Connect with us

Exclusiv

Carlos Şacalul, o piesă pe tabla de joc a serviciilor secrete

Dragoş Ionescu

Publicat

la data de

Serviciile secrete s-au dovedit pline de inspiraţie în timpul Războiului Rece, şi nu de puţine ori au apelat la romane de ficţiune pentru a construi personaje aparent reale. Este şi cazul teroristului “CARLOS”, personaj inspirat din romanul „The Day of the Jackal” – publicat în 1971 de scriitorul englez Frederick Forsyth, fost pilot al Royal Air Force. Cartea urmărește profilul şi destinul unui asasin misterios, plătit de către o organizaţie secretă să-l asasineze pe președintele Franţei, Charles de Gaulle. În 1973 această poveste a inspirat şi filmul cu acelaşi nume, o producţie anglo-franceză, pusă în operă de talentatul director austriac Fred Zinnemann.

Fiind cel mai în vârstă fiu al unui avocat miliardar columbian expatriat în Venezuela, Carlos – pe numele său real Ilici Ramirez-Sanchez – s-a înscris la una din şcolile de gherilă ale lui Fidel Castro. Alegerea s-a datorat influenţei fratelui său mai mic, la momentul respectiv lider al Partidului Comunist din Venezuela. Aceste „şcoli speciale” au funcţionat în perioada respectivă în Cuba sub coordonarea „Dirección General de Inteligencia” (securitatea cubaneză), instituţie fondată cu sprijinul serviciilor secrete cehoslovace, sub controlul direct al NKVD-ului rusesc. Aşa se face că, în vara lui 1966, la tabăra Camp Matanza de lângă Havana, Ilici a fost antrenat chiar de Generalul rus Viktor Simenov.

După această „practică” de câteva luni, Ilici părăseşte Havana cu destinaţia Marea Britanie, sub pretextul înscrierii la o universitate engleză. Doi ai mai târziu încearcă să se înscrie şi la Sorbona, dar este respins. Este acceptat în final, în 1968, coincidenţă sau nu, la universitatea moscovită „Patrice Lumumba University”, instituţie fondată de sovietici în anul 1960 în scopul „sprijinirii naţiunilor prietene.” Conform jurnaliștilor BBC, această instituţie de învăţământ era doar „un cuib notoriu pentru recrutarea comuniştilor străini în Uniunea Sovietică.”

Carlos Sacalul 100 de identitati

Este exmatriculat un an mai târziu (1969) din cauza prieteniei sale cu studentul Mohammed Boudina, liderul unui comando palestinian, care organizase mai multe proteste considerate anti-sovietice. Părăseşte astfel Moscova cu destinaţia Beirut, Liban, unde se înrolează în „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei” – organizaţie politică şi paramilitară a arabilor palestinieni, înfiinţată în 1964, la Ierusalim. Participă, începând din primăvara lui 1970, alături de gherilele palestiniene, la luptele împotriva Regelui Hussein al Iordaniei.

Carlos devine “Şacalul” tocmai în 1973

După luptele din Iordania, revine în 1971 în Marea Britanie, unde frecventează cercurile înaltei societăţi londoneze. Un an mai târziu pune umărul la organizarea celebrului atentat sângeros din timpul jocurilor Olimpice de la Munich. Acest eveniment a rămas în istorie sub eticheta „Masacrul de la Munich” după ce organizaţia teroristă „Septembrie Negru” i-a luat ostateci şi asasinat pe membrii lotului olimpic al Israelului. Din acel moment serviciile secrete israeliene au declanşat operaţiunea „Mânia lui Dumnezeu” fiind vânaţi unul câte unul toţi teroriştii care participaseră la sângerosul atac. Şi astfel, în 1973, o echipă israeliană de mercenari îl asasinează pe Mohammed Boudina, prietenul lui Carlos din studenţie de la Moscova. Este momentul în care toate operaţiunile teroriste din Europa trec sub comanda lui Carlos finanţat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei, prin intermediul organizaţiei teroriste „Frontul de Respingere.”

Pe linia luptei cu Israelul, în 1973, Carlos este trimis de liderii mişcării palestiniene să-l asasineze pe Edward Sieff, proprietarul lanţului Marks & Spencer. Împuşcat în faţa casei sale din Londra, Edward Sieff a supravieţuit totuşi atacului (Carlos folosind, se pare, un pistol defect). Un an mai târziu organizează un atentat cu grenadă împotriva băncii Hopoalim din Londra, după care, vânat de serviciile secrete britanice, îşi mută cartierul general la Paris (zona de acţiune a personajului principal din romanul „The Day of the Jackal”). Aici realizează trei atacuri cu bombă în centrul oraşului care au vizat un ziar israelian şi două publicaţii franceze cunoscute pentru susţinerea cauzei israeliene. Aceste atacuri sunt urmate de unul cu grenadă, lansată în restaurantul „Le Drugstore” din Paris, soldat cu 2 morţi şi zeci de răniţi. Mai departe, în Septembrie 1974, Carlos s-a ocupat de supervizarea atentatului realizat de Armata Roşie Japoneză la Ambasada Franceză din Haga, Olanda.

CIA a conspirat pentru salvarea lui Carlos

La finalul lui 1974 se petrece un eveniment mai puţin obişnuit. Aşa cum publica cotidianul „The Washington Post” pe 23 septembrie 1980 sub titlul „CIA a conspirat pentru salvarea unui terorist”, agenţia americană de informaţii s-a implicat se pare în salvarea lui Carlos:

„Prin intermediul contactelor sale pe linie de intelligence, CIA a aflat de existența unei echipe mixte de asasini, organizată de 6 state din America de Sud. Numită „Operațiunea Condor” această echipă urma să-l omoare pe Carlos. Decizia a fost luată aparent din cauza implicării lui Carlos în asasinarea colonelului Ramon Tabar – ataşatul militar al Uruguaiului din Paris, dar şi pentru alte două crime de care era suspectat, cea a ambasadorului Boliviei din Paris şi a unui oficial al statului Chile din Orientul Mijlociu. În conformitate cu documente clasificate din interiorul CIA, Carlos a scăpat după ce agenția americană a informat guvernul francez cu privire la existenţa Operaţiunii Condor, în timp ce statele aflate în spatele operaţiunii au fost rugate să-și retragă asasinii. Deci Carlos a fost cruţat datorită intervenţiei CIA” explică The Washington Post.

În legătură cu activităţile sale teroriste din Franţa, există foarte multe controverse. Presa vorbeşte despre nu mai puţin de 8 atentate puse la punct de Carlos în Paris, dar acesta a susţinut ulterior, în cadrul procesului său, că nu el le-a organizat. Cert este că, pe 27 Iunie 1975, poliţia franceză are o tentativă eşuată de-al aresta, soldată cu doi ofiţeri de poliţie omorâţi, Raymond Dous şi Jean Donatini, dar şi informatorul libanez Michel Moukharbal.  Pentru aceste crime a fost Carlos arestat mulţi ani mai târziu şi condamnat la închisoare pe viaţă.

Lovitura care l-a consacrat pe scena terorismului internaţional s-a produs câteva luni mai târziu, pe 21 Decembrie 1975, atunci când reuşeşte să-i ia ostatici pe cei 66 de membri participanţi ai conferinţei OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries) din Viena. În schimbul eliberării ostaticilor, Carlos a cerut autorităţilor austriece să difuzeze un mesaj politic şi ulterior a părăsit Viena însoţit de 8 miniştri ai petrolului din diverse state producătoare de ţiţei, aterizând în Algeria câteva ore mai târziu. Aici cei 8 ostaticii au fost eliberaţi şi lăsaţi în custodia autorităţilor algeriene. În urma acestui atac au murit 3 persoane. S-a speculat că acţiunea de la sediul OPEC din Viena fusese finanţată de fostul conducător al Libiei, celebrul colonel Muammar al-Gaddafi.

Ceauşescu, Securitatea şi Carlos Şacalul

Fenomenul terorist a fost utilizat în timpul Războiului Rece ca metodă de subminare a statelor capitaliste şi mergea mână în mână cu traficul de narcotice şi armament. KGB-ul a pus în scenă o contra-revoluție globală prin acţiuni de extremă stângă sub masca „mișcărilor de eliberare naţională” precum: ETA, IRA, Prima Linea, Brigăzile Roșii din Germania şi Brigade Rosso din Italia. În vederea atingerii ţintelor propuse au fost organizate tabere de pregătire în Europa de Est, zonă aflată atunci sub dominaţie sovietică, în mod special în Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria. După același model au fost activate celule de antrenament terorist în Coreea de Nord şi în Sud-ul Yemen-ului, structuri pregătite de instructori est-germani.

Pentru că regimul de la București a refuzat să participe la această iniţiativă criminală dar şi datorită implicării lui Ceauşescu în problema palestiniană, în etapa 1984 – 1986 ţara noastră devine ţinta unor atentate teroriste revendicate aproape în totalitate de organizaţia „Abu Nidal”.  Este momentul în care, la finalul lui 1976, regimul Ceauşescu decide înfiinţarea în mare secret a U.M.0620 sau Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.).

Aflată în subordinea Ministerului de Interne, noua structură a fost specializată în prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste pe teritoriul naţional şi paza demnitarilor străini aflaţi la misiunile diplomatice din ţara noastră, chestiune care implica pe lângă antrenamente specifice şi latura informativă în scopul prevenirii actelor teroriste. Structura era una ultra-secretă fapt reliefat şi de unul dintre șefii de atunci ai unităţii:

„Până în decembrie 1989, U.S.L.A. nu era cunoscută de marele public. Marea majoritate a populaţiei ţării nu avea cunoştinţă despre antiteroriştii de la noi. Chiar o perioadă destul de îndelungată de la înfiinţarea unităţii, nici familiile noastre nu ştiau că suntem uslaşi. Pare de necrezut. Dar aceasta este realitatea. Ştiau doar că lucrăm în cadrul Ministerului de Interne” a explicat Filip Teodorescu, „Secretele U.S.L.A.”, Ediţie electronică,  Ed. APOLOGETICUM, 2005.

Carlos a colaborat cu Securitatea dar locuia la Budapesta…

Colaborarea lui Carlos cu Securitatea română a fost documentată după 1989, dosarul de mii de pagini fiind instrumentat ca şi cel al „revoluţiei” de fostul procuror militar Dan Voinea. În urma investigaţiilor au rezultat în mod cert anumite aspecte contradictorii: în primul rând Carlos n-a semnat nici măcar un document în ţara noastră, în timp ce, din partea Securităţii doar trei persoane au avut contact direct cu temutul terorist. Întâlnirile cu pricina n-au avut loc la Bucureşti, ci pe teritoriul Ungariei, la Budapesta şi în Cehoslovacia, la Praga. Atacul asupra sediului Radio Europa Liberă din München din 21 Februarie 1981 (comandat chipurile de regimul de la Bucureşti) n-a afectat secţia de limbă română fiind lovită de fapt secţia cehoslovacă a postului. Iar dacă ne amintim bine, Praga se afla la momentul atentatului sub „protectoratul” KGB-ului instaurat după invazia sovietică din 1968. Singura legătură palpabilă dintre acest atentat şi România este compoziţia chimică a materialul explozibil utilizat, despre care s-a constatat prin expertiză că era fabricat în ţara noastră.

Un amănunt nu trebuie totuși omis: Carlos şi serviciile secrete cehoslovache aveau legături mult mai vechi, din perioada sa de iniţiere petrecută la Camp Matanza sub coordonarea “Dirección General de Inteligencia.” În plus, ani de zile Carlos a locuit în case conspirate din Budapesta şi Germania de Est sub protecţia guvernelor acestor state. Arhivele desecretizate ale fostului serviciu secret al RDG reflectă în mod deosebit relaţiile strânse dintre Carlos şi STASI şi că acţiunile sale erau raportate direct centralei KGB de la Moscova de agenţia secretă germană.

Arestarea personajului de legendă Carlos imediat după căderea blocului comunist ne ajută să înţelegem şi mai clar sub ce umbrelă a operat Carlos pe scena terorismului internaţional. Expulzat după ’90 din Siria, Irak, Libia şi Cuba a fost prins în final în Sudan în 1994 şi predat autorităţilor franceze care l-au condamnat, în 1997, la închisoare pe viaţă. Carlos n-a avut parte de o arestare clasică fiind practic „extras” prin răpire din Sudan, trecut în mod conspirat graniţa, transportat şi aruncat în braţele justiţiei franceze. După toate probabilităţile cei de la MOSSAD s-au îngrijit de întreaga problemă.

STASI se ocupa de Carlos, Putin se ocupa de STASI

În acest context deosebit de interesant la biroul KGB din Dresden (care se ocupa de coordonarea activităţilor STASI) este trimis, în 1985, un tânăr ofiţer rus de informaţii: Numele său este Vladimir Putin, omul care după reunificarea Europei avea să conducă, din 2000, politica şi destinele Rusiei. Specializat la Moscova şi Leningrad în contraspionaj, Vladimir Putin s-a remarcat rapid la noul său post din Germania de Est. A fost avansat la gradul de locotenent colonel şi numit asistent al șefului de departament al KGB-ului din Dresden. În anul 1989 a primit chiar distincţia Medalia de Bronz din partea Republicii Democrate Germane pentru „serviciul credincios în slujba Armatei Naționale a Poporului” .

Putin STASI

Pe linie de coordonare STASI primea ordine direct de la locotenent-colonelul Vladimir Putin chestiune verificată după desecretizarea arhivelor fostelor servicii secrete ale Germaniei de Est. De exemplu, în documentul alăturat, datat 7 Septembrie 1989, ofiţerul KGB Vladimir Putin solicita STASI să monteze aparatura necesară pentru supravegherea unui post telefonic.

Putem afirma deci, fără semne de îndoială, că viitorul președinte al Federaţiei Ruse a participat nemijlocit la acţiunile KGB din inima Europei de la finalul anilor ’80. Perioda petrecută de Putin în Germania de Est fiind marcată în mod deosebit de punerea în aplicarea a planului de reunificare a Germaniei şi Europei, proiect gândit chiar de mentorul său Yuri Andropov.

Teoria că regimul de la Bucureşti este finanţatorul din umbră al teroristului Carlos Şacalul a fost urzită în laboratoarele Moscovei şi lansată, coincidenţă sau nu, la 4 ani după apariţia filmului „The Day of the Jackal.” S-a susţinut de exemplu că fostul dictator Nicolae Ceauşescu l-ar fi plătit pe Carlos în vederea asasinării defectorului Ion Mihai Pacepa. Nici azi nu avem un capăt de probă care să susţină această ipoteză, dar propaganda şi-a produs efectele scontate. Situaţia avea să se limpezească mult mai târziu, după prăbuşirea Zidului Berlinului şi desecretizarea arhivelor STASI. Toate probabilităţile indică un personaj fabricat, jucat de un actor foarte bun în carne şi oase. Carlos, fie că o recunoaște sau nu, este în sine creaţia serviciilor secrete. Așa se explică de ce, în perioada sa de  glorie pe scena terorismului internațional, Carlos a fost susţinut în acţiuni de agenţi ai STASI aflaţi sub coordonarea ofiţerilor KGB trimişi la post în RDG dar şi de americanii de la CIA. În final mai rămâne doar de stabilit cui anume a aparţinut mai mult Carlos, ruşilor sau americanilor?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Păienjenișul de interese de la stârpirea țânțarilor din Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O firmă angajată de Primăria Năvodari, fără licitație publică, a început acțiunea de stârpire a țânțarilor din acest oraș. Contractul de dezinsecție terestră a fost semnat pe 28 mai 2019 și are o valoare de 134.264 de lei plus TVA. Potrivit anunțului urcat în SICAP de autoritatea contractantă, prețul corespunde unei cantități de 1.040 (o mie patruzeci) de hectare de teren. Suprafața efectivă pe care se va realiza combaterea cu substanțe toxice a faunei reziduale de țânțari, muște, căpușe, ploșnițe, păianjeni și alte artropode este de 65 de hectare. Însă stropirile se repetă 16 săptămâni la rând, până când suprafața totală prestată  va ajunge la 1.040 de hectare.

Acțiunea de stârpire a țânțarilor a început pe 10 iunie 2019. Mai jos vedeți două din fotografiile date publicității de Primăria Năvodari.

 

Societatea Partener Construct General SRL, chemată pe sprânceană să ucidă insectele timp de 16 săptămâni la rând, s-a lipit și de alte două contracte, tot fără licitație publică și tot la fel de avantajoase, cu Primăria din Năvodari. Primul dintre acestea a fost încheiat pe 15 mai 2019, la o valoare de 129.409 lei plus TVA. De acești bani, societatea trebuie să toaleteze 700 de arbori. Al doilea contract are ca obiect cosirea ierbii și a fost încheiat pe 30 mai 2019, la o valoare de 135.000 de lei plus TVA. Prețul corespunde unei cantități de 90 de hectare de iarbă. De fapt, este vorba de o suprafață de 45 de hectare, care va fi cosită de două ori în această vară. Vorbim aici de spațiile verzi adiacente bulevardului Mamaia Nord, spre Constanța și cele din zona bulevardului Năvodari, spre Lumina.

Valoarea cumulată a celor trei contracte atribuite fără licitație publică este de 398.673 de lei plus TVA.

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Partener Construct General SRL este o societate înființată în  anul 2013. Aceasta funcționează la mansarda unei case de pe strada Muzicii din Năvodari și are ca obiect principal de activitate ”Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”. În anul 2017, firma a derulat afaceri de 6,7 milioane de lei, cu 76 de angajați. Datele financiare pentru anul 2018 nu sunt disponibile. Potrivit Registrului Comerțului, afacerea este deținută de Gabriela Ursu, de 32 de ani, și de Maria-Magdalena Bîlea, de 44 de ani.

Presa locală constănțeană a relatat că Partener Construct General SRL a derulat în anul 2017 un contract extrem de avantajos cu Uzina Teromoelectrică Midia SA Năvodari, cea care livrează agentul termic primar către Termica Distribuție SRL Năvodari, societatea Consiliului Local.

Tot din 2017 datează și un anunț al unui executor judecătoresc, prin care se aducea la cunoștința publicului faptul că Partener Construct General SRL a adjudecat imobilul de pe strada Muzicii nr. 63, Năvodari, în care societatea își avea deja sediul social, la mansardă. Clădirea fusese scoasă la vânzare de executorul judecătoresc la cererea Băncii Transilvania, care avea de recuperat o sumă importantă de bani de la proprietarul casei, Marian Găliceanu, și de la ruda acestuia, Manuel Găliceanu. În 2018, licitația pentru vânzarea imobilului a fost reluată, după ce executorul judecătoresc a constatat că Partener Construct General SRL a fost un fals adjudecatar. Intuim că firma s-a implicat pentru a amâna de fapt momentul înstrăinării imobilului către un terț, plătind doar taxa de participare și refuzând apoi să achite prețul licitat.

Marian Găliceanu, proprietarul casei în care funcționează firma care cosește iarba, tunde copacii și stârpește țânțarii din Năvodari, a fost reținut timp de 24 de ore de organele judiciare în septembrie 2013, alături de Vasile Alexandru Manu, fost director la Termica Distribuție Năvodari, într-un dosar de conflict de interese.

Parchetul Curții de Apel Constanța a comunicat atunci că a propus arestarea preventivă a lui Vasile Alexandru Manu pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese ”constând în aceea că în calitate de director la SC TERMICA DISTRIBUŢIE NĂVODARI SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC CSI ENERGO ELECTRIC SRL, în perioada 2011 – 2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginere său Găliceanu Marian, administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate”. Aceeași propunere de arestare preventivă a fost înaintată și pentru Marian Găliceanu, urmărit pentru complicitate la conflictul de interese. Instanța de judecată nu a încuviințat arestarea preventivă, însă a aprobat instituirea controlului judiciar în privința celor doi.

În comunicatul PCA Constanța se mai preciza că firma lui Găliceanu fusese implicată în lucrări de reamenajare a sensului giratoriu de la intersecția străzilor Albinelor și Constanței (în care se află grupul statuar al pescarului aruncând năvodul din mahună), dar și într-un contract care viza închirierea de utilaje și mijloace de transport către Termica Distribuție. În perioada 4 ianuarie 2012 – 17 iunie 2013, firma ginerelui a primit de la întreprinderea publică administrată de socru suma de 690.146,59 de lei.

Trebuie să mai spunem că Vasile Alexandru Manu este coinculpat alături de Nicolae Matei și de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu în dosarul retrocedărilor, fiind acuzat de încălcarea legii cu privire la finanțarea clubului de fotbal Săgeata Năvodari.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Vama Veche. Primăria Limanu a amplasat 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe buza plajei (VIDEO)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Nu se mai termină chiloțăria de pe litoral. La Vama Veche, administrația locală a comunei Limanu a decis să amplaseze 12 chioșcuri, urâte ca naiba, pe strada Falezei, la limita plajei. Vorbim de cea mai bună zonă din Vama Veche, acolo unde există investiții private de sute de mii de euro în hoteluri, restaurante și terase. Antreprenorii locali își vor pierde vadul, în favoarea chioșcarilor. În clipul de mai jos puteți vedea momentul amplasării hidoșeniilor comerciale pe buza plajei din Vama Veche.

Inițiativa de a face loc unor chioșcuri în proximitatea celei mai frumoase plaje de pe litoralul românesc i-a aparținut primarului PSD-ist al comunei Limanu, Daniel Georgescu. Pe 8 august 2017, acesta a semnat în numele Primăriei Limanu un contract de furnizare produse, prin care a cumpărat 21 de chioșcuri din lemn pentru comerț stradal. Un an mai târziu, mai exact pe 15 mai 2018, Georgescu a venit în fața Consiliului Local Limanu cu un proiect de hotărâre referitor la aprobarea procedurii de închiriere a 17 chioșcuri situate în satul 2 Mai, pe strada Gheorghe Bunoiu și a patru chioșcuri situate în Vama Veche, pe strada Ion Creangă și strada Falezei.  În facsimil, puteți citi HCL 66/15.05.2018.

Download (PDF, 56KB)

Documentul de mai sus a fost postat pe site-ul Primăriei Limanu. Din nefericire, HCL-urile adoptate în 2019, nu au mai fost urcate pe site. Din acest motiv, nu știm dacă în anul curent s-a adoptat o hotărâre prin care s-a majorat numărul de chioșcuri pe strada Falezei. În schimb, tot pe site am găsit anunțul publicat de Primăria Limanu pe 20 mai 2019, privind organizarea licitației de închiriere a 12 chioșcuri în Vama Veche.

Download (PDF, 40KB)

Deși am încercat să obținem un punct de vedere de la primarul din Limanu, Daniel Georgescu, acesta nu a răspuns apelurilor noastre. În schimb, la telefonul fix al autorității locale o funcționară ne-a lămurit că nu ne poate da relații decât despre taxele și impozitele locale, conducătorii instituției fiind plecați pe teren.

Contactat telefonic, fostul primar al localității, Nicolae Iustin Urdea, care este consilier local în mandatul actual, ne-a declarat că nu știe dacă s-a adoptat o hotărâre de Consiliu Local cu privire la suplimentarea numărului de chioșcuri din Vama Veche. Acesta a precizat că s-a întâmplat de două sau trei ori să lipsească de la ședințele de Consiliu, însă la niciuna din ședințele la care a participat nu s-a pus în discuție un proiect de suplimentare a numărului de chioșcuri. Acesta a opinat că s-ar fi impus o analiză mai atentă și o dezbatere mai aplicată cu privire la oportunitatea amplasării de chioșcuri. ”Sunt consumatori mulți în Vama Veche. Dar această inițiativă de a se amplasa baterii de chioșcuri în fața clădirilor în care s-au investit sute de mii de euro cred că merita o analiză mai atentă și o dezbatere aplicată” – a declarat Urdea pentru Ordinea.Ro.

În situația în care primarul actual din Limanu va dori să exprime un punct de vedere cu privire la oportunitatea acestei decizii controversate, îl vom publica de îndată.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Cîrjaliu își înmoaie degetele în apa cu fecaloid, doar când are interes

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Deși Primăria Agigea plătește unei firme de casă peste 134.000 de lei pe an pentru a vidanja fosele septice, publice și private, de pe raza comunei, funcționarea acestui serviciu nu este deloc satisfăcătoare. Ca dovadă, o gură de fosă din zona restaurantelor pescărești de lux defulează periodic, inundând strada cu dejecții și aerul marin cu un miros pestilențial. Un incident de acest fel s-a petrecut chiar zilele trecute, la scurt timp după ce Ordinea.Ro a relatat detaliile contractului de vidanjare.

Am relatat pe larg că Primăria Agigea a atribuit pe 19 ianuarie 2019 un contract în valoare de 134.000 de lei plus TVA firmei Asus Service SRL Agigea, pentru servicii de vidanjare și transport al apelor uzate. Administrația locală subvenționează cu 50% vidanjarea foselor septice ale locuințelor private și suportă integral costurile pentru fosele instituțiilor publice. Dejecțiile sunt transportate la o stație de epurare aflată la 20 de kilometri distanță. Pentru fiecare transport, Primăria Agigea achită suplimentar și costul unui buletin de analize, în cuantum de 361,28 de lei.

Documentarea noastră, pe care o poate replica oricine are curiozitatea și interesul, a scos la iveală faptul că firma Asus Service SRL împarte numărul de telefon afișat în SICAP cu SC Golful Pescarilor SRL, o societate deținută, în proporție de 50%, de finul de cununie al fratelui primarului din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu. Ginerele lui Maricel este la rândul său un fel de băgător de seamă la restaurantul cu pricina. De asemenea, a ieșit la iveală faptul că numărul de telefon al firmei plătite din bani publici să vidanjeze la Agigea a fost utilizat în trecut de alte trei societăți comerciale, pomenite în declarația de interese depusă de Cîrjaliu în anul 2008, atunci când a devenit primar al localității. Ulterior, el și-a înstrăinat participațiile din aceste firme, însă numărul de telefon a rămas în business, ajungând acum să fie menționat în contractul de vidanjare semnat de Cîrjaliu cu firma Asus Service SRL.

Citește aici investigația cadru:

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Cât de bine își face Asus Service SRL treaba pentru care primește peste 134.000 de lei se vede în imaginile alăturate.

Deși la ordinul lui Cîrjaliu, Poliția Locală Agigea este extrem de vigilentă împărțind sancțiuni contravenționale cu nemiluit pentru orice fleac, uneori într-un mod vădit samavolnic, deranjul pricinuit de fosa care defulează pe drumul public în zona restaurantelor pescărești este total trecut cu vederea. Nepăsarea trădează încă o dată legăturile neprincipiale precizate mai sus. Total în răspăr cu atitudinea de acum, în urmă cu doi ani, primarul Cîrjaliu se dovedea extrem de îngrijorat de mediul înconjurător, trăgându-se într-o filmare cu telefonul în timp ce recolta într-o sticlă apă dintr-o baltă din dosul Pescăriei lui Matei. Așa cum se observă, în filmare, acesta insinua că apa în care tocmai își băga degetele că să umple sticla ar fi avut miros de fecale și ar fi provenit de la Pescăria lui Matei. La un moment dat, în coloana sonoră a filmării se aude din off și vocea omului de afaceri Dan Popa, de la Golful Pescarilor, întărind insinuarea că apa în care primarul își înmuia degetele ar avea miros de fecale. Au trecut de la acea ispravă mai bine de doi ani.  Deși în ultima vreme, fosa publică, aflată pe domeniul public, defulează în mod vizibil și fără niciun dubiu, primarul Cîrjaliu nu se mai arată la fel de preocupat de soarta mediului.

Cristian Maricel Cârjaliu este primar la Agigea din anul 2008. Acesta a fost asociat în afaceri cu Cristian Darie, fostul vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța. În memoria internetului s-au păstrat zeci de fotografii de la diverse inaugurări de lucrări și edificii în Agigea, la care au participat primarul Cîrjaliu, alături de fostul președinte al CJC Nicușor Constantinescu și de fostul vicepreședinte Cristian Darie. Mai mult decât atât, în anul 2018, Cîrjaliu și-a declarat admirația față de Nicușor Constantinescu, în contextul în care acesta din urmă era în închisoare, ispășind o pedeapsă primită pentru fapte de corupție. Reamintim și faptul că Maricel Cîrjaliu este cetățean de onoare al comunei Agigea. El a declarat că a fost propus pentru această demnitate de consilierii PSD, întrucât a realizat rețeaua de canalizare și alte obiective în satul Agigea.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: