La această oră, în fața Prefecturii Constanța are loc un protest al angajaților Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare față de decizia de desființare a instituției.
”Plecați acasă, domnule Drulă, și încheiați acest coșmar al ARSVOM, acest coșmar al oamenilor. Angajații ARSVOM nu își doresc decât, CULMEA, să muncească. Nu-și doresc decât, CULMEA, să-și termine în mod corect o carieră frumoasă, salvarea vieții omenești pe mare. Nu este nimic mai frumos decât să faci parte dintr-un ansamblu care salvează o viață omenească. Una pe an dacă ar salva, valoarea ARSVOM ar fi inestimabilă. Știm că orice viață este inestimabilă. Dar pentru dl. Drulă și pentru dl. Cîțu NU există valoarea vieții omenești. Nu există valoare umană, a umanității, a oamenilor care lucrează în ARSVOM sau în alte structuri, fie ele bugetare sau private”, au precizat sindicaliștii.
Reamintim că în urmă cu două săptămâni a fost organizat un protest spontan în fața sediului ARSVOM după ce ministrul transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat că vrea să desființere agenția.
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!
