”În Anul Centenar, aniversăm Ziua Unirii Principatelor, 24 Ianuarie (ziua când Bucureștiul îl alegea pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești, după ce Iașiul îl alesese anterior ca domn al Moldovei) cu două regrete: că nu avem astăzi un Alexandru Ioan Cuza (un bărbat de stat capabil să genereze simpatii coezive ale elitei și străzii) și că nu avem astăzi o elită politică responsabilă, care să depășească nivelul rudimentar al jocurilor de culise pentru atingerea unor ținte personale și pariuri mici.
Nici astăzi, la sfârșitul primei luni a Anului Centenar, nu avem Proiectul de Țară promis. Nu avem dezbateri academice, proiecte de infrastructură, programe care să confere substanță Anului Centenar. Clasa politică de la București este preocupată de salvarea unor figuri politice individuale și este măcinată de aceleași tare care produc, de sute de ani, animozități, invidii, cozerii și ratări în spațiul românesc. Clasa politică actuală are aceleași tare ca și cea de la a doua jumătate a secolului 19, dar nu are soluțiile și inspirația ei, care au făcut Unirea din ianuarie 1859.
În fine, nu mai avem dinamismul vieții publice, entuziasmul ei, încrederea în proiecte colective tari. Avem o solidaritate relativă a românilor, o încredere redusă a acestora în șansele și viitorul copiilor noștri, suntem limitați în a construi pe termen lung.
Un singur lucru rămâne luminos în acest peisaj sumbru: trecutul istoric. De aceea, astăzi, evocarea celor care au făcut posibilă Unirea Principatelor Române în ianuarie 1859 și, în mod special, evocarea capacității clasei politice autohtone de a găsi soluții de compromis în numele imperativelor naționale de atunci este ea însăși suficient de tonică pentru a ne da, în continuare, forța necesară marilor proiecte.
Dr. Dorin POPESCU, Președintele Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House Constanța”.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
