Connect with us

Exclusiv

Cum l-a împroprietărit primarul din Agigea pe un ”nepot duhovnicesc” cu un teren pe malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Restaurantul Golful Pescarilor din Agigea învârte afaceri de peste un milion de euro pe an.

”Povestea noastră s-a născut din nevoia de a ne bucura de frumusețea naturii și dintr-o mare dorință de a ne exprima arta culinară prin preparate gustoase din pește proaspăt și fructe de mare. Situat pe plaja Agigea, departe de forfota civilizației urbane, restaurantul are atitudine mediteraneeană și păstrează tradiția pescărească.”.

Așa se prezintă, pe internet, acest local exclusivist. Mâncare bună, vinuri alese, muzică live, dar mai ales natură! O natură superbă! Un veritabil colț de rai! Povestea de mai sus este frumoasă ca o poezie. Însă în spatele ei se îngână o altă poveste, prozaică și urâtă, despre abuzuri administrative grosiere comise de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, cu intenție și cu un scop precis, anume de a-l face om pe finul fratelui său.

Cum a naționalizat Cîrjaliu terenurile din Golf

După cum relatam în episodul trecut al serialului nostru, terenul din Golf a fost deținut succesiv de Întreprinderea Piscicolă Constanța, SC Mare Neagră SA, SC Condemar SA și SC Sarda Fish SRL (firmă aparținând familiei lui Matei Datcu, cel care deține și restaurantul Pescăria lui Matei). Societatea din urmă a cumpărat activul piscicol de la Agigea în anul 2003, fiind înregistrată fiscal și plătind, an de an, impozit pe teren și clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În anul 2011, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a emis un document oficial în care se arăta că Sarda Fish deține în proprietate clădirile și terenul în suprafață de 8.627,88 mp, de pe strada Meduzei nr. 4. Rețineți: numărul 4. Observând că afacerea familiei Datcu era una foarte profitabilă, primarul din Agigea a pus la cale un plan de naționalizare mascată a terenului din Golf. În acest sens, Primăria a umblat la nomenclatorul stradal, înființând din pix adresa: strada Meduzei nr. 6. În actele oficiale s-a menționat că la această adresă figurează un imobil-teren în suprafață de 8.940 mp. În realitate, terenul creat din pix îngloba întreaga suprafață deținută de Sarda Fish, revărsându-se, în plus, peste plajele din vecinătate. Prin HCL nr. 92/19.03.2012, terenul creat din pix a fost însușit prin vot în domeniul privat al localității, fără să fi fost dobândit legal de administrația locală, prin cumpărare sau prin alte modalități înscrise în lege. Prin această golănie ordinară, Sarda Fish și statul român au fost despuiate de bunurile lor. Legea a fost violată din toate pozițiile, ca în anii stalinismului. Mai departe, Primăria Agigea a dezmembrat terenul furat prin vot în șapte loturi mai mici și s-a apucat de licitații obscure. În continuare vă spunem cum a ajuns o parte din terenul furat în proprietatea firmei Golful Pescarilor.

Cherhana Bibanu, o firmă născută sub o stea norocoasă

Potrivit actelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea cunoscută acum sub numele Golful Pescarilor SRL a fost înființată de Stere-Ianis Caracotă pe 8 martie 2013, sub numele inițial Cherhana Bibanu SRL. Primul sediu social a fost declarat în Agigea, pe strada Lebedei nr. 2, biroul 1, într-un spațiu obținut prin contract de comodat de la SC Acvamar Grup SRL. Societatea din urmă avea legături strașnice cu administrația Cârjaliu. Astfel, în anul 2010, Acvamar Group SRL concesionase Lacul Agigea de la Primărie.

