Connect with us

Exclusiv

Afacerea Tabăra Năvodari, cea mai mare escrocherie imobiliară a lui Nicolae Matei. Cu detalii, în exclusivitate

Adrian Cârlescu

Publicat

la

În esenţă, este cunoscută povestea că Nicolae Matei a reuşit să deposedeze Tabăra de Copii de la Năvodari de un teren de 1.435.134 de metri pătraţi, cu tot cu imobile, aşternuturi şi scobitori. Pe această temă s-au scris deja câteva articole de presă. Însă nimeni nu a avut, până acum, detaliile planului minuţios, pus la cale de fostul primar pentru a-şi satisface pohta ce-o pohtea de ani de zile.

La început a fost decretul

Tabăra de la Năvodari a fost unul din simbolurile marcante ale „Epocii de Aur”. Zeci de generaţii de „pionieri” şi „şoimi ai Patriei” şi-au petrecut aici vacanţele de vară, începând cu anii 50. În anul 1969, Consiliul de Stat al lui Nicolae Ceauşescu a emis Decretul nr. 658, prin care a transmis în folosinţă gratuită, pe vecie, terenul proprietate de stat de 463.000 de metri pătraţi, pe care se întindea atunci Tabăra, către Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). Totodată, clădirile care se aflau deja pe teren au fost trecute în proprietatea UGSR. O Hotărâre a Consiliului de Miniştri din 1971 şi încă un Decret al Consiliului de Stat din 1986, întregeau trupul Taberei la suprafaţa, de veşnică folosinţă, de 1.435.134 de metri pătraţi. Zeci de construcţii, unele din beton, altele din lemn, au fost ridicate de Sindicate, pentru a face faţă cererilor masive, de sejururi, ale copiilor din toată ţara.

Frăţia sindicaliştilor şi înfiinţarea Sind-România

În 1990, după prăbuşirea regimului comunist, UGSR a intrat în degringoladă. După practica universală de la acel moment, s-a constituit la Bucureşti un aşa-zis Comitet Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România, cu menirea de a face tranziţia la o nouă viaţă democratică a fraţilor muncitori. Pe 16 martie 1990, numitul Ştefan Călinescu, fostul tovarăş care condusese UGSR-ul, devenit între timp domn, a obţinut o sentinţă civilă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti de acordare a personalităţii juridice pentru Confederaţia Naţională al Sindicatelor Libere din România (CNSLR). Justiţia a aprobat astfel ca patrimoniul UGSR să devină patrimoniul CNSLR, „ca succesor universal, prin absorbţie” al fostei structuri sindicale din perioada comunistă. Ulterior, muncitorimea română a emanat alte două structuri cu acoperire naţională, respectiv Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa şi Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia. Pe 17 august 1992, cele trei case sindicale au decis să gestioneze împreună patrimoniul rămas de pe urma UGSR, înfiinţând în acest scop SC Sind-România SRL, societatea care urma să exploateze Tabăra de la Năvodari şi alte „moşteniri” similare, urmând ca beneficiile înregistrate să se repartizeze, în mod frăţesc.

Prin sentinţa civilă irevocabilă 269/1993, Curtea Supremă de Justiţie a României a statuat că toate bunurile Complexului de Odihnă Năvodari (Tabăra de Copii) au intrat în proprietatea Sind-România SRL.

2005-2008: Consilierul Matei a fost promotorul unei manevre care despuia Tabăra de 110.000 mp

Matei in Tabara DelfinDupă ani de netulburată folosinţă a terenurilor şi de exploatare continuă a clădirilor, Sind-România s-a văzut în faţa primei tentative de a i se trage terenul de sub picioare. Pe 22 decembrie 2005, consilierii locali din Năvodari au votat hotărârea nr. 233, prin care au aprobat un raport de evaluare a unui teren de 110.000 mp, din incinta Taberei, care urma să fie adus ca aport în natură, de către Consiliul Local, la majorarea capitalului social al SC TSP Ecoterm SA Năvodari – întreprinderea publică specializată în livrarea agentului termic. Sind-România a cerut Tribunalului Constanţa (în cadrul Dosarului nr. 2493/118/2006) să anuleze hotărârea de Consiliu. Iar instanţa, prin Sentinţa Civilă nr. 1.111/22.11.2007,  a admis cererea, mai ales că o expertiză judiciară atesta că terenul pe care puseseră ochii consilierii locali făcea parte din trupul de 1.435.134 mp al Taberei, menţionat ca atare în documentaţiile cadastrale neschimbate din anul 2001, precum şi în actele juridice mai vechi, la care ne-am referit mai sus. În mod paradoxal, Sentinţa a fost atacată cu recurs de consilierul local Nicolae Matei, care astfel proba că era principalul promotor al manevrei. Aşa cum era de aşteptat, Curtea de Apel a respins recursul, apreciind că un simplu consilier local nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local. (vezi aici hotărârile pronunţate în Dosarul nr. 2493/118/2006)

O japcă de 61.968 mp, din primele luni ale mandatului de primar

În 2008, Nicolae Matei a încetat să mai fie un simplu consilier local, fiind votat drept primar al localităţii, în ciuda faptului că nu avea cunoştinţe elementare de gramatică şi se exprima într-un mod extrem de rudimentar. Pe 18 noiembrie 2008, acţionând în noua sa calitate, Matei a aprobat o cerere formulată de SC Legmas SA, în care era acţionar majoritar, de a obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren de 61.968 mp, din incinta Taberei Năvodari, pe care se aflau 13 clădiri proprietatea Sind-România SRL (desigur, clădirile se aflau pe teren, nu şi în planul de situaţie întocmit în beneficiul lui Matei de specialiştii cadastrali angajaţi de el, încă din 2007). Firma lui Matei avea dreptul să primească acest teren în câmp, pe cealaltă parte a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari, acolo unde funcţiona Legmasul (fostă IMAIA). Cu toate acestea, primarul îşi mutase drepturile peste canal, în Tabăra de Copiii, mai ales că totul depindea de pixul lui. Pe 8 decembrie 2008, luând de bun ce zicea primarul, Ministerul Agriculturii a emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate. Ulterior, având complicitatea unui notar public şi a Oficiului de Cadastru de la Constanţa, Legmas SA a dezmembrat terenul în 60 de loturi, care au fost intabulate fără probleme, deşi în realitate erau probleme mari în joc. 49 de loturi şi 4 clădiri au fost apoi vândute la un preţ subevaluat către Top Vision SRL, cealaltă firmă a lui Matei, în care acesta era (şi este încă) asociat unic. Mai departe, Top Vision a vândut 19 loturi, din cele 49, către terţi, printre care şi persoane care contribuiseră la această escrocherie imobiliară de proporţii.

2009: Ecoterm vinde 110.000 mp din trupul Taberei, în baza hotărârii locale care fusese desfiinţată în justiţie

După doar câteva luni de la această ispravă, mai exact pe 8 mai 2009, TSP Ecoterm SA a scos la vânzare suprafaţa de 110.000 de metri pătraţi de teren care făcuse obiectul procesului câştigat de Sind-România SRL împotriva Consiliului Local Năvodari, la care ne-a referit mai sus. Deşi în cauză se pronunţase o hotărâre irevocabilă, lui Matei nu i-a păsat de justiţie şi a tras sforile ca terenul Taberei să fie parcelat şi vândut unor terţi, care mai apoi şi-au intabulat dreptul de proprietate la Oficiul de Cadastru. Ulterior, TSP Ecoterm a fost băgată în faliment, pentru a se zădărnici răspunderea penală.

Matei inventează datorii fictive, ca să tâlhărească Tabăra, încă o dată

Sind-România SRL a depus plângeri penale şi a întreprins mai multe demersuri pentru recuperarea clădirilor tâlhărite din proprietatea sa şi a terenurilor uzurpate din folosinţa sa veşnică. Aflând de tupeul sindicaliştilor de a-şi apăra drepturile, primarul Năvodariului a inventat contra acestora titlul executoriu nr. 5610/2009, în valoare de 420.108 lei, în care au fost incluse mai multe contravenţii fictive şi un impozit care nu era datorat. Pe 30 martie 2011, Primăria Năvodari a organizat o aşa-zisă licitaţie publică asupra mai multor clădiri ale Taberei (un restaurant şi nouă cabane turistice), în baza titlului executoriu din 2009. Aflând în ultima clipă de procedură, Sind-România SRL a achitat în aceeaşi zi întregul debit fictiv, de 420.108 lei, şi a cerut Primăriei să stopeze abuzul şi să anuleze licitaţia. Însă Matei nu a ţinut cont că datoria, chiar şi fictivă, fusese achitată voluntar, astfel că Primăria a continuat procedura, vânzând clădirile Taberei către Dormarbib SRL Constanţa, societate comercială care aparţinea numitului Isidor (Doru) Gurgu, concubinul Mariei Matei, sora primarului. Pe 30 martie 2011, Sind-România SRL a reuşit să anuleze în instanţa de judecată titlul executoriu inventat de Matei. Însă nu şi-a mai recuperat nici suma plătită pentru a preveni executarea silită, nici clădirile adjudecate de cumnatul lui Matei. Iată, deci, cum Tabăra a fost ţepuită de două ori dintr-o singură lovitură, de derbedeul de ultimă speţă care conducea Primăria (vezi aici Ordonanţa Parchetului Curţii de Apel Constanţa). Încurajat de faptul că nu i se întâmpla nimic în urma isprăvilor sale penale, Matei avea să inventeze, un an mai târziu, cea mai mare taxă fiscală din lume, de două milioane de euro, împotriva companiei Somaco Construct SRL, proprietara complexului turistic Verona de patru stele, probabil cu acelaşi scop de a-i tâlhări clădirile de pe malul lacului Siutghiol, la o executare silită similară.

Diversiunea lui Călinescu

În anul 2009, când Matei inventase datoria fictivă împotriva Sind-România, un omuleţ din istoria apusă a sindicatelor comuniste, numitul Ştefan Călinescu, la care ne-am referit mai sus, reuşea să obţină o aprobare de la Ministerul de Justiţie, pentru a folosi denumirea Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), în scopul înfiinţării unei structuri sindicale. Mai departe, adresându-se unei instanţe de judecată, acesta avea să obţină, în 2010, personalitate juridică pentru UGSR. Desigur, dacă ţi se permite să-ţi numeşti copilul Mihai Eminescu, nu înseamnă că acesta chiar este marele poet şi jurnalist care a trăit cu secole în urmă. Însă o confuzie se stârneşte. În mod firesc, o astfel de confuzie s-a stârnit şi în lumea sindicală, după ce UGSR-ul înfiinţat în 2010 s-a apucat să depună o plângere penală la DNA, susţinând că preluarea patrimoniului sindicatelor comuniste de către CNSLR s-a făcut în baza unui proces-verbal falsificat, din 4 iulie 1990. Verificând sesizarea, DNA a expertizat hârtia adusă de Călinescu de la el de acasă şi a constatat că una din semnături aparţinea altei persoane decât celei indicate în mod expres în act. Mai mult, DNA a întocmit o rezoluţie detaliată, audiind zeci de persoane şi studiind documentele epocii, prin care a descoperit că reprezentanţii CNSLR i-ar fi indus în eroare pe cei ai UGSR şi că posesia bunurilor de patrimoniu ar fi fost dobândită cu rea-credinţă. Rezoluţia dispunea neînceperea urmăririi penale împotriva lui Victor Ciorbea, liderul meteoric al CNSLR, însă procurorul afirma că partea vătămată, adică UGSR (fără a preciza dacă se referea la vechea structură care se autodizolvase în 1990 sau la clona creată de Călinescu, în 2010), ar avea capacitatea de a porni demersuri civile în privinţa patrimoniului sindicatelor comuniste.

Mai departe, cu rezoluţia primită de la DNA, Călinescu a cerut instanţelor civile să pună sechestru pe bunurile sindicatelor (inclusiv pe Tabără) şi să dispună repunere UGSR-ului înfiinţat de el în 2010, în situaţia anterioară… din 1989. Desigur, justiţia a respins aceste pretenţii abracadabrante (vezi aici Sentinţa Civilă nr. 63/11.01.2012 şi Decizia Civilă nr. 324/22.02.2012 pronunţate în Dosarul nr. 45625/3/2011). Ba chiar, a stabilit că CNSLR a preluat patrimoniul UGSR prin Sentinţa Civilă nr. 782 din 16 martie 1990, în baza cererii depuse la instanţă chiar de către Ştefan Călinescu, iar nu în baza unui act, veridic sau fals, care avea să se încheie tocmai pe 4 iulie 1990. În aceste condiţii, rezultatul obţinut de Călinescu de la DNA şi-a mai găsit o ultimă utilizare, ca armă de apărare în procesele lui Matei, în demersurile ce aveau să se deschidă ca urmare a ultimului tun dat de acesta asupra Taberei (Primăria va invoca permanent rezoluţia DNA, ca dovadă că CNSLR şi Sind-România nu ar fi fost succesoarele legale ale UGSR).

Cum să devii proprietar pe bunurile altora, ridicând degetele (în special, mijlociul)

În decursul anului 2011, la iniţiativa lui Matei, Consiliul Local Năvodari a aprobat două hotărâri absolut penale, prin care terenul rămas în folosinţa Taberei după tâlhăriile anterioare, era trecut în domeniul privat al localităţii şi apoi adus drept aport la constituirea unei societăţi comerciale. La fel şi clădirile. Ce drept avea Primăria asupra clădirilor construite de alţii şi aflate în proprietatea altora? Şi ce drept avea asupra terenului pe care nu l-a deţinut niciodată? Desigur, niciun drept. Căci dacă ar exista astfel de drepturi, orice Primărie ar putea să fure proprietăţile oricui, prin simpla ridicare de degete a unora prea inepţi să înţeleagă ceva sau a altora prea ticăloşi ca să nu se combine la o asemenea ţeapă. Desigur, printre votanţi au fost şi de unii, şi de alţii. Întâmplarea face că unul dintre ridicătorii de degete era chiar directorul Oficiului de Cadastru din Constanţa, Stere Sponte, consilier local şi cetăţean de onoare (nereperată) al oraşului Năvodari. Instituţia sa a deschis cărţi funiare paralele în care a intabulat terenurile şi clădirile Sind-România în proprietatea Oraşului Năvodari, ca fiind obţinute, nu cu bani cum se obţin proprietăţile în toată lumea, ci cu ridicări de degete (în special mijlociul). Mai departe, consilierii au decis ca aceste bunuri furate de la Sind-România să constituie aportul oraşului la înfiinţarea unei societăţi, cu numele Tabăra Năvodari SA, contra unei participaţii de 40%. Restul acţiunilor, 60%, se atribuiau firmei Dormarbib, a lui Doru Gurgu, cumnatul, fără acte, al lui Matei, transformat în stăpânul, deocamdată pe hârtie, al terenurilor şi clădirilor taberei de copii.

De ce era ilegală asocierea lui Gurgu cu Primăria

Din punct de vedere legal, aşa cum avea să constate chiar Curtea de Conturi a României, Oraşul Năvodari nu putea fi asociat sau acţionar într-o societate comercială, ci doar într-o întreprindere publică, prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică, în condiţiile stricte ale articolului 17 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale. De asemenea, atribuirea terenului în folosinţă gratuită, pe o perioadă nelimitată, către societatea Tabăra Năvodari SA  era o altă mare ilegalitate, conform Curţii de Conturi. Legea permitea doar atribuirea temporară a unor astfel de suprafeţe şi doar în favoarea persoanelor juridice fără scop patrimonial, implicate în activităţi filantropice şi de utilitate publică. Or, firma clocită de Matei şi cumnatul său nu era nici casă de binefacere, nici întreprindere publică, decât în sensul că lui Gurgu i se făcea o mare binefacere de către Matei şi o adăpătoare suplimentară la fondurile publice, aşa cum vom proba într-un material viitor.

Tulburarea de posesie s-a făcut printr-o nouă executare silită

După fabricarea acestor ilegalităţi crunte, mai rămăsese un singur pas de făcut, respectiv smulgerea bunurilor de la Sind-România. Dar smulgerea aceasta putea să însemne „tulburare de posesie”, o faptă din rând cu tâlhăria, cu furtul calificat sau cu omorul, care se lasă cu ani grei de puşcărie. În acest context, o minte strălucită şi deopotrivă întunecată în rele a găsit o soluţie juridică de zile mari. În acest sens Tabăra Năvodari SA a dat în judecată Primăria Năvodari, cerând obligarea acesteia să-i predea terenurile şi clădirile pe care le adusese scriptic în aportul societăţii. Judecându-se între ei, la vrăjală, Matei şi Gurgu au obţinut, desigur, o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 22999/22.12.2011 a Judecătoriei Constanţa), prin care Primăria era obligată să predea Taberei Năvodari SA terenurile şi clădirile Sind-România SRL, care nu era parte în aceste proceduri. Mai departe, Gurgu a deschis Dosarul de executare silită nr. 667/2012 la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Deacu Vasile şi Gavrilescu Alin Mihail.

Instrumentul juridic utilizat nu era cu totul nou. Se mai testase, de exemplu, în litigiul halucinant al retrocedării carierei de piatră de la Sibioara, în care se judecaseră la vrăjeală clienţii avocatului Ionel Haşotti cu primăria Lumina condusă de subordonatul politic al fratelui său, Puiu Haşotti. Se judecaseră la vrăjeală, ca să  pară că la mijloc ar fi o neînţelegere, deşi era atât de evident că părţile se înţeleseseră deplin ca să-l despoaie de carieră pe proprietarul acesteia care nici nu a fost citat în proces. Or, la fel au stat lucrurile la tabăra de copii, unde proprietarul nu a fost parte în proces.

Preţul trădării lui Surdu

SURDU MARIANPe 29 mai 2012, la ora 13,30, executorii s-au prezentat la Primăria Năvodari, unde au întocmit un tabel de inventariere a bunurilor din tabăra de copii, pe care l-au copiat, de fapt, din situaţiile întocmite de funcţionarii Primăriei, în urma unor controale anterioare în documentele Sind-România. În acest fel, în procesul-verbal al executorilor s-au menţionat bunurile ce urmau să fie predate lui Gurgu: 581.373 de metri pătraţi de teren şi toate clădirile taberelor Albatros, Delfin şi Perla (lista ar fi prea lungă, ca să o reproducem aici). În baza procesului-verbal întocmit de executori, firma lui Gurgu a pus mâna pe toate bunurile Sind-România, inclusiv pe inventarul de obiecte, de la mobilier şi pături, până la hârtie igienică şi scobitori. Preluarea în forţă n-a generat nicio convulsie, deoarece toţi angajaţii Sind-ului, în frunte cu directorul taberei, Marian Surdu, au trecut pe ştatele SC Tabăra Năvodari SA. Trădându-şi societatea, Surdu s-a aranjat bine: a devenit consilier local pe listele lui Matei, şi-a angajat nevasta la Tabăra Năvodari SA, şi-a angajat fiul la Poliţia Comunitară şi a luat, pe numele acestuia, un teren la Legea 15/2003 şi o locuinţă ANL de la Primărie.

Sind-România câştigă la Brăila

După ce a fost dată afară din proprietatea ei, prin artificiile penale arătate mai sus, societatea Sind-România a deschis un proces de contestaţie la executare, în care a cerut inclusiv suspendarea provizorie a executării care tocmai se făcuse. Pentru a putea rămâne în proces, societatea a fost obligată să achite o cauţiune de 450.000 de lei. În Republica de la Constanţa, unde justiţia funcţionează după reguli aparte, s-a găsit un magistrat care să dea de pământ cu pretenţiile legitime ale despuiaţilor de proprietăţi. Instanţa constănţeană a admis în parte contestaţia Sind-România. Dar era vorba doar de partea care se referea la restituirea cauţiunii, căci judecătorul nu s-a atins de niciun fir de păr al manoperelor frauduloase prin care Matei şi ai lui furaseră bunurile taberei de copii. În căile de atac, Sind-ul a reuşit să iasă din cloaca de la Constanţa, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis strămutarea procesului la Brăila. Prin Decizia nr. 16/2014/Ap.Civ pronunţată la 10 martie 2014, Tribunalul Brăila a admis contestaţia la executare şi a desfiinţat actele întocmite de executorii judecătoreşti. Matei şi Gurgu au declarat recurs la Curtea de Apel Galaţi, însă acest proces a fost suspendat până la soluţionarea unui alt dosar de judecată, în care Sind-România a cerut anularea HCL 144/24.05.2011, cea care stătea la baza întregului abuz.

Punct şi de la capăt, într-un nou ciclu procesual

Acest proces-cadru debutase şi el la Constanţa, în anul 2013. Tribunalul local reuşise, în baza unei golănii ordinare, să dea câştig de cauză lui Matei. Spunem golănie, deoarece – înainte de dezbaterea fondului – instanţa rămăsese în pronunţare pe nişte excepţii procesuale. Dar în loc să se limiteze la excepţii, judecătorii din Republica de la Constanţa s-au pronunţat tocmai asupra chestiunilor de fond, care nu au fost niciodată puse în discuţia părţilor, nu s-au formulat apărări în privinţa lor şi nu au fost administrate probe. Şocaţi de o asemenea manieră primitivă, de grotă, în care sunt tratate procesele la Constanţa, reprezentanţii Sind-România au declarat recurs şi au cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să strămute şi noul dosar. Ulterior, procesul a ajuns la Curtea de Apel Galaţi, care a desfiinţat aberaţia dispusă la Constanţa şi a instituit un nou ciclu procesual (vezi aici Decizia nr. 255/30 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 7909/118/2013). Procesul se va rejudeca la Tribunalul Galaţi (Dosarul nr. 7909/118/2013*), având primul termen de înfăţişare pe 23 mai 2016.

Matei a ajuns la răcoare, dar speră să iasă repede, ca să-şi continue opera

Harta tabereiPentru a zădărnici restabilirea dreptăţii şi a situaţiei anterioare, Nicolae Matei a utilizat o parte din terenurile furate de la Sind-România SRL cu votul consilierilor locali, în derularea unor proiecte de investiţii cu fonduri europene. Faptele descrise mai sus fac obiectul unui dosar penal instrumentat iniţial de Parchetul Curţii de Apel Constanţa. Având în vedere prejudiciul imens, cercetările sunt continuate de DNA Constanţa. Nicolae Matei este, în momentul de faţă, deţinut de drept comun la Penitenciarul Poarta Albă (de unde trage sforile să iasă mai repede, pentru a candida din nou la Primărie). Fostul primar este judecat într-un alt proces al Curţii de Apel Bucureşti, pentru retrocedări frauduloase, vânzări de terenuri către firma cumnatului său Doru Gurgu şi sifonarea unor sume imense prin intermediul clubului de fotbal Săgeata. Alături de el, în proces compare şi fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu, acuzată că şi-a dat concursul la retrocedările prin fraudă la lege, primind drept mită un teren în zona turistică a oraşului Năvodari. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Sondaj cu ochi albaștri pentru PNL-istul Chițac. Cercetarea, făcută de un colaborator al lui George Maior

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

INSCOP RESEARCH, o firmă deținută de un colaborator apropiat al  fostului director al SRI, George Maior, a dat publicității un sondaj de opinie care îl scoate pe liberalul Vergil Chițac pe primul loc în intenția de vot a constănțenilor.

Firma de cercetare sociologică se mai ocupă cu măsurarea percepției românilor despre exploatarea gazelor din Marea Neagră. De acest subiect este interesat politic și senatorul  Vergil Chițac, dar și omul de afaceri Gabriel Comănescu, despre care s-a afirmat că îl ajută pe candidatul liberal prin aranjamente de culise. INSCOP a mai realizat în 2019 o cercetare sociologică despre direcția în care se îndreaptă Municipiul Constanța. Rezultatele au fost utilizate de Vergil Chițac în comentariile sale pentru mass-media. Atât barometrul despre gazele din mare, cât și sondajul despre direcția în care o ia orașul au fost comandate de structuri (un institut și o fundație) conduse de profesorul Dan Dungaciu. Mai departe Dungaciu și Chițac sunt cunoștințe vechi. Cei doi au participat împreună la simpozioane și chiar la o emisiune de televiziune a lui Rareș Bogdan.

Aceste aspecte generează rezerve cu privire la obiectivitatea sondajului actual, mai ales că firma Inscop a mai dat rateuri memorabile în 2014. Atunci, INSCOP a dat publicității cifre potrivit cărora Victor Ponta (și el prieten apropiat al lui George Maior) urma să câștige turul II al alegerilor prezidențiale în fața lui Klaus Iohannis.

Cum i-au crescut procentele lui Vergil Chițac

Sondajul lansat ieri de INSCOP a fost comandat de PNL și se bazează pe mai multe scenarii de participare la vot. Rezultatul cercetării sociologice îl plasează pe primul loc în preferințele celor care afirmă că vor merge cu siguranță la vot pe liberalul Vergil Chițac, detașat la peste 8 procente în fața actualului primar Decebal Făgădău (PSD). Un alt competitor important de la Constanța, Stelian Ion (USR), este creditat cu numai 15,8% din intențiile de vot ale celor care afirmă că se vor prezenta cu siguranță la urne. Potrivit aceluiași sondaj, niciun alt candidat (Horia Constantinescu, Claudiu Palaz, Mircea Dobre,  ș.a.) nu ar obține mai mult de 2,7% din voturi.

Cercetarea a răspuns și unui obiectiv foarte important pentru candidatul liberal, prin întrebarea: ”cine credeți că are cele mai mari șanse să-l învingă pe actualul primar Decebal Făgădău?”. 57,4% dintre respondenți au spus că acela ar fi Chițac, în vreme ce Stelian Ion adună doar 21 de procente. Rezultatul îi folosește lui Vergil Chițac pentru a îndemna publicul USR să voteze util, adică în favoarea sa, pentru debarcarea lui Făgădău.

Ștefureac – omul serviciilor secrete

Inscop Reserch este titulatura sub care acționează pe piața studiilor sociologice firma Inscop Cercetare SRL București. Potrivit Confidas.Ro, aceasta este deținută de Remus Ștefureac și de Ada Cornea Luca. Ștefureac este o persoană apropiată serviciilor secrete. Potrivit cotidianului România Liberă (vezi AICI), acesta a publicat în anul 2011 o cercetare despre ”dilemele conectării serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile”. El a anexat articolului său un CV în limba engleză, în care menționa calitatea sa de consilier al directorului SRI George Maior și de doctorand la Academia Națională de Informații.

Geoană și Mogulul său

Presa națională a mai acreditat informația că Remus Ștefureac l-a consiliat și pe Mircea Geoană, fostul candidat la președinția României din partea PSD, în anul 2009, dat câștigător în mai toate sondajele. Geoană a pierdut alegerile după ce s-a dovedit că participase la o întâlnire cu mogulul Sorin Ovidiu Vântu, fiind atacat pe această temă de adversarul său, Traian Băsescu.

Relevant este și faptul că, până în 2014, Ștefureac a fost asociat la Inscop Cercetare SRL cu Felix Rache, un jurnalist despre care s-a afirmat în presă că ar fi nepotul soacrei lui Mircea Geoană. Rache a activat ca jurnalist la Antena 3, iar în 2017 avea să ajungă consilier al premierului PSD Mihai Tudose.

Ștefureac îl dădea câștigător pe Ponta în fața lui Iohannis

Tot în 2014, firma INSCOP a publicat un sondaj cu privire la intenția de vot a românilor în turul II al alegerilor prezidențiale. Sondajul îl clasa învingător pe Victor Ponta, la rândul său un apropiat al lui George Maior.

Graficele le puteți vedea AICI

După cum este de largă notorietate, Ponta a pierdut alegerile în fața lui Iohannis, iar George Maior a fost debarcat de la conducerea SRI și trimis ambasador la Washington.

4 ani la Washington, cu George Maior

În acele condiții, Remus Ștefureac s-a retras din firma INSCOP Cercetare SRL și a plecat la Washington cu George Maior.

Abia în 2019, Ștefureac s-a întors în România, redevenind asociatul principal în INSCOP Cercetare SRL.

”Timp de 4 ani, am trait in Washington D.C. probabil cea mai complexa experienta de viata profesionala alaturi de un om pe care nu ai cum sa nu il respecti, indiferent de orientari, valori sau ideologii. Am fost martorul unor momente sublime pentru tara, dar si al unor episoade jenante provocate de indivizi mici, rataciti, buimaci prin istorie. In ambele ipostaze, George Maior a ramas o constanta, o sursa constructiva de echilibru, ratiune, demnitate si claritate.” – a scris Remus Ștefureac pe contul său de Facebook, la întoarcerea în România. Mesajul esrea însoțit de o fotografie în care Ștefureeac apărea împreună cu George Maior.

 

Barometru despre exploatarea gazelor din Marea Neagră

Tot din 2019, firma lui Ștefureac a început să se ocupe de barometrul securității energetice a României, un studiu sociologic multi-anual în care percepția despre exploatarea gazelor din Marea Neagră ocupă un loc principal. Vorbim de un subiect pe placul senatorului Vergil Chițac, acesta fiind implicat în adoptarea legislației offshore. De asemenea, vorbim de un subiect pe gustul milionarului Gabriel Comănescu, unul din cei mai importanți prestatori pentru industria gazelor din Marea Neagră, prin compania sa GSP Offshore.

Barometrul este comandat de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale ”Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, condus de Dan Dungaciu. Acesta din urmă s-a intersectat profesional de mai multe ori cu Vergil Chițac.

Alte tangențe

Astfel, în 2014, Dungaciu și Chițac au participat deopotrivă la un simpozion al Fundației Universitare a Mării Negre, o structură care funcționează sub egida Academiei Române (vezi AICI). La acel moment, Chițac era rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanța. În 2016, după pensionare, Chițac a mai fost prezent la un simpozion despre securitate și stabilitate la Marea Neagră, eveniment la care a participat și Dan Dungaciu (vezi dovada AICI). Simpozionul a fost organizat de Universitatea Andrei Șaguna, deținută de fostul colaborator al Securității, Aurel Papari.  Mai departe, în 2018, Chițac, Dungaciu și alte personalități au participat în platoul Realitatea TV la o emisiune moderată de Rareș Bogdan. Aspectele de mai sus indică faptul că între Chițac și Dungaciu există afinități profesionale.

Un alt sondaj comandat de Dungaciu, produs de Ștefureac și folosit mediatic de Chițac

Pe aceeași linie, în anul 2019, Fundația Universitară a Mării Negre, condusă tot de Dan Dungaciu, a comandat un sondaj despre percepția constănțenilor cu privire la direcția în care merge orașul. Ce treabă avea această fundație să plătească cercetări de acest tip la Constanța, nu se știe. Însă, în mod cert, sondajul a fost realizat tot de INSCOP RESEARCH, iar la final a fost exploatat mediatic de Vergil Chițac (vezi AICI).

Pe fondul acestor posibile influențe, sondajul care îl arată pe Vergil Chițac detașat în fruntea preferințelor ar trebui privit cu rezerve.

Chițac nu suflă o vorbă despre Maior și ”băieții” care vor conectarea la serviciile secrete

Prezentând sondajul care îl avantajează într-o postare pe Facebook, liberalul Chițac subliniază că firma INSCOP este asociată cu The Polling Company din SUA. Candidatul nu a suflat o vorbă despre combinațiile lui Ștefureac, publice și arhicunoscute, cu fostul șef al băieților cu ochi albaștri, George Maior. De asemenea, n-a suflat o vorbă despre acest grup preocupat de conectarea serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile.

Ah, era să uităm. Am pomenit mai sus că fabricantul sondajului l-a consiliat în trecut pe Mircea Geoană. Poze cu Geoană și-a pus pe Facebook și Vergil Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Un fost partener de jaf al lui Iorguș candidează la Primăria Mangalia ca să-i facă pârtie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Una din cele mai dure confruntări electorale de anul acesta se desfășoară la Mangalia, un oraș care include în aria sa teritorială 6 stațiuni turistice de interes național, cu terenuri virgine de construcții și mai ales cu singura pădure intravilană din țara asta, mâzgălită în acte în categoria curți-construcții. Artizanul acestei monstruozități juridice și de mediu, prin care pădurea plantată în urmă cu două secole a fost hărăzită distrugerii, este unul din principalii candidați. L-am numit mai sus pe Zanfir Iorguș, fostul primar traseist al localității din perioada 1996 -2008. În mandatele sale, Iorguș nu s-a ocupat doar cu lotizarea și vânzarea pădurii. A făcut și retrocedări după același patent infracțional aplicat la Constanța de actualul pușcăriaș Radu Mazăre, urmărind ca terenurile să ajungă la familia sa. De asemenea, și-a omenit finii și interpușii cu terenuri și contracte de lucrări, spoliind în acest fel bugetul local de zeci de milioane de euro.

În ciuda trecutului său oripilant, Iorguș reușește să facă scamatorii unice și foarte credibile cu speranțele oamenilor din jur. Din acest motiv, el se bucură de o masă destul de largă de simpatizanți și nostalgici.

Iepurașii lui Iorguș – cu voie sau fără de voie

Și ca să vedeți ce noroc a dat peste acest om, o întâmplare de zile mari a făcut ca și alți candidați să-l ajute, cu voia sau fără de voia lor, așa cum se comit păcatele pentru care se cere iertare divină, la liturghie. Ne referim în primul rând la apariția surprinzătoare a magnatului Mohammad Murad în campania de la Mangalia. După cum am arătat în articolele noastre trecute, o firmă a lui Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova, la Jupiter. Firma magnatului a cumpărat bucata de pădure de la Primărie, pe vremea lui Iorguș, după ce fostul primar a făcut niște magii în acte. Iată un numitor comun între cei doi: dezvoltarea turismului în pădure. Mai nou, milionarul a lansat un fel de imn al Mangaliei și un videoclip având în centrul său gabara din Portul Turistic și niște artiști care se produceau, pe vremea lui Iorguș, la Festivalul Callatis. În mod bizar, producția stârnește nostalgii pentru Iorguș, folosind mai mult fostului primar decât compozitorului Murad.

La fel de folositor pentru fostul primar este și faptul că USR-ul l-a ”parașutat” să candideze la Mangalia pe un tânăr angajat la un serviciu din Primăria PSD-istă a Constanței.  

Însă mult mai spectaculoasă este candidatura, din partea PMP, a unui tip care a făcut învârteli imobiliare cu Primăria lui Iorguș, care a semnat contracte cu Iorguș și care a făcut parte, prin familia sa, din mafia personală a fostului primar. Este vorba de Petru Mihai Crăciun, a cărui misiune vădită în această campanie este aceea de a netezi drumul spre Primărie al omului care l-a îmbogățit și i-a îmbogățit familia, prin magii în actele publice.

Iorguș a fost asociat oficial într-o firmă cu tatăl candidatului Crăciun

Familia lui Crăciun și familia lui Iorguș au vechi legături de asociere în afaceri. Date relevante în acest sens găsim în istoricul firmei Zimcom SRL Mangalia. Ne referim aici la o firmă înființată în zorii economiei de piață, în anul 1991, de Zanfir Iorguș și Mircea Costea, pe atunci doi ingineri din Șantierul Naval al Mangaliei. De altfel, primele patru litere din denumirea firmei, Z.I.M.C., reprezintă inițialele celor doi fondatori.

Încă de la bun început, societatea s-a ocupat cu înființarea de stații pentru rutele de transport în comun, dotate cu adăposturi pentru călători, dar și cu mici chioșcuri cvasi-alimentare. În 1993, Mircea Costea a decedat. Societatea a continuat să funcționeze cu o nouă structură a capitalului social, care se împărțea astfel: Mihai Crăciun – 46,7%, Zanfir Iorguș – 33,3%, Mariana Iorguș, Cornelia Pungă și Camelia Tătuță, cu câte 6,6%. Mihai Crăciun era pe atunci maistru în Șantierul Naval și se deplasa în mod special cu bicicleta.

 

Foștii asociați se despart de firmă, dar se unesc pentru a spolia patrimoniul Mangaliei

În 1996, Zanfir Iorguș a ajuns primar. Doi ani mai târziu, mai exact pe 30 iunie 1998, Iorguș, Crăciun, Pungă și Tătuță s-au retras din Zimcom, cesionând cu toții părțile sociale către Mariana Iorguș, soția fostului primar, care astfel a ajuns asociat unic.

După ce au reglat asocierea în Zimcom, Iorguș și Crăciun au continuat să facă afaceri pe spinarea cetățenilor din Mangalia, cu bani din bugetul local și cu bunuri imobile din patrimoniul orașului, concesionate și vândute fără licitație. Ca să nu bată prea tare la ochi, afacerile despre care vorbim au fost derulate prin firma MM Company 2000 SRL, înmatriculată pe numele actualului candidat al PMP, Petru Mihai Crăciun.

Prima magie. Un tun de 0,9 hectare în Dobrogea I

De-a lungul timpului, firma lui Crăciun junior a ajuns să încheie 13 contracte de asociere, concesiune sau de vânzare-cumpărare cu Primăria lui Iorguș, dobândind astfel hectare de teren intravilan pentru construcția de case. Afacerea a debutat pe 9 februarie 2001, cu o hotărâre de Consiliu Local, prin care municipalitatea a aprobat concesionarea fără licitație publică a unui teren de 5.442,82 de metri pătrați pe strada General Dragalina 57, în favoarea MM Company 2000 SRL.

În actul oficial, terenul era evaluat la 10 dolari pe metru pătrat, iar redevența era calculată – atenție! – la 0,4 dolari pe metru pătrat, pe an. 2.177 de dolari pe an trebuia să plătească, în mod normal, firma lui Petru Mihai Crăciun. Însă la articolul 2 al HCL-ului se aplica din senin și fără nicio justificare o reducere de 80%. În acest fel, redevența a fost coborâtă la 435,50 de dolari pe an. În 2002, firma lui Crăciun a diminuat suprafața, predând îndărăt către concedent 3.184,88 de mp, necesari autorității pentru construirea de case sociale. Dar nu s-a construit nicio casă socială pe terenul în cauză. În consecință, la 3 ani distanță, Primăria lui Iorguș a încheiat un nou act adițional cu firma lui Crăciun, prin care a mărit suprafața concesionată până la 8.127,87 de metri pătrați. Având în vedere că aprobarea Consiliului Local se referea la doar 5.442,82 de metri pătrați, prin acest act au fost atribuiți ilegal 2.500 de metri pătrați în plus. Apoi, printr-un nou act adițional, suprafața a fost majorată încă o dată, ajungând la 8.901,80 de mp, cu o redevență anuală scandalos de mică, de 712 dolari pe an.

A doua magie. Teren la Venus, evaluat la 37 de dolari/mp, vândut lui Crăciun cu 11 dolari

Pe 19 noiembrie 2002, firma lui Crăciun a mai primit o asociere de la serviciul public ADPP, pentru exploatarea unui teren de 5.650 de metri pătrați în stațiunea Venus. Asocierea avea o durată de 10 ani, timp în care firma lui Crăciun trebuia să achite o cotă de 15% din profitul realizat, dar nu mai puțin de 697 de dolari pe lună. Vorbim de un preț destul de mare, stabilit în raport de valoarea de circulație a terenului, evaluată la 37 de dolari pe metru pătrat, așa cum se afirma, negru pe alb, în contract. Însă, la câteva zile distanță, a fost adoptat și un act adițional, aprobat de primarul Zanfir Iorguș, prin care durata asocierii a fost extinsă la 25 de ani, iar cota de profit a fost coborâtă, fără nicio justificare, la 84 de dolari pentru lunile de extrasezon septembrie – mai, respectiv 279 de dolari pe lună, pentru sezon (lunile iunie, iulie și august).

Pe 7 august 2003, din ordinul lui Iorguș, un funcționar al Primăriei Mangalia s-a dus la notariat cu Petru Mihai Crăciun, unde a vândut firmei acestuia terenul de la Venus cu 63.284 de dolari (vezi AICI contractul de vânzare-cumpărare). Vorbim de un preț de 11,2 dolari pe metru pătrat, deși – așa cum am arătat mai sus – terenul avea valoarea de circulație de 37 de dolari pe metru pătrat la momentul semnării contractului de asociere.

O paranteză despre drepturile Împăratului

La baza vânzării se află o hotărâre de Consiliu Local, prin care Iorguș era mandatat să vândă în mod direct orice teren al orașului inclus într-un contract de asociere. În acest fel, fostul primar putea ocoli procedurile de licitație. La aprobarea sa personală, o persoană putea primi un teren în așa-zisă asociere, iar apoi îl putea cumpăra fără hotărâre expresă de vânzare, tratând direct cu fostul Împărat. Spunem Împărat deoarece, potrivit legii, un primar nu avea atributul de a hotărî de unul singur cu privire la patrimoniul unei localități.

A treia magie. Terenul cumpărat de la Primărie, obiect de schimb cu un alt teren dublu al Primăriei

Și tunul nesimțit nu se oprește aici. Pe 6 aprilie 2006, Iorguș a mandatat un funcționar să meargă la notariat cu Petru Mihai Crăciun, cu fratele acestuia Marian Crăciun și cu tatăl celor doi, Mihai Crăciun (fostul asociat personal al lui Iorguș). La acel moment, copii lui Crăciun erau asociați în firmă, iar el însuși era administrator. Părțile au încheiat un contract de schimb, prin care clanul Crăciun a cedat terenul de 5.650 de metri pătrați de la Venus, primind în schimb de la municipalitate două terenuri pentru construcția de vile în cartierele Dobrogea I și Dobrogea II, cu o suprafață totală de 11.775,20 de metri pătrați. (vedeți AICI contractul de schimb)

O casă ajunge la o firmă deținută de fiul și finul lui Iorguș

Clanul a construit vile și le-a vândut unor particulari. Printre cumpărători s-a aflat și firma Isabela Trading SRL Mangalia, deținută acum de Sorin Iorguș, cu 60% din părțile sociale, și de Remus Octavian Becheru, cu 40%. Practic vorbim de fiul și de finul fostului primar Iorguș. Săracii de ei, n-ar mai fi avut parte de vila din Dobrogea II, dacă Împăratul nu ar fi decis ce magii să facă pentru a transfera patrimoniul orașului la mafia sa personală. (Vezi aici contractul prin care casa a ajuns la finul si la fiul lui Zanfir Iorguș).

A patra magie. Concesiune cu repetiție pe un teren de 1,7 hectare

Și loviluțiile continuă în serie. De exemplu, prin contractul de concesiune 506/2003, Iorguș a transferat clanului Crăciun 1,70 de hectare de teren intravilan în cartierul Dobrogea I, în concesiune fără licitație publică. Mai mult MM Company 2000 SRL a beneficiat de o reducere a redevenței de 95%, ajungând să plătească doar 119 dolari pe an pe toată această întindere împărătească. Singura problemă a fost aceea că firma lui Crăciun avea obligația să construiască 32 de case pe acest teren, în termen de doi ani de la concesionare.

Anii s-au scurs, iar clanul nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile. Ca urmare, contractul s-a reziliat. Însă Zanfir Iorguș a băgat o nouă hotărâre de Consiliu Local cu exact același conținut, ajungând să concesioneze, tot fără licitație publică, același teren, cu aceeași redevență de pușcărie, de 119 dolari pe an. În consecință, pe 22 aprilie 2005, s-a încheiat un nou contract de concesiune între Municipiul Mangalia, cu semnătura lui Iorguș, și MM Company SRL, cu semnătura lui Petru Mihai Crăciun, actualul candidat iepuresc la Primărie.  La 3 zile distanță, Iorguș l-a chemat pe Petru Crăciun și au încheiat un act adițional la contract, prin care i-a mai dat, așa, de la el, fără nicio hotărâre de Consiliu Local, încă 879 de metri pătrați, pe lângă cei 17.000. Vă dați seama ce țepari sunt cei doi candidați?

O altă casă ajunge la o rudă a Marianei Iorguș

Mai departe, clanul Crăciun a construit 28 de vile, pe care le-a vândut. Una din acestea a ajuns în proprietatea lui Iordache Tănăsache, un personaj care a întocmit planurile de situație din Dobrogea I și Dobrogea II, în calitate de cadastrist. Pe același Iordache Tănăsache îl găsim, însă, în declarațiile de avere ale lui Zanfir Iorguș, depuse de acesta în anul 2010, în calitate de fost deputat. El declara că a acordat un împrumut personal de 337.600 de lei către Iorguș Marin și Iordache Tănăsache. Primul era chiar tatăl său, iar al doilea o rudă, posibil chiar fratele soției sale, care s-a numit Iordache înainte de căsătorie.

Magia redevențelor de doi dolari pe an

Prin contractul de concesiune fără licitație publică 822/09.09.2004, firma lui Petru Mihai Crăciun a mai primit 6.189 mp în Dobrogea II, cu o redevență anuală de 43,32 de dolari pe an.

Apoi, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 2/04.01.2005,  Iorguș a mai transferat către clanul Crăciun încă 1,19 hectare de pământ în Dobrogea II, cu o redevență de 83 de dolari pe an.

Și, în sfârșit, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 27/23.02.2006, Iorguș a mai predat firmei Crăciun 362,60 mp în Dobrogea II, cu o redevență de 2,5 dolari pe an.

Da, ați citit bine: doi dolari și 50 de cenți. Cam atât valora patrimoniul orașului pentru fostul primar cu apucături fanariote. 

Alte târguieli de case și terenuri

Firma lui Petru Mihai Crăciun a mai pus laba pe următoarele bunuri din patrimoniul orașului, pe baza complicității cu Zanfir Iorguș:

  • Un teren de 199 de metri pătrați pe strada Ion Crengă, pe spațiul verde dintre blocurile E și C3. Aici clanul Crăciun a trântit o clădire cu parter, etaj și mansardă în suprafață construită desfășurată de 518 mp. Terenul a fost obținut în asociere de la regia GOLD, iar prin contractul de vânzare-cumpărare 1845/30.07.2003 a trecut în proprietatea MM Company 2000 SRL, cu 4.990 de dolari.
  • 12 garsoniere în căminul C9 din Neptun, cumpărate prin contractul 48/10.01.2005, cu 20.027 de euro.
  • Două terenuri intravilane în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 1,03 hectare, cumpărate cu 7 euro/mp prin contractele de vânzare-cumpărare 3976/06.07.2007 și 3924/06.07.2007
  • Alte două terenuri în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 4.992 mp, cumpărate cu 13,72 de euro/mp prin contractele 3973/06.07.2007 și 3975/06.07.2007.

O concluzie amară

N-am trecut în revistă, ca să nu ne lungim prea mult, sumele fabuloase obținute de firma lui Petru Mihai Crăciun de la Primăria lui Iorguș, prin diverse contracte de lucrări. Însă asupra acestui subiect vor reveni cu un articol aparte. În mod cert, acest milionar de carton al Mangaliei îi datorează totul lui Zanfir Iorguș. Iar întâmplările din trecut explică perfect de ce candidează acum la Primărie, în mod evident la vrăjeală, ca să deruteze alegătorii și mai ales ca să-i facă pârtie acestui bărbier de păduri, parcuri și terenuri din patrimoniul Mangaliei. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: