Connect with us

Exclusiv

Carlos Şacalul, o piesă pe tabla de joc a serviciilor secrete

Publicat

la

Serviciile secrete s-au dovedit pline de inspiraţie în timpul Războiului Rece, şi nu de puţine ori au apelat la romane de ficţiune pentru a construi personaje aparent reale. Este şi cazul teroristului “CARLOS”, personaj inspirat din romanul „The Day of the Jackal” – publicat în 1971 de scriitorul englez Frederick Forsyth, fost pilot al Royal Air Force. Cartea urmărește profilul şi destinul unui asasin misterios, plătit de către o organizaţie secretă să-l asasineze pe președintele Franţei, Charles de Gaulle. În 1973 această poveste a inspirat şi filmul cu acelaşi nume, o producţie anglo-franceză, pusă în operă de talentatul director austriac Fred Zinnemann.

Fiind cel mai în vârstă fiu al unui avocat miliardar columbian expatriat în Venezuela, Carlos – pe numele său real Ilici Ramirez-Sanchez – s-a înscris la una din şcolile de gherilă ale lui Fidel Castro. Alegerea s-a datorat influenţei fratelui său mai mic, la momentul respectiv lider al Partidului Comunist din Venezuela. Aceste „şcoli speciale” au funcţionat în perioada respectivă în Cuba sub coordonarea „Dirección General de Inteligencia” (securitatea cubaneză), instituţie fondată cu sprijinul serviciilor secrete cehoslovace, sub controlul direct al NKVD-ului rusesc. Aşa se face că, în vara lui 1966, la tabăra Camp Matanza de lângă Havana, Ilici a fost antrenat chiar de Generalul rus Viktor Simenov.

După această „practică” de câteva luni, Ilici părăseşte Havana cu destinaţia Marea Britanie, sub pretextul înscrierii la o universitate engleză. Doi ai mai târziu încearcă să se înscrie şi la Sorbona, dar este respins. Este acceptat în final, în 1968, coincidenţă sau nu, la universitatea moscovită „Patrice Lumumba University”, instituţie fondată de sovietici în anul 1960 în scopul „sprijinirii naţiunilor prietene.” Conform jurnaliștilor BBC, această instituţie de învăţământ era doar „un cuib notoriu pentru recrutarea comuniştilor străini în Uniunea Sovietică.”

Carlos Sacalul 100 de identitati

Este exmatriculat un an mai târziu (1969) din cauza prieteniei sale cu studentul Mohammed Boudina, liderul unui comando palestinian, care organizase mai multe proteste considerate anti-sovietice. Părăseşte astfel Moscova cu destinaţia Beirut, Liban, unde se înrolează în „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei” – organizaţie politică şi paramilitară a arabilor palestinieni, înfiinţată în 1964, la Ierusalim. Participă, începând din primăvara lui 1970, alături de gherilele palestiniene, la luptele împotriva Regelui Hussein al Iordaniei.

Carlos devine “Şacalul” tocmai în 1973

După luptele din Iordania, revine în 1971 în Marea Britanie, unde frecventează cercurile înaltei societăţi londoneze. Un an mai târziu pune umărul la organizarea celebrului atentat sângeros din timpul jocurilor Olimpice de la Munich. Acest eveniment a rămas în istorie sub eticheta „Masacrul de la Munich” după ce organizaţia teroristă „Septembrie Negru” i-a luat ostateci şi asasinat pe membrii lotului olimpic al Israelului. Din acel moment serviciile secrete israeliene au declanşat operaţiunea „Mânia lui Dumnezeu” fiind vânaţi unul câte unul toţi teroriştii care participaseră la sângerosul atac. Şi astfel, în 1973, o echipă israeliană de mercenari îl asasinează pe Mohammed Boudina, prietenul lui Carlos din studenţie de la Moscova. Este momentul în care toate operaţiunile teroriste din Europa trec sub comanda lui Carlos finanţat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei, prin intermediul organizaţiei teroriste „Frontul de Respingere.”

Pe linia luptei cu Israelul, în 1973, Carlos este trimis de liderii mişcării palestiniene să-l asasineze pe Edward Sieff, proprietarul lanţului Marks & Spencer. Împuşcat în faţa casei sale din Londra, Edward Sieff a supravieţuit totuşi atacului (Carlos folosind, se pare, un pistol defect). Un an mai târziu organizează un atentat cu grenadă împotriva băncii Hopoalim din Londra, după care, vânat de serviciile secrete britanice, îşi mută cartierul general la Paris (zona de acţiune a personajului principal din romanul „The Day of the Jackal”). Aici realizează trei atacuri cu bombă în centrul oraşului care au vizat un ziar israelian şi două publicaţii franceze cunoscute pentru susţinerea cauzei israeliene. Aceste atacuri sunt urmate de unul cu grenadă, lansată în restaurantul „Le Drugstore” din Paris, soldat cu 2 morţi şi zeci de răniţi. Mai departe, în Septembrie 1974, Carlos s-a ocupat de supervizarea atentatului realizat de Armata Roşie Japoneză la Ambasada Franceză din Haga, Olanda.

CIA a conspirat pentru salvarea lui Carlos

La finalul lui 1974 se petrece un eveniment mai puţin obişnuit. Aşa cum publica cotidianul „The Washington Post” pe 23 septembrie 1980 sub titlul „CIA a conspirat pentru salvarea unui terorist”, agenţia americană de informaţii s-a implicat se pare în salvarea lui Carlos:

„Prin intermediul contactelor sale pe linie de intelligence, CIA a aflat de existența unei echipe mixte de asasini, organizată de 6 state din America de Sud. Numită „Operațiunea Condor” această echipă urma să-l omoare pe Carlos. Decizia a fost luată aparent din cauza implicării lui Carlos în asasinarea colonelului Ramon Tabar – ataşatul militar al Uruguaiului din Paris, dar şi pentru alte două crime de care era suspectat, cea a ambasadorului Boliviei din Paris şi a unui oficial al statului Chile din Orientul Mijlociu. În conformitate cu documente clasificate din interiorul CIA, Carlos a scăpat după ce agenția americană a informat guvernul francez cu privire la existenţa Operaţiunii Condor, în timp ce statele aflate în spatele operaţiunii au fost rugate să-și retragă asasinii. Deci Carlos a fost cruţat datorită intervenţiei CIA” explică The Washington Post.

În legătură cu activităţile sale teroriste din Franţa, există foarte multe controverse. Presa vorbeşte despre nu mai puţin de 8 atentate puse la punct de Carlos în Paris, dar acesta a susţinut ulterior, în cadrul procesului său, că nu el le-a organizat. Cert este că, pe 27 Iunie 1975, poliţia franceză are o tentativă eşuată de-al aresta, soldată cu doi ofiţeri de poliţie omorâţi, Raymond Dous şi Jean Donatini, dar şi informatorul libanez Michel Moukharbal.  Pentru aceste crime a fost Carlos arestat mulţi ani mai târziu şi condamnat la închisoare pe viaţă.

Lovitura care l-a consacrat pe scena terorismului internaţional s-a produs câteva luni mai târziu, pe 21 Decembrie 1975, atunci când reuşeşte să-i ia ostatici pe cei 66 de membri participanţi ai conferinţei OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries) din Viena. În schimbul eliberării ostaticilor, Carlos a cerut autorităţilor austriece să difuzeze un mesaj politic şi ulterior a părăsit Viena însoţit de 8 miniştri ai petrolului din diverse state producătoare de ţiţei, aterizând în Algeria câteva ore mai târziu. Aici cei 8 ostaticii au fost eliberaţi şi lăsaţi în custodia autorităţilor algeriene. În urma acestui atac au murit 3 persoane. S-a speculat că acţiunea de la sediul OPEC din Viena fusese finanţată de fostul conducător al Libiei, celebrul colonel Muammar al-Gaddafi.

Ceauşescu, Securitatea şi Carlos Şacalul

Fenomenul terorist a fost utilizat în timpul Războiului Rece ca metodă de subminare a statelor capitaliste şi mergea mână în mână cu traficul de narcotice şi armament. KGB-ul a pus în scenă o contra-revoluție globală prin acţiuni de extremă stângă sub masca „mișcărilor de eliberare naţională” precum: ETA, IRA, Prima Linea, Brigăzile Roșii din Germania şi Brigade Rosso din Italia. În vederea atingerii ţintelor propuse au fost organizate tabere de pregătire în Europa de Est, zonă aflată atunci sub dominaţie sovietică, în mod special în Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria. După același model au fost activate celule de antrenament terorist în Coreea de Nord şi în Sud-ul Yemen-ului, structuri pregătite de instructori est-germani.

Pentru că regimul de la București a refuzat să participe la această iniţiativă criminală dar şi datorită implicării lui Ceauşescu în problema palestiniană, în etapa 1984 – 1986 ţara noastră devine ţinta unor atentate teroriste revendicate aproape în totalitate de organizaţia „Abu Nidal”.  Este momentul în care, la finalul lui 1976, regimul Ceauşescu decide înfiinţarea în mare secret a U.M.0620 sau Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.).

Aflată în subordinea Ministerului de Interne, noua structură a fost specializată în prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste pe teritoriul naţional şi paza demnitarilor străini aflaţi la misiunile diplomatice din ţara noastră, chestiune care implica pe lângă antrenamente specifice şi latura informativă în scopul prevenirii actelor teroriste. Structura era una ultra-secretă fapt reliefat şi de unul dintre șefii de atunci ai unităţii:

„Până în decembrie 1989, U.S.L.A. nu era cunoscută de marele public. Marea majoritate a populaţiei ţării nu avea cunoştinţă despre antiteroriştii de la noi. Chiar o perioadă destul de îndelungată de la înfiinţarea unităţii, nici familiile noastre nu ştiau că suntem uslaşi. Pare de necrezut. Dar aceasta este realitatea. Ştiau doar că lucrăm în cadrul Ministerului de Interne” a explicat Filip Teodorescu, „Secretele U.S.L.A.”, Ediţie electronică,  Ed. APOLOGETICUM, 2005.

Carlos a colaborat cu Securitatea dar locuia la Budapesta…

Colaborarea lui Carlos cu Securitatea română a fost documentată după 1989, dosarul de mii de pagini fiind instrumentat ca şi cel al „revoluţiei” de fostul procuror militar Dan Voinea. În urma investigaţiilor au rezultat în mod cert anumite aspecte contradictorii: în primul rând Carlos n-a semnat nici măcar un document în ţara noastră, în timp ce, din partea Securităţii doar trei persoane au avut contact direct cu temutul terorist. Întâlnirile cu pricina n-au avut loc la Bucureşti, ci pe teritoriul Ungariei, la Budapesta şi în Cehoslovacia, la Praga. Atacul asupra sediului Radio Europa Liberă din München din 21 Februarie 1981 (comandat chipurile de regimul de la Bucureşti) n-a afectat secţia de limbă română fiind lovită de fapt secţia cehoslovacă a postului. Iar dacă ne amintim bine, Praga se afla la momentul atentatului sub „protectoratul” KGB-ului instaurat după invazia sovietică din 1968. Singura legătură palpabilă dintre acest atentat şi România este compoziţia chimică a materialul explozibil utilizat, despre care s-a constatat prin expertiză că era fabricat în ţara noastră.

Un amănunt nu trebuie totuși omis: Carlos şi serviciile secrete cehoslovache aveau legături mult mai vechi, din perioada sa de iniţiere petrecută la Camp Matanza sub coordonarea “Dirección General de Inteligencia.” În plus, ani de zile Carlos a locuit în case conspirate din Budapesta şi Germania de Est sub protecţia guvernelor acestor state. Arhivele desecretizate ale fostului serviciu secret al RDG reflectă în mod deosebit relaţiile strânse dintre Carlos şi STASI şi că acţiunile sale erau raportate direct centralei KGB de la Moscova de agenţia secretă germană.

Arestarea personajului de legendă Carlos imediat după căderea blocului comunist ne ajută să înţelegem şi mai clar sub ce umbrelă a operat Carlos pe scena terorismului internaţional. Expulzat după ’90 din Siria, Irak, Libia şi Cuba a fost prins în final în Sudan în 1994 şi predat autorităţilor franceze care l-au condamnat, în 1997, la închisoare pe viaţă. Carlos n-a avut parte de o arestare clasică fiind practic „extras” prin răpire din Sudan, trecut în mod conspirat graniţa, transportat şi aruncat în braţele justiţiei franceze. După toate probabilităţile cei de la MOSSAD s-au îngrijit de întreaga problemă.

STASI se ocupa de Carlos, Putin se ocupa de STASI

În acest context deosebit de interesant la biroul KGB din Dresden (care se ocupa de coordonarea activităţilor STASI) este trimis, în 1985, un tânăr ofiţer rus de informaţii: Numele său este Vladimir Putin, omul care după reunificarea Europei avea să conducă, din 2000, politica şi destinele Rusiei. Specializat la Moscova şi Leningrad în contraspionaj, Vladimir Putin s-a remarcat rapid la noul său post din Germania de Est. A fost avansat la gradul de locotenent colonel şi numit asistent al șefului de departament al KGB-ului din Dresden. În anul 1989 a primit chiar distincţia Medalia de Bronz din partea Republicii Democrate Germane pentru „serviciul credincios în slujba Armatei Naționale a Poporului” .

Putin STASI

Pe linie de coordonare STASI primea ordine direct de la locotenent-colonelul Vladimir Putin chestiune verificată după desecretizarea arhivelor fostelor servicii secrete ale Germaniei de Est. De exemplu, în documentul alăturat, datat 7 Septembrie 1989, ofiţerul KGB Vladimir Putin solicita STASI să monteze aparatura necesară pentru supravegherea unui post telefonic.

Putem afirma deci, fără semne de îndoială, că viitorul președinte al Federaţiei Ruse a participat nemijlocit la acţiunile KGB din inima Europei de la finalul anilor ’80. Perioda petrecută de Putin în Germania de Est fiind marcată în mod deosebit de punerea în aplicarea a planului de reunificare a Germaniei şi Europei, proiect gândit chiar de mentorul său Yuri Andropov.

Teoria că regimul de la Bucureşti este finanţatorul din umbră al teroristului Carlos Şacalul a fost urzită în laboratoarele Moscovei şi lansată, coincidenţă sau nu, la 4 ani după apariţia filmului „The Day of the Jackal.” S-a susţinut de exemplu că fostul dictator Nicolae Ceauşescu l-ar fi plătit pe Carlos în vederea asasinării defectorului Ion Mihai Pacepa. Nici azi nu avem un capăt de probă care să susţină această ipoteză, dar propaganda şi-a produs efectele scontate. Situaţia avea să se limpezească mult mai târziu, după prăbuşirea Zidului Berlinului şi desecretizarea arhivelor STASI. Toate probabilităţile indică un personaj fabricat, jucat de un actor foarte bun în carne şi oase. Carlos, fie că o recunoaște sau nu, este în sine creaţia serviciilor secrete. Așa se explică de ce, în perioada sa de  glorie pe scena terorismului internațional, Carlos a fost susţinut în acţiuni de agenţi ai STASI aflaţi sub coordonarea ofiţerilor KGB trimişi la post în RDG dar şi de americanii de la CIA. În final mai rămâne doar de stabilit cui anume a aparţinut mai mult Carlos, ruşilor sau americanilor?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Mascaradă la Hârșova. Viceprimărița și-a dat demisia pentru a fi aleasă din nou, un pic mai legal decât data trecută

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Hârșova și consilierii locali din anturajul său au pus ieri în scenă o veritabilă mascaradă politică. La inițiativa lui Viorel Ionescu, aleșii locali au fost convocați în ședință extraordinară pentru a alege un nou viceprimar, după ce ocupanta postului, Dumitra Stan, și-a dat demisia din această funcție. În mod bizar, Dumitra Stan a fost propusă din nou, a acceptat propunerea și a fost votată pentru a exercita funcția de viceprimar, pe care abia o părăsise prin demisie. Deși totul pare o mare caterincă, în realitate vorbim de aspecte grave și de un război juridic în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești. Or, din acest punct de vedere, era necesar ca viceprimărița să fie realeasă, un pic mai legal decât data trecută. Legal până la capăt tot nu a fost acest proces, după cum vom explica mai jos. Și nici moral, deoarece vorbim și de trădarea unor PSD-iști care au votat în beneficiul puterii! 

Primul viceprimar, cu biroul la cimitir

Ceea ce se întâmplă acum la Hârșova izvorăște cumva din ultimul proces electoral. Primarul localității, Viorel Ionescu, a fost racolat anul trecut de PNL, după un mandat în fruntea orașului din partea ALDE. El a reușit să câștige un nou mandat de primar, însă nu și majoritatea în Consiliul Local. PSD a scos cel mai bun scor la alegerile pentru Consiliu, obținând 8 mandate. Deși PNL a obținut mai puține voturi, la redistribuire a primit tot 8 mandate. În Consiliu a mai intrat și partidul Pro România cu un consilier.

Pe 2 noiembrie 2020, primarul a convocat Consiliul Local în vederea alegerii viceprimarului. Propunerea sa a fost Dumitra Stan de la PNL – ”o persoană în care am încredere și alături de care am făcut echipă și în mandatul trecut. Cred, în continuare, că Hârșova are nevoie de liniște și de o echipă care să asigure continuitate. Este posibilă, însă, și constituirea unei majorități care să impună un viceprimar al opoziției, dar care nu va avea atribuții și care va încasa o indemnizație degeaba, doar pentru a fi împotriva primarului.”. Declarația primarului a fost citată de site-ul www.harsova.ro. 

La ședință, așa cum anticipase primarul, s-a format o majoritate PSD – Pro România, iar reprezentantul acesteia, Emil Paraschiv, a fost ales viceprimar. La scurt timp, Ionescu și-a pus amenințarea în practică. Astfel, viceprimarul ales a primit un birou la cimitirul din localitate și atribuții spre ZERO (să se ocupe de utilajele Primăriei). A fost nevoie ca majoritatea de 9 consilieri să voteze o hotărâre expresă ca Paraschiv să fie lăsat să lucreze în biroul din Primărie. Însă această decizie n-a ajutat prea mult. 

Una din postările lui Emil Paraschiv, din perioada în care a fost viceprimar

Prefectul se implică, iar consilierii aleg ILEGAL un nou viceprimar

Pe 19 noiembrie 2020, Instituția Prefectului a atacat în contencios administrativ hotărârea locală prin care Paraschiv fusese ales viceprimar. Iar după lege, HCL-ul s-a suspendat de drept. Profitând de această situație, pe 8 decembrie 2020, primarul Ionescu a întocmit un proiect de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar. Documentația a fost trimsă spre avizare comisiei juridice a Consiliului Local. Însă comisia a considerat că nu există toate informațiile necesare, motiv pentru care a amânat discutarea și avizarea proiectului.

Potrivit legii, niciun proiect de hotărâre nu poate ajunge la vot, în plenul Consiliului Local, fără avizul comisiei de specialitate. Cu toate acestea, proiectul neavizat a fost supus la vot, în ședința de Consiliu din 18 decembrie 2020. În acest fel s-a desfășurat procedura de alegere a unui nou viceprimar, iar Dumitra Stan de la PNL a fost aleasă în funcție cu cele 8 voturi liberale și cu încă un vot provenit din tabăra PSD. Secretarul general al orașului a opiniat că hotărârea nu este legală și a refuzat să o semneze. 

Trădătorul

La scurt timp după ședință, PSD Constanța a decis să-l excludă din partid pe consilierul Marian Paștea, care votase la vedere diverse proiecte ale primarului, de unde și suspiciunea că își exercitase votul secret de la alegerea viceprimarului pe aceeași linie. Prefectul a luat act de excluderea lui Paștea și a întocmit un ordin de încetare a mandatului. Însă la scurt timp, probabil pe fondul unor obligații politice, și-a revocat propriul ordin, lăsându-l pe trădător în funcție, ca să voteze contrar voinței electoratului. 

”Trădătorul”, primarul narcisist și prefectul

Au urmat două procese de contencios administrativ.

Acțiunea Prefectului, admisă de instanță

În primul rând, vorbim de procesul inițiat de Prefect contra Consiliului Local, la care ne-am referit mai sus. Pe 8 aprilie 2021, acțiunea Prefectului a fost admisă, pe fond, de Tribunalul Constanța. Apărările Consiliului Local au fost respinse ca neîntemeiate și la fel intervenția accesorie în favoarea Consiliului Local depusă de Emil Paraschiv. Mai apoi, pe 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța a anulat recursul formulat de Consiliul Local Hârșova, deoarece acesta era semnat – ATENȚIE!!! – de persoane care nu aveau calitatea să reprezinte această autoritate (practic, recursul a fost semnat de niște consilieri locali, după ce majoritatea din jurul primarului a refuzat să ducă procesul mai departe). Ca urmare, recursul intervenientului Paraschiv a fost la rândul său respins, ca neavenit, iar criticile sale nici nu au mai fost examinate. 

Tribunalul apreciază că alegerea Dumitrei Stan a fost ilegală

În al doilea rând, vorbim de procesul prin care Emil Paraschiv a atacat hotărârea de Consiliu Local 140 din 18 decembrie 2020, prin care Dumitra Stan a fost aleasă în funcția de viceprimar. Reprezentându-se pe sine în acest nou proces, nefiind așadar un simplu intervenient în favoarea altei persoane, Paraschiv a reușit să se facă auzit. Iar pe 12 iulie 2021, Tribunalul Constanța i-a dat câștig de cauză, anulând HCL-ul din decembrie 2020 prin care fusese aleasă Dumitra Stan. Instanța a evidențiat 3 vicii ale HCL-ului din decembrie: 1 – lipsa avizului comisiei juridice, 2 – încălcarea procedurii legale pentru situațiile în care secretarul general refuză semnarea hotărârii (așa cum a fost cazul) și 3 – faptul că postul de viceprimar nu era vacant, întrucât acțiunea Prefectului de a ataca alegerea lui Paraschiv conducea de drept doar la suspendarea temporară a HCL-ului, nu la apariția condițiilor pentru alegerea altei persoane. 

Extrase din Sentința Civilă 1317, prin care a fost anulată HCL 140/18.12.2020 privind alegerea Dumitrei Stan în funcția de viceprimar

Mascarada

Pe 6 august 2021, primarul din Hârșova, ca reprezentant al Consiliului Local, a declarat recurs. Șansele sale de a răsturna argumentele instanței de fond nu sunt prea mari, în contextul în care acestea sunt clare și surprind esența cazului. Cel mai probabil, cântărind aceste șanse, Viorel Ionescu a luat decizia să organizeze mascarada realegerii viceprimăriței, după cum spuneam: un pic mai legal decât data trecută. Mai legal a fost faptul că, de data aceasta, postul de viceprimar a fost vacantat, după ce HCL-ul pentru alegerea lui Paraschiv a fost anulat definitiv, pe 8 septembrie 2021 de instanța de contencios administrativ. Nu întâmplător, chiar la două zile distanță, pe 10 septembrie, viceprimărița a înregistrat documentul prin care își anunța demisia din funcție începând cu 14 septembrie.

În cele câteva zile, proiectul de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar a fost înaintat comisiilor de specialitate. Comisia juridică nu a emis aviz. Însă proiectul a fost avizat de comisia socială, ceea ce ar putea fi un pic mai legal dacă punem în balanță situația total ilegală fără aviz, pe de o parte, cu situația existenței unui aviz, chiar dacă de la o comisie nepotrivită, pe de altă parte. În sfârșit, rămâne de văzut ce va avea de spus secretarul general, dar nu credem să fie emoții în această privința pentru primar și pentru majoritatea sa, câștigată la vot sau cumpărată.

Ca să fie clar, la mascarada alegerii unui nou viceprimar în persoana vechiului viceprimar au participat cei 8 consilieri PNL și încă doi de la PSD. Un vot din cele 10 a fost anulat, astfel că viceprimărița a fost realeasă cu 9 voturi pentru. Cel puțin un vot a fost de la PSD. Iar pe viitor, la cum se prefigurează colaborarea lui Florin Cîțu cu PSD-iștii, nu ne-ar mira să vedem o unanimitate tăcută și dispusă să voteze orice în spatele primarului Viorel. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cine ”coafează” parcurile din Agigea: o firmă fără angajați, fără cifră de afaceri… dar cu relații în Golf

Publicat

la data de

Scris de

O firmă înființată pentru producția de hârtie igienică, a cărei singură ispravă de până acum a fost aceea de a-și completa obiectul de activitate cu prestații de coafură și înfrumusețare, a ajuns să toarne alei de beton și să amenajeze locuri de joacă în Agigea.  

N-au trecut decât trei săptămâni de când primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, posta pe contul său de Facebook o filmare, prin care se lăuda că a început să amenajeze parcul Mihai Eminescu din localitate cu alei de beton, un loc de joacă pentru copii și o platformă cu echipamente de fitness. La acel moment, am semnalat că la parcul băgat în modernizare nu exista o amenajare de șantier și nici banalul, dar obligatoriul, panou informativ cu titlul investiției, numărul autorizației de construire și prestatorul lucrărilor.

La câteva zile distanță, autorul rândurilor de față a filmat în parcul Mihai Eminescu, la o acțiune de dezinsecție organizată de consilierul local Gabriel Ciobanu (viceprimar ales, dar nerecunoscut și neacceptat în Primărie de ”jupânul” Maricel). Cu acea ocazie, am dat nas în nas cu echipa de constructori. Un bărbat, trecut ușor de 40 de ani, ne-a interzis să îl filmăm (vezi AICI). Totuși, la insistențele lui Gabriel Ciobanu, acesta a precizat că reprezintă firma Lux R.I.M. SRL, care fusese contractată de Primărie. Dacă nu ar fi fost întâmplarea de mai sus, raporturile dintre Primăria Agigea și această firmă s-ar fi consumat într-o discreție totală.

O firmă concepută pentru producția de hârtie igienică

În realitate, așa cum rezultă din documentarea noastră, firma în cauză se numește Lux R.I.M. Soft SRL. Aceasta a fost înființată în anul 2015 de Marius Ghiță (cel care ne întâmpinase pe ”șantier”). Sediul social al firmei se află în satul Movilița din comuna Topraisar. Potrivit anunțului publicat la înființare în Monitorul Oficial al României, firma are ca activitate principală fabricarea produselor de uz gospodăresc și sanitar, din hârtie sau carton. Este vorba de codul CAEN 1722, care se referă – potrivit site-ului caen.ro – la fabricarea de: hârtie igienică, șervețele pentru curățarea tenului, batiste, prosoape, șervețele de masă, prosoape și tampoane igienice, scutece pentru adulți și copii, pahare, farfurii și tăvi.

Tot din Monitorul Oficial al României aflăm că, pe 5 noiembrie 2018, Marius Ghiță a decis să extindă activitatea firmei cu un  cod pentru coafură și alte activități de înfrumusețare.

Activitate ZERO, experiență ZERO

Până pe 31 decembrie 2020, Lux RIM Soft SRL n-a apucat să fabrice niciun sul de hârtie igienică și nici să coafeze pe nimeni. Ca dovadă, Marius Ghiță a depus declarații de inactivitate pe proprie răspundere la organul fiscal, după cum atestă portalul Confidas.Ro și site-ul Ministerului de Finanțe.

Așadar, la începutul acestui an, firma avea zero angajați, zero venituri, zero activități și zero competență. Ca urmare, nimic, dar absolut nimic, nu o recomanda pentru a fi contractată de Primăria Agigea în vederea efectuării unor lucrări de construcții. Cu toate acestea, societatea a fost aleasă de primarul localității, pe baza unor relații de gașcă, după cum vom demonstra în cele ce urmează. Vorbim mai jos de relații care se degajă din activitatea unor persoane în rețeaua Facebook (rețea definită drept spațiu public de instanțele de judecată din România).

Prietenia virtuală cu fratele și cumnata primarului

În primul rând, trebuie să spunem că Marius Ghiță nu are un cont de facebook, însă soția sa deține două. Un cont al soției sale prezintă activitatea ei profesională, de specialist în tehnici și terapii de înfrumusețare, precum volumizarea buzelor cu hyaluron pen, epilare definitivă cu laser dioda, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric etc. Soția lui Marius Ghiță nu ascunde prietenia, cel puțin virtuală, cu fratele și cumnata primarului din Agigea.

În poze, la Golful Pescarilor

Mai multe fotografii publicate pe Facebook îi înfățișează pe soții Ghiță la restaurantul Golful Pescarilor din Agigea.

Vorbim de un restaurant deținut de Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu (50%), Petre Daniel Popa (25%) și Mihai Cristian Lupoiu (25%). Primul dintre aceștia este chiar ginerele primarului din Agigea. De asemenea, Petre Daniel Popa, pe scurt Dan Popa, este prietenul intim al lui Maricel Cîrjaliu și ctitor, alături de edil, al bisericii de lemn de pe malul lacului Agigea.

Primarul din Agigea a fost trimis în judecată anul trecut pentru fapte de corupție cu privire la includerea abuzivă a terenurilor din zona Golful Pescarilor în domeniul privat al localității. După inventarierea frauduloasă a terenurilor, edilul a vândut un lot important, în anul 2014, la un preț subevaluat, către firma care deține restaurantul Golful Pescarilor. La acel moment, societatea era deținută 100% de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu. Stanciu le-a declarat procurorilor DNA că a plătit terenul cu bani împrumutați de la nașul său. La scurt timp de la achiziția terenului de pe malul mării la preț de garsonieră, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeani Popa și Lupoiu. În noua structură, firma a ridicat restaurantul din Golf și a ajuns să deruleze afaceri de peste un milion de euro pe an. 

În 2018, în afacerea Golful Pescarilor a fost cooptat și Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele lui Maricel Cîrjaliu, care a primit 20 de procente din afacerea de milioane de euro cu un aport simbolic de 200 de lei. Concomitent, Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, și-a redus participația la 30%, refuzând practic să aducă un aport în numerar de 200 de lei care i-ar fi asigurat în continuare 50% din firmă. E limpede că la mijloc a fost un aranjament dubios, de transfer al bunului de la interpus către beneficiarul dinainte știut, în speță primarul din Agigea. 

O vreme, firma a funcționat cu următorii asociați: Dumitru Stanciu – 30%, Dan Popa – 25%, Mihai Lupoiu – 25% și Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu – 20%. Pe 18 decembrie 2020, Stanciu și-a cesionat și celelalte 30 de procente din firmă către ginerele primarului. De data aceasta, cesiunea s-a făcut cu bani, Nuțoaia Cîrjaliu achitând 50.000 de euro în schimbul părților sociale. Schimbarea structurii a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 aprilie 2021, dată de la care familia primarului deține oficial jumătate din acest restaurant cu o poveste penală în spate.  

Prietenii soților Ghiță s-au tras în sanie cu Maricel

În fotografiile de la Golf, soții Ghiță apar în anturajul unui antreprenor local specializat în montarea de pergole retractabile, precum și a soției acestuia. Vorbim de o prietenie veche, de familie, care nu s-a consumat doar la restaurantul primarului, ci și în concedii prin țară și străinătate. Mai departe, prietenii intimi ai soților Ghiță apar în fotografii alături de Dan Popa și Mihai Lupoiu de la Golful Pescarilor. Și legăturile nu se opresc aici. Prietenii soților Ghiță au petrecut începutul de an 2020 în Bucovina, alături de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și de alte persoane. O fotografie de atunci, înfățișându-l pe Maricel într-o sanie trasă de un cal, a ajuns pe Facebook, pe contul unei persoane din acest grup.

Există numeroase alte detalii care atestă apartenența soților Ghiță la un grup social mai larg, grup din care face parte și primarul din Agigea. Nu intrăm în aceste detalii, pentru a nu afecta mai mult decât este necesar aspecte care țin de viața privată. În orice caz, datele prezentate sunt suficiente pentru a susține că firma lui Marius Ghiță, Lux RIM Soft SRL, cu activitate ZERO și CAEN-uri de frumusețe corporală și producție de hârtie igienică, a fost aleasă de Primăria Agigea pe criterii de gașcă.

Cel mai probabil, aceste relații de grup au contat în privința atribuirii lucrărilor de modernizare a parcurilor din Agigea către societatea din Movilița care, repetăm, avea zero angajați, zero activitate, zero cifră de afaceri și zero competență, necalificându-se pentru astfel de lucrări. Dar nu ne surprinde. Așa merg lucrurile la Agigea, nu după lege, ci după diverse cumetrii și favoritisme.

Citește și:

Exclusiv. Cîrjaliu sifonează fondurile europene de pescuit spre gașca de la Golful Pescarilor

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel și-a mai luat o palmă. PUZ-ul Lăpușneanu, păstrat aproape intact de instanță

Publicat

la data de

Scris de

La sfârșitul săptămânii trecute, Tribunalul Constanța a anulat parțial PUZ-ul bulevardului Alexandru Lăpușneanu, la cererea Instituției Prefectului. PUZ-ul fusese aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. 102/30.04.2015. Hotărârea locală a fost anulată doar în privința Coeficientului de Utilizare a Terenului (CUT) aprobat de consilierii locali pentru un amplasament aflat în proprietatea companiei Cambela Prod. Toate celelalte reglementări ale PUZ-ului au rămas în vigoare. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.

Un interes aparte cu privire la anularea PUZ-ului Lăpușneanu a fost manifestat de Asociația Constanța Altfel, fondată de actualii conducători ai Primăriei, Vergil Chițac și Felicia Ovanesian. La inițiativa acestora, în anul 2019, ONG-ul a atacat în mod direct PUZ-ul la instanța de judecată. Ei urmăreau blocarea, nu doar a investiției Cambela Prod, care a rămas la stadiul unei gropi în pământ, ci și a altor proiecte aflate atunci aproape de finalizare. Este vorba în primul rând de blocul Comprest Util de pe Lăpușneanu, care a atras furia fondatorilor Altfel.

În paralel, PUZ-ul a mai fost atacat de Instituția Prefectului și de o altă asociație nonguvernamentală. Iar toate aceste demersuri au fost conexate într-un singur proces, împotriva unui singur pârât, Consiliul Local Municipal. Beneficiarii PUZ-ului au depus cereri de intervenție accesorie.

Pe parcursul judecății de la Constanța, a avut loc o schimbare de paradigmă la nivelul Justiției naționale. Astfel, anul trecut a fost admis un Recurs în Interesul Legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că asociațiile nonguvernamentale nu mai pot iniția procese în contencios obiectiv. ONG-urile sunt persoane juridice de drept privat, astfel încât, în rând cu toți particularii, trebuie să facă dovada unui prejudiciu personal pentru a sta în astfel de litigii. 

Deși s-a chinuit să însceneze un așa-zis prejudiciu, Constanța Altfel n-a reușit decât să se facă de râs. Iar după mai multe recuzări ale magistraților, asociația s-a ales și cu o amendă pentru rea-credință. Șicanările nu au folosit la nimic ”salvatorilor”, care au pierdut în cele din urmă procesul pe fond, pe lipsa calității procesuale active, în luna iunie anul curent.

De la acel moment, a mai rămas de soluționat doar plângerea Instituției Prefectului, singura care fusese formulată în deplină calitate procesuală activă. Constanța Altfel a depus cerere de intervenție accesorie, sprijinind poziția procesuală a reclamantului. Pe 20 august, Tribunalul Constanța a dat câștig de cauză Prefectului, anulând parțial HCL 102/2015 ”exclusiv în referire la Coeficientul de Utilizare al Terenului (CUT) stabilit pentru amplasamentul situat la 183 B”, adică pe lotul Cambela Prod. Nicio altă prevedere a PUZ-ului Lăpușneanu nu a fost anulată de instanță. Or, din acest motiv, rezultatul poate fi privit ca un eșec al Asociației Constanța Altfel care și-a cam pierdut din forță de când emanații săi au pus mâna pe oraș și și-au dat arama pe față.

Rămâne de văzut dacă primarul Vergil Chițac va declara recurs. Pe lege, primarul este obligat să uzeze de toate căile de atac în apărarea legalității PUZ-ului adoptat de Consiliul Local. Însă, în mod paradoxal, cetățeanul Chițac și-a exprimat convingerea că PUZ-ul este ilegal, atunci când era președinte la Constanța Altfel și l-a atacat în instanță. Acum, același Chițac, ajuns primar, trebuie să susțină contrariul, luptând cu Prefectul și implicit cu asociația pe care a fondat-o și de care nici nu se poate lepăda cu totul. De ce nu se poate lepăda? Un motiv ar fi acela că funcția de președinte la Constanța Altfel a fost preluată de Samir Gafar, un intim al actualului primar, în vreme ce nora lui Chițac ocupă și ea un loc în Consiliul Director. Colac peste pupăză, asociația este reprezentată convențional de o avocată care are sediul profesional acasă la Felicia Ovanesian și care s-a obligat să-i achite acesteia un purcoi de bani, după cum reiese din declarația de avere a doamnei city-manager. Or toate aceste aspecte bat spre nepotism și spre conflict de interese, două păcate pe care ”imaculații” Altfel le-au criticat la alții.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: