Connect with us

Exclusiv

Mincinos peste măsură. Chelaru a semnat documente pentru abuzurile lui Matei, dar nu mai recunoaște nimic

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Cu o lejeritate demnă de un mare actor, Florin Chelaru a mințit într-o notă de relații care i-a fost solicitată de Curtea de Conturi a României. Ne referim aici la o ispravă a primarului din Năvodari consumată în luna septembrie 2017. Atunci, auditorii Curții de Conturi au luat la puricat acte referitoare la jaful de la taxe și impozite comis din 2012 până în 2016. Ce-au constatat aceștia este deja cunoscut opiniei publice. E cert că atât fostul primar Nicolae Matei, cât și actualul primar Florin Chelaru au falsificat ani de zile programele de venituri ale localității.

Favoritisme de milioane de euro

Și au făcut acest lucru cu două scopuri. În primul, numeroase persoane fizice și juridice au fost iertate de datorii. Este cazul operatorilor din Portul Midia, care, deși putrezi de bogați, n-au fost înscriși cu obligații la impozitul pe teren. La fel, concesionarul lacului Tașaul, firma bucureșteană Mat-Fish SRL deținută de un oarecare Doru Matei, nu a plătit un leu măcar pentru 1970 de hectare – luciu de apă, din 2008 până în prezent. Cherhanaua Tașaul, ridicată pe malul aceluiași lac, deținută pe rând de două societăți comerciale, nu a generat niciun venit pentru bugetul local. Deși Primăria a emis avize de funcționare pentru cele două societăți care au exploatat cherhanaua, niciuna din ele nu a fost înscrisă în programul de venituri al bugetului local, de parcă nici n-ar fi existat. E clar că la mijloc sunt favoritisme, cu încălcarea flagrantă a legii. Acestea au o dimensiune impresionantă raportat la faptul că sute de contribuabili nu aveau înregistrate corect datele despre imobilele deținute. Nu exista o coroborare a datelor din programul de venituri cu cele din Registrul Agricol, cu privire la regimul de intravilan/extravilan, evaluarea clădirilor și alte aspecte. Or, în aceste condiții, s-a încasat mai puțin decât trebuia sau, așa cum am arătat mai sus, nu s-a încasat deloc și nu s-au evidențiat niciunde asemenea obligații. Totodată, Primăria a mai uitat să se înscrie la masa credală a unor societăți intrate în insolvență cu sume de recuperat în cuantum de 3,4 milioane de euro.  Iar gaura generală se ridică la 48.966.286 de lei, ceea ce înseamnă 10,8 milioane de euro.

Raport Curtea De Conturi Septembrie 2017

Un fals prin care au muls bugetul de stat

Al doilea scop a fost acela de a se raporta procente stahanoviste la încasarea veniturilor… diminuate prin fals. Unde se făceau aceste raportări? La Trezorerie și la Ministerul de Finanțe. Localitățile cu procente mari de încasare a veniturilor proprii au beneficiat de mai mulți bani de la bugetul de stat. Vorbim aici de sume de ordinul milioanelor, care au intrat în conturile Primăriei Năvodari pe baza acestor falsuri. Totuși, ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să spunem că falsurile din vremea lui Matei au fost mai crunte decât cele din vremea lui Chelaru.

Povestea unor locuri publice amenajate de un privat pe banii lui, că Primăria nu se sinchisea

Și măgăriile nu se opresc aici. Auditorii Curții de Conturi au mai constatat că Primăria Năvodari a încălcat opt acte normative, printre care trei legi și o ordonanță de guvern, ceea ce constituie faptă penală, în scopul de a jecmăni un investitor din turism. Este vorba de firma Somaco Construct SRL, aparținând antreprenorului Grigore Comănescu. În anul 2007, investitorul se pregătea să ridice opt vile turistice de patru stele pe malul lacului Siutghiol, pe un teren de aproximativ 8.000 mp cumpărat de la un privat cu 1,3 milioane de euro. Constatând că fâșii din mal s-au prăbușit în luciul de apă, acesta a cerut Primăriei și Apelor Române să consolideze zona de protecție a lacului Siutghiol. Era obligația celor două instituții. Primăria, așa cum a constat Curtea de Conturi, nici nu s-a sinchisit să răspundă, în vreme ce Apele Române s-au plâns că nu au bani și l-au îndemnat să facă lucrarea pe cheltuiala lui. În decembrie 2007, Somaco Construct a obținut autorizația de construire, în baza unui memoriu în care prevăzuse la capitolul de mediu lucrări de consolidare și protejare a malului lacului. Investitorul a făcut lucrarea pe banii lui, ca să fie bine și să nu-și mai bată capul cu nesimțiții care nu aveau chef nici să răspundă la o petiție, darămite să pună osul la treabă.

O amendă de două milioane de euro mascată sub forma unei taxe fiscale

Ani buni, Primăria a fost mulțumită. Însă în 2012, enervat că o rudă a investitorului a îndrăznit să candideze la funcția de primar, Nicolae Matei s-a apucat să caute nod în papură. În primă instanță, acesta a trimis societății Somaco Construt SRL o adresă de intimidare, urmată din scurt de o amendă de 40.000 de lei, la regimul construcțiilor. Grigore Comănescu a contestat amenda în Justiție, ceea ce l-a enervat și mai tare pe Nicolae Matei, care se autointitula în acea perioadă ”Împărat de Năvodari”, așa cum susțin procurorii anticorupție care s-au ocupat de o puzderie de dosare penale pe numele acestuia. Pe 14 august 2012, Împăratul a mai aplicat o amendă peste amenda deja contestată, de data aceasta apreciind că ar fi vorba de depozitarea materialelor cuprinse în construcția de apărare. Ca să nu pară dublă sancțiune, ceea ce și este în realitate așa cum a constat inclusiv o instanță penală, a îmbrăcat-o ca ”taxă fiscală”. În acest sens, a trimis investitorului o decizie de impunere, fără număr de înregistrare și fără nicio explicați. Era o hârtie care nici nu respecta tipicul dictat de lege, însă valora enorm: două milioane de euro.

Primăria a încălcat 8 legi, ordonanțe, hotărâri de guvern…

La atâția ani distanță, după ce Matei a făcut ceva pușcărie și ar putea să mai facă pentru furtul Taberei și al terenurilor din Mamaia Nord, iată că a devenit posibil ca adevărul să fie scos la lumină prin controlul Curții de Conturi. Așa cum am indicat mai sus, auditorii spun că s-au încălcat opt acte normative. Ei spun că Primăria avea cunoștință de lucrare, încă de la momentul emiterii autorizației de construire din anul 2007. Dar mult mai gravă este constatarea că terenul pentru ocuparea căruia s-a pretins taxa aparține de drept statului român, fiind vorba de cuveta, malul și zona de protecție a lacului. Primăria Năvodari a furat pur și simplu terenul statului, pentru a pretinde taxa halucinantă de la investitorul în turism. Auditorii au cerut toate dosarele de ocupare a domeniului public taxate de Primărie. În toate, cu excepția Somaco Construct, există o cerere a persoanelor taxate. Nici nu se putea altfel, de vreme ce legea spune clar că taxa este datorată pentru beneficiul unei prestații, iar o decizie a Curții Constituționale și numeroase hotărâri judecătorești spun că nu poți să beneficiezi în contra voinței tale de un serviciu. Dacă te aleargă Împăratul pe străzi ca să-ți presteze ceva, nu se cheamă taxă, ci samavolnicie. În sfârșit, Curtea mai vorbește de discriminarea agentului economic în raport cu vecinii săi. Astfel, două societăți au beneficiar de contracte de concesiune a terenurilor de la lac, încheiate în 2013 și 2016, la redevențe – atenție!!! – de 87 și  și 91 de bani pe metru pătrat PE AN. Iar Lascu Bros SRL, societatea care administrează Scoica Land, a cumpărat prin negociere directă de la Primărie, în 2012, un teren similar de la Siutghiol, cu malul consolidat în mod similar, cu prețul de 516.026 lei cu tot cu TVA. Așadar, unii au plătit niște mărunțiș sau au cumpărat la prețuri foarte avantajoase, iar Somaco Construct, fără să i se ofere vreun drept de concesiune sau de proprietate, a fost scoasă datoare cu două milioane de euro.

Chelaru minte de îngheață apele

Întrebat de auditorii Curții de Conturi despre abuzul comis împotriva firmei Soamco Construct SRL, Florin Chelaru a răspuns la toate întrebările cu ”Nu știu”!, ”Nu”, ”Nu aveam atribuții”. Cu alte cuvinte, acesta nu a cunoscut abuzul de la Siutghiol. În realitate, ucenicul lui Matei minte de îngheață apele. Prima notificare trimisă firmei Somaco, la scurt după ce Primăria a furat terenul statului de pe malul lacului Siutghiol, este semnată pentru Matei chiar de Florin Chelaru.

Notificare Semnata De Chelaru 1

Băgat săgeată la înaintare, e foarte posibil ca insul să nu fi înțeles pe ce își pusese semnătura. Însă în 2013, pe când Matei era la pușcărie, Chelaru a semnat o nouă adresă pe care a trimis-o instanței de judecată, în care afirma că ”SC Somaco Construct SRL a depozitat și depozitează încă materiale constând în nisip, piatră, pietriș ș.a., pe care le-a folosit pentru stoparea eroziunii malului lacului, dar și pentru amplasarea a patru cheiuri de amarare ambarcațiuni”.

Chelaru Document Din 2003 Taxa Fiscala Somaco

Cap pătrat

Acum e evident că Florin Chelaru a mințit Curtea de Conturi, negând că ar fi știut situația supusă controlului. O știa foarte bine. Și, la fel cum minte acum, mințea și în 2013, cu același tupeu ieșit din comun. Și Curtea de Conturi acum, și Parchetul Judecătoriei Constanța prin procurorul Viorel Teliceanu în 2015, au constatat că niciodată nu s-a depozitat nimic pe teren. Depozitele sunt definite tehnic drept grămezi neconsolidate și provizorii de materiale, din care poți să iei sau să pui, după nevoie, desfășurând o activitate comercială, productivă sau, în general vorbind, taxabilă. Or, Somaco Construct nu a depozitat nimic provizoriu, ci a construit o platformă de consolidare, definitivă și – chiar așa cum îi spune numele – perfect consolidată. Societate nu vinde pietrișul din platformă și nici nu folosește nisipul la cultura broaștelor de baltă. Nu-l ia, nu-l vântură, ci l-a pus acolo, așa cum oricine ar pune o roabă de pietriș în groapa pe care nu vrea Primăria s-o astupe. Cât privește cele patru cheiuri de amarare, acestea n-au existat niciodată, în ciuda minciunilor sfruntate semnate de Chelaru. Cheiuri au fost și sunt în continuare la Scoica Land, care nu a fost taxată cu milioane de euro, ci premiată cu prețul foarte bun, ba chiar sub jumătate din valoarea de inventar, care i-a fost cerut de Primărie la vânzarea terenului… la fel de consolidat împotriva eroziunii.  Așadar, mincinos! Că tot e la modă să-l definești pe om dintr-un singur cuvânt.

 

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: