misiunea lor a fost una simplă. Nicidecum – a bătut foarte tare vântul. Pe de-o parte a fost foarte bine așa, deoarece nu au avut parte de nici un țânțar. Pe de altă parte, din cauza vremii nefavorabile, nu s-au putut bucura nici de prezența păsărilor, care au preferat să zboare spre alte zone ale Deltei.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
