Connect with us

Exclusiv

Drumul tehnocratului Costescu: de la liceul lui Iohannis la Ministerul Economiei, via JP Morgan

Dragoş Ionescu

Publicat

la data de

Săptămâna trecută, pe FaceBook, toată lumea se întreba cum de tânărul corporatist tehnocrat Manuel Costescu, absolvent al şcolilor Harvard, a reuşit să încurce o acţiune de promovare a Ministerului Economiei. Aşezat de premierul Cioloş, din vara trecută, în fotoliul de secretar de stat, Costescu a fost acuzat de colegii din minister (pe surse) că şi-a uitat atribuţiile din fişa postului. Corporatistul a reuşit practic să-i facă pe reprezentanţii firmelor româneşti să se întoarcă ruşinaţi din inima Europei, de la Paris, după ce i-a lăsat fără standurile adecvate pe care aceştia să-şi poată prezenta mărfurile în cadrul SIAL 2016. După eşecul de la Paris, corporatistul a încetat să mai fie membru al guvernului tehnocrat. Mai nou, acesta salvează România de pe listele partidului care ne îndeamnă să votăm, că avem, în sfârşit, cu cine. Pornind de la acest caz particular, merită să încercăm realizarea unui portret al personajului principal, dar şi schiţa cauzelor eşecului românesc sub presiunea ideologiei corporatiste.

Elev la liceul lui Iohannis

Costescu s-a născut în 1977 în Republica Socialistă România, la Sibiu. După schimbarea de regim, din 1989, urmează cursurile liceului „Samuel von Brukenthal” din oraşul natal, cu predare în limba germană, la profilul matematică-fizică. Coincidenţă sau nu, în perioada respectivă, la Brukenthal, fizica era predată şi de profesorul Klaus Werner Iohannis (1983-1998), membru al Forumului Democrat al Germanilor (FDGR), devenit preşedinte al României în anul 2015. Patru ani mai târziu, la vârsta majoratului, tânărul absolvent de liceu părăseşte România fiind „acceptat” la Universitatea Brandeis din Boston – instituţie privată de învăţământ finanţată de „Jewish Community”, axată în mod deosebit în atragerea studenţilor străini pentru care şi-a dezvoltat o secţie specială.

10 ani de studii la Boston. Trei şcoli de guvernare

Chiar dacă Brandeis se află abia pe locul 34 în topul universităţilor americane, este totuşi interesant cum a reuşit Costescu să obţină accesul la sistemul de învăţământ american, într-o perioadă în care, pentru un român, şi viza de turist pentru Statele Unite constituia o mare problemă (1995). În orice caz, nu ştim cum a fost admis la Brandeis, pentru că acest aspect lipseşte din biografia fostului secretarului de stat, actualmente candidat pe lista USR. Cert este că, după 4 ani de studii economice, Costescu nu se mulţumeşte cu o singură diplomă şi se înscrie la „Kennedy School of Government” care funcţiona în cadrul Universităţii Harvard, unde studiază “dezvoltarea internaţională”.  În paralel, din 2003, se înscrie şi la „Sloan School of Management” din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde studiază până în Iunie 2005.

Rezultă că tânărul nostru şi-a petrecut 10 ani din viaţă pe băncile a 3 şcoli de „guvernare”. Nu cunoaştem desigur sursa de finanţare a studiilor sau cum a trăit Costescu 10 ani la pregătire intensă în America, pentru că şi acest aspect lipseşte din CV-ul servit publicului.

Prima temă: Aeroportul din Bacău

costescu-bacau

Până la acest punct, lucrurile par să fie destul de clare. Totuşi, în biografia neoficială a viitorului secretar de stat tehnocrat apare un mic amănunt care poate colora tabloul de PR atent construit. Astfel, în anul 2003 (atunci când studia la Harvard), numele studentului Manuel Costescu apare într-un material de presă realizat de publicaţia „Ziarul de Iaşi” în care se precizează:

„Verena Kugi, 26 de ani, şi Manuel Costescu, 27 de ani, sunt doi tineri specialişti veniţi de la Universitatea Harvard să rentabilizeze Aeroportul din Bacău.”.

Cum au ajuns cei doi să se ocupe de acest proiect de interes naţional ne lămureşte tot sursa citată: prin omul de afaceri american de origine română Dan Dimăncescu.

„Întâmplarea a făcut ca Dan Dimăncescu să îl cunoască pe prefectul de Bacău, Radu Cătălin Mardare, care s-a oferit să-i găzduiască pe specialiştii americani şi să le pună la dispoziţie datele de care au avut nevoie. După ce au lucrat câteva zile în Bacău, tinerii au fost invitaţi de prefectul Mardare să revină” – scria „Ziarul de Iaşi”.

Cu alte cuvinte Dimăncescu a intervenit pe lângă reprezentantul guvernului în teritoriu ca tinerii studenţi, prezentaţi presei drept „americani” (chiar dacă în realitate era vorba de austriaca Verena Kugi şi de românul Manuel Costescu), să fie îngrijiţi şi susţinuţi chiar de instituţia prefectului din Bacău şi să prezinte autorităţilor locale un plan de rentabilizare a aeroportului. Nici acest aspect nu apare menţionat în biografia lui Costescu şi nici rezultatele „studiului de fezabilitate” nu ne sunt cunoscute.

Costescu era consultant la o companiei din vecinătatea Consulatului Român din Boston

Perioada coincide totuşi cu momentul în care, pe lângă şcolile înalte, Costescu se angajase la firma de consultanţă “The Brattle Group” cu sediul tot în Massachusetts, Piaţa Harvard, acolo unde funcţionează şi Consulatul Onorific al României din Boston. Putem spune că aceste informaţii pun în lumină, măcar parţial, două aspecte: sursele de venit ale tănârului student, dar şi faptul că, cel mai probabil, preocuparea legată de aeroportul din Bacău a fost o temă primită de la „Brattle Group” unde presta în calitate de „consultant”. Fondat în 1990, un an istoric fără îndoială, Grupul Brattle se bucură de o clientelă specială alcătuită din corporaţii internaţionale, mari firme de avocatură şi guverne din întreaga lume, pentru care realizează, cu ajutorul celor peste 300 de angajaţi, consultanţă în chestiuni sensibile, aşa cum sunt sectorul energetic, financiar, gaze naturale şi petrol, telecomunicaţii, sănătate şi mass-media.

Omul nostru de la Boston şi studentul Costescu

Interesant este faptul că, pe lângă afaceri, Dan Dimăncescu (cel care intervenise pentru Costescu pe lângă prefectul din Bacău) ocupă de ani de zile, coincidenţă sau nu, funcţia de Consul onorific al României la Boston. Tot la Boston şi-a desăvârşit studiile şi Manuel Costescu, pe atunci o tânără speranţă a „dezvoltării internaţionale”. Dimăncescu se trage dintr-o familie cu tradiţie în sfera diplomatică. Este fiul lui Dimitrie Dimăncescu, fost diplomat la legaţia României din Washington şi mai târziu la Londra. Dimitre Dimăncescu a făcut parte şi din delegaţia României pentru negocierile de pace de la Paris, din 1946, de după încheierea celui de-al doilea Război Mondial. În timpul războiului, în perioada 1942-1944, sub comanda generalului Emil Pălăngeanu, bătrânul Dimăncescu a coordonat Centrul de la Breaza al organizaţiei paramilitare „Munca Tineretului Român” (MTR), având ca sursă de inspiraţie mişcarea germană „Reichsarbeitsdienst” (RAD) din anii 1934-1945 (perioada nazistă).

La finalul lui 2014, Dan Dimăncescu devine cofondator al asociaţiei de prietenie româno-americană ALIANŢA, alături de nume sonore precum Mark Gitenstein (ambasador al Americii la Bucureşti, 2009-2012), James Rosapepe (ambasador al Americii la Bucureşti, 1998-2001) şi soţia sa Sheilah Kast Rosapepe, jurnalist CNN şi ABC.

alianta-1

Fondatorii ALIANŢA susţin că asociaţia este o continuare a „The Society of Friends of Romania” înfiinţată în 1920 sub înaltul patronaj al Reginei Maria a României. Începând de anul acesta, în cadrul Alianţa a fost cooptat şi George Maior, fost şef al SRI-ului, actualmente ambasador al României la Washington.

Costescu a părăsit „McKinsey & Company” chiar în timpul scandalului

Revenind pe axa timpului, în anul 2005, consultantul Costescu pleacă de la „The Brattle Group” pentru a se angaja la „McKinsey & Company”, o societate specializată tot în consultanţă pentru instituţii private şi publice. Costescu a deţinut aici poziţia de „engagement manager” (EM), adică omul preocupat de livrarea serviciilor, dar care priveşte problema derulării relaţiilor comerciale din perspectiva clientului. Acest job este specific companiilor mari de consultanţă, iar McKinsey avea atunci nu mai puţin de 11.000 de angajaţi. În 2009, această companie a fost subiectul unui mare scandal în Statele Unite, când mai mulţi angajaţi au fost acuzaţi de autorităţi că ar fi traficat informaţii importante (insider trading) în favoarea miliardarului Raj Rajaratnam, proprietarul fondului de investiţii „The Galleon Group”.

Costescu nu intră în această discuţie, dar totuşi, exact în 2009, atunci când a explodat scandalul, tânărul consultant român a părăsit „McKinsey & Company” şi, împreună cu vechea sa parteneră, Verena Kugi (alături de care studiase şi aeroportul din Bacău), lucrează timp de un an în sistem privat prin intermediul „Kugi Costescu Consultants Limited”, la Londra. Conform biografiei oficiale, în această perioadă Costescu ţine diverse prelegeri pentru invitaţi în cadrul „London Business School” şi „Summer Business School Romania”. Este şi perioada în care Costescu îşi face din nou simţită prezenţa în România, în mod special în calitate de invitat la postul TV românesc Money Channel – Sibiu, în cadrul unor emisiuni dedicate crizei financiare. În paralel apare pe ecrane şi austriaca Verena Kugi, devenită între timp doamna Costescu.

JP Morgan şi „Balena de la Londra”

Sătul probabil de activităţile private, consultantul Manuel Costescu se angajează în 2010 la sucursala din Londra a băncii americane de investiţii JP Morgan, pe poziţia de Director Executiv pentru administrarea „portofoliului de clienţi din sectorul public european”. Este vorba de departamentul care se ocupă de afacerile JP Morgan în relaţie cu diverse entităţi publice din Europa, în mod special guverne care primesc finanţare sau realizează investiţii prin intermediul băncii americane.

Doi ani mai târziu, în Aprilie 2012, sucursala londoneză a JP Morgan era zguduită de o anchetă de mari proporţii deschisă şi coordonată de patru instituţii: Comisia pentru valori mobiliare din SUA, Oficiul pentru controlul monedei, Rezerva Federală şi Autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie. Dosarul a fost denumit „Balena de la Londra” şi se referă la biroul de investiţii al JP Morgan Londra (acolo unde lucra şi consultantul Costescu). Biroul a cauzat pierderi uriaşe băncii, în urma unor tranzacţii pe piaţa derivatelor, paguba fiind estimată la 6 miliarde de dolari.

În cadrul anchetelor, banca a recunoscut că a încălcat mai multe legi federale privind piaţa de capital, inclusiv cu privire la informarea corectă a investitorilor şi autorităţilor. Într-un final, JP Morgan s-a înţeles cu anchetatorii să plătească o amendă de 920 de milioane de dolari. Un an mai târziu, la nivelul lui 2013, acest incident se afla şi în atenţia Biroul Federal de Investigaţii (FBI).

Revenirea lui Costescu sub umbrela lui Cioloş, prim-ministrul “bruxellez”

manuel-costescu-si-ciolosDe la JP Morgan Londra, consultantul ajuns executiv este adus în ţară de premierul Dacian Cioloş şi numit, pe 8 Februarie 2016, în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat din subordinea Secretariatului General al Guvernului. După 5 luni de zile, timp în care nu cunoaştem exact cu ce anume şi-a umplut agenda de funcţionar, Manuel Costescu este mutat, pe 24 Iunie, la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, tot pe poziţia de secretar de stat. Din momentul numirii şi până în luna Octombrie, nici aici nu s-a auzit nimic despre activitatea omului cu 10 ani de studii la Boston. A reuşit să nu se facă remarcat până în luna Octombrie, atunci când a fost acuzat de sabotarea participării producătorilor români de alimente la cel mai mare târg de specialitate organizat la Paris.

Chixul de la Paris şi primul loc pe lista USR pentru diaspora

Episodul administrativ cu pricina surprinde momentul tragic în care antreprenorii români au fost lăsaţi de izbelişte în faţa Salonului Internaţional Agroalimentar de la Paris (SIAL), deoarece secretarul de stat Costescu n-a reuşit să se ocupe de organizare. Conform „FLUX 24”, Manuel Costescu şi-a neglijat sarcinile de serviciu, deoarece era foarte preocupat să-şi negocieze candidatura pe listele formaţiunii politice USR. Lăsaţi fără standuri chiar în ziua deschiderii târgului, reprezentanţii firmelor româneşti au fost nevoiţi să bată cale întoarsă de la Paris, deoarece nu au avut unde şi cum să-şi mai expună mărfurile. În schimb, Uniunea Salvaţi România s-a gândit că este oportun să-l pună pe Costescu în prima poziţie pe lista de candidaţi pentru diaspora, la Camera Deputaţilor. Pe 12 octombrie 2016, Costescu a demisionat din guvern, pentru a se dedica noii sale teme, aceea de candidat pe listele unui partid care vrea să salveze România.

 

Comments

comments

Exclusiv

Primarul Mangaliei, proiect de concesiune fără licitație în favoarea lui Mohammad Murad. Teren limitrof plajei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Deranj mare la Mangalia. Primarul localității vrea să concesioneze fără licitație publică un teren limitrof plajei din Olimp către o societate de turism a omului de afaceri Mohammad Murad, proprietarul lanțului Phoenicia. În acest sens, edilul a inițiat un proiect de hotărâre, care va intra mâine la vot în ședința ordinară a Consiliului Local. La mapa consilierilor au ajuns referatele specifice unei astfel de inițiative, în care funcționarii subordonați primarului și secretarul unității administrativ-teritoriale dau asigurări că proiectul este perfect legal și pe deplin oportun. Cu toate acestea, consilierii din comisia de urbanism au o altă părere, care se vede în votul exprimat la avizarea proiectului. Această structură formată din cinci membri a dat aviz nefavorabil, după ce doi consilieri au votat pentru, iar ceilalți trei s-au abținut sau au votat împotrivă.