Imediat după înființare, Cherhana Bibanu SRL s-a înscris la o licitație organizată de Primăria Agigea în vederea concesionării unui teren de 1.700 mp, de pe strada Meduzei nr. 6, lotul 5. Vorbim aici de o felie din terenul naționalizat prin vot, în împrejurările relatate mai sus. De regulă, licitațiile publice de acest tip durau o lună de zile. Or Cherhana Bibanu s-a înființat pe 8 martie 2013, iar fix după o lună, adică pe 8 aprilie 2013, a câștigat licitația. Dar ce noroc fabulos! Ce intuiție incredibilă, să ieși de la Registrul Comerțului și să te duci glonț la licitație! Asta înseamnă să te naști sub o stea norocoasă!

Contractul de concesiune

La două zile după fericita întâmplare :), Primăria Agigea a încheiat contractul de concesiune pentru desfășurarea de activități economice nr. 8879/10.04.2013 cu SC Cherhana Bibanu și procesul-verbal de predare-primire a terenului nr. 8880/10.04.2013. Concesiunea era stabilită pe un termen de 25 de ani, la o redevență de 1.700 de euro pe an – un euro pe metrul pătrat. Bibanu se obliga să înceapă construcția… nu se știe de care fel, în termen de un an de la încheierea contractului. Totodată, societatea se obliga să mențină destinația și ”actualele dotări”. Situația din urmă se referea la vinciurile pescărești de pe teren, care se aflau în patrimoniul societății Sarda Fish. Or, Sarda Fish nu a fost expropriată de aceste bunuri, care nu au trecut niciodată, nici măcar formal și abuziv, în proprietatea Comunei Agigea. Așadar, vorbim de un furt ordinar de mijloace fixe, de o tâlhărie administrativă în toată puterea cuvântului.

În sfârșit, Comuna Agigea se obliga să asigure un drept de preempțiune către Cherhana Bibanu, în situația în care se hotăra să înstrăineze terenul. Această obligație era foarte importantă, întrucât conducea din capul locului spre ipoteza că vânzarea terenului de pe malul mării nu mai trebuia să facă obiectul unei proceduri de licitație publică.

Bibanu ajunge la ”nepotul duhovnicesc” al primarului Cîrjaliu

Ca să recapitulăm, Cîrjaliu a concesionat terenul prin licitație, către o firmă abia înființată care funcționa în clădirea unui partener contractual al Primăriei Agigea. Alte legături între primar și firma în cauză nu existau. Dar aveau să apară. Pe 14 octombrie 2013, Cherhana Bibanu ajunge cu totul în proprietatea lui Dumitru Stanciu, un mecanic auto obscur din Agigea. Obscur, dar cu un mare merit: acesta era finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Relația ”spirituală” dintre cei doi a fost dezvăluită pe Facebook (vezi foto).

Dumitru Stanciu (stânga), împreună cu nașul său, Bogdan Cîrjaliu (dreapta). Sursa foto: Facebook

Potrivit tradiției creștine, NAȘUL este ”părintele duhovnicesc”, în vreme ce FINUL  îi vine ”fiu duhovnicesc”. Fratele nașului, în cazul nostru primarul Cîrjaliu, ar putea fi încadrat drept ”unchi duhovnicesc”. După aceeași analogie, în ordinea spirituală, Dumitru Stanciu este un fel de ”nepot duhovnicesc” al primarului. Tabloul spiritual al poveștii se conturează de minune cu acel ”colț de rai” dobândit de Stanciu pe plaja Agigea, prin grija familiei sale spirituale. Doamne miluiește!

Trebuie să mai spunem că Stanciu a cumpărat firma de la Caracotă cu 200 de lei, obligându-se să preia toate datoriile prezente și viitoare de la Bibanu, inclusiv pe cele ”care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control”. De ce se temeau cei doi de un control vom detalia într-un episod viitor al serialului nostru.

Un contract de vânzare-cumpărare cu declarații în fals

La șapte luni distanță, mai exact pe 13 mai 2014, Dumitru Stanciu s-a prezentat la un notar public împreună cu o persoană special mandatată de primăria ”unchiului duhovnicesc”, Maricel Cîrjaliu. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 535/13.05.2013. Prin actul solemn, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Agigea vindea societății lui Stanciu lotul 5 de pe strada Meduzei nr. 6, în suprafață de 1700 mp. Vorbim de lotul care făcuse cu un an mai devreme obiectul contractului de concesiune, acela prin care SC Cherhana Bibanu primea și drept de preempțiune la cumpărare. Însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în ipoteza, bizară cu totul, că nu a existat nicio concesiune anterioară și niciun drept de preempțiune. Ca dovadă, Comuna Agigea, prin persoana mandatată să o reprezinte, declara solemn că:

”terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…”.

În rândurile următoare ale contractului se afirma că:

”predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.

Prin această frază se acredita ideea că societatea lui Dumitru Stanciu nu avea încă posesia terenului. Însă, așa cum reiese din actele oficiale,  Bibanu era concesionarul terenului încă din 10 aprilie 2013, avându-l în posesie în baza procesului-verbal de predare – primire încheiat în aceeași zi. Vorbim așadar de niște informații false, neconforme adevărului, care au fost transpuse în actul solemn de vânzare-cumpărare.

Download (PDF, 2.95MB)

Vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre de Consiliu

Însă și mai grav este faptul că nicăieri în cuprinsul documentului nu se menționează o hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea acestei vânzări. Notarul care a întocmit actul autentic a menționat în acesta că vânzarea terenului se face în baza Procesului-Verbal nr. 22753/05.12.2013 emis de Primăria Agigea. Or, din punct de vedere legal, înstrăinarea unui bun  din patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre adoptată de două treimi din consilierii locali, iar nu pe baza unui proces-verbal întocmit de primar. Așadar, vorbim de o vânzare neautorizată, fără licitație publică, în care nu se știe cum s-a stabilit prețul tranzacției. Ca dovadă, nicăieri în contract nu se menționează existența unui raport de evaluare sau a unei proceduri competitive de stabilire a prețului. Prezumăm că prețul a fost stabilit, la mica înțelegere, de Cîrjaliu cu ”nepotul duhovnicesc”.

La preț de apartament

Și nu vorbim de un preț al pieței, ci de 146.822 de lei, cu tot cu TVA. La cursul de referință al Băncii Naționale a României din 13 mai 2014, care era de 4,4308 lei pentru un euro, suma plătită pe teren de rubedenia spirituală a primarului a fost de 33.136 de euro. În actul solemn se arăta că acest preț fusese achitat integral de societatea cumpărătoare înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2014, prin două chitanțe și două ordine de plată. În acest sens, sunt menționate chitanțele emise de Primăria Agigea pe 5 aprilie 2013 și 2 decembrie 2013, precum și ordinele de plată din 11 și 12 decembrie 2013.  Or, pe 5 aprilie 2013, Cherhana Bibanu nu avea nici măcar contract de concesiune cu Primăria, fiind declarată câștigătoare a licitației abia pe 8 aprilie 2013. Iar pe 2 decembrie 2013 încă nu se întocmise procesul-verbal evocat în actul notarial ca temei al vânzării. Cel mai probabil, chitanța din 5 aprilie 2013 reprezenta garanția de participare la licitația de concesiune, astfel încât suma plătită atunci nu putea, în mod normal, să fie avans la vânzarea ce avea să survină un an mai târziu. Calificând plățile din contractul de concesiune drept avansuri la cumpărare, Cîrjaliu a comis o altă ilegalitate, de fapt o găinărie măruntă în raport cu celelalte violări.

Alte botezuri, alte cumetrii

Să mai spunem că, după aceste întâmplări de pomină, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind SC Golful Pescarilor SRL. Rubedenia spirituală a primarului nu mai este asociat unic, însă păstrează în continuare 50% din părțile sociale. Firma operează restaurantul născut din nevoia unor creștini sadea de a se bucura de un colț de rai. Clădirea, ridicată cu titlul de ”construcție pescărească”, iar nu de restaurant, s-a născut cu mult chin, dar această poveste v-o spunem într-un episod viitor. În sfârșit, Primăria Agigea a schimbat și numele străzii. Astfel, strada Meduzei a fost botezată în Aleea Golfului, ca să se șteargă o parte din urmele acestui furt epocal. Sarda Fish a formulat plângere penală pentru furtul terenului și a mijloacelor fixe, respectiv a vinciurilor, însă, deși au trecut ani buni de atunci, lucrarea penală nu a fost încă finalizată. Va urma!

 

Comments

comments

Actual

VIDEO Policlinica 2: Clădire ruinată în scopul privatizării. Echipamente ținute la țiplă de 5 ani

În perioada 2011 – 2015, Policlinica 2 a Spitalului Județean Constanța, situată în zona ICIL, a fost modernizată și dotată cu aparatură de ultimă generație. Modernizarea clădirii a costat aproximativ două milioane de euro, în vreme ce aparatura de imagistică și radiologie a costat 3,5 milioane de euro.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În perioada 2011 – 2015, Policlinica 2 a Spitalului Județean Constanța, situată în zona ICIL, a fost modernizată și dotată cu aparatură de ultimă generație. Modernizarea clădirii a costat aproximativ două milioane de euro, în vreme ce aparatura de imagistică și radiologie a costat 3,5 milioane de euro. În mod paradoxal, conducerile din acea perioadă de la Consiliul Județean și Spitalul Județean nu au găsit oportun să includă în proiectul european o clădire anexă a Policlinicii 2, în care funcționa clinica de chirurgie maxilo-facială. Acest imobil a fost lăsat în paragină. Ba mai mult, a fost transformat în groapă de deșeuri.

Conducerea actuală a Consiliului Județean s-a decis să facă ordine. Din acest motiv, vicepreședintele CJC, Claudiu Palaz, a invitat presa la un tur în această locație, la sfârșitul săptămânii trecute. Palaz afirmă că imobilul a fost lăsat să se degradeze, întrucât fosta conducere urmărea să o privatizeze pe bani puțini.

Mai mult, vicepreședintele CJC spune că resturile rezultate în urma modernizării corpului principal au fost cărate în corpul secundar, pentru a se grăbi artificial degradarea clădirii. Totul s-a întâmplat în perioada în care Consiliul Județean Constanța era condus de Nicușor Constantinescu, iar la cârma Spitalului Județean se aflat Dănuț Căpățână, un tip care a lucrat la Synevo și care, numit în funcția publică, a concesionat analizele medicale de la Policlinica 2 tocmai către Synevo. Același Căpătână a concesionat și serviciul de imagistică de la Spitalul Județean către clinica Pozimed, deținută de un off shore din siajul lui Sorin Strutinsky – cunoscutul asociat al lui Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre. În momentul de față, Căpățână este pușcăriaș de drept comun, condamnat pentru fapte de corupție săvârșite la SCJU.

Ca să vedeți ce profunde sunt aceste interese, trebuie să știți că Policlinica 2 a fost dotată, tot pe fonduri europene, cu aparatură pentru imagistică și radiologie în valoare de 3,5 milioane de euro. Însă, de cinci ani, echipamentele stau în țiplă, întrucât nu s-au obținut avizele de punere în funcțiune de la Consiliul Național de Coordonare a Activităților Nucleare (CNCAN). Căutând cauzele acestei situații intolerabile, Claudiu Palaz a descoperit că firma care s-a ocupat de modernizarea corpului principal al Policlinicii 2 a tăiat tuburile de aerisire ale subsolului și le-a izolat cu spumă poliuretanică. Din acest motiv, subsolul se inunda la fiecare ploaie sau topire a zăpezii. Igrasia generată în acest fel a cauzat umflarea dușumelelor din rășini în încăperile destinate exploatării echipamentelor de imagistică, motiv pentru care CNCAN a refuzat să emită avizele necesare.

Anul acesta, Consiliul Județean a apelat la sponsori pentru a putea înlocui dușumelele din rășini cu șape din beton și pentru a igieniza subsolul policlinicii. Autoritatea nu a putut încheia contracte de lucrări, deoarece fiind vorba de un proiect european, nu se puteau face plăți suplimentare. Chiar și așa, după ce destul de greu au fost găsiți sponsori iar viciile au fost îndreptate, funcționarea echipamentelor de milioane de euro încă nu a fost autorizată. Claudiu Palaz spune că procedura a fost tergiversată de medicul Radu Baz, care a întârziat trimiterea documentelor sale personale la CNCAN. Tot Palaz a amintit că Baz a fost angajatul Pozimed – clinica specializată în imagistică, menționată mai sus, în legătură cu Dănuț Căpățână și Sorin Strutinsky.

În clipul de mai jos, puteți vedea imaginile surprinse la turul clădirii abandonate și a încăperilor în care se află aparatura de milioane de euro nepusă în funcțiune de cinci ani de zile.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Un plic, furat din Prefectură. Comisia de Abuzuri a Senatului anchetează retrocedarea frauduloasă a carierei Sibioara

O comisie de anchetă a Senatului României investighează cazul halucinant al retrocedării carierei de la Sibioara, comuna Lumina, dezbătut pe larg de ziarul nostru. Informația a fost dată publicității de vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, Claudiu Palaz, la sfârșitul săptămânii trecute.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O comisie de anchetă a Senatului României investighează cazul halucinant al retrocedării carierei de la Sibioara, comuna Lumina, dezbătut pe larg de ziarul nostru. Informația a fost dată publicității de vicepreședintele Consiliului Județean Constanța, Claudiu Palaz, la sfârșitul săptămânii trecute. Oficialul CJC spune că a participat la sediul Prefecturii Constanța, în calitate de martor, la ancheta desfășurată de Comisia de investigare a abuzurilor și corupției din Senatul României.

Rolul lui Claudiu Palaz în blocarea retrocedării ilegale

Înainte de a trece în revistă declarațiile lui Claudiu Palaz trebuie să reamintim, succint, coordonatele acestui caz. În anul 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre de retrocedare a unui teren de 20 de hectare la Sibioara, care se suprapunea peste cariera de piatră din localitate. Carierele sunt exceptate prin lege de la retrocedare. Însă avocatul Ionel Hașotti a susținut în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat. Societatea care exploata cariera Sibioara cu aprobarea Guvernului nu a fost citată în proces. Ne referim aici la SC Somaco Construct SRL, o firmă cumpărată cu ani buni înainte de omul de afaceri Grigore Comănescu, care a plătit 4 milioane de euro. În 2009, societatea s-a trezit cu executorul judecătoresc la poartă. Aflând de retrocedarea ilegală, Somaco Construct a deschis un proces de fond funciar în care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra terenului retrocedat prin fraudă la lege către bătrânele reprezentate de Ionel Hașotti. În 2011, societatea a câștigat o hotărâre irevocabilă, în care i se recunoșteau drepturile. În acel context, Somaco a notificat Comisia Județeană de Fond Funciar, condusă pe atunci de prefectul Claudiu Palaz, să nu procedeze la emiterea titlului de proprietate pentru clienții avocatului Ionel Hașotti. Palaz a emis o hotărâre, 266/2011, prin care a invalidat propunerea de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate pentru bătrânele reprezentate de Hașotti, bloând astfel pentru o vreme o situație de încălcare gravă a legii.

Vanghelița, Chirățica, Ghernaja

Ulterior, Ionel Hașotti a obținut imposibilul. În speță, acesta a declarat recurs la hotărârea dată deja în recurs și a obținut astfel revocarea hotărârii irevocabile în fața unui complet condus de judecătoarea Vaghelița Tase. După revocare, procesul a fost rejudecat de judecătoarele Chirățica Enache și Cristina Ghernaja, care au dat câștig de cauză clienților lui Ionel Hașotti. Însă aceștia au primit titlu de proprietate asupra terenului din carieră abia în anul 2016. Din acest motiv, ei au cerut despăgubiri de la Prefectură de 500.000 de euro pentru toată perioada de întârziere, dintre 2008 și 2016. La un moment dat, din toți prefecții care s-au succedat în funcție între 2008 și 2016, doar Claudiu Palaz a fost trimis în judecată pentru acest prejudiciu. Însă rechizitoriul întocmit special pentru el a fost anulat de instanța de judecată, care a descoperit că procurorul de caz fusese, pe vremuri, avocatul uneia din beneficiarele retrocedării.

Prectura depune acțiune pentru constatarea nulității titlului de proprietate

Tot în 2016, Prefectul de la acel moment a deschis un proces în care a cerut anularea titlului de proprietate emis în beneficiul clienților lui Ionel Hașotti. Prefectul a cerut să se constate nulitatea titlului pentru faptul că s-a încălcat legea care interzice retrocedarea carierelor, dar și pentru faptul că persoanele puse în posesie nu au prezentat acte ulterioare anului 1945. La începutul acestui an, Judecătoria Constanța a respins acțiunea pe fond. Judecătorul fondului a opinat că nu poate analiza încălcarea articolului 4 alin. 1 din Legea 1/2000 care interzice expres retrocedarea carierelor, pe motiv că acest aspect ar fi fost discutat în cadrul procesului de retrocedare din anul 2008. În realitate, nicăieri în procesul aranjat din 2008 nu s-a menționat acest temei de drept. De cealaltă parte, instanța de fond a luat de bun un act cu aparență de fals, datat în 1947, deși nu emana de la o autoritate a statului și era scris cu î din i, pe baza regulilor ce au fost introduse prima oară în anul 1953. În plus, acte autentice emise de Arhivele Naționale contrazic fățiș actul cu aparență de fals.

Apelul tardiv al lui Ioan Albu

Aspectele de o simplitate și o forță probantă de ordinul evidenței arătate mai sus puteau foarte ușor să întoarcă soarta procesului în calea de atac. Însă Prefectura a ”uitat” să trimită cererea de apel în termenul legal. În acest fel, apelul a fost declarat tardiv. După scandalul de presă care a urmat acestei făcături oribile, prefectul care a gestionat situația, Ioan Albu, s-a retras din funcție.

Claudiu Palaz: E combinație! NIște șmecheri – Strutinsky și Hașotti

Revenim la susținerile ”martorului” Claudiu Palaz. Acesta a declarat presei că o parte din analiza comisiei de abuzuri a Senatului a vizat apelul declarat tardiv, la care ne-am referit în paragraful anterior. El spune că plicul care conținea data de la care curgea termenul de promovare a apelului a fost furat din Prefectură. De asemenea, spune că juristul care s-a ocupat de caz s-a prezentat cu apelul redactat la șefa serviciului juridic (Ștefania Mitițescu – n.r.) în termenul legal, însă în ultima zi a termenului de depunere, la ora 15, încă se mai dezbătea în Prefectură cum ar trebui trimis apelul la instanța… care – spunem noi – se află peste drum de instituție, la 3 minute de mers la pas. În cele din urmă, apelul a fost trimis la două zile distanță după expirarea termenului prevăzut de lege. Palaz susține că vinovată de situație ar fi, așadar, șefa serviciului juridic din Prefectură, iar nu fostul prefect Ioan Albu. El crede că situația retrocedării abuzive a carierei poate fi îndreptată doar de organul de urmărire penală, dacă va fi sesizat de comisia de abuzuri a Senatului României. Nu în ultimul rând, vicepreședintele CJC a spus că în spatele afacerii retrocedării ilegale se află ”niște șmecheri”, în speță omul de afaceri Sorin Strutinsky și avocatul Ionel Hașotti. În clipul care însoțește articolul nostru, puteți urmări declarația de presă a lui Claudiu Palaz.
Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Golful Pescarilor – moșia lui Maricel Cîrjaliu. Afacerea este supravegheată de ginere

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Noi dovezi fulminante arată că afacerea Golful Pescarilor de la Agigea este controlată de primarul și cetățeanul de onoare Maricel Cîrjaliu. Un fel de primaru′ Vasile din Las Fierbinți! Ordinea.Ro a prezentat cu lux de amănunte cum Maricel a pus ochii pe terenul extrem de atractiv de lângă Cherhanaua din Agigea. În 2012, la inițiativa acestuia, Consiliul Local a votat un inventar prin care și-a însușit haiducește terenul din Golf, în suprafață de 8940 mp (vezi detalii AICI). Doi ani mai târziu, Cîrjaliu a vândut fără hotărâre de Consiliu Local un lot de 1700 mp din terenul inclus ilegal în domeniul privat al localității. Suprafața în cauză a ajuns astfel la firma Cherhana Bibanu SRL, deținută atunci, în calitate de asociat unic, de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununia religioasă de fratele afacerist al primarului din Agigea (vezi detalii AICI). La fix o săptămână după ce a pus mâna pe terenul cu deschidere la mare, care încăleca și o bucată din plaja inalienabilă a statului, rubedenia spirituală a primarului s-a asociat cu doi oameni de afaceri, Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu. La rândul lor, aceștia reușiseră să pună mâna, în vecinătatea directă, pe un dig din sistemul de apărare costieră, cumpărat de la o controversată firmă de lichidări judiciare (detalii AICI). Ulterior, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele în Golful Pescarilor SRL. Societatea a edificat pe teren o construcție pescărească pentru procesarea peștelui capturat din mare. Însă, chiar de la bun început, imobilul construit în această ipoteză a fost utilizat ca restaurant de fițe, cu meniu pescăresc… de import. Vorbim aici de restaurantul Golful Pescarilor.

De la nepotul spiritual care se ocupă de motoare, la ginerele promotor de Golf și plimbăreț prin Dubai

După cum spuneam în episoadele trecute ale serialului nostru, mai există și alte dovezi care-l leagă pe primarul Cîrjaliu de afacerea Golful Pescarilor. În cele ce urmează vi le prezentăm în mod schematic:

  1. Jumătate din restaurantul Golful Pescarilor se află în patrimoniul unei persoane cu legături ”spirituale”, naș-fin, cu fratele primarului din Agigea.

Sursa foto: Constanta.Ro.

 

2. Primarul Cristian Maricel Cîrjaliu merge la Golf ca la el acasă, servind masa și indicând unui fotograf ce ar fi de pozat în zonă.

3. Imaginea restaurantului Golful Pescarilor este gestionată de Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu, care distribuie pe Facebook postări de promovare. Acesta este chiar ginerele primarului din Agigea. La momentul căsătoriei cu fiica lui Maricel, Nuțoaia a ținut să-și ia și numele de familie al soției.

 

4. Ginerele primarului își desfășoară activitatea la restaurant, alături de ceilalți doi patroni și de personalul unității. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un hobby. În mod firesc, în poza de grup trebuia să intre Dumitru Stanciu, asociatul din acte. Însă acesta nu prea obișnuiește să dea pe la Golful Pescarilor. În locul său, activitatea zilnică este supravegheată de ginerele lui Maricel. Desigur, acesta are și hobby-uri, precum plimbatul prin Dubai și Bali – așa cum se atestă fotografiile pe care le postează în spațiul virtual. Vă dați seama că tipul nu este un simplu angajat, căci angajații simpli n-au bani de destinații turistice exotice. Tata-socru trăiește dintr-un salariu amărât de primar, nu prea ar avea nici el de unde să subvenționeze asemenea pasiuni.

 

Istoria unei hărțuiri oribile

Date fiind aceste combinații și interese de clan, Maricel Cîrjaliu a folosit funcția publică de primar al comunei Agigea pentru a lovi în restaurantul Pescăria lui Matei, concurentul direct al Golfului, dar și în firma Sarda Fish SRL, care deține cherhanaua veche, reabilitată de curând și pregătită să joace, spre spaima primarului și a rubedeniilor sale, un rol comercial în zonă. Hărțuirea Pescăriei lui Matei a condus la 37 de procese, în care societatea a contestat controale, amenzi și decizii discriminatorii ale Primăriei. Într-un episod viitor al serialului nostru, vă spunem cu lux de amănunte istoria acestei hărțuiri oribile.

”După 20 de ani” nu este doar un roman al lui Dumas; este și o practică a românului Maricel

Spuneam mai sus că patronii de la Golful Pescarilor sunt deranjați de faptul că firma Sarda Fish a modernizat cherhanaua veche și se pregătește să joace un rol comercial mai activ în zonă. Ca la un clinchet de clopoțel, primarul degrabă comițător de abuzuri împotriva concurenței acestor privați, s-a apucat să facă săpături cu privire la proprietarii mai vechi ai cherhanalei. Cîrjaliu are ceva experiență în astfel de săpături, întrucât anul trecut a dat în judecată zeci de proprietari, puși în posesie în anii 90 în procedura fondului funciar, cu gândul să le ia terenurile la Primărie. Invocând un interes legitim, de a recupera bunurile localității, Maricel a descoperit vicii în actele vechi de aproape 30 de ani, cerând instanțelor de judecată să desființeze titlurile de proprietate ale amărâților. Au fost instanțe care au admis aceste pretenții, însă la un moment dat un complet a pus frână la marea despuiere, indicând în clar că fără acordul prefectului nu se mai poate înainta un pas. În consecință, primarul din Agigea s-a dus la prefect să-i ceară hârtie, însă acesta, oripilat de situație, a refuzat cu fermitate să intre în joc. Negru de supărare, primarul Agigei i-a făcut plângere penală la DNA prefectului de atunci, Adrian Nicolaescu, însă procurorul de caz l-a trimis la plimbare, dispunând clasarea dosarului penal.

Mai nou, după cum am spus, Cîrjaliu s-a simțit deranjat de faptul că Sarda Fish s-a apucat să renoveze cherhanaua pe care o are în patrimoniu din anul 2005. Și s-a mai simțit deranjat de dovezile apărute în presă că Primăria a furat terenul din Golf, pentru a face loc în zonă restaurantului Golful Pescarilor, acolo unde patron pe jumătate este nepotul spiritual al primarului, iar promotor de bază chiar ginerele său. Mânat de aceste două interese, unul personal, de imagine, și unul de clan, Cîrjaliu a început să caute nereguli la proprietarii anteriori ai cherhanalei, Marea Neagră SA și Condemar SA, datând din anul 2001. Însă, în acest caz, primarul Agigei nu poate justifica un interes legitim, nici măcar formal, ca în cazul prezentat mai sus. Acest aspect nu l-a oprit să cheltuie banii Primăriei în corespondențe pentru interese care nu aparțin Primăriei, să se folosească de însemnele autorității și la urmă să încropească un memoriu cu datele colectate, multe din ele interpretare grosolan și fără știință de carte (ca de exemplu confuziile de-a dreptul habarniste între faliment și insolvența cu drept propriu de administrare; plus acuzația fără fundament cu privire la ”inducerea în eroare a creditorilor”, deși în realitate era vorba de vânzarea imobilului tocmai către creditor, iar nu către un terț). Memoriul încropit în urma acestei activități nejustificate sub aspectul interesului legal, ci poate doar a interesului de trib, a fost trimis Ministerului Finanțelor Publice și presei. Să știe opinia publică și domnul ministru că ăia pe care i-a fript Primăria cu 37 de controale/amenzi/litigi sunt niște nenorociți, care au făcut falsuri acu′ douăjdeani. Alte detalii sunt de prisos. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: