În cursul zilei de azi, în orașul Ovidiu s-a produs un tragic accident, soldat cu decesul unui bărbat de aproximativ 50 de ani și cu rănirea gravă a unui tânăr.
Potrivit ISU Constanța, la fața locului au intervenit de urgență o autospecială de stingere cu modul de descarcerare și o autospecială de descarcerare din cadrul Detașamentului Palas, o ambulanță SMURD B și elicopterul.
Tragicul accident s-a produs în subsolul unei clădiri în construcție aflată pe aleea către stadionul Viitorul din Ovidiu. Două persoane au fost intoxicate cu monoxid de carbon – unul dintre bărbați era inconștient cu semne vitale, iar pentru cel de- al doilea s-a început imediat protocolul de resuscitare. Din păcate, după zeci de minute de protocol, cadrele medicale au fost nevoite să declare decesul băratului. A fost vorba despre intoxicație de la gazele emanate de generator.
Din primele informații, se pare că cei doi pregăteau materiale de construcție în subsolul clădirii, unde utilizau un generator electric. După un timp, ar fi oprit generatorul și ar fi plecat, iar la întoarcere ar fi coborât în subsol pentru a-l reporni, moment în care s-ar fi intoxicat.
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!
