Connect with us

Exclusiv

Drumul tehnocratului Costescu: de la liceul lui Iohannis la Ministerul Economiei, via JP Morgan

Dragoş Ionescu

Publicat

la

Săptămâna trecută, pe FaceBook, toată lumea se întreba cum de tânărul corporatist tehnocrat Manuel Costescu, absolvent al şcolilor Harvard, a reuşit să încurce o acţiune de promovare a Ministerului Economiei. Aşezat de premierul Cioloş, din vara trecută, în fotoliul de secretar de stat, Costescu a fost acuzat de colegii din minister (pe surse) că şi-a uitat atribuţiile din fişa postului. Corporatistul a reuşit practic să-i facă pe reprezentanţii firmelor româneşti să se întoarcă ruşinaţi din inima Europei, de la Paris, după ce i-a lăsat fără standurile adecvate pe care aceştia să-şi poată prezenta mărfurile în cadrul SIAL 2016. După eşecul de la Paris, corporatistul a încetat să mai fie membru al guvernului tehnocrat. Mai nou, acesta salvează România de pe listele partidului care ne îndeamnă să votăm, că avem, în sfârşit, cu cine. Pornind de la acest caz particular, merită să încercăm realizarea unui portret al personajului principal, dar şi schiţa cauzelor eşecului românesc sub presiunea ideologiei corporatiste.

Elev la liceul lui Iohannis

Costescu s-a născut în 1977 în Republica Socialistă România, la Sibiu. După schimbarea de regim, din 1989, urmează cursurile liceului „Samuel von Brukenthal” din oraşul natal, cu predare în limba germană, la profilul matematică-fizică. Coincidenţă sau nu, în perioada respectivă, la Brukenthal, fizica era predată şi de profesorul Klaus Werner Iohannis (1983-1998), membru al Forumului Democrat al Germanilor (FDGR), devenit preşedinte al României în anul 2015. Patru ani mai târziu, la vârsta majoratului, tânărul absolvent de liceu părăseşte România fiind „acceptat” la Universitatea Brandeis din Boston – instituţie privată de învăţământ finanţată de „Jewish Community”, axată în mod deosebit în atragerea studenţilor străini pentru care şi-a dezvoltat o secţie specială.

10 ani de studii la Boston. Trei şcoli de guvernare

Chiar dacă Brandeis se află abia pe locul 34 în topul universităţilor americane, este totuşi interesant cum a reuşit Costescu să obţină accesul la sistemul de învăţământ american, într-o perioadă în care, pentru un român, şi viza de turist pentru Statele Unite constituia o mare problemă (1995). În orice caz, nu ştim cum a fost admis la Brandeis, pentru că acest aspect lipseşte din biografia fostului secretarului de stat, actualmente candidat pe lista USR. Cert este că, după 4 ani de studii economice, Costescu nu se mulţumeşte cu o singură diplomă şi se înscrie la „Kennedy School of Government” care funcţiona în cadrul Universităţii Harvard, unde studiază “dezvoltarea internaţională”.  În paralel, din 2003, se înscrie şi la „Sloan School of Management” din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde studiază până în Iunie 2005.

Rezultă că tânărul nostru şi-a petrecut 10 ani din viaţă pe băncile a 3 şcoli de „guvernare”. Nu cunoaştem desigur sursa de finanţare a studiilor sau cum a trăit Costescu 10 ani la pregătire intensă în America, pentru că şi acest aspect lipseşte din CV-ul servit publicului.

Prima temă: Aeroportul din Bacău

costescu-bacau

Până la acest punct, lucrurile par să fie destul de clare. Totuşi, în biografia neoficială a viitorului secretar de stat tehnocrat apare un mic amănunt care poate colora tabloul de PR atent construit. Astfel, în anul 2003 (atunci când studia la Harvard), numele studentului Manuel Costescu apare într-un material de presă realizat de publicaţia „Ziarul de Iaşi” în care se precizează:

„Verena Kugi, 26 de ani, şi Manuel Costescu, 27 de ani, sunt doi tineri specialişti veniţi de la Universitatea Harvard să rentabilizeze Aeroportul din Bacău.”.

Cum au ajuns cei doi să se ocupe de acest proiect de interes naţional ne lămureşte tot sursa citată: prin omul de afaceri american de origine română Dan Dimăncescu.

„Întâmplarea a făcut ca Dan Dimăncescu să îl cunoască pe prefectul de Bacău, Radu Cătălin Mardare, care s-a oferit să-i găzduiască pe specialiştii americani şi să le pună la dispoziţie datele de care au avut nevoie. După ce au lucrat câteva zile în Bacău, tinerii au fost invitaţi de prefectul Mardare să revină” – scria „Ziarul de Iaşi”.

Cu alte cuvinte Dimăncescu a intervenit pe lângă reprezentantul guvernului în teritoriu ca tinerii studenţi, prezentaţi presei drept „americani” (chiar dacă în realitate era vorba de austriaca Verena Kugi şi de românul Manuel Costescu), să fie îngrijiţi şi susţinuţi chiar de instituţia prefectului din Bacău şi să prezinte autorităţilor locale un plan de rentabilizare a aeroportului. Nici acest aspect nu apare menţionat în biografia lui Costescu şi nici rezultatele „studiului de fezabilitate” nu ne sunt cunoscute.

Costescu era consultant la o companiei din vecinătatea Consulatului Român din Boston

Perioada coincide totuşi cu momentul în care, pe lângă şcolile înalte, Costescu se angajase la firma de consultanţă “The Brattle Group” cu sediul tot în Massachusetts, Piaţa Harvard, acolo unde funcţionează şi Consulatul Onorific al României din Boston. Putem spune că aceste informaţii pun în lumină, măcar parţial, două aspecte: sursele de venit ale tănârului student, dar şi faptul că, cel mai probabil, preocuparea legată de aeroportul din Bacău a fost o temă primită de la „Brattle Group” unde presta în calitate de „consultant”. Fondat în 1990, un an istoric fără îndoială, Grupul Brattle se bucură de o clientelă specială alcătuită din corporaţii internaţionale, mari firme de avocatură şi guverne din întreaga lume, pentru care realizează, cu ajutorul celor peste 300 de angajaţi, consultanţă în chestiuni sensibile, aşa cum sunt sectorul energetic, financiar, gaze naturale şi petrol, telecomunicaţii, sănătate şi mass-media.

Omul nostru de la Boston şi studentul Costescu

Interesant este faptul că, pe lângă afaceri, Dan Dimăncescu (cel care intervenise pentru Costescu pe lângă prefectul din Bacău) ocupă de ani de zile, coincidenţă sau nu, funcţia de Consul onorific al României la Boston. Tot la Boston şi-a desăvârşit studiile şi Manuel Costescu, pe atunci o tânără speranţă a „dezvoltării internaţionale”. Dimăncescu se trage dintr-o familie cu tradiţie în sfera diplomatică. Este fiul lui Dimitrie Dimăncescu, fost diplomat la legaţia României din Washington şi mai târziu la Londra. Dimitre Dimăncescu a făcut parte şi din delegaţia României pentru negocierile de pace de la Paris, din 1946, de după încheierea celui de-al doilea Război Mondial. În timpul războiului, în perioada 1942-1944, sub comanda generalului Emil Pălăngeanu, bătrânul Dimăncescu a coordonat Centrul de la Breaza al organizaţiei paramilitare „Munca Tineretului Român” (MTR), având ca sursă de inspiraţie mişcarea germană „Reichsarbeitsdienst” (RAD) din anii 1934-1945 (perioada nazistă).

La finalul lui 2014, Dan Dimăncescu devine cofondator al asociaţiei de prietenie româno-americană ALIANŢA, alături de nume sonore precum Mark Gitenstein (ambasador al Americii la Bucureşti, 2009-2012), James Rosapepe (ambasador al Americii la Bucureşti, 1998-2001) şi soţia sa Sheilah Kast Rosapepe, jurnalist CNN şi ABC.

alianta-1

Fondatorii ALIANŢA susţin că asociaţia este o continuare a „The Society of Friends of Romania” înfiinţată în 1920 sub înaltul patronaj al Reginei Maria a României. Începând de anul acesta, în cadrul Alianţa a fost cooptat şi George Maior, fost şef al SRI-ului, actualmente ambasador al României la Washington.

Costescu a părăsit „McKinsey & Company” chiar în timpul scandalului

Revenind pe axa timpului, în anul 2005, consultantul Costescu pleacă de la „The Brattle Group” pentru a se angaja la „McKinsey & Company”, o societate specializată tot în consultanţă pentru instituţii private şi publice. Costescu a deţinut aici poziţia de „engagement manager” (EM), adică omul preocupat de livrarea serviciilor, dar care priveşte problema derulării relaţiilor comerciale din perspectiva clientului. Acest job este specific companiilor mari de consultanţă, iar McKinsey avea atunci nu mai puţin de 11.000 de angajaţi. În 2009, această companie a fost subiectul unui mare scandal în Statele Unite, când mai mulţi angajaţi au fost acuzaţi de autorităţi că ar fi traficat informaţii importante (insider trading) în favoarea miliardarului Raj Rajaratnam, proprietarul fondului de investiţii „The Galleon Group”.

Costescu nu intră în această discuţie, dar totuşi, exact în 2009, atunci când a explodat scandalul, tânărul consultant român a părăsit „McKinsey & Company” şi, împreună cu vechea sa parteneră, Verena Kugi (alături de care studiase şi aeroportul din Bacău), lucrează timp de un an în sistem privat prin intermediul „Kugi Costescu Consultants Limited”, la Londra. Conform biografiei oficiale, în această perioadă Costescu ţine diverse prelegeri pentru invitaţi în cadrul „London Business School” şi „Summer Business School Romania”. Este şi perioada în care Costescu îşi face din nou simţită prezenţa în România, în mod special în calitate de invitat la postul TV românesc Money Channel – Sibiu, în cadrul unor emisiuni dedicate crizei financiare. În paralel apare pe ecrane şi austriaca Verena Kugi, devenită între timp doamna Costescu.

JP Morgan şi „Balena de la Londra”

Sătul probabil de activităţile private, consultantul Manuel Costescu se angajează în 2010 la sucursala din Londra a băncii americane de investiţii JP Morgan, pe poziţia de Director Executiv pentru administrarea „portofoliului de clienţi din sectorul public european”. Este vorba de departamentul care se ocupă de afacerile JP Morgan în relaţie cu diverse entităţi publice din Europa, în mod special guverne care primesc finanţare sau realizează investiţii prin intermediul băncii americane.

Doi ani mai târziu, în Aprilie 2012, sucursala londoneză a JP Morgan era zguduită de o anchetă de mari proporţii deschisă şi coordonată de patru instituţii: Comisia pentru valori mobiliare din SUA, Oficiul pentru controlul monedei, Rezerva Federală şi Autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie. Dosarul a fost denumit „Balena de la Londra” şi se referă la biroul de investiţii al JP Morgan Londra (acolo unde lucra şi consultantul Costescu). Biroul a cauzat pierderi uriaşe băncii, în urma unor tranzacţii pe piaţa derivatelor, paguba fiind estimată la 6 miliarde de dolari.

În cadrul anchetelor, banca a recunoscut că a încălcat mai multe legi federale privind piaţa de capital, inclusiv cu privire la informarea corectă a investitorilor şi autorităţilor. Într-un final, JP Morgan s-a înţeles cu anchetatorii să plătească o amendă de 920 de milioane de dolari. Un an mai târziu, la nivelul lui 2013, acest incident se afla şi în atenţia Biroul Federal de Investigaţii (FBI).

Revenirea lui Costescu sub umbrela lui Cioloş, prim-ministrul “bruxellez”

manuel-costescu-si-ciolosDe la JP Morgan Londra, consultantul ajuns executiv este adus în ţară de premierul Dacian Cioloş şi numit, pe 8 Februarie 2016, în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat din subordinea Secretariatului General al Guvernului. După 5 luni de zile, timp în care nu cunoaştem exact cu ce anume şi-a umplut agenda de funcţionar, Manuel Costescu este mutat, pe 24 Iunie, la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, tot pe poziţia de secretar de stat. Din momentul numirii şi până în luna Octombrie, nici aici nu s-a auzit nimic despre activitatea omului cu 10 ani de studii la Boston. A reuşit să nu se facă remarcat până în luna Octombrie, atunci când a fost acuzat de sabotarea participării producătorilor români de alimente la cel mai mare târg de specialitate organizat la Paris.

Chixul de la Paris şi primul loc pe lista USR pentru diaspora

Episodul administrativ cu pricina surprinde momentul tragic în care antreprenorii români au fost lăsaţi de izbelişte în faţa Salonului Internaţional Agroalimentar de la Paris (SIAL), deoarece secretarul de stat Costescu n-a reuşit să se ocupe de organizare. Conform „FLUX 24”, Manuel Costescu şi-a neglijat sarcinile de serviciu, deoarece era foarte preocupat să-şi negocieze candidatura pe listele formaţiunii politice USR. Lăsaţi fără standuri chiar în ziua deschiderii târgului, reprezentanţii firmelor româneşti au fost nevoiţi să bată cale întoarsă de la Paris, deoarece nu au avut unde şi cum să-şi mai expună mărfurile. În schimb, Uniunea Salvaţi România s-a gândit că este oportun să-l pună pe Costescu în prima poziţie pe lista de candidaţi pentru diaspora, la Camera Deputaţilor. Pe 12 octombrie 2016, Costescu a demisionat din guvern, pentru a se dedica noii sale teme, aceea de candidat pe listele unui partid care vrea să salveze România.

 

Comments

comments

Exclusiv

Fostul prefect Nicolaescu, trimis în judecată în scandalul terenului de lângă Tom-Carrefour

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect al județului, Adrian Nicolaescu, pentru abuz în serviciu în legătură cu refuzul acestuia de a emite un titlu de proprietate pentru un teren de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, zona Tom-Carrefour. Procurorul de caz a reținut că fostul prefect s-a opus emiterii titlului de proprietate în favoarea unei persoane din comuna Mihail Kogălniceanu, deși aceasta deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa cum vom explica mai jos, hotărârea judecătorească pentru încălcarea căreia este acuzat acum Nicolaescu se bazează pe aprecierea total falsă că terenurile din zona Tom-Carrefour ar fi aparținut cândva comunei Mihail Kogălniceanu.

Nicolaescu mai este acuzat că ar fi refuzat să avizeze propunerea Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu pentru punerea în posesie pe teritoriul administrativ al Constanței. De asemenea, fostul prefect este acuzat că, prin neemiterea titlurilor de proprietate în favoarea persoanei din Mihail Kogălniceanu, ar fi împiedicat-o pe aceasta să beneficieze de despăgubirile calculate de Primăria Constanța pentru exproprierea unei părți din acest teren în vederea amenajării pasajului rutier de la Tom-Carrefour.

Cum a schimbat o ștabă țărănistă un teren din drumul Cogealacului în Municipiul Constanța

Despre retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Tom-Carrefour, am publicat în Ordinea.Ro mai multe articole. Din capul locului, trebuie să știți că persoana din Mihail Kogălniceanu se numește Zoea Rădulescu, iar pe vremea guvernării CDR a ocupat o funcție importantă în Guvern și în principalul partid de guvernământ, PNȚCD. Ea a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole în comuna ei natală, în suprafață cumulată de  19 hectare. Vorbim de terenuri situate în partea de nord a comunei, pe drumul Cogealacului.

După revoluție, terenurile agricole din Mihail Kogălniceanu au fost oprite în mare parte de la retrocedare, întrucât făceau obiectul exploatării fostului IAS Ceres. În aceste împrejurări, moștenitorii suprafețelor agricole, așa cum era și Zoea Rădulescu, au primit acțiuni la Ceres Mihail Kogălniceanu SA, iar după o perioadă li s-a recalificat statutul ca locatori de terenuri. La finalul guvernării țărăniste, a fost adoptat cadrul legislativ ca terenurile lucrate de fostele IAS-uri să fie predate comisiilor locale de fond funciar constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale, acestea urmând să facă demersuri în vederea retrocedării suprafețelor către locatori. În acest context, Zoea Rădulescu a obținut o promisiune din partea directorului Ceres Mihail Kogălniceanu SA că i se va retroceda, nu terenul bunicilor ei din drumul Cogealacului, ci terenul situat pe malul lacului Siutghiol, în Municipiul Constanța. De asemenea, femeia a obținut o schiță în pix, cu ștampila Oficiului de Cadastru,  în care era conturat terenul pe care îl râvnea în marginea Constanței.

Însă Ceres nu era autoritate de restituire a pământului. Prin urmare, terenurile situate pe raza Constanței au ajuns la dispoziția comisiei locale de fond funciar de la Primăria Constanța, care le-a retrocedat unor constănțeni. De asemenea, cererile de retrocedare depuse de Zoea Rădulescu au fost analizate de comisia locală din comuna ei. La începutul anului 2000, comisia comunală a emis două procese-verbale de punere în posesie pentru Zoea Rădulescu. În documentele întocmite atunci, suprafețele nu au fost individualizate exact, în sensul că nu au fost trecute vecinătățile de tarla.

Speculând această scăpare, Zoea Rădulescu a deschis mai multe procese, în care a cerut ca instanțele să constate că terenul primit de la comisia comunală nu se află pe raza comunei, ci în Municipiul Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales singură judecătoarea. Astfel, Zoea a depus mai multe cereri identice de chemare în judecată, care au fost repartizate aleatoriu către judecători diferiți. Ulterior, a păstrat acțiunea care a ajuns la judecătoarea Corina Eugenia Jianu, închizând restul dosarelor. Într-un prim proces, judecătoarea aleasă a anulat titlurile de proprietate emise la propunerea comisiei locale de fond funciar din Primăria Constanța. În acest litigiu, proba principală a fost un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de un expert din Medgidia ales de parte, iar nu numit de instanță. Expertul ales a făcut un fel de analiză gramaticală a actelor care i-au fost puse la dispoziție de avocata Zoei Rădulescu, concluzionând la final că terenul primit de Zoea de la comisa comunală se află pe teritoriul Municipiului Constanței. Mai departe, judecătoarea Jianu a interpretat raportul de expertiză și alte probe din dosar, apreciind că terenul de pe malul lacului Siutghiol s-a aflat cândva pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu. În realitate, cele două localități sunt situate la zeci de kilometri distanță, fiind despărțite de orașul Ovidiu.  Pe baza acestor halucinații care reinventează geografia patriei, Jianu a golit terenul de proprietarii puși în posesie de Comisia Locală din Constanța. Titlurile acestora au fost anulate, iar în acest fel terenul a devenit liber și numai bun de retrocedat pentru a doua oară.

Extras din hotărârea judecătorească, prin care fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu a reinventat geografia patriei.

Profitând de eliberarea terenului, Zoea Rădulescu a repetat manevra, a depus iarăși cereri clonate de chemare în judecată, alegând să fie judecată tot de Jianu. În noul proces, Jianu a obligat Comisia Județeană de la Prefectură să-i emită femeii din Mihail Kogălniceanu titluri de proprietate pentru terenurile din Constanța. După cum am arătat, la baza poveștii se află aprecierea total contrafactuală că terenurile de pe malul lacului au făcut cândva parte din aria administrativă a comunei Mihail Kogălniceanu.

Deși vorbim de o apreciere care desfigurează geografia patriei și siluiește logica, bunul-simț și legile țării, hotărârile date în acest temei sunt încă în vigoare. O încercare de anulare a situației profund injuste a fost făcută de Parchetul Curții de Apel Constanța, care l-a trimis în judecată pe expertul din Medgidia. Condamnat pe fond, acesta avea să fie achitat în calea de atac, în mod inexplicabil. În acest fel, hotărârile obținute de Zoea Rădulescu în această manieră scandaloasă au rămas în vigoare.

Trebuie să mai spunem că judecătoarea Corina Eugenia Jianu, cea care a creat întreaga situație, a fost între timp dată afară din magistratură. Jianu este inculpată într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel București, după ce procurorul DNA Andrei Bodean a pus-o sub acuzare că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Procesul durează de ani de zile. Până la finalizarea acestuia, Jianu se bucură de prezumția de nevinovăție. Iar cei care nu aplică hotărârile ei sunt chemați să răspundă penal.

Două cazuri identice, tratate diferit

Adrian Nicolaescu a fost prefect al județului Constanța în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. În mandatul său, Nicolaescu s-a confruntat cu două dosare grele de retrocedare. Ne referim aici la dosarul Tom-Carrefour pe care l-am prezentat mai sus, dar și la dosarul cariera Sibioara. În ambele spețe a fost vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești pronunțate de fosta judecătoare Jianu. Cariera de la Sibioara, ca toate carierele din această țară, era exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea, un expert din Brăila a atestat în fals că exploatația minieră ar fi de fapt un teren liber de sarcini. Așadar, al doilea element comun a fost caracterul nereal al expertizelor pe care s-au fondat hotărârile judecătorești. În sfârșit, al treilea element comun: ambele hotărâri trebuiau puse în aplicare de comisia județeană condusă de Nicolaescu. Fostul prefect a tratat cele două cazuri gemene în mod diferit. Însă o analiză detaliată pe acest subiect puteți citi în curând în Ordinea.Ro. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum au fost inventate din pix niște ”victime” în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată și condusă de senatorul Vergil Chițac, este beneficiara unor acte false care au legitimat-o să continue un litigiu în care nu avea calitate procesuală activă. Pentru a putea duce lupta împotriva unei companii serioase, pe care a târât-o în procese și a defăimat-o pe toate căile, asociația avea nevoie de persoane dispuse să reclame încălcarea unor interese personale. În acest context, ”victimele” au fost inventate din pix.

Un grup politic pe o trambulină civică

Înainte să intrăm pe firul poveștii, trebuie să amintim cititorilor că Asociația Constanța Altfel a fost înființată de un grup de politicieni constănțeni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și fosta candidată PNL la Consiliul Local, Felicia Ovanesian. Asociația a luat ființă în anul 2017, la scurt timp după ce exponenții acestui grup politic au fost excluși din PNL. La acel moment, presa locală a susținut că asociația este un simplu paravan folosit în scopul adunării de capital electoral. Dovadă că interpretarea jurnaliștilor nu a fost o simplă fantezie, de curând trei persoane fizice reprezentate de casa de avocatură a Feliciei Ovanesian, au cerut acordul instanței pentru înființarea Partidului Constanța Altfel.

Retorica urii

Încă de la bun început, asociația civică a fostului militar Chițac a propagat în spațiul public o retorică a urii împotriva ”rechinilor imobiliari”. Ideea a prins foarte bine la public, mai ales că, în Constanța, există un curent de opinie împotriva celor care au furat proprietatea publică prin retrocedări frauduloase, mutilând apoi orașul cu tot felul de construcții aberante. Însă, în mod paradoxal, asociația lui Chițac nu prea a deschis procese împotriva acestor beneficiari ai jafului din epoca Mazăre. Mai mult, așa cum am arătat într-un articol mai vechi, Felicia Ovanesian a avut raporturi profesionale, în calitatea sa de avocat, cu marele tunar de la retrocedări, Georgică Giurgiucanu. Tot Ovanesian i-a reprezentat convențional pe italienii de la FINCOGERO, care au concesionat un teren în Faleză Nord, executând lucrări de consolidare a taluzului în contul Primăriei Constanța, de peste 14 milioane de euro. Municipalitatea achită și acum rate anuale de aproximativ un milion de euro pe an către o firmă din Luxemburg, care a cesionat creanța de la Fincogero.

Felicia Ovanesian, mâna dreaptă a senatorului Vergil Chițac în Asociația Constanța Altfel, a fost avocata celui mai mare tunar de la retrocedările frauduloase din Constanța, actualul pușcăriaș Georgică Giurgiucanu.

Războiul stârnit din senin împotriva Comprest Util

În timp ce marii tunari nu prea au fost deranjați, asociația lui Chițac a pus tunurile pe Comprest Util SRL, aparținând antreprenorului constănțean Grigore Comănescu. Vorbim aici de una din cele mai serioase firme din România, care continuă o activitate economică începută în anul 1991 și care a fost în mod repetat premiată de Camera de Comerț.  Comprest Util a ridicat un singur bloc de locuințe în Constanța, și probabil cel mai frumos, pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu. Compania a cumpărat terenul de la Primărie, în anul 2004. Prețul pe care l-a plătit a fost de două milioane de euro, fiind cel mai mare din istoria de până atunci a orașului. Cu toate acestea, proiectul Comprest Util a fost atacat în instanță de Asociația Constanța Altfel.

Un prim proces pierdut de-ai lui Chițac

Vorbim de două procese distincte. În primul, asociația a atacat o autorizație de supraetajare din anul 2018. Iar în al doilea, a atacat PUZ-ul Lăpușneanu. Printre argumentele utilizate în prima acțiune a fost și acela că dezvoltatorul nu a obținut aviz arheologic. Or, la supraetajare, nu se cere aviz arheologic, de vreme ce, până acum, nu s-au mai descoperit vestigii suspendate în cer. Sofismele asociației nici nu au fost analizate pe fond, acțiunea fiind respinsă pe lipsa calității procesuale active. Cu alte cuvinte, instanța a apreciat că senatorul și colegele sale n-au calitatea de ”victime” și nu pot sta într-un astfel de proces. Aprecierea instanței nu este vreo chestiune subiectivă, ci reprezintă o aplicare a Deciziei nr. 8/2020 pronunțată de ÎCCJ într-un deja celebru recurs în interesul legii. Înalta Curte a stabilit că asociațiile, în calitate de organisme sociale interesate, au calitatea să conteste un act administrativ doar dacă invocarea interesului legitim public este subsidiară invocării unui interes legitim privat. Cu alte cuvinte, asociațiile de genul Constanța Altfel pot sta în astfel de procese doar alături de ”victimele” actelor administrative contestate.

Cum să ceri demolarea unei construcții de 20 de milioane de euro

Pe aceeași logică juridică, era previzibil că asociația lui Chițac ar fi urmat să piardă și al doilea proces, în care contestase PUZ-ul Lăpușneanu, alături dde asociația Verde Urban. În acest context, în dosarul PUZ-ului au fost depuse două cereri de intervenție principale formulate prin avocat de două asociații de proprietari învecinate blocului Comprest Util. Iată victimele: locatarii din zonă, afectați în mod direct de investiția imobiliară finalizată încă de anul trecut și evaluată la aproximativ 20 de milioane de euro. Având acest drept, ”victimele” au cerut, prin avocata lor, extinderea cadrului procesual, contestând în mod direct toate autorizațiile de construire, toate hotărârile locale, din 2004 încoace, și toate reglementările urbanistice adoptate în această perioadă istorică pentru investitorul care a îndrăznit să strice înfățișarea comunistă a zonei. Consecința finală: să se dărâme cu totul.

Doar locatarii, și nu altcineva, puteau decide prin vot intrarea în proces

Pe avocata ”victimelor” o cheamă Dumitra Daon. La termenul de judecată din 15 iunie 2020, reprezentanții procesuali ai Comprest Util au cerut ca aceasta să facă dovada calității în care reprezintă ”victimele”. De asemenea, au cerut ca avocata Daon să depună la dosar procesele-verbale adoptate de cele două asociații, prin care locatarii, și nu altcineva, ar fi decis să intre în acest proces. Dacă nu știați, asociațiile de locatari au reglementări legale specifice, potrivit cărora orice litigiu și mandat de reprezentare convențională în instanță trebuie să fie aprobate în prealabil de adunarea generală a locatarilor. Legea îngrădește posibilitatea ca șefii de asociații să facă aranjamente doar de ei știute, fiind injust ca locatarii neconsultați să fie apoi trași la răspundere financiară, în cazul în care s-ar pierde respectivele procese. Solicitările Comprest Util au venit în urma observației că una din cererile de intervenție nu era semnată de președintele respectivei asociații de proprietari. Răspunsul avocatei Daon a fost un serial de ironii, aceasta încercând astfel să decredibilizeze ideea că cineva, vreodată, și-ar permite să depună cereri de intervenție fără mandatul celor băgați în proces, care, în caz că ar cădea în pretenții, ar fi ținuți să achite întregul prejudiciu. Un fel de: hai, domne, că doar nu credeți în astfel de conspirații! Tehnica avocatei nu a impresionat instanța de judecată, care a acordat un termen scurt pentru depunerea dovezilor.

Dovezi, ioc. ”Victimele” au fost inventate din pix

La împlinirea acestui termen scurt, care a avut loc săptămâna trecută, avocata Daon a dat din colț în colț, declarând instanței că nu se mai găsesc procesele-verbale prin care locatarii (și nu altcineva) ar fi hotărât să intre în proces. În realitate, conform verificărilor noastre efectuate la una dintre asociațiile în cauză, nu a fost convocată nicio adunare generală. Cu alte cuvinte, cererea de intervenție se sprijină pe un mare fals și nu reprezintă voința procesuală a locatarilor. Trebuie să știți că vecinii blocului Comprest Util nu s-au plâns niciodată în spațiul public de această investiție, mai ales că societatea a urbanizat zonele învecinate pe cheltuiala sa, a înlocuit transformatorul electric pentru întregul cartier, a creat rețeaua de canalizare pluvială, iluminatul public din zonă, parcarea publică a locatarilor, trotuarele și aleea carosabilă.

Un angajat al Mogulului preia intervenția pe persoană fizică

După ce s-a vădit că cererile de intervenție nu se sprijină pe voința locatarilor, avocata a găsit o variantă scurtă de a salva pe moment situația. Aceasta a adaptat sumar și cu multe greșeli cererea de intervenție pe numele soțului ei, Sorin Daon. Ca să fie clar, vorbim de un copy and paste ordinar, prin care aceeași cerere a fost preluată, pe persoană fizică, de consortul ei, care are domiciliul într-un bloc învecinat proiectului Comprest Util.

La o căutare simplă pe internet, aflăm că Sorin Daon lucrează la compania Grup Servicii Petroliere, aparținând mogulului Gabriel Comănescu. La rândul său, Mogulul a fost studentul actualului senator Vergil Chițac, în vremea în care acesta era cadru universitar la Academia Navală Mircea cel Bătrân. Legăturile dintre Mogul și Amiral au fost tema campaniei electorale din anul 2016. Atunci, presa locală constănțeană a acreditat ideea că Vergil Chițac este servantul intereselor lui Gabriel Comănescu.

Tot de pe Google aflăm că angajatul lui Gabriel Comănescu a mai participat alături de asociația senatorului Chițac într-un proces de mare răsunet, având ca obiect anularea regulamentului de parcări al Constanței. Potrivit multor opinii exprimate în spațiul public, regulamentul era foarte bun, având o singură hibă, respectiv inexistența modalităților alternative de plată în parcările cu taxă de pe marile bulevarde. În loc să ceară remedierea acestei deficiențe, cei de la Constanța Altfel au cerut anularea întregului regulament. 

Omul lui Machiavelli

Ca să fie foarte clar, nu avem dovezi directe că invenția victimelor este opera Constanța Altfel și a senatorului Chițac. Însă, această mizerie ordinară, ca și preluarea cererilor pe persoană fizică de angajatul Mogulului, sunt chestiuni care au apărut fix în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel. Pozând în deontolog și mare militant pentru corectitudine, Amiralul ar trebui să-și aleagă mijloace de acțiuni la fel de corecte și de morale. Or, până acum, o instituție a statului afirmă că asociația sa a discriminat, incitând la ură, iar acum aflăm că aceeași asociație beneficiază de invenția din pix a unor victime ireale. În acest ritm, am putea afla într-o bună zi că Amiralul nu este omul lui Gabriel Comănescu, ci omul lui Machiavelli, cel care teoretiza, în Principele, că scopul scuză mijloacele. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Motivul halucinant al acțiunilor în forță ale Primăriei Constanța la stadionul Metalul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Săptămâna trecută, prin două acțiuni la rând, Primăria Constanța a pătruns prin efracție (adică prin tăierea gardului) pe stadionul Metalul din zona Badea Cârțan cu scopul de a demola o parte din baza sportivă.
Redacția Ordinea.Ro a publicat în exclusivitate un clip al operațiunii, care a fost vizionat deja de peste 830.000 de persoane, generând comentarii dure de protest din partea publicului. În clip sunt surprinse momentele esențiale în care poarta metalică a stadionului este forțată de niște băieți cu mușchi, dotați cu flexuri. Întreaga operațiune a fost condusă de un avocat,  care a pătruns pe stadion urmat de bodyguarzii unei firme de pază, somând verbal antrenorii și personalul clubului să părăsească terenul și vestiarele. Acesta a refuzat să-și decline identitatea și pe întreaga durată a operațiunii în forță a avut chipul acoperit cu mască de protecție.

Graba și excesele Primăriei de a rade stadionul de pe fața pământului au la bază un motiv halucinant, care agravează și mai mult circumstanțele faptelor. Astfel, trebuie să știți că luni, 22 iunie 2020, Tribunalul Constanța avea termenul decisiv de judecată într-un dosar civil, în care Asociația Club Sportiv Metalul Constanța a cerut suspendarea autorizației de demolare emisă în regim de urgență, fără avize din partea instituțiilor statului, pentru vestiarele și tribuna stadionului. Vorbim de un proces în care Primăria Constanța este parte, având dreptul să participe la dezbaterea probelor în contradictoriu cu asociația reclamantă. Or, cunoscând argumentele și dovezile înfățișate instanței de Clubul Sportiv Metalul, Primăria a încercat cu disperare să radă gardurile și covorul de gazon fără niciun act și să demoleze clădirile în baza unei autorizații emise, după cum am spus, fără niciun aviz din partea nimănui. Totul, cu orice preț, cu doar un week-end înainte ca instanța de judecată să se pronunțe asupra suspendării. În opinia noastră, argumentele și dovezile erau atât de puternice în favoarea clubului sportiv, încât ultima apărare a Primăriei a fost aceea de a interveni în forță, într-un dispreț total față de magistrați și față de actul de justiție. De altfel, instanța a rămas în pronunțare, soluția urmând să fie adoptată pe 23 iunie 2020. 

Ideea de desființare a stadionului Metalul are legătură cu proiectul construirii Sălii Polivalente. Acesta este un proiect despre care s-a vorbit în spațiul public la câțiva ani după ce Municipiul Constanța, la inițiativa actualului pușcăriaș Radu Mazăre, a inventariat terenurile de stat de sub bazele sportive din Badea Cârțan în domeniul privat al localității, fără nicio dovadă elementară de dobândire legală sau de transfer de la stat.

Vorbim de terenuri ocupate de baze sportive construite în anii 80 de statul român și de câteva întreprinderi și cooperative. Clubul Metalul avea în proprietate o clădire de vestiare, tribune pentru spectatori, platforme, alei și gradene, suprafața de joc formată din covor de gazon și instalație de drenaj, o tabelă de scor și gardul de împrejmuire. Terenul ocupat de aceste amenajări era de stat la data construirii bazei sportive. Or, în ciuda acestor evidențe, așa cum rezultă din documentele întocmite de Primăria Constanța, terenurile de sub bazele sportive au fost inventariate scriptic în domeniul privat al Municipiului Constanța prin hotărâri succesive de Consiliu Local în perioada 2002-2006. În 2007, Primăria a depus o cerere de intabulare în Cartea Funciară a terenurilor cucerite din pix, devenind, printr-un miraj al hârtiilor, proprietară recunoscută în fața terților. Primăria a căutat de atunci soluții să-i alunge pe sportivi, ca să uzeze de suprafețele inventariate scriptic.

O soluție s-a găsit în 2014, atunci când Radu Mazăre a găsit înțelegere la Liviu Dragnea, pentru construirea unei săli polivalente cu bani de la CNI. De altfel, CNI-ul a solicitat atunci în mod oficial Primăriei să-i predea o suprafață de 18.200 de metri pătrați, necesară pentru construirea sălii polivalente cu anexe, parcaje și căi de acces. Rețineți: 18.200 de metri pătrați, din care sala propriu-zisă ocupa doar 4.200 de metri pătrați. Din motive bizare, Primăria a predat 60.000 de metri pătrați de teren către CNI, probabil cu scopul ca întreaga suprafață să fie curățată de bazele sportive pre-existente.

În proiectul inițial, din anul 2014, sala polivalentă trebuia să aibă deschidere la Aleea Stadionului, iar parcarea ei trebuia amenajată pe actuala parcare de TIR-uri. Printr-o altă ciudățenie imposibil de explicat în afara unor ascunse interese imobiliare, Primăria s-a decis să schimbe proiectul inițial, în așa fel încât să salveze parcarea de TIR-uri și să sacrifice stadionul Metalul.

Marea problemă este aceea că bazele sportive, așa cum este și stadionul Metalul, nu pot fi desființate decât prin hotărâre de Guvern, în condiții foarte restrictive cuprinse în articolul 79 din Legea 69/2000 a educației fizice și sportului. Însă Primăria Constanța nu a obținut niciodată o hotărâre de Guvern pentru demolarea stadionului Metalul. Cu toate acestea, administrația Făgădău a identificat niște portițe juridice pentru a-și atinge scopul. Astfel, în decursul anului 2019, primarul Constanței a emis o dispoziție de expropriere a vestiarelor și tribunei de la Metalul pentru proiectul sălii polivalente. Însă procedura a rămas la nivel pur formal, întrucât Primăria nu a achitat despăgubirea PREALABILĂ stabilită de lege și de Constituție. Or, din acest motiv, nu vorbim de o expropriere, ci de niște acte care mimează exproprierea. Celelalte bunuri ale clubului, gradenele, suprafața de joc, tabela și gardul de împrejmuire nu au fost expropriate nici măcar la nivel formal.

Mai departe, primarul a angajat un expert pentru evaluarea rezistenței tuturor clădirilor din Badea Cârțan, incluzând aici și cele două corpuri de la stadionul Metalul. Întâmplător, lucrarea a fost făcută de un expert care a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru niște falsuri în hârtii. Expertul inculpat nu a văzut clădirile de la Metalul, dar a atestat în expertiza sa că acestea sunt în stare de ruină și reprezintă pericol public. Primăria avea însă și alte expertize la dispoziție, judiciare, comandate și supervizate de instanțele de judecată, în care se concluziona că vestiarele și tribunele de la Metalul sunt în stare optimă, adică perfect funcționale. Cu toate acestea, Făgădău s-a bazat doar pe expertiza special comandată, eliberând în baza ei o autorizație de desființare în regim de urgență, pentru salvarea de vieți omenești. În caz de urgență, avizele nu sunt necesare. În acest fel, primarul a ocolit obligația legală de a obține o hotărâre de Guvern pentru demolarea stadionului.

Pe de altă parte, după cum am arătat, Primăria nu a expropriat niciodată gardul sau covorul de gazon al stadionului. Din acest motiv, la începutul săptămânii trecute, angajații Primăriei au luat cu asalt gardurile construite în 1986, pretinzând că le pot demola fără autorizație, în baza unui extras de carte funciară.

Funcționarii au aberat că gardul ar fi fost construit fără acte, ori din acest motiv ar putea fi demolat fără nicio formalitate, ca o măsură urgentă de disciplină în construcții. Vă dați seama ce urgență, pentru un gard construit în anii 80!? Un ștab de la Primărie a respins criticile reporterului Ordinea.Ro că tăierea gardului are ca scop demolarea bazei sportive fără hotărâre de Guvern. ”Nu pătrundem în bază. Doar tăiem gardul, pentru că e ilegal” – a mințit acesta cu nerușinare. Asaltul asupra gardurilor a fost sistat în cele din urmă, după ce președintele Clubului Metalul s-a întors de la DNA (unde fusese citat pentru a fi audiat tocmai într-un dosar penal care privește situația descrisă în articolul de față) și a prezentat actele de proprietate. La două zile distanță, Primăria s-a întors cu avocatul ei la fața locului, că nu mai puteau birocrații să rabde un week-end până ce magistrații ar fi decis cine are dreptate.

Avocatul nu și-a declinat identitatea, nu a prezentat niciun document și a dat ordin verbal, dacă ați mai auzit așa ceva, pentru părăsirea terenului și a clădirilor de către personalul clubului.

După cum am arătat, Municipiul Constanța nu a avut niciodată posesia acestui teren. Pământul de sub bazele sportive a fost inventariat scriptic, la fel cum au făcut și alți primari PSD-iști trimiși în judecată de DNA pentru naționalizarea din pix a unor bunuri.

Clubul de fotbal Metalul era specializat în formarea de copii și juniori. Aici au învățat fotbal 1.700 de copii ai Constanței. Cel mai bun dintre ei, Cristian Manea, este și cel mai tânăr debutant din istoria echipei naționale de fotbal a României, unde a fost selectat la nici 17 ani. Despre performanțele echipei s-au scris numeroase articole în presa locală și națională, din anul 2005 încoace. În 2019, una din echipele de copii de la Metalul a câștigat trofeul pe Național Arena. La fel de important, în cadrul clubului învățau fotbal și copii de la orfelinat. O parte din micii fotbaliști orfani se aflau pe tern la momentul demolării, după cum se poate observa în clipul Ordinea.Ro.

Trebuie să mai spunem că pronunțarea deciziei judecătorești pentru suspendarea autorizației de desființare în regim de urgență a fost amânată pentru ziua de marți, 23 iunie 2020. De asemenea, pe 24 iunie 2020, are loc primul termen într-un dosar în care Clubul Sportiv Metalul a solicitat sistarea construcțiilor pe terenul de fotbal, prin ordonanță președințială. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: