Actual Slide

SOS – Salvați Mangalia! Orașul de la malul mării ar putea deveni a doua Vale a Jiului

Feb 14, 2018 Maria Ionescu

Locuitorii municipiului Mangalia, și nu doar ei, sunt din ce în ce mai îngrijorați de soarta Șantierului naval. După ce ieri deputatul de Constanța Robert Turcescu se adresa Parlamenmtului României pentru găsirea unei soluții salvatoare, ceva mai târziu, consilierul local Ozghiun Menabit a adresat o nouă scrisoare ministrului Economiei. Iată ce scrie: ”S.O.S. – SALVAȚI MANGALIA! În 2016, economia Mangaliei a fost de 3,1 Miliarde lei (709,3 milioane euro), din care activitățile economice ale șantierului naval Mangalia au însumat 2,3 miliarde lei (515 milioane euro).  Șantierul naval reprezintă 75% din economia Mangaliei. – CAEN: 3011 – Construcția de nave și structuri plutitoare = 2,2 Miliarde lei (500,2 milioane euro) – CAEN: 3315 – Repararea și întreținerea navelor și barcilor = 65,8 milioane lei (14,9 milioane euro) Dintr-un total de 11.817 angajati în sectorul privat din Mangalia, 5.672 au fost angajați în construcția sau în repararea de nave maritime.  48% din angajatii sectorului privat din Mangalia au fost navaliști. – CAEN: 3011 – Construcția de nave si structuri plutitoare = 4.741 angajați – CAEN: 3315 – Repararea și întreținerea navelor și barcilor = 931 angajați Șantierul naval, prin taxele si impozitele plătite, cât și prin taxele si impozitele plătite de angajații săi, a generat salariile pentru administrația publică, a generat salariile pentru toți cei care lucrează în serviciile de utilitati publice, pentru celelalte instituții susținute din bugetul local, etc..  70% din angajații Mangaliei depind direct de activitatea șantierului. Din angajații Mangaliei, doar 1300 lucrează în turism. CAEN: 5510 – Hoteluri si alte facilitati de cazare similare = 1.259 angajati Fără activitatea șantierului naval, Mangalia va deveni o a doua Valea Jiului.  Datorită tărăgănării Guvernului privind exercitarea dreptului de preemțiune pentru cumpărarea acțiunilor puse în vanzare de Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. Ltd (DSME), cumpărătorii interesați nu au putut cumpăra acțiunile. În prezent, activitatea șantierului este înghețată, dar forța de muncă nu este conservată.  În Decembrie 2017, șantierul naval DMHI Mangalia mai avea 1700 angajați. In curând vor fi doar 1000. Puși în fața incertitudinii de a mai primi salariul, personalul își caută de muncă în alte orașe sau în străinătate. Miile de angajați care au plecat au fost profesionalizați cu programe pentru angajați, cu costuri de zeci de milioane dolari. SALVAȚI MANGALIA, DOMNULE MINISTRU AL ECONOMIEI!!  CU CELERITATE, LUAȚI O DECIZIE privind șantierul naval din Mangalia! Cu stimă,  Ozghiun MENABIT, Consilier Local al Municipiului Mangalia.

Locuitorii sunt extrem de îngrijorați

 Postarea consilierului a atras foarte mulți cititori, care au și făcut comentarii. Unul dintre ei a postat următorul mesaj: ”Acum vreo 5 ani, când am spus unor cunoștințe că în cazul în care o să cadă șantierul o să fie o nouă Valea Jiului, au râs și au afirmat că șantierul va merge mult și bine, fără să se gândească că perioada contractuală se apropie de final. Nici un guvern și nici un ministru al economiei nu va fi interesat de problemă.  In momentul de față avem un guvern de carton, care are altă agendă, alte interese, decât ceea ce este cu adevărat important. Turismul este la pământ de munți ani, acum și șantierul, urmează armata să mai închidă niste unități și este minunat.” Ulterior tuturor comentariilor apărute, consilierul Menabit a revenit cu o postare:  Văd că toată lumea are impresia că au furat coreenii de la locuitorii Mangaliei.  Proprietari in șantier au fost: DSME cu 51% acțiuni, statul cu 49%. Cel care are 51% acțiuni decide in orice companie, statul cu 49% are dreptul doar de a trimite niște reprezentanți in consiliul de administrație, care sunt doar de mobilier, pentru ca decizia se ia după cum hotareste majoritatea deținuta de coreeni. Si mai are statul drept la dividende, daca face cumva profit compania.  In orice top oficial, al burselor sau oricare, pana in 2015 inclusiv, DMSE era in top 10 constructori de nave din lume. Acum e in faliment. Este ca si cum mâine Mercedes dă faliment si nu mai există. Nu cred ca a fost planul lui Mercedes sa nu mai existe, s-a întâmplat din lipsă de control si prost management, ori altceva.  Doar intre 1998-2000 coreenii au băgat in șantier investitii de 277 milioane dolari. Si de atunci tot asa. Șantierul a produs peste 180 nave noi: nave CASCO sau complet echipate. Nu stiu exact, din 2015 am pierdut numaratoarea.  Peste 380 de reparații si conversii de nave.  In 2016 a facut o cifră de afaceri de 500 milioane euro. Deodată coreenii lasă pixul jos si pleaca. Si nu iau o macara cu ei, pur si simplu nu mai există DMSE si șantierul a rămas fără stăpân. Acum problema se pune cine vrea sa adopte acest câine rămas fara stăpân, un câine dresat, un câine curat si dedicat. Din toată lumea aceasta l-a vrut cineva. Dar si nevasta stăpânului decedat, care are drept de preemptiune, s-a hotărât ca vrea ea să-l ia in grijă.  Coreenii au creat un șantier naval. Aveam și pe timpul lui Ceaușescu, dar DMHI a creat un șantier performant, a creat un portofoliu, care la tranzacționare depășesc sigur 1 miliard euro. Dar ghinion, au dat faliment. Astfel că cine va lua șantierul, il ia cu tot cu datorii, dar și cu investitiile făcute, cu portofoliu, cu istoric comercial; cine il va lua obține un șantier cu cel putin 200 milioane euro mai putin decat valoare lui.  Ca si cum iei cu discount de la “confiscate”.  In toate șantierele navale din lume se lucrează cu subcontractori. Si asa este, coreenii au facut astfel încât la sfârșit de an firma sa nu aibă profit, astfel ca statul sa nu obtina dividende. Aici statul putea sa faca o reclamație, dar nu se finaliza cu nimic, pentru ca cine este proprietarul majoritar al unei companii poate decide ce dorește cu privire la managementul ei. Șantierul este o mina de aur pentru oricine il ia. De aceea guvernul l-ar vrea, dar a constatat ca nu-l lasă legea sa mai cumpere acțiuni.
Eu am dat o soluție, daca statul chiar are de gând ceva măreț cu șantierul: daca exista lege ca statul sa nu poată cumpara acțiuni, nu exista nicio lege care sa împiedice ca statul sa cumpere acțiunile prin municipalitatea Mangalia. Dar am oferta pe picior de egalitate cu ceilalți ofertanți si pierdem, doar statul are drept de preempțiune.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!