Președintele ANRE, George Niculescu: Ambiția noastră trebuie să fie ca la Constanța să construim hub-ul industriei offshore a Mării Negre

Guvernul pregătește, cu peste 1 an întârziere față de prevederile legale în vigoare, concesionarea de perimetre în sectorul românesc al Mării Negre pentru dezvoltarea de parcuri eoliene offshore. Termenul limită prevăzut de Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore era 31 martie 2025. De asemenea, normele de concesionare ar fi trebuit să fie gata până la 30 iunie anul trecut.

“Cunosc această lege foarte bine pentru că am lucrat la acest proiect încă de când eram secretar de stat în Ministerul Energiei și m-am implicat direct, inclusiv internațional, în construcția cadrului legislativ. Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider În toamna lui 2023 am condus o delegație în Statele Unite, la invitația Departamentului de Interne al SUA, prin Programul de Asistență Tehnică Internațională, și am participat la Offshore Wind Regulators Forum – o premieră pentru România. Atunci am spus că România poate și trebuie să fie prima țară riverană Mării Negre cu o legislație pentru offshore wind. Am reușit: legea a fost adoptată în 2024. Tocmai de aceea mă uit cu îngrijorare la ceea ce a urmat. Termenele din lege nu au fost puse acolo decorativ. (…) Lista perimetrelor avea termen martie 2025 și a apărut abia anul acesta. Normele de concesionare aveau termen iunie 2025 și au așteptat până în august 2026. Problema nu este că am ratat niște termene administrative. Problema este că am consumat din fereastra de oportunitate a României. Navele de instalare și liniile de producție pentru offshore wind se contractează cu ani înainte. Ele nu ne așteaptă. Iar un investitor care vede un termen din iunie 2025 îndeplinit în august 2026 se întreabă firesc dacă întârzierea se va repeta. Răspunsul acestei întrebări se numește primă de risc. Intră în costul finanțării și ajunge, inevitabil, în prețul energiei. Imprevizibilitatea administrației se transformă, mai devreme sau mai târziu, într-un cost”, a declarat, săptămâna trecută, într-un interviu acordat în EXCLUSIVITATE pentru profit.ro  președintele ANRE, George Sergiu Niculescu.

Astăzi, șeful ANRE a punctat pe contul său de Facebook mai multe aspecte importante care țin, în mod special, de Constanța.

“Este ceva despre care vorbim prea puțin: #Constanța.

Un parc eolian offshore nu este o construcție care se termină la malul mării. Este o industrie care începe acolo. Componentele trebuie fabricate, turbinele trebuie asamblate și transportate dintr-un port, iar apoi, timp de decenii, cineva trebuie să le opereze și să le întrețină.

România are deja infrastructură offshore construită pentru petrol și gaze, șantiere navale și oameni care știu să lucreze pe mare.

De aceea, ambiția noastră nu ar trebui să fie doar să avem turbine în Marea Neagră. Ambiția trebuie să fie ca la #Constanța să construim hub-ul industriei offshore a Mării Negre.

Timpul pierdut poate fi recuperat, dar nu lucrând secvențial. Nu putem aștepta concesiunile ca să ne gândim la rețea și nici turbinele ca să descoperim că nu avem lanțul de aprovizionare.

Concesiuni. Rețea. Porturi. Supply chain. Forță de muncă. Toate trebuie să avanseze în paralel.

Am câștigat startul prin lege. Am pierdut timp în implementare. De aici înainte, diferența o va face disciplina de execuție”, scrie șeful ANRE în mediul online și reamintește faptul că “în toamna lui 2023 am condus o delegație a României la Offshore Wind Regulators Forum, în SUA, și am spus atunci că România poate și trebuie să fie prima țară riverană Mării Negre cu o legislație pentru eolian offshore.”

Portul Constanța

În opinia sa, România trebuie să privească offshore wind dincolo de producția de energie.

“Pentru mine, una dintre cele mai mari mize ale acestei legi este Constanța. Un parc eolian offshore nu este o construcție care se termină la malul mării.  Este o industrie care începe la malul mării. Fundațiile, platformele și componentele trebuie fabricate sau preasamblate undeva. Turbinele trebuie să plece dintr-un port. Navele de instalare trebuie aprovizionate. Iar apoi, timp de aproximativ treizeci de ani, turbinele trebuie operate, inspectate și întreținute. România are un avantaj extraordinar: Portul Constanța. Pentru că avem deja o parte importantă din infrastructura și competențele necesare. Constanța are infrastructură de servicii offshore dezvoltată pentru industria de petrol și gaze. Are șantiere. Are companii. Are oameni care știu să lucreze pe mare. Există un precedent foarte interesant în Europa: Esbjerg. Portul danez a trecut de la pescuit la petrol și gaze în Marea Nordului, iar apoi s-a transformat într-unul dintre marile centre ale industriei eoliene offshore europene. Astăzi, în jurul său există sute de companii și mii de locuri de muncă. Asta ar trebui să fie ambiția noastră pentru Constanța:  Nu doar să avem turbine românești în Marea Neagră, ci să construim la Constanța hub-ul offshore al Mării Negre″, mai spune Niculescu.