Societatea lui Mohammad Murad, Pheonicia Expres SRL, cea care ar urma să beneficieze de acest proiect de concesionare directă, deține în stațiunea Olimp complexul hotelier Amfiteatru-Belvedere, pe care l-a cumpărat în anul 2016. Prin trei adrese oficiale, din 12 iulie 2018, 31 ianuarie 2019 și 19 martie 2019, Phoenicia Estival a cerut autorității locale din Mangalia să-i concesioneze direct două loturi de teren din vecinătatea complexului hotelier Amfiteatru – Belvedere. În primul rând, este vorba de un lot de 527 de metri pătrați, pe care se află treptele utilizate pentru coborârea din complexul hotelier spre plajă. În al doilea rând, este vorba de un lot de 2052 de metri pătrați care face corp comun cu plaja din Olimp. Potrivit actelor de urbanism din anii 2000, terenul din urmă aparține domeniului privat al Municipiului Mangalia, inventariat ca teren neproductiv limitrof plajei. O societate de evaluarea a întocmit în favoarea Pheonicia Estival un raport de evaluare a celor două suprafețe de teren, însumând 2579 mp.

Demersurile societății lui Murad au avut ecou la primarul Radu Cristian, care a emis certificat de urbanism, iar mai apoi a inițiat proiectul care va intra mâine în deliberarea Consiliului Local. De altfel, proiectul de hotărâre se referă exact la însușirea raportului de evaluare, mai sus pomenit, urmat de concesionarea directă, fără licitație publică, a terenului, la valoarea de 14.183 de euro plus TVA pe an.

Legea permite concesionarea directă, fără licitație publică, a terenurilor, doar pentru extinderea construcțiilor existente. Primarul, secretarul și funcționarii Primăriei spun, în documentele oficiale, că proiectul este perfect legal. După cum am afirmat mai sus, însă, o parte din consilierii comisiei de urbanism au avizat nefavorabil. Consilierul Neculai Tănasă, unul din membrii comisiei de urbanism, a declarat pentru Ordinea.Ro că s-a abținut de la vot ”pentru că nu este legală extinderea la proprietate peste un drum. Extindere la proprietate o faci când terenul e lipit de terenul proprietate. Dar între proprietate și terenul respectiv e o stradă care se numește Faleza Olimp. Nu poți să treci peste strada aceea. Atâta tot. Eu nu am nimic cu nimeni. Pe mine nu mă afectează cu nimic.”.

În mod bizar, existența străzii nu este menționată în certificatul de urbanism semnat de primarul Radu Cristian. Am încercat să obținem puncte de vedere de la Mohammad Murad și de la Primăria Mangalia, însă acest lucru nu a fost posibil. În situația în care cele două părți vor exprima un punct de vedere, ne angajăm să-l dăm publicității.

Download (PDF, 386KB)

P.S. În ședința de consiliu de la Mangalia se discută și alte proiecte patrimoniale, respectiv concesionarea fără licitație publică a unui teren din Neptun către Mistral Grup SRL, vânzarea unor terenuri către societatea Bia Mary SRL sau trecerea unor terenuri cu suprafață mare din domeniul public în domeniul privat al localității.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Năvodari și-a însușit terenuri de la stat de peste un miliard de euro

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Radu Mazăre, condamnat recent pentru retrocedarea ilegală a unui milion de metri pătrați de teren în Constanța și Mamaia, este copil mic pe lângă gașca infracțională a fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei. La Năvodari, primăria localității și-a însușit, nu un milion de metri pătrați de teren, ci peste trei milioane și jumătate. Mai exact este vorba de 3.648.500 de metri pătrați, cu o valoare de circulație de peste un miliard de euro. Această suprafață imensă a fost inclusă, pe etape, în proprietatea localității prin fraudă la lege. Cel puțin așa susține Ministerul Finanțelor Publice într-un înscris oficial depus la Tribunalul Constanța, în dosarul în care statul român revendică, deocamdată, zona de protecție a lacului Siutghiol.

Au dat hotărâri ca să fure statul

Procesul la care ne-am referit mai sus este unul din cele mai importante din ultima vreme. Acesta a început în anul 2018, la scurt timp după ce Curtea de Conturi a României a descoperit mai multe haiducii ale fostului primar penal Nicolae Matei. Haiducii au fost multe. Dar cea mai gravă se referă tocmai la intabularea terenurilor de stat de la Siutghiol în proprietatea localității, procedură urmată, în mare parte, de vânzarea unor suprafețe către diverse firme și persoane.

În cadrul procesului, care vizează zona de protecție a Lacului Siutghiol, Ministerul Finanțelor a invocat nelegalitatea a opt hotărâri ale Consiliului Local Năvodari inițiate de Nicolae Matei și a unei hotărâri mai vechi, din anul 2003.

Prin acestea – afirmă Ministerul Finanțelor Publice – ”domeniul public al statului român a fost inclus în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, respectiv privat al Orașului Năvodari, prin schimbarea nelegală a regimului juridic și în absența unui act normativ translativ de proprietate”.

Domeniul statului este domeniul nostru, al tuturor

Înainte de a trece în revistă argumentele și dovezile Ministerului Finanțelor Publice, trebuie să spunem că domeniul public al statului este, în fapt, un loc deschis întregului public din România. În această categorie intră marea, plajele, falezele, lacurile naturale cu zonele lor de protecție, terenurile câștigate din mare sau din lacurile naturale, rezervațiile naturale, zonele împădurite (cu excepția celor retrocedate). În România, nu există terenuri ale nimănui. Însă aceste terenuri ale statului pentru unii par ale nimănui, pentru că sunt neîmprejmuite și lăsate libere pentru accesul publicului. Când cineva fură terenul statului, fură, de fapt, terenul nostru al tuturor.

Un furt din avutul colectiv al țării

Un astfel de teren care era al statului, adică al nostru al tuturor, a fost malul lacului Siutghiol. Între timp, malul lacului a încetat să mai fie al nostru al tuturor, ajungând să fie doar al unora, care l-au cumpărat de la găștile administrative locale, după ce acestea au cucerit proprietatea din pix.

Cum s-a întâmplat acest furt în dauna avutului colectiv al țării înțelegem din poziția exprimată de Ministerul Finanțelor Publice în cadrul procesului la care am făcut referire. Ministerul spune că administrația locală din Năvodari a adoptat hotărâri pe bandă rulantă, prin care și-a majorat progresiv inventarul cu terenurile de stat.

Un tabel ordinar în excel

Ce este acest inventar? Este un tabel făcut în excel. Un tabel ordinar, pe care îl poate desena oricine are acces la un computer. Matei și camarila lui, având acces la computer, au trecut în acest tabel și terenurile de pe malul lacului, care aparțineau de drept statului român.

Mai departe, fostul primar s-a dus cu tabelul în fața Consiliului Local Năvodari. Acolo erau în majoritate exact colegii săi de partid, mulți dintre ei tâmplari, sudori și lăcătuși lipsiți de cea mai elementară educație juridică. Normal că au aprobat inventarul, că doar nu erau să se certe cu șeful lor!

Văzând că merge treaba, Matei a repetat schema de încă 7 ori. Și așa, bucată cu bucată, tot malul lacului a fost trecut fraudulos în proprietatea localității, fără niciun drept, fără a se plăti un leu pentru aceste bunuri oricum inalienabile și fără a exista vreun act de dobândire a proprietății.

Isprava unui comunist de la Cadastru

La capătul acestui circuit fraudulos, fostul primar s-a dus la OCPI să intabuleze terenurile furate de la stat. Printr-o coincidență fericită pentru el, această instituție cheie era condusă atunci de un comunist din Năvodari. Ne-am referit aici la un fost primar comunist al localității, pe numele său Stere Sponte. Care mai era și consilier local, ridicând din degete la aceste hoții ordinare. Și care mai era și cetățean de onoare, făcut chiar de consiliul din care făcea parte.

Pe fondul acestei coincidențe nefericite, OCPI-ul a violat legea și regulamentele interne, intabulând terenurile de stat în proprietatea Orașului Năvodari, pe baza tabelului ordinar făcut în excel. Tot cu un tabel ordinar făcut în excel a pus Primăria Năvodari mâna și pe terenul Taberei de Copii, care a fost și este proprietate de stat, dată în folosința sindicatelor. Hotărârile prin care s-au furat aceste terenuri de stat nu aveau viza de legalitate a Prefecturii, care era obligatorie. Oamenii muncii de la OCPI s-au făcut că nu știu legea și au aprobat intabulările fără viză de legalitate. Niciun jurist din subordinea comunistului nu a văzut că situația era penală. Culmea, peste ani, un jurist de la această instituție avea să ajungă chiar prim-procuror al Parchetului Judecătoriei Constanța, remarcându-se tocmai printr-o spălare incredibilă a răspunderii penale a fostului primar Nicolae Matei.

Linia roșie

Încă din acțiunea introductivă, statul român a spus că ar fi vorbă de o furăciune de 65.260 de metri pătrați reprezentând fâșia de protecție a lacului, plus suprafețele câștigate din lac prin îndiguire/lucrări hidrotehnice, pentru care s-a cerut măsurarea pe calea unei expertize pe fondul procesului. Ministerul a depus un plan de situație care arată limita naturală a proprietății publice, așa cum era încă din 1978, și cât a dat iama Primăria Năvodari în terenul statului.

În planul de situație de mai sus, linia albastră reprezintă conturul proprietății de stat încă din anul 1978. Linia roșie reprezintă conturul actual al lacului. Zona dintre cele două linii a fost asanată în timp. Prin asanare, s-a schimbat înfățișarea terenului, care apare acum ca uscat, deși înainte era acoperit de apă, mlaștină și stuf. Însă e limpede că vorbim de același teren cu aceleași coordonate cadastrale. Asanarea, îndiguirea sau consolidarea unei suprafețe din cuveta unui lac natural nu schimbă regimul proprietății asupra terenului. Așa scrie, negru pe alb, în lege, și așa este cât se poate de logic. Până la urmă, dacă ai o groapă pe un teren și o astupi cu pământ, nu înseamnă că s-a creat un teren nou. E același teren, care înainte avea groapă, iar acum nu mai are groapă. În consecință, tot acest teren, pe care înainte băltea lacul, iar acum nu mai băltește, pentru că s-a asanat, este tot al statului, chiar dacă Primăria Năvodari l-a acaparat în timp și l-a vândut unor șmecheri.

Toate furăciunile de terenuri la un loc: peste un miliard de euro

Fenomenul furtului de terenuri de la stat are dimensiuni de-a dreptul colosale. Astfel, Ministerul atrage atenția că UAT Năvodari avea în proprietate, la nivelul anilor 90 o suprafață de 6.912,15 hectare. La 31 decembrie 2016, așa cum a constat Curtea de Conturi, această proprietate s-a majorat la 7.277 de hectare. Vorbim de o diferență de 364,85 de hectare, în mare parte acaparată prin fraudă la lege. 364,85 de hectare înseamnă 3.648.500 de metri pătrați. Terenul are o valoare de circulație de peste un miliard de euro.

Avocata lui Matei se încurcă în minciuni

La termenul de judecată la care s-au luat în discuție aceste date ale problemei, avocata Primăriei Năvodari, care l-a reprezentat în numeroase procese chiar pe fostul primar Nicolae Matei, a încercat din răsputeri să pună capac excepției de nelegalitate în privința hotărârilor de inventariere abuzivă. În primul rând, aceasta a cerut administrarea unei expertize tehnice pentru lămurirea excepției, expertiză care oricum s-a cerut de către Minister și s-a aprobat deja pe fondul cauzei. În al doilea rând, a cerut instanței să nu țină cont de o notă pe care a depus-o, într-un alt dosar, în care Primăria Năvodari contestă raportul Curții de Conturi de la care a pornit întreaga situație. În acel dosar, Primăria a recunoscut că zona de protecție a lacului, adică terenul statului, se suprapune peste proprietatea Orașului Năvodari. În procesul de față, în care statul își revendică terenul furat de Primărie, avocata n-a mai vrut să recunoască nicio suprapunere și a cerut vehement să nu se țină cont de recunoașterea anterioară. Sunt dosare diferite și notele dintr-un dosar nu pot fi folosite în alt dosar – a motivat avocata. Păi sigur că da, e o chestie normală și avocățească să-i spui unui judecător că zăpada e albă, iar altuia că e neagră. Că doar sunt judecători diferiți. Instanța a rămas în pronunțare în privința ilegalității hotărârilor de inventariere. Procesul va continua indiferent de ce soluție va fi adoptată relativ la execepția de nelegalitate.

Ultima frontieră

Menționăm că am participat în rândul publicului interesat la toate termenele acestui proces și vom continua să o facem și pe viitor, deoarece tunurile imobiliare ale fostului primar au fost date în dauna statului, adică a noastră a tuturor. Cumva trebuie să se spargă și acest puroi, chiar dacă mai există încă organe ale statului, în speță parchetele locale, care au lungit cu anii și au mușamalizat o parte din furturile găștilor administrative de la Năvodari.

Din perspectiva noastră este revoltător, de pildă, faptul că hotărârea de Consiliu din 2011, prin care gașca fostului primar a inventariat terenul de stat de sub Tabăra de Copii, a fost anulată abia în 2018. Situația nu este restabilită nici acum, existând presiuni incredibile pentru a nu se vedea exact circuitele de înstrăinare a terenurilor către așa-ziși ”cumpărători de bună credință”. Furturile de la Siutghiol, care completează acest tablou de tip mafiot, au fost semnalate de ani de zile parchetelor locale. Dosarele zac. Tocmai de aceea vă vom ține la curent cu evoluția dosarului civil, pentru că, la fel ca la tabără, aici a rămas ultima frontieră pe care statul își poate apăra interesele lui și ale noastre ale tuturor. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Experții judiciari au Dumnezeul lor. Abuz cu consecințe deosebit de grave – doi ani cu suspendare

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Experții judiciari au un rol cheie în înfăptuirea actului de justiție. Opinia lor, materializată sub forma raportului de expertiză, este considerată rezultatul obiectiv al unei cercetări științifice. Din acest motiv, în 95% din procesele din România, opinia expertului conduce la stabilirea adevărului judiciar. Se întâmplă așa, uneori, chiar și când opinia în cauză este total neștiințifică și falsă cu totul.

Am scris în repetate rânduri în Ordinea.Ro despre doi experți judiciari implicați în atestarea unor împrejurări false. Expertizele lor au condus la pronunțarea unor hotărâri judecătorești care încalcă în mod vădit legea. I-am numit aici pe Florin Dumitrescu și pe Tudorel Vizireanu. Într-un stat cu o justiție funcțională, cei doi ar fi ajuns de mult la închisoare, iar soluțiile denaturate de prestațiile lor aiuritoare ar fi fost îndreptate ca o consecință a supremației dreptului. În justiția nu tocmai funcțională din România, nu li s-a întâmplat aproape nimic. Cu chiu cu vai, Dumitrescu și-a luat în februarie anul acesta o condamnare, cam în bătaie de joc, la numai doi ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Vorbim de consecințe în valoare de peste 20 de milioane de euro, sancționate mai blând decât o înșelăciune de doi lei. Celălalt artist în opinii aiuritoare, Tudorel Vizireanu, a scăpat basma curată, fără să i se atingă un fir de păr, după un abuz cu consecințe tot de vreo 20 milioane de euro. Se pare că experții judiciari au un Dumnezeu al lor, care îi protejează de o răspundere reală.

Cazul Vizireanu

Tudorel Vizireanu este brăilean. Cu toate acestea, în anul 2007, s-a insinuat la Constanța, ca expert neutru numit într-un proces de fond funciar coordonat de una din cele mai controversate judecătoare din Constanța. Am numit-o mai sus pe Corina Eugenia Jianu, actualmente exclusă din magistratură și inculpată pentru că vindea pe șpagă hotărâri judecătorești în avantajul găștii infracționale a fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei. Procesul în care a fost  adus Vizireanu ca expert se judeca între două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti și comisiile de fond funciar de la nivelul Primăriei Lumina și Prefecturii Constanța. Bătrânele revendicau un teren de 20 de hectare din localitatea Sibioara, comuna Lumina, care ar fi aparținut bunicului lor înainte de venirea comuniștilor. Ele nu aveau acte ulterioare anului 1945 și nici martori pe cele patru laturi ale proprietății. Cu alte cuvinte, nu aveau dovezile cerute de lege. Încălcând legea, Jianu le-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare. Mai departe, aceasta l-a numit pe expertul din Brăila, Tudorel Vizireanu, să verifice dacă amplasamentul solicitat de bătrâne, în baza unei hărți din 1894, ar fi liber în vederea retrocedării.

Cariera Sibioara, retrocedată în ipoteza falsă a expertului că ar fi teren liber

Vizireanu a făcut expertiza pe baza hărții datând din secolul al XIX-lea (vezi aici raportul mincinos). Acesta nu și-a făcut un minim scrupul profesional să ceară detalii de la Oficiul de Cadastru despre regimul și coordonatele terenurilor din zonă. După ce a mâzgălit amplasamentul copiat din harta seculară, brăileanul a consemnat că terenul în litigiu ar fi liber și tocmai bun de retrocedat. În realitate, terenul era ocupat de o carieră de piatră a societății Somaco Construct SRL Constanța, fiind interzisă retrocedarea sa prin lege (articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000). Compania minieră fusese cumpărată cu patru milioane de euro în anul 2005 de antreprenorul constănțean Grigore Comănescu. Vorbim aici de cea mai bună carieră de piatră din Dobrogea. Valoarea ei actualizată ajunge acum la 20 de milioane de euro.

Pe baza falsului epocal al lui Vizireanu, în cele din urmă cariera a fost retrocedată prin fraudă la lege. Avocatul bătrânelor, marele specialist în retrocedări bizare, Ionel Hașotti, a declarat în fața instanței de judecată că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră” pe terenul revendicat. Desigur, dovada nu exista, deoarece expertul, care trebuia să ceară date de la Cadastru și de la Agenția Națională de Resurse Minerale, n-a cerut nimic. Fiind din Brăila, nici nu auzise de cariera de care în Dobrogea știe cam toată lumea. Compania minieră nu a fost citată în proces, că pe atunci se purtau astfel de golănii ordinare.   

După ani de judecată în civil, compania minieră țepuită prin această manevră ticăloasă a înțeles să formuleze o plângere penală împotriva făptașilor. Un procuror care nu s-a remarcat cu absolut nimic până acum a clasat dosarul penal. Relativ la expert, procurorul a considerat că fapta acestuia poate fi încadrată la fals intelectual, care era deja prescris la momentul sesizării. Slujbașul Ministerului Public nu a abordat situația din perspectiva abuzului în serviciu cu consecințe deosebit de grave și nici nu s-a simțit dator să ceară judecătorului să anuleze raportul rezultat dintr-o infracțiune chiar și prescrisă.  

Cazul Dumitrescu

Celălalt expert la care ne-am referit mai sus s-a evidențiat printr-o potlogărie similară. Vorbim de două procese judecate tot de controversata Eugenia Corina Jianu, prin care s-a retrocedat ilegal un teren de 19 hectare pe malul lacului Siutghiol, vizavi de complexul comercial Tom-Carrefour din Constanța. Un teren cu un potențial imobiliar uriaș, evaluat în anul 2011 la peste 20 de milioane de euro! Beneficiara ilegalităților din acest caz se numește Zoea Rădulescu. Aceasta este o apropiată a fostului președinte al României, Emil Constantinescu, iar în perioada țărănistă a deținut o funcție importantă în Guvern.

Zoea Rădulescu s-a născut în comuna Mihail Kogălniceanu. Părinții ei au avut în localitate, pe drumul Cogealacului, două bucăți de teren, care însumau 19 hectare. Această suprafață a fost confiscată de stat în vederea cooperativizării, ulterior anului 1945. După revoluție, femeia avea dreptul teoretic de a primi cele 19 hectare de teren de la stat. Numai că toată zona agricolă de la Mihail Kogălniceanu până la Constanța era înglobată într-o societate de stat, Ceres SA, constituită pe structura unui fost IAS comunist. Terenurile lucrate de fostele IAS-uri au fost exceptate de la retrocedare, conform prevederilor inițiale ale Legii 18/1991 a fondului funciar. Ca urmare, persoanele îndreptățite la restituirea terenurilor au primit acțiuni. Exact în această situație se afla și Zoea Rădulescu.

După 1996, politica de protejare a fostelor IAS-uri a fost desființată de regimul de dreapta al președintelui Emil Constantinescu.  Astfel, acționarii au fost transformați în ”locatori”, iar din 1998 li s-a deschis drumul spre retrocedarea terenurilor. Ca urmare a acestei reforme, fostele IAS-uri au predat terenurile către comisiile locale de fond funciar, care le-au restituit persoanelor îndreptățite. La începutul acestei evoluții, mai exact în 1998, Zoea Rădulescu a obținut o adresă de la Ceres SA, în care societatea își exprima, fără niciun drept și fără nicio valoare, acordul ca femeia să primească teren în sola A 510 din Constanța, pe malul lacului Siutghiol, vizavi de actualul centru comercial Tom-Carrefour. Terenul era inclus încă din 1997 în intravilanul municipiului Constanța, însă avea funcțiune agricolă. Reamintim că moștenirea femeii se afla în Mihail Kogălniceanu, într-o tarla pe drumul Cogealacului.

Manevra nu a produs efecte din prima. Astfel, în anul 2000, Zoea Rădulescu a primit un teren în comuna ei natală, într-o solă care purta, în mod bizar, tot indicativul A 510, ca și aceea de la Siutghiol, din intravilanul Constanței. Mai mult, primarul localității a omis să menționeze în acte vecinătățile exacte ale amplasamentului. Pe fondul acestor bizarerii, Zoea Rădulescu s-a adresat justiției. Vorbim aici de două procese judecate deopotrivă de controversata Corina Eugenia Jianu. În 2008, fosta judecătoare a anulat titlurile de proprietate ale constănțenilor (vezi aici hotararea judecătorească). Apoi, în 2010, în al doilea proces, a obligat Comisia Locală Constanța să emită titlu de proprietate pentru Zoea Rădulescu asupra terenului extrem de valoros de pe malul lacului Siutghiol (vezi aici a doua hotărâre judecătorească). În acest fel, amplasamentul la care era îndreptățită Zoea a fost mutat de la Kogălniceanu la Constanța.

În ambele procese, un rol decisiv l-a avut un raport întocmit de expertul Florin Dumitrescu. Acesta a atestat enormitatea că terenul primit de Zoea Rădulescu de la Comisia Locală din Kogălniceanu era același cu terenul din Constanța, de pe malul lacului Siutghiol, de vizavi de Carrefour. Fără abuzul lui Dumitrescu, nici măcar controversata Jianu nu ar fi avut cum să-și ambaleze propriul abuz.

Doi ani de închisoare cu suspendare

În 2016, Florin Dumitrescu a fost trimis în judecată de Parchetul Curții de Apel Constanța. Fapta sa, perfect similară cu aceea comisă de expertul din cazul retrocedării ilegale a carierei Sibioara, nu a fost încadrată la fals intelectual, cum s-a mușamalizat în cazul Sibioara, ci direct la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Pe 20 februarie 2019, Dumitrescu a fost condamnat, cam în bătaie de joc, la doi ani de închisoare cu suspendare. Înscrisul rezultat din infracțiune a fost anulat de instanță. La fel și efectele sale. Nemulțumit de pedeapsa extrem de blândă, expertul a declarat apel. Dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel Constanța, care a stabilit un prim termen în calea de atac pe 23 mai 2019. Cu ceva șanse, Dumitrescu ar putea să scape de condamnare. Așa cum spuneam, experții judiciari au Dumnezeul lor, care face minuni și-i ferește de răspunderea penală.

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

Procurorul care a rezolvat acest caz nu s-a atins de fosta judecătoare Eugenia Corina Jianu, neavând competențe după calitatea persoanei. Pe de altă parte, același procuror a instrumentat în aceeași perioadă și un dosar referitor la retrocedarea de la Sibioara, însă acolo nu a avut interesul să vadă fapta expertului. Diferența de conduită a procurorului în cele două cazuri este de tipul ”pentru unii mumă, pentru alții ciumă”. E lăudabil că pentru necazul persoanei fizice Gigi Alexa s-a găsit soluția de a se desființa raportul fals și mincinos. Însă este strigător la cer că un alt raport, la fel de fals și mincinos, a fost trecut cu vederea în cazul carierei de la Sibioara. Or, la carieră, nu vorbim de o persoană fizică, ci de un grup de firme, Somaco Construct – Comprest Util, cu peste 500 de salariați, persoane fizice. Cu ăștia ce facem, domnilor procurori? Îi lăsăm pradă infractorilor cu gulere albe?

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: