De puțină vreme, Complexul Muzeal de Științe ale Naturii are locatari noi, care impresionează prin comportamentul lor neobișnuit. Este vorba despre două vulpi polare, o femelă și un mascul, între care s-a născut, aproape incredibil o afecțiune ieșită din comun. Într-o primă fază, masculul o bătea tot timpul pe femelă, care este gestantă. Din acest motiv, conducerea CMSN i-a separat și a construit un gard, având grijă ca spațiul cel mai mare să fie rezervat vulpii femelă, care urmează să fete destul de repede. Însă, spre surpriza tututor, femela a săpat un tunel pe sub gard și a ajuns, din nou, lângă mascul. Acum stă deasupra lui și îl linge, manifestându-și în acest fel evident afecțiunea. ”Acum e tare bucuroasă, se simt bine doar împreună. I-am separat cu gard, dar femela a săpat pe sub el un tunel, de a ieșit dincolo. Și ea, parcă zicea: Cum? Îmi luați bărbatul?”, a declarat Adrian Bîlbă, directorul CMSN. Vulpea polară (denumirea științifică este „Alopex lagopus”) trăiește în regiunile polare de tundră, în emisfera nordică, la nord de cercul polar. Animale ste adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, înălțimea de circa 30cm. și greutate de aproximativ 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camuflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating minus 80 de grade Celsius.
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!
