Complexul Muzeal de Știința ale Naturii a găzduit în ultima zi din octombrie un simpozion dedicat Mării Negre. În cadrul manifestării a avut loc o lansare de carte, dar și prezentări ale unor teze de doctorat sau comunicări științifice în legătură cu aspecte care țin de zona pescuitului, turismului, transporturilor, ecologiei și geopoliticii.
“Complexul Muzeal de Științe ale Naturii are că obiectiv educația și știința. Aceste două elemente trebuie să fie atinse în ceea ce privește planul nostru cultural. Educația înseamnă investiția în viitor, în sustenabilitatea activităților de la Marea Neagră. Iar știința trebuie să aibă elemente de popularizare și elemente aplicate, care cu ocazia acestui simpozion sunt aduse la cunoștința celor care au interes la nivelul Marii Negre – și sunt tot mai mulți” a spus directorul CMSN, dr. Adrian Bîlbă.
Una din temele simpozionului a fost prezența tot mai crescută a speciei rapana venosa în apele teritoriale românești ale Mării Negre. Această specie provine din zona China – Japonia și a fost adusă la noi în secolul trecut de navele care făceau schimburi comerciale cu această parte a lumii. Prima semnalare a acestei specii în apele românești datează din 1959. Așa cum au semnalat participanții la simpozionul CMSN, rapana venosa are o însemnătate științifică aparte, deoarece din capsulele de ouă ale speciei se extrage un polimer natural biodegradabil, chitosanul, care are rol în epurarea apelor de santină sau a apelor contaminate cu produse petroliere. Din acest motiv, rapana a fost protejată, fiind exclusă din cotele de pescuit. Însă în acest fel, au avut de suferit midiile, întrucât rapanele sunt mâncătoare de midii, dar și de icre de pește, ceea ce afectează rata de înmulțire a acestora. La momentul de față, prezența rapanei venosa în ecosistemul autohton este atât de mare, încât contingentul oferit pescarilor este de 16-20 de mii de tone pe an. Vorbim aici de o cantitate imensă, dar necesară a fi recoltată. Din păcate, mijloacele tehnice folosite sunt la fel de dăunătoare mediului marin, ca și prezența acestui ”atacator” al midiilor și icrelor. În speță, rapana se recoltează cu traulere de tip plug, care ară fundul mării pentru a culege aceste scoici, distrugând însă elemente importante ale florei subacvatice. Pentru a se realiza totuși un echilibru, în ultimii ani s-au instituit mai multe perimetre de protecție ecologică, unde nu doar recoltarea rapanei este interzisă, ci pescuitul cu totul.
“Pescarii trebuie să știe cât de importantă este ecologia, transportatorii la fel și îmi pare rău că la acest simpozion nu a fost nimeni din partea industriei extractive. Și lor le recomand același lucru, să aibă cât mai multă grijă de viața acestei mări care și așa e un pic șchioapă, prin faptul că mai jos de 200 de metri este abiotică (adică fără viață). Așa cum sub 40 metri e foarte greu de pescuit, iar până în 40 de metri sunt zone de protecție ecologică într-o măsură foate mare, pescarii trebuie să înțeleagă că în aceste zone, vietățile se refac. Iată un mijloc prin care acest simpozion devine util diverșilor factori interesați” a conchis Adrian Bîlbă, directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
