Datoria externă totală a României s-a majorat cu 448 milioane USD, în primul trimestru al anului curent, atingând pragul de 112 miliarde USD, potrivit datelor publicate de către Banca Naţională a României.
Din total, datoria externă pe termen lung a însumat 76 miliarde dolari la 31 martie 2019 (67,6% din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,8% faţă de 31 decembrie 2018. Totodată, datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 martie 2019 nivelul de 36 miliarde USD (32,4% din totalul datoriei externe), în creştere cu 3% faţă de 31 decembrie 2018.
România a depășit pragul psihologic de 100 de miliarde de euro pentru prima dată după 2012.
În 2012, nivelul datoriei externe era de 100,8 miliarde de euro, dar a scăzut până în 2015 la circa 90 de miliarde. Din acel an, datoria crește, însă scade ca pondere în PIB, întrucît acesta a crescut.
În cursul anului 2018, cuantumul datoriilor țărilor la nivel global a atins suma de 244 trilioane de dolari, sau 318% din PIB-ul global.
Principalii responsabili pentru creșterea datoriei sunt guvernele țărilor dezvoltate. Guverne precum cel al Statelor Unite, al Japoniei și cele din Europa, au făcut foarte puțin pentru a-și diminua datoriile în ultimii ani.
Un exemplu elocvent este cel al SUA. La momentul actual datoria Statelor Unite este de 22,3 trilioane de dolari, majorându-se cu aproape 2 trilioane de dolari, ca urmare a stimulilor fiscali. Cheltuielile au crescut, concomitent cu reducerea masivă a impozitelor, începând cu 2017. Pentru a avea o imagine clară în legătură cu cuantumul datoriei americane, fiecărui plătitor de taxe american îi revine o sumă de 160.000 dolari.
De partea cealaltă a Atlanticului, Banca Centrală Europeană a finalizat în decembrie 2018 programul de relaxare cantitativă, în valoare de de 2,6 trilioane de dolari, program prin care s-a urmărit accelerarea creșterii economice în țarile din zona euro și implicit la nivelul Uniunii Europene.
În Asia, Japonia a aprobat un buget de 860 de miliarde de dolari pentru 2019, în timp ce banca centrală a continuat propriul programul de relaxare cantitativă, prin care s-a dorit consolidarea creșterii economice pe termen lung. În prezent economia japoneză se află încă în dificultate, deoarece inflația și creșterea PIB-ului sunt încă nesatisfăcătoare, în ciuda anilor de stimulare monetară masivă a băncii centrale.
China. În prezent datoria Republicii Populare Chineze se ridică la aproximativ 5,3 trilioane USD (cifră oficială), reprezentând echivalentul a aproximativ 47,6% din PIB. Standard & Poor’s Global Ratings a declarat că entitățile locale chineze ar putea datora, suplimentar, o sumă de 5,8 trilioane de dolari. Nivelul ridicat al datoriei Chinei este o problemă a statului asiatic, atragând atenția rapiditatea cu care aceasta crește.
Efectele programelor de stimulare monetară.
“După doi ani de expansiune solidă, economia avansează mai lent decât se aștepta și riscurile cresc”, a declarat directorul general al FMI, Christine Lagarde, la deschiderea Forumului Economic Mondial din ianuarie 2019, de la Davos.
În perioadele de creștere economică, țările și-au redus în mod tradițional deficitele, reușind să adopte bugete echilibrate și să asigure atât creșterea economică, dar și sustenabilitatea datoriilor pe termen lung. Dar, în ultimii ani, cele mai mari economii ale lumii au făcut exact contrariul. Omenirea s-a împrumutat, datoriile au fost rostogolite de la an la an, iar programele de stimulare monetară nu și-au atins în totalitate scopul.
Situația țărilor emergente.
Țările cu economii emergente au împrumutat la un nivel fără precedent, într-un moment în care ratele dobânzilor la nivel mondial cresc, dolarul american s-a întărit, consecința fiind că împrumuturile vor costa mai mult, apasând pe bugetele naționale.
Situația la nivel global.
Trăim într-o lume în care oamenii din fiecare țară cheltuiesc mai mult decât își pot permite, iar cei mai afectați de nivelul în creștere al datoriilor sunt reprezentanții clasei de mijloc și cei aflați deja în sărăcie.
Cu cât clasa mijlocie se împrumută mai mult, cu atât devine mai săracă, efectul împrumuturilor fiind invers decât cel scontat. Familiile nu vor putea, de exemplu, investi suficient în educația copiilor. În consecință, în viitor se așteaptă o creștere planetară a păturii de săraci. Clasa de mijloc, în loc să evolueze, involuează.
Criza financiară începută în 2008 a fost o repetiție serioasă a ceea ce urmează să vină. Guvernele și băncile centrale au reușit să facă față colapsului inevitabil timp de câțiva ani prin programe masive de stimulare. Guvernele sau băncile centrale, cum ar fi Fed (Banca Centrală a Statelor Unite), au tipărit bani pentru a stimula creșterea economică.
Ratele de dobândă sunt încă scăzute, deoarece singurul instrument disponibil pentru asigurarea creșterii economice este stimularea monetară. Curios, băncile centrale consideră că pe viitor vor putea remedia problema datoriilor în creștere prin majorarea dobânzilor. Această decizie va dăuna însă economiei, deoarece oamenii vor avea mai puțini bani disponibili pentru achiziția de bunuri și servicii.
De asemenea, oricine are minime cunoștințe în legătură cu modul în care functionează piețele știe că în joc sunt mii de miliarde de dolari care au creat cea mai mare bulă de active din istorie, umflând bursele la un nivel fără precedent.
Creșterea ratelor dobânzilor va însemna că obținerea unui împrumut va fi mai dificilă, deoarece la dobânzi mai mari trebuie rambursată o sumă mai mare creditorului. Deci, corporațiile, indivizii și guvernele vor trebui să plătească mai mult pentru a obține un împrumut. Astfel, economiile lumii vor începe să eșueze, deoarece va exista o cerere mai redusă pentru bunuri și servicii, întrucât costurile vor crește exponențial.
De ce am scris acest articol.
Problema datoriilor la nivel global este prea puțin discutată. Am urmărit acest subiect timp de cățiva ani de zile și am găsit câteva probleme în legătură cu previziunile experților.
Primul motiv este că mulți dintre cei implicați în fenomenul economic prevedeau un colaps economic iminent care ar avea loc într-un an, în cinci ani sau în zece ani, cu anumite termene definitive ce au fost deja depășite la data scrierii acestui material.
În al doilea rând, publicul este prea puțin informat despre circumstanțele directe cu care ne confruntăm în prezent. Motivul este că oamenii din fiecare țară doresc mai mult de la fiecare guvern, iar politicienii sunt dispuși să promită tot ce este necesar pentru a fi realeși.
Rezultatul final al acestor procese economice distorsionate este ceea ce am explicat mai sus; adică colapsul sistemului, pe termen lung, din cauza nivelului uriaș al datoriilor care nu pot fi rambursate. Cine va suferi în cele din urmă? Tot oamenii…
Concluzia este că nimeni nu cunoaște data exactă când va lovi criza datoriilor, dar este clar pentru fiecare dintre noi că nu poți cheltui mai mult decât câștigi, pe termen lung. Întrebarea nu este dacă această criză va lovi, ci când va lovi.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
