Exclusiv
Miza teoretică a războiului juridic pentru lacul Siutghiol. Casa Hașotti, în coliziune cu statul
Curtea de Apel Constanța a motivat decizia civilă prin care compania piscicolă Master Fishing SRL, reprezentată convențional de Casa de Avocatură Hașotti, a fost scoasă din litigiul în care statul român revendică terenurile furate din lacul și de pe malul lacului Siutghiol de Primăria Năvodari, pe vremea fostului primar Nicolae Matei. Poziția procesuală exprimată de statul român și în mod special reținută de instanță dezvăluie mobilul celor care vor să obțină cu orice preț scoaterea lacului din administrarea ABADL și transmiterea acestuia în administrarea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. Statul susține că, în ipoteza în care lacul este de drept în administrarea Apelor Române, terenurile din zona sa de protecție, precum și suprafețele câștigate prin îndiguire de-a lungul timpului, fac parte din domeniul public. În cealaltă ipoteză, în care lacul ar putea ajunge în administrarea ANPA, îndiguirile pot fi calificate formal drept investiții, apte să intre în patrimoniul unor privați. Ca urmare, domeniul public al statului și-ar pierde caracterul de bun inalienabil. Ei bine, compania reprezentată de Casa Hașotti a construit 3 diguri în lacul Siutghiol, pe care și le-a intabulat mai apoi ca bunuri proprietate privată. Iar acest amănunt trădează interesele prejudiciabile pentru stat exhibate de această companie prin intermediul Casei Hașotti – susține statul român.
Cum a pornit procesul în care statul revendică terenurile furate de la Siutghiol
Procesul la care ne referim a fost declanșat de Apele Române – prin ABADL, încă din anul 2018. Cei de la Ape au cerut instanței să constate că Orașul Năvodari a inventariat fraudulos în domeniul său privat mai multe suprafețe de teren care aparțin de drept domeniului public de stat. În acest sens, instituția a revendicat în numele statului o suprafață de peste 6 hectare reprezentând zona de protecție legală a lacului pe aria acestei localități, precum și suprafețe – ce urmau a fi determinate prin expertiză – câștigate din lac prin îndiguiri, la rândul lor însușite fraudulos prin inventariere scriptică de Primăria Năvodari. Încă de la bun început, a fost introdus în cauză chiar statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta susținând cu totul întregul demers. De asemenea, societatea Somaco Construct SRL Constanța, aparținând antreprenorului Grigore Comănescu, a intervenit în proces în favoarea statului. Această companie căzuse pradă unei tentative de spoliere gravă din partea fostului primar Nicolae Matei, care îi inventase o taxă fiscală de două milioane de euro. Practic, Matei a pretins că societatea menționată ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al localității de pe malul lacului Siutghiol. În realitate, Somaco nu a depozitat nimic (ci a consolidat malul), iar Orașul Năvodari s-a declarat proprietar asupra îndiguirii, pe care a intabulat-o în mod fraudulos ca pe un teren distinct.
Legea 42 – neconstituțională
Tunurile imobiliare date statului de fostul primar penal din Năvodari s-au petrecut la umbra Legii 42/2010. Vorbim de o lege prin care lacul Siutghiol, cu dedicație, a fost scos din administrarea Apelor Române și dat în administrarea consiliilor locale riverane. Scăpând prin lege de tutela instituției de stat, Primăria Năvodari și-a putut face de cap. Înțelegând exact mecanismul fraudei sub această acoperire, statul a ridicat chiar în acest proces despre care vorbim o excepție de neconstituționalitate a Legii 42. Iar judecătorii Curții Constituționale, în unanimitate, au decis că legea este neconstituțională, pentru că lacurile naturale nu pot fi administrate de administrațiile publice locale, care nu sunt subordonate statului, ci doar de o instituție subordonată, așa cum este Administrația Națională Apele Române.
Un cuib de interese
Decizia Curții a generat o reacție pozitivă pentru marele public, însă a rănit în același timp în niște grupuri de interese. Ne referim, în primul rând, la primăriile riverane, dar și la o serie de companii piscicole cu mari interese, posibil imobiliare, în zona lacurilor. În acest curent s-a înscris și compania Master Fishing SRL, reprezentată de Casa Hașotti, care și-a făcut curaj să depună o cerere de intervenție chiar în procesul dintre statul român și Orașul Năvodari. Casa Hașotti a declarat formal că intervine în favoarea statului, însă în realitate a formulat argumente total potrivnice statului, susținând că lacul nu trebuie să fie administrat de ABADL, ci de ANPA. Interesul arătat de această companie reprezentată de familia Hașotti a fost acela că se judecă în alte procese ca ANPA să-i încheie un contract de concesiune asupra unei suprafețe de 15 hectare din lacul Siutghiol. Master Fishing are această suprafață în arendă, din anul 2003, printr-un contract încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, în care bucata de lac este declarată scriptic drept teren cu destinație agricolă din bazinul acvatic al lacului Siutghiol.
Casa Hașotti a vrut să facă bine statului, cu forța
Cererea de intervenție susținută de Casa Hașotti a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța, pe baza argumentației că firma piscicolă nu justifică un interes de a interveni în proces, terenul în arendă fiind situat în cartierul constănțean Palazu Mare, iar nu la Năvodari. De asemenea, apelul declarat de Master Fishing împotriva acestei Încheieri a fost respins definitiv de Curtea de Apel Constanța. Completul prezidat de judecătoarea Laura Smarandi a stabilit că procesul în care Master Fishing se luptă pentru arenda de la Palazu nu are nimic în comun cu litigiul dintre statul român și Primăria Năvodari. Așadar, nu s-ar justifica intervenția în scopul preîntâmpinării unui eventual prejudiciu din perspectiva clarificării chestiunii dreptului de administrare asupra cuvetei lacului. În al doilea rând, instanța a reținut că Master Fishing nu a sprijinit apărările statului, ci dimpotrivă l-a combătut în ideea cam stalinistă că-i face un bine împotriva voinței sale. Presupunem că judecătoarele au și râs copios de această gogomănie.
Miza teoretică a litigiului
În fine, Casa Hașotti e pa. A plecat din litigiu, așa cum venise. Însă, ne-a rămas gândul la prejudiciul pe care marea firmă de avocatură a vrut să-l preîntâmpine, anume ca lacul să nu fie administrat de Apele Române. Dar ce prejudiciu s-ar ivi dacă lacul ar fi la Ape? Răspunsul este în susținerea statului român, reținută în mod special, dintre zeci de argumente, în motivarea Curții de Apel Constanța. Reamintim, în ipoteza că lacul este administrat de drept de Apele Române, malurile, terenurile din zona de protecție și îndiguirile sunt ale statului. Desigur, clienții lui Hașotti au diguri private în lac și asta explică întreaga intervenție. Cum au ajuns aceștia să se intabuleze pe trupul statului român, vă spunem într-un episod viitor, cu lux de amănunte. Va urma!
