Connect with us

Exclusiv

Valentin Vrabie, legături periculoase cu lichidatoarea și creditorii Apollo Ecoterm

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Apollo Ecoterm SA, societate deținută integral de Consiliul Local Medgidia, care, până zilele viitoare, încă mai are gestiunea delegată a serviciilor publice de termoficare, îngrijire spații verzi și reabilitare drumuri din Medgidia, se pregătește să devină o simplă pagină de istorie. Administratorul ei statutar, Constantin Sima, a depus în luna septembrie o cerere de declanșare a procedurii generale a insolvenței,  ca urmare a incapacității de a achita debite restante din anul 2017. Chiar prin cererea introductivă, Sima a solicitat instanței să numească drept administrator judiciar provizoriu la Apollo firma profesională CC Insol SPRL Constanța, deținută de Corina Curutz.

Condamnată penal pentru evaziune

Vorbim aici de una din cele mai controversate lichidatoare din județ. Curutz a fost condamnată pentru evaziune fiscală, prin sentința penală nr. 235/23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul 6553/2/2013. Condamnarea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 425/A/11.12.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Însă în 2015, profitând de dezincriminarea faptelor pentru care fusese condamnată, aceasta a deschis dosarul de revizuire nr. 3586/2/2015 la Curtea de Apel Constanța, obținând astfel achitarea.

De răsunet a fost și conduita profesională pe care a avut-o Corina Curutz la Fruvisat SA. Ea a fost acuzată că a făcut să dispară mai multe bunuri de inventar, printre care și un autoturism Aro. Într-un final, o instanță civilă a obligat-o să returneze bunurile societății aflate în insolvență sau să achite contravaloarea acestora. Pe portalul instanțelor de judecată există numeroase alte procese, în care diferite persoane au depus plângeri împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată a Corinei Curutz. Desigur, aceasta se bucură de un cazier curat. Însă am pomenit toate aceste aspecte nu pentru a eluda principiul prezumpției de nevinovăție, ci pentru a proba conținutul moral al susținerii de mai sus, anume că vorbim de o persoană controversată. De asemenea, vorbim de date publice, la care și Sima avea acces. Cu toate acestea, din sutele de practicieni în insolvență, administratorul Apollo Ecoterm a găsit-o tocmai pe Corina Curutz. El nu și-a motivat în niciun fel alegerea făcută.

Vrabie a cumpărat de la Curutz fostul sediu administrativ al Pesco Peștera

Însă, ca o coincidență de zile mari, Curutz era o cunoștință mai veche a primarului cu limbaj de boschetar din Medgidia, Valentin Vrabie. Acesta a cumpărat în anul 2004 sediul social al societății Pesco SA Peștera – o clădire cu o suprafață construită de 1400 mp. La acel moment, Pesco SA se afla în procedură de insolvență, având ca administrator judiciar firma CC Insol SPRL, a Corinei Curutz.

În anul 2008, Valentin Vrabie a menționat în declarația sa de avere faptul că el, în calitate de soț, este titularul dreptului de proprietate asupra clădirii în cauză și a terenului aferent. De altfel, acesta avea domiciliul chiar în căsoiul cumpărat de la CC Insol. Ulterior, primarul a depus declarații de avere, fără proprietăți, fără conturi, ba chiar și fără soție…

5000 de lei plus TVA și 8% din fonduri

Așadar, lichidatoarea de la care și-a cumpărat Vrabie casa din Peștera a fost propusă ca administrator judiciar provizoriu la Apollo Ecoterm. Pe 26 septembrie 2018, această cerere semnată de Sima a fost aprobată de judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța, în dosarul de insolvență nr. 5558/118/2018. Instanța a stabilit un onorariu pentru firma Corinei Curutz de 5.000 de lei plus TVA pe lună și de 8% din fondurile pe care le va obține în folosul creditorilor. În plus, magistratul care a judecat cauza a fixat un termen limită pentru întocmirea tabelului preliminar al creanțelor la data de 29 noiembrie 2018. Apoi, instanța a fixat prima ședință a adunării creditorilor la 4 decembrie 2018.

Fiscul și furnizorul de gaze lipsesc din tabelul preliminar

Apollo Ecoterm datorează bani grei către ANAF și către furnizorul de gaze. Împreună, cei doi creditori au de recuperat peste 7 milioane de lei de la întreprinderea publică din Medgidia. Situația este cunoscută, existând popriri și procese pe rol. Cu toate acestea, Corina Curutz și-a ținut ședința la care era obligată de judecătorul sindic fără cei doi mari creditori de la Apollo. În lipsa acestora, au fost chemate să voteze o instituție și  5 societăți cu datorii mărunte.  S-a votat o chestiune inclusă în articolul 57 din legea insolvenței, potrivit căreia creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu și onorariul acestuia. Cu alte cuvinte, s-a votat transformarea numirii provizorii a CC Insol într-o numire permanentă.

Creditorii chemați la vot au fost Administrația Fondului pentru Mediu (cu 0,050% din creanțele înscrise în tabelul provizoriu), Oyl Company SRL (43,87%), Multicont SRL (7,56%), Dimitris Garden SRL (12,26%), Kokkai Comimpex SRL (7,13%) și Selena SRL (6,89%).

Primul creditor: sora mai mică a firmei de la asfaltări

Iată cine sunt și ce reprezintă acești creditori, în ordinea procentului din creanțele înscrise în tabelul provizoriu. Oyl Company SRL este o firmă din județul Ialomița, controlată de familia omului de afaceri Corneliu Dragomir. Societatea, care produce materiale de construcții, are o soră mai mare, pe numele ei Oyl Company Holding AG SRL. Această din urmă a câștigat licitația organizată de Primăria Medgidia pentru reabilitarea drumurilor din oraș. Contractul este în desfășurare, deși mai mult stagnează. La momentul atribuirii lucrărilor, Ordinea.Ro a semnalat că licitația a fost trucată, întrucât Oyl Company Holding AG SRL nu s-a prezentat cu un terț susținător autorizat să mute stâlpii de electricitate. Toți ceilalți competitori au avut astfel de terți susținători, fiind o cerință din caietul de sarcini. După cum spuneam, firma avantajată de administrația Vrabie are o soră mai mică, Oyl Company SRL, care a furnizat diverse produse către Apollo Ecoterm, necesare la desfășurarea activităților delegate de întreținere a drumurilor. Nefiind plătită, această societate a devenit primul creditor al Apollo, pe tabelul întocmit de Curutz.

Caraiola, un contravenient înrăit care a profitat de închiderea serei

Al doilea creditor care a votat pentru Curutz este Dimitris Garden SRL, o firmă din Mihail Kogălniceanu. Aceasta este deținută de Anăstase Caraiola, un contravenient înrăit înregistrat cu zeci de procese în materia plângerii contravenționale. Firma lui Caraiola a devenit furnizor de material floricol pentru Apollo Ecoterm, în contextul în care, din motive bizare și niciodată elucidate public, întreprinderea a închis în vara anului trecut sera în care producea, pe aproape 14.000 mp, material săditor necesar în prestarea serviciului delegat de îngrijire a spațiilor verzi din oraș. În cadrul ședințelor de Consiliu Local, mai mulți consilieri au menționat că închiderea serei de pe strada Independenței a fost dispusă verbal de primarul Valentin Vrabie.

Cuibul de afaceri de pe Nicolae Bălcescu nr 12

Consilierii au mai acuzat că Primăria Medgidia a preluat cealaltă seră exploatată în mod tradițional de Apollo, la ieșirea din municipiu spre Valea Dacilor. O parte din terenul de acolo a ajuns pe baza unui aviz de grădină în exploatarea firmei Adfergen Comp SRL, controlată de familia unei rude prin alianță a lui Vrabie. Vorbim aici de familia lui Genc Mevlit, căsătorit cu o nepoată de soră a Nicoletei Vrabie. Cătălina Mevlit, soția lui Genc, este asociată într-o firmă de pază, pe numele ei Gekguard Security SRL, cu sediul la aceeași adresă ca și Adfergen Comp. Tot pe Nicolae Bălcescu nr. 12 funcționează și Sunrise Comp SRL, deținută de Genc Mevlit. În perioada în care Medgidia a fost condusă de liberalul Marian Iordache, Adfergen Comp SRL a derulat contracte cu Apollo Ecoterm. După plecarea lui Marian Iordache la Primăria Cernavodă (unde este consilier de primar) și suirea lui Vrabie în scaunul de primar de la Medgidia, Adfergen și-a încetat raporturile comerciale cu Apollo.

Creditorul de la pază

Revenim la lista creditorilor. Al treilea ca importanță este Kokkai Comimpex SRL din Techirghiol. Firma din urmă este deținută oficial de Cidem Apseleam, însă presa a acreditat idea că fondatorul acesteia, cunoscutul mason Ismail Temungin, ar fi în continuare beneficiarul afacerii. Prestând la Apollo servicii de pază și nefiind plătită, firma Kokkai Comimpex a devenit al treilea creditor pe tabelul provizoriu al Corinei Curutz, votând de asemenea ca aceasta să primească un mandat definitiv de administrator judiciar la Apollo.

Auditorul-creditor

Al patrulea creditor ca importanță este Multicont SRL, o firmă deținută de experta contabilă Iuliana Constantin. Multicont este chiar auditorul Apollo Ecoterm SA, care a confirmat, cu obiecții absolut minore, realitatea datelor contabile prezentate de administratorul statutar Constantin Sima în iulie 2017. Auditorul a atras atunci atenția că, în 2017, Apollo a angajat cheltuieli cu 1,7 milioane de lei mai mari decât veniturile, că a primit subvenții de la Primărie mai mici decât în 2016 la termoficare și că, în general, a prestat activitățile de la spațiile verzi și întreținerea drumurilor la o cotă de profit de 3%, din care 1% datorat Primăriei ca redevență.

Prima iubire: Selena

Ultima firmă cooptată în comitetul creditorilor Apollo este Selena SRL, deținută de Șeref Duagi. Această firmă are legături vechi cu Valentin Vrabie. În anul 2008, Selena a câștigat prima licitație organizată de Vrabie în calitate de primar al comunei Peștera, în condiții pe care le vom descrie amănunțit într-un articol viitor.

Până atunci putem să spunem că lucrarea atribuită a fost aceea de amenajare a celebrului parc din Peștera. În actele de achiziție întocmite în 2008, Selena SRL figura cu sediul social pe strada Nicolae Bălcescu nr. 12, în casa familiei lui Genc Mevlit. Ulterior, societatea și-a schimbat sediul social. Pe vremea lui Iordache, Selena a devenit furnizor la Apollo, rămânând pe poziție și sub Vrabie și prestând lucrări de pregătire a stadionului pentru Festivalul Dapyx.

Selena, contracte de vidanjare la Cernavodă

Societatea și-a păstrat relațiile excelente și cu Marian Iordache, dovadă că după ce acesta a ajuns consilier de primar la Cernavodă, Selena a fost chemată să închirieze toalete ecologice în orașul vecin și să le vidanjeze.

Datele de mai sus arată legăturile primarului din Medgidia cu lichidatorul și firmele implicate în povestea insolvenței de la Apollo. Până acum, Vrabie a declarat că doar consilierii care i se opun ar fi de vină pentru distrugerea întreprinderii publice locale. În episoadele viitoare vorbim despre alte fapte și acte care indică, la rândul lor, că dezastrul de la Apollo Ecoterm a fost unul provocat de administrația Vrabie. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

(VIDEO) Simfonia picamerelor! În Năvodari, turismul se face între bormașini, macarale și zbierături de muncitori

Tatian Iorga

Publicat

la data de

Scris de

Turismul de pe litoralul românesc a cunoscut o adevărată expansiune. În ultimii 15 ani, investițiile pe litoral, în special în partea de nord, au explodat, astfel încât niciun centimetru de pământ nu a fost lăsat neexploatat. În articolul de azi nu ne vom referi la legalitatea sau ilegalitatea construcțiilor de pe litoral, ci la un alt aspect pe care aproape toate instituțiile statului îl ignoră. Ne vom referi la faptul că, în goana de a construi cât mai repede, unii dintre investitori au trecut peste lege și ridică imobile în plin sezon estival printre turiști, care sunt nevoiți „să se odihnească“ între zgomote de picamere, bormașini și tot felul de scule de construcții. O astfel de situație ne-a fost adusă la cunoștință de administratorul unui hotel de pe litoral, situat la limita dintre stațiunea Mamaia și orașul Năvodari. Investitorul ne spune că în jurul hotelului său sunt în lucru cinci șantiere, care și-au continuat activitatea după începerea sezonului estival. Asta face ca turiștii, care vin, teoretic, să se odihnească, să dea bir cu fugiții.

„Mă numesc Valentin-Florin Mihai și administrez unitatea de cazare „911mamaia“ din str. Lotus, nr 9, Năvodari, unitate clasificată cu certificatul de clasificare nr 31628 din 23.04.2019. Am sesizat din 30 mai 2019 Ministerul Turismului, Inspectoratul de Stat în Construcții și Direcția de Sănătate Publică Constanta cu privire la faptul că în jurul locației mele sunt 5 șantiere în lucru, care nu și-au încetat activitatea în perioada 15 mai – 15 septembrie, conform Legii n.r. 597/2001 actualizată (obligă închiderea șantierelor pe perioada 15 mai – 15 septembrie, dacă este afectată activitatea turistică), DEȘI ESTE EVIDENT CĂ AFECTEAZĂ ACTIVITATEA TURISTICĂ PRIN GĂLĂGIE ȘI PRAF…neavând plase pe fațade!“, a spus administratorul hotelului „911mamaia“.

Plimbat de la o instituție la alta

Deși zgomotele produse de construcțiile din zonă îi alungă turiștii, administratorul hotelului „911mamaia“, spune că nicio instituție nu s-a implicat în acest caz. Ba, mai mult, Valentin-Florin Mihai a fost plimbat de la o instituție la alta.

„Am făcut în 30 mai sesizări la Ministerul Turismului, ISC, Primăria Năvodari, Poliția Locală Năvodari. A venit [cineva – n.r.] de la Poliție și a spus că nu poate da amendă pentru că nu au cu ce măsura poluarea fonică… decibelii! Cei de la ISC m-au contactat a treia zi și m-au chemat la sediu, unde mi s-a explicat că Legea 597/2001, actualizată, a fost modificată de câteva ori în interesul celor de la putere, astfel luând ISC-ului posibilitatea să oprească șantierele pe perioada 15 mai – 15 sept, pentru că au trecut în lege și faptul că șantierele afalte în derulare nu se opresc. Cu toate acestea, în ultima parte a legii scrie că se opresc șantierele care „aduc atingere activitatii turistice“… ceea ce este foarte clar că fac aceste 5 șantiere din jurul hotelului Opera, White Tower, 911mamaia și Stavros. ISC nu are abilitatea să confirme că afectează activitatea turistică… ISC-ul verificând etapele construcțiilor și autorizațiile.

Conform adresei, ISC m-a trimis către Ministerul Turismului, Garda de mediu și Direcția de Sănătate Publică Constanța. După o săptămână, Ministerul Turismului răspunde și mă trimite la ISC, Primăria Năvodari, Poliția Locală. Direcția de Sănătate Publică mă trimite la Ministerul Turismului, Poliția Locală și Primărie. ISC a răspuns că nu are în atribuție să stabilească dacă afectează activitatea turistică și m-au trimis la Ministerul Turismului și Garda de Mediu, aceasta din urmă nu a răspuns nici până azi din 30.05.2019“, reclamă administratorul hotelului „911mamaia“.

Valentin-Florin Mihai întreabă pe această cale cine altcineva în afară de Ministerul Turismului poate constata faptul că, din cauza zgomotelor produse de construcții, turismul este afectat?

„ISC -ul închide șantierele dacă primește această precizare că este afectată activitatea turistică a unităților de cazare situate la câțiva metri de construcții. Până una alta, din cauza neprofesionalismului și birocrației, instituțiile mă trimit de la una la alt, iar turiștii își cer banii înapoi și pleacă cu un gust amar, fără speranța să revină, desi eu le ofer în unitatea mea de cazare tot confortul. Dar sunt treziți de luni până sâmbătă, inclusiv, la 7.30 de picamere, bormașini și macarale…cife….și zbierături ale muncitorilor! De praf nu mai zic. Investițiile imense făcute în turism riscă să fie pierdute din cauza legilor nerespectate (597/2001). Sper să fie cineva capabil să pună în aplicare Legea 597/2001!“, mai spune Valentin-Florin Mihai.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Ginerele primarului PSD-ist din Agigea a cumpărat 10% din Golful Pescarilor cu 100 de lei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele primarului PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cârjaliu, a dobândit 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an cu o investiție de 100 de lei. Nuțoaia-Cîrjaliu a fost cooptat în SC Golful Pescarilor SRL, în septembrie 2018. Acesta a intrat în firma care deține cunoscutul restaurant pescăresc din vecinătatea plajei Agigea printr-o înțelegere a asociaților. Anterior, firma era deținută de Dumitru Stanciu din Agigea, care avea 50% din părțile sociale, și de oamenii de afaceri constănțeni Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu, care dețineau câte 25% din părțile sociale. Practic, business-ul se împărțea între Stanciu și cei doi constănțeni. Toți trei dețineau și calitatea de administratori. În septembrie 2018, aceștia au decis să-l coopteze în societate pe ginerele primarului din Agigea. Cooptarea a fost urmată de o majorare a capitalului social cu 480 de lei. Jumătate din acest aport financiar a fost adus de Popa și Lupoiu, care astfel și-au păstrat 50% din business. În schimb, Dumitru Stanciu a adus un aport mai mic, cedând practic 10% din firmă către ginerele lui Cîrjaliu, care a dobândit calitatea de asociat cu o investiție de 100 de lei. Stanciu a fost revocat și din funcția de administrator al societății, în locul său fiind numit noul asociat, Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu. În anul 2018, Golful Pescarilor SRL a derulat afaceri de 6.897.126 de lei.

Întrebarea care se pune în mod firesc este: de ce ar ceda cineva 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an, fără niciun beneficiu? În opinia noastră, permutările de mai sus trădează fapte de corupție ale primarului din Agigea. Am relatat pe larg în Ordinea.Ro că, la inițiativa lui Cristian Maricel Cîrjaliu, terenurile din zona Cherhanalei Agigea au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al comunei Agigea, în anul 2012. Anterior, Primăria adeverise că terenurile în cauză sunt în proprietatea societății piscicole Sarda Fish SRL, aparținând familiei antreprenorului local Matei Datcu. După ce s-a înstăpânit prin simplă inventariere pe terenurile din zona piscicolă, Primăria Agigea a vândut un lot de 1700 mp către Golful Pescarilor SRL. Tranzacția a fost încheiată în anul 2014, fără aprobarea Consiliului Local Agigea. Societatea Golful Pescarilor SRL era deținută atunci de Dumitru Stanciu, care era asociat unic și administrator. La scurt timp, Stanciu a cedat jumătate din firmă către afaceriștii Popa și Lupoiu. Mai departe, Primăria Agigea și-a dat întregul concurs ca firma să prospere. Societățile concurente, Sarda Fish SRL și Pescăria lui Matei SRL, au fost amendate în cascadă, intimidate și denigrate de primarul Cîrjaliu. Inclusiv turiștii care parcau mașinile pe domeniul public pentru a merge la restaurantul Pescăria lui Matei au fost amendați de administrația Cîrjaliu, în anii trecuți. Atitudinea arbitrară continuă și la momentul de față.

 

Deși joacă formal un rol de justițiar, Cîrjaliu este animat, de fapt, de un interes de trib. Astfel, Dumitru Stanciu este chiar finul fratelui său, Bogdan Cîrjaliu. După toate indiciile, Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu. În 2017 și 2018, Stanciu nu a obținut niciun beneficiu de la Golful Pescarilor. Niciun leu. Nimic. Informația este furnizată chiar de soția sa, care este o simplă angajată a Primăriei Agigea și care a depus, în această calitate, declarații de avere, ca orice funcționar public.

Din aceste documente, reiese că Dumitru Stanciu a dus acasă, în cei doi ani, doar salariile pe care le câștigă de la societatea Mytkar Service SRL Agigea, în care deține și calitatea de asociat unic. Vorbim aici de o firmă modestă, care se ocupă de reparația autovehiculelor. Societatea are doi angajați, din care unul este chiar patronul. Însă chiar și în această afacere modestă, se văd legăturile dintre Mitică Stanciu și nașul său, Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului din Agigea. Potrivit portalului Confidas.Ro, Mytkar Service are sediul social în Agigea, pe strada Zmeurei nr. 27. Tot pe strada Zmeurei nr. 27, lotul 2, funcționează și SC Artplast Service SRL, o agenție imobiliară deținută chiar de Bogdan Cîrjaliu și de soția acestuia. În sfârșit, Mytkar Service, firma lui Stanciu, răspunde la același număr de telefon ca și firma de pază și protecție Scan SRL, aparținând, de asemenea, lui Bogdan Cîrjaliu și soției acestuia. Pe vremuri, firma Scan SRL i-a aparținut chiar primarului Maricel.  Așa cum spuneam, după toate aparențele, Mitică Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu în afacerea Golful Pescarilor. Ceea ce explică lejeritatea cu care acesta a cedat, fără beneficii, 10% din business către ginerele primarului din Agigea. Aceleași raporturi consemnate mai sus explică și situația oarecum fabuloasă, prin care un tânăr a cumpărat 10 procente dintr-o afacere de 1,5 milioane de euro pe an, cu o investiție de doar 100 de lei.  

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cât de vinovați sunt prefecții de Constanța pentru daunele din retrocedarea carierei Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În urmă cu trei zile, publicația noastră informa opinia publică despre o decizie a Tribunalului Constanța, prin care Prefectura și Primăria Lumina au fost obligate să achite în solidar daune materiale și morale de aproximativ 140.000 de euro către beneficiarii retrocedării abuzive a carierei Sibioara. Am arătat în articolul nostru că Legea 1/2000 interzice retrocedarea carierelor. Cu toate acestea, în anul 2008, avocatul Ionel Hașotti a obținut retrocedarea unei părți din cariera Sibioara în favoarea unor clienți de-ai săi, după ce a mințit instanța că ”nu există dovadă că există o carieră de piatră” pe terenul revendicat. Beneficiarii acestei soluții controversate au fost puși în posesia terenului minier abia în anul 2016. Daunele obținute săptămâna trecută reprezintă o reparație pentru lipsa de folosință.  

În articolul de față, vă spunem totul despre cei 8 ani de întârziere. Cum  au jucat prefecții care s-au succedat în funcție și care este responsabilitatea lor față de aceste daune. În primul rând, trebuie să știți că societatea Somaco Construct SRL, care exploata legal cariera de la Sibioara, cu licență minieră și investiții progresive cu o valoare actualizată de 20 de milioane de euro (incluzând aici și prețul plătit pentru părțile sociale, de 4 milioane de euro, în anul 2005), a aflat de retrocedare în 2009. Îndată, compania a deschis un proces de fond funciar la Judecătoria Constanța, împotriva clienților lui Hașotti și a comisiilor de fond funciar, locală și județeană, cerând să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra carierei. Având toate dovezile din lume în favoarea sa, Somaco Construct a câștigat procesul pe fond, la Judecătorie, și apoi în recurs, la Tribunal, cu hotărâre irevocabilă pronunțată în anul 2011.

Tot în 2011, Comisia Județeană Constanța, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a adoptat hotărârea 266/2011  de respingere a propunerii de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Chiar dacă prefectul Palaz ar fi vrut să emită acest titlu de proprietate, n-ar fi avut cum, fiind oprit de hotărârea judecătorească, mai nouă, a companiei miniere. De altfel, Hotărârea 266 a lui Palaz nu a fost atacată la instanță de clienții lui Ionel Hașotti.

În schimb, controversatul avocat a depus o contestație în anulare împotriva hotărârii irevocabile obținute de compania Somaco Construct. Instanța a emis citație, iar Somaco a trimis întâmpinare în noul proces. În mod bizar, la câteva zile după înregistrarea contestației în anulare, fișa litigiului a fost ștearsă de pe portalul instanței de judecată. A dispărut, pur și simplu. Concomitent, pe portal a fost afișat un recurs promovat de avocatul Ionel Hașotti împotriva hotărârii irevocabile, care fusese deja pronunțată în recurs și ca atare nu mai putea fi revocată. Cu toate acestea, un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă și a decis ca dosarul să se întoarcă la Tribunal, într-un nou ciclu procesual. Vorbim aici de o situație juridică fără precedent, de o minune care echivalează, dacă vreți, cu minunea învierii din morți.

În noul ciclu procesual, dosarul a fost repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja, de la tribunalul Constanța, care au întors cu totul soarta procesului, prin decizia civilă pronunțată pe 12 octombrie 2012. Cele două n-au vrut să țină cont de licența minieră și nici de raportul oficial întocmit de expertul Dănuț Diaconescu, respingând acțiunea Somaco, pe baza unei argumentații aiuritoare. Mai mult chiar, au obligat compania minieră să sisteze operațiunile de exploatare, să evacueze echipamentele și să demoleze clădirile de pe terenul retrocedat.

În primul rând, pe teren nu erau clădiri, dar instanța nu s-a mai împiedicat de acest moft. În al doilea rând, legea minelor nu prevedea retrocedarea drept cauză pentru sistarea operațiunilor miniere. Ar fi fost de noaptea minții să existe o astfel de prevedere. Legile nu se pot răfui între ele. Normal că dacă nu se putea retroceda cariera, nu se putea nici sista exploatarea acesteia din motiv de retrocedare. Sunt chestiuni de logică elementară. Dar și logica a fost un moft. Într-un alt proces, judecătoarea Cristina Ghernaja a admis că Arhiepiscopia Tomisului a dobândit o clădire în proprietate pentru că a sfințit-o cu apă cu busuioc. Logica frântă a judecătoarei i-a lăsat pe proprietari cu buza umflată. Aceeași logică frântă și-a spus cuvântul și în cazul carierei Sibioara.

Eugen Bola, numit prefect de guvernul din care făcea parte și ruda sa, Puiu Hașotti

După această experiență terifiantă, problema retrocedării a fost pasată în curtea prefecților. La sfârșitul anului 2012, pe când fratele avocatului Ionel Hașotti era ministru în Guvernul României, o rudă a celor doi a fost numită în funcția de prefect interimar al județului Constanța. L-am numit mai sus pe Eugen Bola. În anul 2013, acesta a revocat hotărârea 266 a lui Palaz, dar nu așa cum era legal, adică printr-o acțiune în instanță, ci printr-o nouă hotărâre, cu numărul 49/2013, care suprima hotărârea mai veche. O haiducie străvezie, de la care ruda avocatului nu s-a dat în lături! De altfel, înclinația acestuia spre abuz s-a văzut și într-o înregistrare audio publicată de ziarul nostru, în care Bola instiga subordonatele de la ITM să mușamalizeze un control (vezi AICI).

Luni de zile, mai apoi, Bola nu a emis titlul de proprietate, iar daunele s-au adunat strop cu strop, spre bucuria rubedeniei sale. I-a urmat în funcție Radu Volcinschi, un funcționar din anturajul lui Nicușor Constantinescu. Nici el nu a emis titlul de proprietate. Aici trebuie să spunem că hotărârea lui Bola, 49/2013, a fost atacată în contencios administrativ de Somaco Construct SRL, iar acest litigiu a fost gestionat în mare parte chiar de Radu Volcinsky, devenit prefect, la începutul anului 2014.

La un moment dat, Volcinsky (foto) a trimis la instanță un punct de vedere, în care declara solemn că hotărârea lui Bola ar fi fost adoptată tocmai pentru a se găsi o soluție prin care să se respecte și dreptul moștenitorilor, dar și prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, acela care interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Prefectul a câștigat procesul în baza acestei declarații.

Evident că soluția de compromis nu s-a mai găsit niciodată, de vreme ce moștenitorii au cerut musai cariera pe care o retrocedaseră mințind că nu este carieră. În 2013, pentru a exercita presiuni asupra Prefecturii, aceștia au deschis și procesul de daune, cerând jumătate de milion de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier. Prefectura s-a aflat într-o dilemă mortală: să aplice legea sau hotărârea judecătorească dată prin fraudă la lege?

 

După Volcinsky, a venit prefect Constantin Ion, zis Stiks, un alt funcționar din anturajul lui Nicușor Constantinescu. Nici el n-a găsit compromisul care să împace și capra și varza, adică și pe moștenitorii lui Hașotti, și pe operatorul minier. Timpul a curs tot în favoarea lui Hașotti, contabilizând daune materiale pentru clienții acestuia.

În anul 2016, prefectul momentului, Adrian Nicolaescu, a emis în sfârșit titlul de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti. Însă nu după amplasamentul stabilit în hotărârea de retrocedare din 2008. Conturul amplasamentului a fost modificat substanțial, pentru a se corecta erorile hotărârii judecătorești din 2008, care acordase moștenitorilor și bucăți din proprietatea unor terți. De asemenea, din amplasamentul stabilit în 2008 au fost eliminate mai multe suprafețe cu funcțiunea de pășune, întrucât legea interzice și retrocedarea pășunilor. Pentru cealaltă interdicție legală, de retrocedare a carierelor, prefectul Nicolaescu n-a găsit soluții. Ca urmare, a inclus în titlul emis porțiunea de carieră  retrocedată ilegal, dar și drumurile de exploatare minieră, care de asemenea nu puteau fi retrocedate.

Pentru a se spăla pe mâini, Nicolaescu a deschis și un proces civil, în care a cerut constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis chiar de el, motivat de faptul că moștenitorii nu aveau nicio moștenire de retrocedat, dar mai ales motivat de faptul că licența minieră a firmei Somaco Construct era dovada supremă, incontestabilă, că terenul era oprit prin lege de la retrocedare. Despre conduita scandaloasă a altui fost prefect, Ioan Albu, care a condus la pierderea acestui proces, am scris AICI.

Claudiu Palaz și Adrian Nicolaescu

Revenim la Adrian Nicolaescu. În paralel cu acțiunea civilă descrisă mai sus, acesta a depus și o plângere penală la Parchet, împotriva fostului prefect Claudiu Palaz. El a susținut că singurul vinovat de daunele acumulate în favoarea clienților lui Hașotti ar fi fost Claudiu Palaz. Nicolaescu nu a suflat nicio vorbă despre faptul că hotărârea de retrocedare din 2008 s-a dat prin fraudă la lege. De asemenea, n-a spus un cuvânt de faptul că o parte din daune s-au acumulat în perioada 2012 – 2016, când nu Palaz era prefect, ci alții.  

Am arătat mai sus că Palaz chiar nu putea să emită titlul de proprietate, fiind împiedicat în acest demers de hotărârea judecătorească obținută de Somaco Construct, prin care i se recunoșteau acestei societăți dreptul de proprietate și de folosință asupra carierei. Dacă ulterior Hașotti a reușit imposibilul juridic, în speță revocarea unei hotărâri irevocabile, într-un recurs la recurs, aceasta este o situație opozabilă celor care i-au urmat lui Palaz în funcția de prefect.

Parchetul a ratat ocazia să lămurească situația, a omis să-i ia la întrebări pe ceilalți prefecți  și a închis cu totul ochii că în speța Sibioara era vorba de o încălcare flagrantă a legii, care putea fi reparată în penal. Prin urmare, unitatea de Parchet nici nu și-a propus să-l ia la întrebări pe avocatul mincinos care a câștigat terenul mințind că nu este carieră, ca mai apoi să pretindă daune că n-a primit cariera la timp.

În 2017, Claudiu Palaz a fost trimis în judecată, ca unic responsabil pentru aceste daune. La scurt timp, acesta a obținut casarea rechizitoriului făcut pe genunchi. Cauza a fost retrimisă Parchetului, însă de atunci procurorii n-au mai zis nimic. E limpede că scopul inițial a fost acela de a se găsi un țap ispășitor, iar nu de a se face definitiv lumină în acest caz tenebros.

Chiar și acum, după ce Prefectura și Primăria Lumina vor achita daunele, organele statului refuză să cerceteze faptele. Dar până când?

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: