Connect with us

Exclusiv

Cum l-a împroprietărit primarul din Agigea pe un ”nepot duhovnicesc” cu un teren pe malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Restaurantul Golful Pescarilor din Agigea învârte afaceri de peste un milion de euro pe an.

”Povestea noastră s-a născut din nevoia de a ne bucura de frumusețea naturii și dintr-o mare dorință de a ne exprima arta culinară prin preparate gustoase din pește proaspăt și fructe de mare. Situat pe plaja Agigea, departe de forfota civilizației urbane, restaurantul are atitudine mediteraneeană și păstrează tradiția pescărească.”.

Așa se prezintă, pe internet, acest local exclusivist. Mâncare bună, vinuri alese, muzică live, dar mai ales natură! O natură superbă! Un veritabil colț de rai! Povestea de mai sus este frumoasă ca o poezie. Însă în spatele ei se îngână o altă poveste, prozaică și urâtă, despre abuzuri administrative grosiere comise de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, cu intenție și cu un scop precis, anume de a-l face om pe finul fratelui său.

Cum a naționalizat Cîrjaliu terenurile din Golf

După cum relatam în episodul trecut al serialului nostru, terenul din Golf a fost deținut succesiv de Întreprinderea Piscicolă Constanța, SC Mare Neagră SA, SC Condemar SA și SC Sarda Fish SRL (firmă aparținând familiei lui Matei Datcu, cel care deține și restaurantul Pescăria lui Matei). Societatea din urmă a cumpărat activul piscicol de la Agigea în anul 2003, fiind înregistrată fiscal și plătind, an de an, impozit pe teren și clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În anul 2011, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a emis un document oficial în care se arăta că Sarda Fish deține în proprietate clădirile și terenul în suprafață de 8.627,88 mp, de pe strada Meduzei nr. 4. Rețineți: numărul 4. Observând că afacerea familiei Datcu era una foarte profitabilă, primarul din Agigea a pus la cale un plan de naționalizare mascată a terenului din Golf. În acest sens, Primăria a umblat la nomenclatorul stradal, înființând din pix adresa: strada Meduzei nr. 6. În actele oficiale s-a menționat că la această adresă figurează un imobil-teren în suprafață de 8.940 mp. În realitate, terenul creat din pix îngloba întreaga suprafață deținută de Sarda Fish, revărsându-se, în plus, peste plajele din vecinătate. Prin HCL nr. 92/19.03.2012, terenul creat din pix a fost însușit prin vot în domeniul privat al localității, fără să fi fost dobândit legal de administrația locală, prin cumpărare sau prin alte modalități înscrise în lege. Prin această golănie ordinară, Sarda Fish și statul român au fost despuiate de bunurile lor. Legea a fost violată din toate pozițiile, ca în anii stalinismului. Mai departe, Primăria Agigea a dezmembrat terenul furat prin vot în șapte loturi mai mici și s-a apucat de licitații obscure. În continuare vă spunem cum a ajuns o parte din terenul furat în proprietatea firmei Golful Pescarilor.

Cherhana Bibanu, o firmă născută sub o stea norocoasă

Potrivit actelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea cunoscută acum sub numele Golful Pescarilor SRL a fost înființată de Stere-Ianis Caracotă pe 8 martie 2013, sub numele inițial Cherhana Bibanu SRL. Primul sediu social a fost declarat în Agigea, pe strada Lebedei nr. 2, biroul 1, într-un spațiu obținut prin contract de comodat de la SC Acvamar Grup SRL. Societatea din urmă avea legături strașnice cu administrația Cârjaliu. Astfel, în anul 2010, Acvamar Group SRL concesionase Lacul Agigea de la Primărie.

Imediat după înființare, Cherhana Bibanu SRL s-a înscris la o licitație organizată de Primăria Agigea în vederea concesionării unui teren de 1.700 mp, de pe strada Meduzei nr. 6, lotul 5. Vorbim aici de o felie din terenul naționalizat prin vot, în împrejurările relatate mai sus. De regulă, licitațiile publice de acest tip durau o lună de zile. Or Cherhana Bibanu s-a înființat pe 8 martie 2013, iar fix după o lună, adică pe 8 aprilie 2013, a câștigat licitația. Dar ce noroc fabulos! Ce intuiție incredibilă, să ieși de la Registrul Comerțului și să te duci glonț la licitație! Asta înseamnă să te naști sub o stea norocoasă!

Contractul de concesiune

La două zile după fericita întâmplare :), Primăria Agigea a încheiat contractul de concesiune pentru desfășurarea de activități economice nr. 8879/10.04.2013 cu SC Cherhana Bibanu și procesul-verbal de predare-primire a terenului nr. 8880/10.04.2013. Concesiunea era stabilită pe un termen de 25 de ani, la o redevență de 1.700 de euro pe an – un euro pe metrul pătrat. Bibanu se obliga să înceapă construcția… nu se știe de care fel, în termen de un an de la încheierea contractului. Totodată, societatea se obliga să mențină destinația și ”actualele dotări”. Situația din urmă se referea la vinciurile pescărești de pe teren, care se aflau în patrimoniul societății Sarda Fish. Or, Sarda Fish nu a fost expropriată de aceste bunuri, care nu au trecut niciodată, nici măcar formal și abuziv, în proprietatea Comunei Agigea. Așadar, vorbim de un furt ordinar de mijloace fixe, de o tâlhărie administrativă în toată puterea cuvântului.

În sfârșit, Comuna Agigea se obliga să asigure un drept de preempțiune către Cherhana Bibanu, în situația în care se hotăra să înstrăineze terenul. Această obligație era foarte importantă, întrucât conducea din capul locului spre ipoteza că vânzarea terenului de pe malul mării nu mai trebuia să facă obiectul unei proceduri de licitație publică.

Bibanu ajunge la ”nepotul duhovnicesc” al primarului Cîrjaliu

Ca să recapitulăm, Cîrjaliu a concesionat terenul prin licitație, către o firmă abia înființată care funcționa în clădirea unui partener contractual al Primăriei Agigea. Alte legături între primar și firma în cauză nu existau. Dar aveau să apară. Pe 14 octombrie 2013, Cherhana Bibanu ajunge cu totul în proprietatea lui Dumitru Stanciu, un mecanic auto obscur din Agigea. Obscur, dar cu un mare merit: acesta era finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Relația ”spirituală” dintre cei doi a fost dezvăluită pe Facebook (vezi foto).

Dumitru Stanciu (stânga), împreună cu nașul său, Bogdan Cîrjaliu (dreapta). Sursa foto: Facebook

Potrivit tradiției creștine, NAȘUL este ”părintele duhovnicesc”, în vreme ce FINUL  îi vine ”fiu duhovnicesc”. Fratele nașului, în cazul nostru primarul Cîrjaliu, ar putea fi încadrat drept ”unchi duhovnicesc”. După aceeași analogie, în ordinea spirituală, Dumitru Stanciu este un fel de ”nepot duhovnicesc” al primarului. Tabloul spiritual al poveștii se conturează de minune cu acel ”colț de rai” dobândit de Stanciu pe plaja Agigea, prin grija familiei sale spirituale. Doamne miluiește!

Trebuie să mai spunem că Stanciu a cumpărat firma de la Caracotă cu 200 de lei, obligându-se să preia toate datoriile prezente și viitoare de la Bibanu, inclusiv pe cele ”care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control”. De ce se temeau cei doi de un control vom detalia într-un episod viitor al serialului nostru.

Un contract de vânzare-cumpărare cu declarații în fals

La șapte luni distanță, mai exact pe 13 mai 2014, Dumitru Stanciu s-a prezentat la un notar public împreună cu o persoană special mandatată de primăria ”unchiului duhovnicesc”, Maricel Cîrjaliu. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 535/13.05.2013. Prin actul solemn, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Agigea vindea societății lui Stanciu lotul 5 de pe strada Meduzei nr. 6, în suprafață de 1700 mp. Vorbim de lotul care făcuse cu un an mai devreme obiectul contractului de concesiune, acela prin care SC Cherhana Bibanu primea și drept de preempțiune la cumpărare. Însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în ipoteza, bizară cu totul, că nu a existat nicio concesiune anterioară și niciun drept de preempțiune. Ca dovadă, Comuna Agigea, prin persoana mandatată să o reprezinte, declara solemn că:

”terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…”.

În rândurile următoare ale contractului se afirma că:

”predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.

Prin această frază se acredita ideea că societatea lui Dumitru Stanciu nu avea încă posesia terenului. Însă, așa cum reiese din actele oficiale,  Bibanu era concesionarul terenului încă din 10 aprilie 2013, avându-l în posesie în baza procesului-verbal de predare – primire încheiat în aceeași zi. Vorbim așadar de niște informații false, neconforme adevărului, care au fost transpuse în actul solemn de vânzare-cumpărare.

Download (PDF, 2.95MB)

Vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre de Consiliu

Însă și mai grav este faptul că nicăieri în cuprinsul documentului nu se menționează o hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea acestei vânzări. Notarul care a întocmit actul autentic a menționat în acesta că vânzarea terenului se face în baza Procesului-Verbal nr. 22753/05.12.2013 emis de Primăria Agigea. Or, din punct de vedere legal, înstrăinarea unui bun  din patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre adoptată de două treimi din consilierii locali, iar nu pe baza unui proces-verbal întocmit de primar. Așadar, vorbim de o vânzare neautorizată, fără licitație publică, în care nu se știe cum s-a stabilit prețul tranzacției. Ca dovadă, nicăieri în contract nu se menționează existența unui raport de evaluare sau a unei proceduri competitive de stabilire a prețului. Prezumăm că prețul a fost stabilit, la mica înțelegere, de Cîrjaliu cu ”nepotul duhovnicesc”.

La preț de apartament

Și nu vorbim de un preț al pieței, ci de 146.822 de lei, cu tot cu TVA. La cursul de referință al Băncii Naționale a României din 13 mai 2014, care era de 4,4308 lei pentru un euro, suma plătită pe teren de rubedenia spirituală a primarului a fost de 33.136 de euro. În actul solemn se arăta că acest preț fusese achitat integral de societatea cumpărătoare înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2014, prin două chitanțe și două ordine de plată. În acest sens, sunt menționate chitanțele emise de Primăria Agigea pe 5 aprilie 2013 și 2 decembrie 2013, precum și ordinele de plată din 11 și 12 decembrie 2013.  Or, pe 5 aprilie 2013, Cherhana Bibanu nu avea nici măcar contract de concesiune cu Primăria, fiind declarată câștigătoare a licitației abia pe 8 aprilie 2013. Iar pe 2 decembrie 2013 încă nu se întocmise procesul-verbal evocat în actul notarial ca temei al vânzării. Cel mai probabil, chitanța din 5 aprilie 2013 reprezenta garanția de participare la licitația de concesiune, astfel încât suma plătită atunci nu putea, în mod normal, să fie avans la vânzarea ce avea să survină un an mai târziu. Calificând plățile din contractul de concesiune drept avansuri la cumpărare, Cîrjaliu a comis o altă ilegalitate, de fapt o găinărie măruntă în raport cu celelalte violări.

Alte botezuri, alte cumetrii

Să mai spunem că, după aceste întâmplări de pomină, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind SC Golful Pescarilor SRL. Rubedenia spirituală a primarului nu mai este asociat unic, însă păstrează în continuare 50% din părțile sociale. Firma operează restaurantul născut din nevoia unor creștini sadea de a se bucura de un colț de rai. Clădirea, ridicată cu titlul de ”construcție pescărească”, iar nu de restaurant, s-a născut cu mult chin, dar această poveste v-o spunem într-un episod viitor. În sfârșit, Primăria Agigea a schimbat și numele străzii. Astfel, strada Meduzei a fost botezată în Aleea Golfului, ca să se șteargă o parte din urmele acestui furt epocal. Sarda Fish a formulat plângere penală pentru furtul terenului și a mijloacelor fixe, respectiv a vinciurilor, însă, deși au trecut ani buni de atunci, lucrarea penală nu a fost încă finalizată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Claudiu Palaz și Horia Constantinescu s-au întâlnit la o cafea… de taină

Mihaela Tîrpan

Publicat

la data de

Scris de

Oficial, Caludiu Palaz și Horia Constantinescu nu au nimic de împărțit. Nici poziții publice, nici valori comune, nici vreo dușmănie! Pur și simplu, cei doi par să fie din povești diferite. Peter Pan nu apare în povestea Croitorașului cel Viteaz. Neoficial, însă, această perspectivă ar putea fi răsturnată de o fotografie transmisă redacției Ordinea.Ro, în care cei doi sunt surprinși la o cafea… de taină, discutând aprins.

Această legătură, până acum necunoscută publicului, ne-a făcut să săpăm mai adânc. Așa am descoperit că Palaz și Constantinescu au, totuși, contrar percepției de la care am pornit, un punct de joncțiune. Acesta se numește: Costinești. La alegerile trecute, PMP-ul lui Palaz a avut un candidat redutabil la Costinești, în persoana lui Dorin Jeanu. Acesta a scos un scor electoral foarte bun, de 30,65%, ceea ce, se pare, a diminuat șansele cât se poate de reale ale PSD-istului Horia Constantinescu de a ajunge primar în stațiunea tineretului, acolo unde deținea o afacere înfloritoare. Afacerea există și acum, dar Horia Constantinescu a trecut-o pe mâna familiei sale, pentru a se putea ocupa de controalele de la OPC. Din această perspectivă, întâlnirea celor doi la o cafea ar putea fi o tatonare reciprocă sau poate un început de negociere pentru pozițiile pe care le vor exprima și susține în perspectiva alegerilor locale din 2020. Horia Constantinescu a pierdut trenul de a ajunge prefect al județului Constanța și, se pare, a renunțat la ideea de a candida la Primăria Constanța – idee lansată în spațiul public fără un suport probator, dar menținută într-o zonă de ambiguitate chiar de către cel vizat de acest zvon, care nu a dezmințit niciodată tranșant un astfel de plan. În sfârșit, Constantinescu a sprijinit, conform surselor noastre, numirea lui Gabriel Diceanu la conducerea BTT Costinești. S-a întors acesta la mai vechea sa iubire, Costineștiul? Își pregătește o nouă candidatură? Până la urmă, oare ce a discutat cu Palaz?

Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări, contactându-i pe cei doi politicieni. Iată ce ne-au declarat aceștia:

Horia Constantinescu: “Puteți să publicați fotografia și fără declarația mea. Există viață și după activitățile politice. Am băut o cafea, nimic altceva. Mă consider un om responsabil mintal încât să nu fac strategii politice cu doi ani înainte de alegeri. În doi ani multe se pot schimba, inclusiv din punct de vedere legislativ.”

De partea cealaltă, mult mai deschis spre spre dialog a fost vicele Consiliului Județean Constanța. A recunoscut și că a discutat politică și administrație cu Horia Constantinescu, spre “binele Costineștiului”.

Claudiu Palaz: “Horia Constantinescu îmi e prieten. A fost o cafea a prieteniei. Nu pot să ascund, de asemenea, nici faptul că am discutat politică. Ne interesează pe amândoi cum merg lucrurile în Costinești, deci am discutat despre activitățile publice de acolo.”

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: