Actual

Cum ajung haitele de câini pe străzile Constanței? A venit rândul cartierului Tomis Nord

feb. 20, 2018 Maria Ionescu

Din păcate, în ciuda măsurilor care au fost luate de-a lungul timpului pentru ca animalele de pe stradă, și ne referim în primul rând la câinii vagabonzi, să nu se înmulțească cu o repeziciune căreia nu-i putem face față, numărul acestora nu s-a redus. Uneori chiar putem spune că DIMPOTRIVĂ, există perioade de timp în care aceștia apar ca ciupercile după ploaie. Există voci care spun că atât în portul Constanța (unde apar câini trimiși de cine știe unde cu vagoanele CFR), cât și pe străzile orașului își fac peste noapte apariția noi și noi haite de câini. Și, odată ajunși în Constanța, la fel ca oriunde în altă parte, aceștia se comportă ca … animalele. Uneori ne panicăm, alteori ne trezim mușcați și suntem obligați să ne prezentăm la medic pentru a face vaccin. Însă, cel mai dureros e faptul că, de teama câinilor, nu ne mai plimbăm copiii în parc. În cursul acestei dimineți, o constănțeancă a fost mușcată de un câine ce făcea parte dintr-o haită într-un parc situat în cartierul Tomis Nord, pe strada Suceava. Soțul ei a apelat în scurt timp serviciul de urgență 112, dar și Jandarmeria și Poliția pentru a încerca să afle cine ar trebui să se ocupe de stârpirea lor. Firește, avem serviciu de ecarisaj, cel care ar trebui să adune câinii vagabonzi de pe stăzi și din parcuri. Dar se pare că nu mai face față numărului mare de animale ale străzii. Apelantul despre care vorbeam mai devreme se plângea că are un copil de doi ani pe care bunica nu îl mai poate plimba în parc, de teamă. Ce-i de făcut, în aceste condiții? Cum scăpăm de cîinii vagabonzi de pe străzi? Are Primăria vreun răspuns plauzibil? Îl așteptăm și noi!

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!