Connect with us

Exclusiv

Afacerea Tabăra Năvodari, cea mai mare escrocherie imobiliară a lui Nicolae Matei. Cu detalii, în exclusivitate

Adrian Cârlescu

Publicat

la

În esenţă, este cunoscută povestea că Nicolae Matei a reuşit să deposedeze Tabăra de Copii de la Năvodari de un teren de 1.435.134 de metri pătraţi, cu tot cu imobile, aşternuturi şi scobitori. Pe această temă s-au scris deja câteva articole de presă. Însă nimeni nu a avut, până acum, detaliile planului minuţios, pus la cale de fostul primar pentru a-şi satisface pohta ce-o pohtea de ani de zile.

La început a fost decretul

Tabăra de la Năvodari a fost unul din simbolurile marcante ale „Epocii de Aur”. Zeci de generaţii de „pionieri” şi „şoimi ai Patriei” şi-au petrecut aici vacanţele de vară, începând cu anii 50. În anul 1969, Consiliul de Stat al lui Nicolae Ceauşescu a emis Decretul nr. 658, prin care a transmis în folosinţă gratuită, pe vecie, terenul proprietate de stat de 463.000 de metri pătraţi, pe care se întindea atunci Tabăra, către Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). Totodată, clădirile care se aflau deja pe teren au fost trecute în proprietatea UGSR. O Hotărâre a Consiliului de Miniştri din 1971 şi încă un Decret al Consiliului de Stat din 1986, întregeau trupul Taberei la suprafaţa, de veşnică folosinţă, de 1.435.134 de metri pătraţi. Zeci de construcţii, unele din beton, altele din lemn, au fost ridicate de Sindicate, pentru a face faţă cererilor masive, de sejururi, ale copiilor din toată ţara.

Frăţia sindicaliştilor şi înfiinţarea Sind-România

În 1990, după prăbuşirea regimului comunist, UGSR a intrat în degringoladă. După practica universală de la acel moment, s-a constituit la Bucureşti un aşa-zis Comitet Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România, cu menirea de a face tranziţia la o nouă viaţă democratică a fraţilor muncitori. Pe 16 martie 1990, numitul Ştefan Călinescu, fostul tovarăş care condusese UGSR-ul, devenit între timp domn, a obţinut o sentinţă civilă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti de acordare a personalităţii juridice pentru Confederaţia Naţională al Sindicatelor Libere din România (CNSLR). Justiţia a aprobat astfel ca patrimoniul UGSR să devină patrimoniul CNSLR, „ca succesor universal, prin absorbţie” al fostei structuri sindicale din perioada comunistă. Ulterior, muncitorimea română a emanat alte două structuri cu acoperire naţională, respectiv Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa şi Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia. Pe 17 august 1992, cele trei case sindicale au decis să gestioneze împreună patrimoniul rămas de pe urma UGSR, înfiinţând în acest scop SC Sind-România SRL, societatea care urma să exploateze Tabăra de la Năvodari şi alte „moşteniri” similare, urmând ca beneficiile înregistrate să se repartizeze, în mod frăţesc.

Prin sentinţa civilă irevocabilă 269/1993, Curtea Supremă de Justiţie a României a statuat că toate bunurile Complexului de Odihnă Năvodari (Tabăra de Copii) au intrat în proprietatea Sind-România SRL.

2005-2008: Consilierul Matei a fost promotorul unei manevre care despuia Tabăra de 110.000 mp

Matei in Tabara DelfinDupă ani de netulburată folosinţă a terenurilor şi de exploatare continuă a clădirilor, Sind-România s-a văzut în faţa primei tentative de a i se trage terenul de sub picioare. Pe 22 decembrie 2005, consilierii locali din Năvodari au votat hotărârea nr. 233, prin care au aprobat un raport de evaluare a unui teren de 110.000 mp, din incinta Taberei, care urma să fie adus ca aport în natură, de către Consiliul Local, la majorarea capitalului social al SC TSP Ecoterm SA Năvodari – întreprinderea publică specializată în livrarea agentului termic. Sind-România a cerut Tribunalului Constanţa (în cadrul Dosarului nr. 2493/118/2006) să anuleze hotărârea de Consiliu. Iar instanţa, prin Sentinţa Civilă nr. 1.111/22.11.2007,  a admis cererea, mai ales că o expertiză judiciară atesta că terenul pe care puseseră ochii consilierii locali făcea parte din trupul de 1.435.134 mp al Taberei, menţionat ca atare în documentaţiile cadastrale neschimbate din anul 2001, precum şi în actele juridice mai vechi, la care ne-am referit mai sus. În mod paradoxal, Sentinţa a fost atacată cu recurs de consilierul local Nicolae Matei, care astfel proba că era principalul promotor al manevrei. Aşa cum era de aşteptat, Curtea de Apel a respins recursul, apreciind că un simplu consilier local nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local. (vezi aici hotărârile pronunţate în Dosarul nr. 2493/118/2006)

O japcă de 61.968 mp, din primele luni ale mandatului de primar

În 2008, Nicolae Matei a încetat să mai fie un simplu consilier local, fiind votat drept primar al localităţii, în ciuda faptului că nu avea cunoştinţe elementare de gramatică şi se exprima într-un mod extrem de rudimentar. Pe 18 noiembrie 2008, acţionând în noua sa calitate, Matei a aprobat o cerere formulată de SC Legmas SA, în care era acţionar majoritar, de a obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren de 61.968 mp, din incinta Taberei Năvodari, pe care se aflau 13 clădiri proprietatea Sind-România SRL (desigur, clădirile se aflau pe teren, nu şi în planul de situaţie întocmit în beneficiul lui Matei de specialiştii cadastrali angajaţi de el, încă din 2007). Firma lui Matei avea dreptul să primească acest teren în câmp, pe cealaltă parte a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari, acolo unde funcţiona Legmasul (fostă IMAIA). Cu toate acestea, primarul îşi mutase drepturile peste canal, în Tabăra de Copiii, mai ales că totul depindea de pixul lui. Pe 8 decembrie 2008, luând de bun ce zicea primarul, Ministerul Agriculturii a emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate. Ulterior, având complicitatea unui notar public şi a Oficiului de Cadastru de la Constanţa, Legmas SA a dezmembrat terenul în 60 de loturi, care au fost intabulate fără probleme, deşi în realitate erau probleme mari în joc. 49 de loturi şi 4 clădiri au fost apoi vândute la un preţ subevaluat către Top Vision SRL, cealaltă firmă a lui Matei, în care acesta era (şi este încă) asociat unic. Mai departe, Top Vision a vândut 19 loturi, din cele 49, către terţi, printre care şi persoane care contribuiseră la această escrocherie imobiliară de proporţii.

2009: Ecoterm vinde 110.000 mp din trupul Taberei, în baza hotărârii locale care fusese desfiinţată în justiţie

După doar câteva luni de la această ispravă, mai exact pe 8 mai 2009, TSP Ecoterm SA a scos la vânzare suprafaţa de 110.000 de metri pătraţi de teren care făcuse obiectul procesului câştigat de Sind-România SRL împotriva Consiliului Local Năvodari, la care ne-a referit mai sus. Deşi în cauză se pronunţase o hotărâre irevocabilă, lui Matei nu i-a păsat de justiţie şi a tras sforile ca terenul Taberei să fie parcelat şi vândut unor terţi, care mai apoi şi-au intabulat dreptul de proprietate la Oficiul de Cadastru. Ulterior, TSP Ecoterm a fost băgată în faliment, pentru a se zădărnici răspunderea penală.

Matei inventează datorii fictive, ca să tâlhărească Tabăra, încă o dată

Sind-România SRL a depus plângeri penale şi a întreprins mai multe demersuri pentru recuperarea clădirilor tâlhărite din proprietatea sa şi a terenurilor uzurpate din folosinţa sa veşnică. Aflând de tupeul sindicaliştilor de a-şi apăra drepturile, primarul Năvodariului a inventat contra acestora titlul executoriu nr. 5610/2009, în valoare de 420.108 lei, în care au fost incluse mai multe contravenţii fictive şi un impozit care nu era datorat. Pe 30 martie 2011, Primăria Năvodari a organizat o aşa-zisă licitaţie publică asupra mai multor clădiri ale Taberei (un restaurant şi nouă cabane turistice), în baza titlului executoriu din 2009. Aflând în ultima clipă de procedură, Sind-România SRL a achitat în aceeaşi zi întregul debit fictiv, de 420.108 lei, şi a cerut Primăriei să stopeze abuzul şi să anuleze licitaţia. Însă Matei nu a ţinut cont că datoria, chiar şi fictivă, fusese achitată voluntar, astfel că Primăria a continuat procedura, vânzând clădirile Taberei către Dormarbib SRL Constanţa, societate comercială care aparţinea numitului Isidor (Doru) Gurgu, concubinul Mariei Matei, sora primarului. Pe 30 martie 2011, Sind-România SRL a reuşit să anuleze în instanţa de judecată titlul executoriu inventat de Matei. Însă nu şi-a mai recuperat nici suma plătită pentru a preveni executarea silită, nici clădirile adjudecate de cumnatul lui Matei. Iată, deci, cum Tabăra a fost ţepuită de două ori dintr-o singură lovitură, de derbedeul de ultimă speţă care conducea Primăria (vezi aici Ordonanţa Parchetului Curţii de Apel Constanţa). Încurajat de faptul că nu i se întâmpla nimic în urma isprăvilor sale penale, Matei avea să inventeze, un an mai târziu, cea mai mare taxă fiscală din lume, de două milioane de euro, împotriva companiei Somaco Construct SRL, proprietara complexului turistic Verona de patru stele, probabil cu acelaşi scop de a-i tâlhări clădirile de pe malul lacului Siutghiol, la o executare silită similară.

Diversiunea lui Călinescu

În anul 2009, când Matei inventase datoria fictivă împotriva Sind-România, un omuleţ din istoria apusă a sindicatelor comuniste, numitul Ştefan Călinescu, la care ne-am referit mai sus, reuşea să obţină o aprobare de la Ministerul de Justiţie, pentru a folosi denumirea Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), în scopul înfiinţării unei structuri sindicale. Mai departe, adresându-se unei instanţe de judecată, acesta avea să obţină, în 2010, personalitate juridică pentru UGSR. Desigur, dacă ţi se permite să-ţi numeşti copilul Mihai Eminescu, nu înseamnă că acesta chiar este marele poet şi jurnalist care a trăit cu secole în urmă. Însă o confuzie se stârneşte. În mod firesc, o astfel de confuzie s-a stârnit şi în lumea sindicală, după ce UGSR-ul înfiinţat în 2010 s-a apucat să depună o plângere penală la DNA, susţinând că preluarea patrimoniului sindicatelor comuniste de către CNSLR s-a făcut în baza unui proces-verbal falsificat, din 4 iulie 1990. Verificând sesizarea, DNA a expertizat hârtia adusă de Călinescu de la el de acasă şi a constatat că una din semnături aparţinea altei persoane decât celei indicate în mod expres în act. Mai mult, DNA a întocmit o rezoluţie detaliată, audiind zeci de persoane şi studiind documentele epocii, prin care a descoperit că reprezentanţii CNSLR i-ar fi indus în eroare pe cei ai UGSR şi că posesia bunurilor de patrimoniu ar fi fost dobândită cu rea-credinţă. Rezoluţia dispunea neînceperea urmăririi penale împotriva lui Victor Ciorbea, liderul meteoric al CNSLR, însă procurorul afirma că partea vătămată, adică UGSR (fără a preciza dacă se referea la vechea structură care se autodizolvase în 1990 sau la clona creată de Călinescu, în 2010), ar avea capacitatea de a porni demersuri civile în privinţa patrimoniului sindicatelor comuniste.

Mai departe, cu rezoluţia primită de la DNA, Călinescu a cerut instanţelor civile să pună sechestru pe bunurile sindicatelor (inclusiv pe Tabără) şi să dispună repunere UGSR-ului înfiinţat de el în 2010, în situaţia anterioară… din 1989. Desigur, justiţia a respins aceste pretenţii abracadabrante (vezi aici Sentinţa Civilă nr. 63/11.01.2012 şi Decizia Civilă nr. 324/22.02.2012 pronunţate în Dosarul nr. 45625/3/2011). Ba chiar, a stabilit că CNSLR a preluat patrimoniul UGSR prin Sentinţa Civilă nr. 782 din 16 martie 1990, în baza cererii depuse la instanţă chiar de către Ştefan Călinescu, iar nu în baza unui act, veridic sau fals, care avea să se încheie tocmai pe 4 iulie 1990. În aceste condiţii, rezultatul obţinut de Călinescu de la DNA şi-a mai găsit o ultimă utilizare, ca armă de apărare în procesele lui Matei, în demersurile ce aveau să se deschidă ca urmare a ultimului tun dat de acesta asupra Taberei (Primăria va invoca permanent rezoluţia DNA, ca dovadă că CNSLR şi Sind-România nu ar fi fost succesoarele legale ale UGSR).

Cum să devii proprietar pe bunurile altora, ridicând degetele (în special, mijlociul)

În decursul anului 2011, la iniţiativa lui Matei, Consiliul Local Năvodari a aprobat două hotărâri absolut penale, prin care terenul rămas în folosinţa Taberei după tâlhăriile anterioare, era trecut în domeniul privat al localităţii şi apoi adus drept aport la constituirea unei societăţi comerciale. La fel şi clădirile. Ce drept avea Primăria asupra clădirilor construite de alţii şi aflate în proprietatea altora? Şi ce drept avea asupra terenului pe care nu l-a deţinut niciodată? Desigur, niciun drept. Căci dacă ar exista astfel de drepturi, orice Primărie ar putea să fure proprietăţile oricui, prin simpla ridicare de degete a unora prea inepţi să înţeleagă ceva sau a altora prea ticăloşi ca să nu se combine la o asemenea ţeapă. Desigur, printre votanţi au fost şi de unii, şi de alţii. Întâmplarea face că unul dintre ridicătorii de degete era chiar directorul Oficiului de Cadastru din Constanţa, Stere Sponte, consilier local şi cetăţean de onoare (nereperată) al oraşului Năvodari. Instituţia sa a deschis cărţi funiare paralele în care a intabulat terenurile şi clădirile Sind-România în proprietatea Oraşului Năvodari, ca fiind obţinute, nu cu bani cum se obţin proprietăţile în toată lumea, ci cu ridicări de degete (în special mijlociul). Mai departe, consilierii au decis ca aceste bunuri furate de la Sind-România să constituie aportul oraşului la înfiinţarea unei societăţi, cu numele Tabăra Năvodari SA, contra unei participaţii de 40%. Restul acţiunilor, 60%, se atribuiau firmei Dormarbib, a lui Doru Gurgu, cumnatul, fără acte, al lui Matei, transformat în stăpânul, deocamdată pe hârtie, al terenurilor şi clădirilor taberei de copii.

De ce era ilegală asocierea lui Gurgu cu Primăria

Din punct de vedere legal, aşa cum avea să constate chiar Curtea de Conturi a României, Oraşul Năvodari nu putea fi asociat sau acţionar într-o societate comercială, ci doar într-o întreprindere publică, prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică, în condiţiile stricte ale articolului 17 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale. De asemenea, atribuirea terenului în folosinţă gratuită, pe o perioadă nelimitată, către societatea Tabăra Năvodari SA  era o altă mare ilegalitate, conform Curţii de Conturi. Legea permitea doar atribuirea temporară a unor astfel de suprafeţe şi doar în favoarea persoanelor juridice fără scop patrimonial, implicate în activităţi filantropice şi de utilitate publică. Or, firma clocită de Matei şi cumnatul său nu era nici casă de binefacere, nici întreprindere publică, decât în sensul că lui Gurgu i se făcea o mare binefacere de către Matei şi o adăpătoare suplimentară la fondurile publice, aşa cum vom proba într-un material viitor.

Tulburarea de posesie s-a făcut printr-o nouă executare silită

După fabricarea acestor ilegalităţi crunte, mai rămăsese un singur pas de făcut, respectiv smulgerea bunurilor de la Sind-România. Dar smulgerea aceasta putea să însemne „tulburare de posesie”, o faptă din rând cu tâlhăria, cu furtul calificat sau cu omorul, care se lasă cu ani grei de puşcărie. În acest context, o minte strălucită şi deopotrivă întunecată în rele a găsit o soluţie juridică de zile mari. În acest sens Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Primăria Năvodari, cerând obligarea acesteia să-i predea terenurile şi clădirile pe care le adusese scriptic în aportul societăţii. Judecându-se între ei, la vrăjală, Matei şi Gurgu au obţinut, desigur, o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 22999/22.12.2011 a Judecătoriei Constanţa), prin care Primăria era obligată să predea Taberei Năvodari SA terenurile şi clădirile Sind-România SRL, care nu era parte în aceste proceduri. Mai departe, Gurgu a deschis Dosarul de executare silită nr. 667/2012 la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Deacu Vasile şi Gavrilescu Alin Mihail.

Instrumentul juridic utilizat nu era cu totul nou. Se mai testase, de exemplu, în litigiul halucinant al retrocedării carierei de piatră de la Sibioara, în care se judecaseră la vrăjeală clienţii avocatului Ionel Haşotti cu primăria Lumina condusă de subordonatul politic al fratelui său, Puiu Haşotti. Se judecaseră la vrăjeală, ca să  pară că la mijloc ar fi o neînţelegere, deşi era atât de evident că părţile se înţeleseseră deplin ca să-l despoaie de carieră pe proprietarul acesteia care nici nu a fost citat în proces. Or, la fel au stat lucrurile la tabăra de copii, unde proprietarul nu a fost parte în proces.

Preţul trădării lui Surdu

SURDU MARIANPe 29 mai 2012, la ora 13,30, executorii s-au prezentat la Primăria Năvodari, unde au întocmit un tabel de inventariere a bunurilor din tabăra de copii, pe care l-au copiat, de fapt, din situaţiile întocmite de funcţionarii Primăriei, în urma unor controale anterioare în documentele Sind-România. În acest fel, în procesul-verbal al executorilor s-au menţionat bunurile ce urmau să fie predate lui Gurgu: 581.373 de metri pătraţi de teren şi toate clădirile taberelor Albatros, Delfin şi Perla (lista ar fi prea lungă, ca să o reproducem aici). În baza procesului-verbal întocmit de executori, firma lui Gurgu a pus mâna pe toate bunurile Sind-România, inclusiv pe inventarul de obiecte, de la mobilier şi pături, până la hârtie igienică şi scobitori. Preluarea în forţă n-a generat nicio convulsie, deoarece toţi angajaţii Sind-ului, în frunte cu directorul taberei, Marian Surdu, au trecut pe ştatele SC Tabăra Năvodari SA. Trădându-şi societatea, Surdu s-a aranjat bine: a devenit consilier local pe listele lui Matei, şi-a angajat nevasta la Tabăra Năvodari SA, şi-a angajat fiul la Poliţia Comunitară şi a luat, pe numele acestuia, un teren la Legea 15/2003 şi o locuinţă ANL de la Primărie.

Sind-România câştigă la Brăila

După ce a fost dată afară din proprietatea ei, prin artificiile penale arătate mai sus, societatea Sind-România a deschis un proces de contestaţie la executare, în care a cerut inclusiv suspendarea provizorie a executării care tocmai se făcuse. Pentru a putea rămâne în proces, societatea a fost obligată să achite o cauţiune de 450.000 de lei. În Republica de la Constanţa, unde justiţia funcţionează după reguli aparte, s-a găsit un magistrat care să dea de pământ cu pretenţiile legitime ale despuiaţilor de proprietăţi. Instanţa constănţeană a admis în parte contestaţia Sind-România. Dar era vorba doar de partea care se referea la restituirea cauţiunii, căci judecătorul nu s-a atins de niciun fir de păr al manoperelor frauduloase prin care Matei şi ai lui furaseră bunurile taberei de copii. În căile de atac, Sind-ul a reuşit să iasă din cloaca de la Constanţa, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis strămutarea procesului la Brăila. Prin Decizia nr. 16/2014/Ap.Civ pronunţată la 10 martie 2014, Tribunalul Brăila a admis contestaţia la executare şi a desfiinţat actele întocmite de executorii judecătoreşti. Matei şi Gurgu au declarat recurs la Curtea de Apel Galaţi, însă acest proces a fost suspendat până la soluţionarea unui alt dosar de judecată, în care Sind-România a cerut anularea HCL 144/24.05.2011, cea care stătea la baza întregului abuz.

Punct şi de la capăt, într-un nou ciclu procesual

Acest proces-cadru debutase şi el la Constanţa, în anul 2013. Tribunalul local reuşise, în baza unei golănii ordinare, să dea câştig de cauză lui Matei. Spunem golănie, deoarece – înainte de dezbaterea fondului – instanţa rămăsese în pronunţare pe nişte excepţii procesuale. Dar în loc să se limiteze la excepţii, judecătorii din Republica de la Constanţa s-au pronunţat tocmai asupra chestiunilor de fond, care nu au fost niciodată puse în discuţia părţilor, nu s-au formulat apărări în privinţa lor şi nu au fost administrate probe. Şocaţi de o asemenea manieră primitivă, de grotă, în care sunt tratate procesele la Constanţa, reprezentanţii Sind-România au declarat recurs şi au cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să strămute şi noul dosar. Ulterior, procesul a ajuns la Curtea de Apel Galaţi, care a desfiinţat aberaţia dispusă la Constanţa şi a instituit un nou ciclu procesual (vezi aici Decizia nr. 255/30 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 7909/118/2013). Procesul se va rejudeca la Tribunalul Galaţi (Dosarul nr. 7909/118/2013*), având primul termen de înfăţişare pe 23 mai 2016.

Matei a ajuns la răcoare, dar speră să iasă repede, ca să-şi continue opera

Harta tabereiPentru a zădărnici restabilirea dreptăţii şi a situaţiei anterioare, Nicolae Matei a utilizat o parte din terenurile furate de la Sind-România SRL cu votul consilierilor locali, în derularea unor proiecte de investiţii cu fonduri europene. Faptele descrise mai sus fac obiectul unui dosar penal instrumentat iniţial de Parchetul Curţii de Apel Constanţa. Având în vedere prejudiciul imens, cercetările sunt continuate de DNA Constanţa. Nicolae Matei este, în momentul de faţă, deţinut de drept comun la Penitenciarul Poarta Albă (de unde trage sforile să iasă mai repede, pentru a candida din nou la Primărie). Fostul primar este judecat într-un alt proces al Curţii de Apel Bucureşti, pentru retrocedări frauduloase, vânzări de terenuri către firma cumnatului său Doru Gurgu şi sifonarea unor sume imense prin intermediul clubului de fotbal Săgeata. Alături de el, în proces compare şi fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu, acuzată că şi-a dat concursul la retrocedările prin fraudă la lege, primind drept mită un teren în zona turistică a oraşului Năvodari. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Fostul primar din Năvodari Nicolae Matei, condamnat la 9 ani de închisoare în dosarul retrocedărilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, a fost condamnat, pe fond, la 9 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor de terenuri din zona Mamaia Nord – Năvodari. Fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu de la Tribunalul Constanța, acuzată pentru luare de mită de la fostul primar în scopul pronunțării unor hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege, a fost la rândul ei condamnată la 7 ani de închisoare cu executare.

Victoria Căpățână, beneficiara unor soluții de retrocedare flauduloasă, a fost condamnată la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu.

Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al fostului primar, acuzat de spălarea banilor proveniți din vânzarea unor terenuri provenite din retrocedările frauduloase va executa 4 ani de închisoare. De asemenea, Constantin Florin Ivdu, acuzat de aceleași fapte de spălare a banilor, a primit 3 ani cu executare. În sfârșit, inculpatul Alexandru Manu, fost președinte al clubului de fotbal Săgeata Năvodari, club prin care au fost derulate, potrivit procurorilor, operațiuni de finanțare ilegală, a fost achitat de instanța de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată pe fond de Curtea de Apel București, instanță competentă având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Corina Eugenia Jianu.  Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare.

Dosarul retrocedărilor a fost instrumentat de actualul procuror șef al DNA Constanța, Andrei Bodean. În esență, DNA a probat că Nicolae Matei a oferit un teren de 500 mp în zona Taberei de Copii Năvodari către fiica judecătoarei Corina Eugenia Jianu, pentru ca aceasta să aprobe retrocedarea unor terenuri către persoane care aveau convenții de a înstrăina terenurile obținute către rude și interpuși ai fostului primar. În toate cazurile de retrocedare analizate în rechizitoriu, persoanele care au depus cereri în procedura Legii 18/1991 a fondului funciar aveau dreptul real să primească terenuri agricole în extravilanul orașului Năvodari, la limita cu localitatea Lumina, respectiv cu localitatea Sibioara. Cererile moștenitorilor au fost respinse de Comisia Locală Năvodasri pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, pe motiv că localitatea nu dispune de terenuri agricole libere. În consecință, moștenitorii s-au adresat instanței de judecată. Procurorul Andrei Bodean a arătat că petenții din aceste dosare de fond funciar au fraudat sistemul de distribuire aleatorie a cauzelor de judecată, depunând cereri multiple de chemare în judecată, cu același conținut. Când una din aceste cereri clonate era repartizată de sistemul electroic la completul consud de Corina Eugenia Jianu, petenții depuneau cereri de renunțare la judecată în celelalte dosare identice, alegându-și astfel judecătoarea. Mai departe, judecătoarea șpăguită de Matei obliga Orașul Năvodari să le pună în posesie pe aceste persoane cu terenuri situate pe malul mării, în zona turistică a localității, care aveau valori de sute de ori mai mari.

În cazul retrocedării Căpățână, Jianu a admis să i se restituie acesteia, în locul suprafeței agricole la care avea dreptul, un teren intravilan situat pe malul mării, pe care chiar condamnata Căpățână l-a indicat instanței. Practic, aceasta nu și-a ales doar judecătoarea, ci și terenul pe care pusese ochii, fără a avea niciun drept asupra respectivului amplasament.

În dosarul penal instrumentat de Andrei Bodean mai sunt analiate vânzări de terenruri provenite din aceste fapte ilegale, dar și un schimb de terenuri încheiat de Orașul Năvodari, la inițiativa lui Nicolae Matei, cu cumnatul acestuia fără forme legale, Isidor Gurgu. De asemenea, dosarul include elemente referitoare la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Trebuie să mai spunem că instanța a dispus confiscări de terenuri și sume de bani de la inculpați.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Puiu Hașotti rămâne cu eticheta de ”MAFIOT”. Istoria unui proces de calomnie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Politicianul constănțean Puiu Hașotti, fost deputat, senator și ministru, a pierdut un proces în care a solicitat reparații morale exagerate de la un om de afaceri, pretinzând că acesta l-ar fi numit ”MAFIOT”. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată în recurs.

Un miting împotriva Mafiei

Totul a început de la un miting de protest organizat în noiembrie 2015 de angajații societății Somaco Construct SRL. Aceștia au cerut ca Justiția să-și facă treaba și să ancheteze fapte de corupție săvârșite împotriva societății de primarul de atunci din Năvodari, Nicolae Matei, și de către avocatul Ionel Hașotti. Conturile bancare ale societății erau blocate la cererea Primăriei Năvodari, pentru o taxă fiscală de două milioane de euro inventată pe baza unor falsuri vădite. De asemenea, exploatația minieră a societății din localitatea Sibioara fusese retrocedată ilegal pe baza unor minciuni debitate de avocatul Ionel Hașotti. Practic, Somaco Construct se afla într-o situație dificilă generată de acte de corupție. Băncile nu-i acordau credite, nu se putea prezenta la licitații având poprire pe conturi, iar la un moment dat executorul judecătoresc a retras din cont sume care erau destinate pentru plata salariilor și care nu puteau, potrivit legii, să facă obiectul executării silite. În tot acest timp, făptuitorii erau protejați la cel mai înalt nivel.

Acesta este contextul în care sindicatul societății a decis ieșirea în stradă, împreună cu proprietarul afacerii, antreprenorul Grigore Comănescu. În cadrul acțiunii de protest, mai multe mașini utilitare (în principal cife de beton) au ”defilat” cu bannere inscripționate cu sloganuri precum ”DNA – asta este treaba ta” sau ”Stop abuzurilor din administrație”. De asemenea, la miting a fost adus un coșciug și o cruce inscripționate cu mesajul ”La Constanța, dreptatea a murit”.

Imagine de la mitingul Somaco Construct din anul 2015

Presa locală constănțeană a acordat atenție acțiunii inedite de protest, iar Grigore Comănescu a făcut declarații, în care a explicat cele două cazuri de corupție. El a spus că este victima unui grup mafiot care urmărește destructurarea și falimentarea firmelor sale. Întrebat cine sunt mafioții implicați, acesta i-a numit pe Nicolae Matei (fostul primar din Năvodari) și pe avocatul Ionel Hașotti, despre care a menționat expres că este fratele senatorului Puiu Hașotti. 

Procesul

La scurt timp, Puiu Hașotti a deschis un proces în răspundere civilă delictuală împotriva lui Grigore Comănescu. El a motivat că este o persoană diferită de fratele său, nefiind implicat în activitățile acestuia și nici acesta în activitățile sale. De asemenea, a susținut că nu are cu Nicolae Matei decât o colaborare politică. Hașotti a pretins că a fost numit mafiot și încă pe nedrept, acest fapt cauzându-i suferințe psihice. La urmă a solicitat daune de jumătate de milion de lei de la omul de afaceri.

Încă de la bun început, procesul a fost strămutat la Tribunalul Tulcea, unde Puiu Hașotti a avut câștig de cauză. Omul de afaceri Grigore Comănescu a declarat apel, care la rândul său a fost strămutat de la Curtea de Apel Constanța la Curtea de Apel Galați, motivat de bănuiala legitimă că reclamantul, prin fratele său, ar fi putut să influențeze obiectivitatea instanței locale. Curtea din Galați a admis apelul lui Grigore Comănescu, însă Puiu Hașotti a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistrații de aici au decis să trimită cauza înapoi, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați, pentru corectarea unor probleme din apel. La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea a rejudecat și a admis (pentru a doua oară) apelul lui Grigore Comănescu.

”Hașotti = Mafia imobiliară”

Strategia juridică a celui care a câștigat procesul a fost una remarcabilă. Avocații omului de afaceri au demonstrat în instanță că Puiu Hașotti nu putea avea suferințe psihice dacă ar fi fost numit mafiot. Ei au arătat că același Hașotti a fost numit mafiot, cu ani înainte, de un coleg parlamentar pe care nici măcar nu l-a dat în judecată, în ciuda faptului că declarația acestuia a fost preluată, la vremea ei, de toată presa din România. Apoi, au probat că același Puiu Hașotti a fost contestat vehement în anul 2012, pe vremea când era ministru al Culturii, de către sindicaliștii din industria cinematografică de stat. Protestatarii au pichetat ministerul timp de o lună de zile, cu pancarte pe care scria: ”Hașotti = Mafia imobiliară”. Liderii lor au declanșat chiar și forma extremă de protest a grevei foamei.

Imagine de la unul din mitingurile organizate de sindicaliștii de la România Film în anul 2012, pentru a cere demisia lui Puiu Hașotti. Sursa: gandul.info

Sindicaliștii l-au acuzat pe Puiu Hașotti că punea la cale înstrăinarea activelor de stat prin manevre dubioase în favoarea unor afaceriști constănțeni, care – ca o coincidență – erau reprezentați în diverse procese chiar de către fratele său, avocatul Ionel Hașotti. Or cuvântul mafiot nu i-a produs suferințe psihice în anul 2012.

Un miting anti-justiție și alte legături de familie

De asemenea, avocații lui Grigore Comănescu au arătat că legăturile lui Puiu Hașotti cu fostul primar penal din Năvodari nu s-au limitat la o simplă colaborare politică, așa cum susținuse acesta. Astfel, în anul 2012, ministrul Hașotti a participat la un miting anti-justiție de la Năvodari, în care a cerut răspicat eliberarea lui Nicolae Matei, care tocmai fusese arestat preventiv pentru fapte de corupție. Asta era grija lui Hașotti, să-l scoată pe corupt din pușcărie.

Și legăturile nu se opresc aici. Nicolae Matei a mai fost arestat preventiv și în anul 2014 în dosarul retrocedărilor frauduloase a terenurilor din Mamaia Nord și Tabăra de Copii. Procurorii DNA au susținut atunci că fostul primar a mituit o judecătoare de la Tribunalul Constanța, pe numele ei Corina Eugenia Jianu, aceasta pronunțând la schimb hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși ai lui Matei. Unul dintre beneficiarii fraudei era reprezentat juridic, așa cum se afirma în actele procurorilor, tocmai de către nepotul lui Puiu Hașotti, avocatul Tudor Hașotti.

În sfârșit, judecătoarea implicată în această fraudă s-a pronunțat și în dosarul retrocedării ilegale a carierei de piatră de la Sibioara. Vorbim aici de cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea, care fusese cumpărată de Grigore Comănescu, în anul 2005, în baza unui credit bancar de 4 milioane de euro. Deși legea interzice expres retrocedarea carierelor în exploatare, așa cum era și cariera Sibioara, avocatul Ionel Hașotti a mințit că pe teren nu se află nicio carieră, obținând o decizie de retrocedare în favoarea clienților săi.

Oricine în locul lui Grigore Comănescu, analizând aceste legături și coincidențe, putea să considere că are un suport factual suficient să creadă că se află în fața unei lucrături de tip mafiot. Desigur, și instanța de apel din procesul de răspundere civilă delictuală a apreciat în mod similar, dându-i de două ori la rând dreptate lui Grigore Comănescu.

Desființarea taxei fiscale de două milioane de euro

Pe parcursul acestui proces de răspundere civilă delictuală, taxa uriașă de două milioane de euro impusă societății Somaco Construct SRL de către fostul primar Nicolae Matei, prietenul lui Puiu Hașotti, a fost desființată de Justiție. Magistrații au stabilit că taxa a fost rezultatul infracțiunii de fals intelectual. Practic, Matei a pretins în fals că Somaco Construct SRL ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității, în vecinătatea lacului Siutghiol și a complexului de vile Verona de patru stele, proprietatea societății. În realitate, societatea realizase o lucrare hidrotehnică de protejare a malului, cu acordul Apelor Române, lucrările fiind cuprinse și în autorizația de construire emisă de Primăria Năvodari. Terenul era al statului, însă Primăria Năvodari l-a inventariat fraudulos în domeniul ei privat, ca să poată pretinde cele două milioane de euro de la Somaco Construct, pentru așa-zisa depozitare. Nicolae Matei nu a fost condamnat în această speță, faptele sale fiind prescrise.

Legea lacului Siutghiol, declarată neconstituțională

În perioada de controale care au condus la desființarea taxei fiscale, autoritățile au descoperit că Orașul Năvodari, la inițiativa lui Matei, a inventariat hectare întregi de teren din lac și de pe malul lacului în proprietatea privată a localității. Ca urmare, din 2018 există un proces pe rolul Tribunalului Constanța în care statul român revendică aceste terenuri furate pe vremea lui Matei. Somaco Construct SRL este intervenientă în proces, în favoarea statului. Un rezultat absolut remarcabil al procesului a fost sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea Legii 42/2010, la umbra căreia s-a produs acest jaf al terenurilor de stat. Practic, prin această lege, lacul a fost luat din administrarea Apelor Române și trecut în administrarea primăriilor din Constanța, Ovidiu și Năvodari. CCR a găsit sesizarea întemeiată și a declarat legea neconstituțională în ansamblu său.

Casa Hașotti intervine în Războiul Lacului

Procesul de la Constanța ar trebui să continue în linie dreaptă, până când statul își va recupera terenurile furate de gașca fostului primar Matei. Însă, în acest punct, se încearcă tergiversarea procesului de o firmă reprezentată tocmai de avocatul Tudor Hașotti, fiul lui Ionel și nepotul lui Puiu Hașotti. Prin poziția exprimată, acesta a încercat să aducă servicii fostului primar Nicolae Matei, care are toate motivele din lume ca procesul să nu se soluționeze în favoarea statului român, ca nu cumva să ajungă să răspundă.

De asemenea, același Tudor Hașotti a încercat să influențeze prin mijloace legale și decizia CCR, depunând un memoriu amicus curiae, de care, însă, judecătorii constituționali nu au ținut cont.

Epilog

Revenind la Puiu Hașotti, trebuie să mai spunem că acesta s-a retras din politică în anul 2016, atunci când problemele sale de imagine i-au determinat pe colegii de partid să-l scoată din prima linie. Din acel moment, politicianul s-a dat la fund, numele său revenind în actualitate abia cu această soluție pronunțată în dosarul prin care a încercat să obțină jumătate de milion de lei pentru că ar fi fost numit mafiot. Cel mai probabil, Puiu Hașotti va declara recurs. Însă în această cale de atac se analizează doar chestiuni de legalitate a hotărârii din apel. Șansele sale de a scăpa de eticheta de mafiot, prin acest proces, rămân extrem de mici.

Omul de afaceri Grigore Comănescu și-a petrecut ani de zile în instanțele de judecată, în confruntarea cu gruparea Hașotti-Matei

Pentru Grigore Comănescu lupta cu cei pe care i-a numit mafioți n-a fost deloc ușoară. Vorbim de o confruntare juridică dusă pe mai multe fronturi, atât pentru apărarea proprietății asupra carierei Sibioara, cât și pentru anularea taxei fiscale prin care aceștia au încercat practic să-l exproprieze de munca sa de o viață. Reamintim că societatea Somaco a avut conturile bancare blocate și nu a putut participa la licitații. Din acest motiv, tot grupul de firme coordonat de Grigore Comănescu a avut accesul restricționat sau condiționat sever la credite pentru dezvoltare. 

În tot acest timp, antreprenorul târât în această poveste uluitoare, în loc să fie lăsat să-și vadă de afacerile lui și de soarta celor 500 de salariați, a trebuit să meargă personal la zeci de procese, de la Judecătorie până la Înalta Curte de Casație și chiar la Curtea Constituțională a României, la audieri la parchete de toate gradele, de la Parchetul Judecătoriei până la Parchetul General și DNA Central, să se adreseze tuturor instituțiilor statului, de la Comisia de Abuzuri a Senatului, până la Curtea de Conturi și corpurile de control ale ministerelor de resort.  Dacă nu s-ar fi opus și n-ar fi luptat pentru drepturile sale, afacerea sa ar fi fost devorată de acești rechini. Aceasta este România reală.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima diversiune a primarului Maricel. I-a făcut plângere penală viceprimarului ales, ca să nu-l lase în Primărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primarul PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, apelează la o diversiune penibilă pentru a bloca numirea lui Gabriel Ciobanu (USR) în funcția de viceprimar al acestei comunei. Maricel a pregătit deja o poveste ridicolă, cu suspiciuni demne de anii 50, pe care a ventilat-o în două publicații locale. În realitate, inculpatul de la Agigea ar fi capabil de orice grozăvie și orice invenție, pentru a împiedica lucrul de care se teme cel mai mult, anume acela de a împărți puterea executivă cu principalul său contracandidat de la alegerile locale. În trecut, același Maricel și-a ”executat” politic și alți adversari, refuzând să-i valideze în funcțiile pe care aceștia le câștigaseră, de consilieri locali. De altfel, Consiliul Local Agigea a funcționat în ultimele două legislaturi cu mai puțini consilieri decât prevede legea, situația fiind de fiecare dată generată prin abuz de Cîrjaliu. Și tot de fiecare dată, Cîrjaliu a scăpat basma curată, fiind de notorietate protecția de care se bucură din partea unui procuror de la Parchetul Curții de Apel Constanța.

Pe Cîrjaliu îl înfurie până la demență ideea că Ciobanu ar putea ajunge în Primărie. În primăvara acestui an, în momentul în care USR-istul și-a anunțat intenția de a candida pentru funcția de primar, Maricel Cîrjaliu a lăsat de înțeles că vrea să-i dărăme locuința. Primarul a făcut sesizări la toate instituțiile statului să controleze modul în care familia Ciobanu a construit o casă ca oricare alta. Și în același timp, s-a îngrijit ca această mizerie să ajungă în presă. În precampanie, același Maricel și-a trimis Poliția Locală să aplice două amenzi contracandidatului său, legat de afișele lipite pe o mașină și pe ferestrele organizației de partid. El a continuat acest comportament stalinist chiar și după ce Direcția Națională Anticorupție l-a trimis în judecată pentru că a furat terenurile de stat din Golful Pescarilor, atribuind un lot unei rubedenii  a fratelui său. 

Maricel a câștigat cu greu Primăria, abia obținând 31 de voturi în plus față de contracandidatul său. O vreme destul de lungă, re-alesul s-a închis în Primărie împreună cu gașca sa, împărțind funcții publice către persoanele apropiate. Observând direcția pe care a apucat-o primarul, consilierii non-PSD s-au întâlnit, au dialogat, iar la un moment dat au decis să convoace o ședință extraordinară a Consiliului Local, pentru alegerea președintelui de ședință, a comisiilor de specialitate și a viceprimarului. Aflând de această situație, Maricel a convocat la rândul său Consiliul Local, în ședință ordinară, cu o zi mai devreme. Ședința a avut loc ieri, iar despre tensiunea din cadrul acesteiua am relatat AICI. încă de la bun început, Maricel i-a amenințat pe consilierii locali că le va face plângere penală, dacă vor mai îndrăzni să convoace ședințe de urgență fără să depună și documentația aferentă. În opinia noastră, singurul scop real al primarului a fost acela de a-i timora pe consilierii locali.

Președinte de ședință a fost ales Marius Niță, de la Partidul Ecologist Român. De asemenea, viceprimar a fost ales Gabriel Ciobanu, dar nu cu zece voturi, așa cum era de așteptat ca urmare a dialogului consilierilor non-PSD, ci cu 8 voturi. Se pare că doi dintre cei care au participat la dialogul pentru formarea majorității, care este un dialog uzual și perfect legal, au ales să se vândă, cel puțin plastic vorbind, către jupânul Maricel. Ca urmare, candidatul PSD pentru funcția de viceprimar a obținut 7 voturi. Este vorba de Dan Chiru, un personaj care s-a evidențiat ca redactor-șef al unei fițuici în care i se aduceau osanale primarului – inculpat și pe deasupra și cetățean de onoare prin impostură. De curând, soția acestui Chiru a câștigat un concurs organizat de Primărie pentru a ocupa funcția de director al creșei din Agigea. 

Tensiunea ședinței a fost maximă la momentul votului pentru viceprimar. În fapt, unul dintre consilierii locali a greșit scrisul pe buletinul de vot și a cerut ca buletinul să fie anulat. De asemenea, a solicitat și a primit un nou buletin de vot, pe care l-a completat și l-a introdus în urnă. Procedura e perfect legală. La fel se întâmplă și la alegerile generale: orice alegător care greșește in cabina de vot poate merge la președintele secției să ceară să i se anuleze buletinul cu greșeală; acesta primește un buletin nou; se consideră vot exprimat doar cel exercitat pe buletinul care ajunge în urnă. O astfel de greșeală, care este omenească, nu te poate priva de dreptul de a-ți exercita votul. La ședința de la Agigea, în mod cert, în urna de votare au ajuns 14 voturi exprimate de consilierii prezenți, în vreme ce un al 15-lea vot a fost exercitat electonic de către un consilier PSD care a participat în această modalitate din motive medicale. În total sunt 15 consilieri aleși, fiind exprimate 15 voturi. 

Cu toate acestea, Maricel a început să urle – potrivit surselor noastre – că un vot se anulează. Atenție, vorbim de voturi secrete, care erau într-o urnă. Or nimeni nu poate pretinde că ar putea identifica un vot secret, după vărsarea urnei, ca fiind exprimat de o persoană anume. Cu toate acestea, astăzi Maricel a răspândit în presă o informație, din care reiese că la Agigea a fost anulat un vot exprimat pentru Gabriel Ciobanu. 

”Viceprimarul nu a mai fost ales, au fost 7 voturi pentru Ciobanu, 7 pentru Chiru și două buletine anulate.” – a scris o publicație locală care transmite de regulă punctele de vedere ale primarului Cîrjaliu. Același Cîrjaliu a relatat citat de presă că a depus plângere penală la Parchet împotriva lui Ciobanu, după ce secretarul general al localității ar fi constatat că pe 5 buletine de vot apăreau semnele grafice de plus și minus. 

După cum spuneam, acest om ar fi în stare să facă orice ca să nu-l primească în Primărie pe Gabriel Ciobanu. Cel mai probabil, Maricel Cîrjaliu se va alege la rândul său cu o plângere penală pentru fapta sa de a instiga la anularea ilegală a unui vot și la blocarea abuzivă a activității administrației publice locale. 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: