Connect with us

Exclusiv

Drumul tehnocratului Costescu: de la liceul lui Iohannis la Ministerul Economiei, via JP Morgan

Dragoş Ionescu

Publicat

la

Săptămâna trecută, pe FaceBook, toată lumea se întreba cum de tânărul corporatist tehnocrat Manuel Costescu, absolvent al şcolilor Harvard, a reuşit să încurce o acţiune de promovare a Ministerului Economiei. Aşezat de premierul Cioloş, din vara trecută, în fotoliul de secretar de stat, Costescu a fost acuzat de colegii din minister (pe surse) că şi-a uitat atribuţiile din fişa postului. Corporatistul a reuşit practic să-i facă pe reprezentanţii firmelor româneşti să se întoarcă ruşinaţi din inima Europei, de la Paris, după ce i-a lăsat fără standurile adecvate pe care aceştia să-şi poată prezenta mărfurile în cadrul SIAL 2016. După eşecul de la Paris, corporatistul a încetat să mai fie membru al guvernului tehnocrat. Mai nou, acesta salvează România de pe listele partidului care ne îndeamnă să votăm, că avem, în sfârşit, cu cine. Pornind de la acest caz particular, merită să încercăm realizarea unui portret al personajului principal, dar şi schiţa cauzelor eşecului românesc sub presiunea ideologiei corporatiste.

Elev la liceul lui Iohannis

Costescu s-a născut în 1977 în Republica Socialistă România, la Sibiu. După schimbarea de regim, din 1989, urmează cursurile liceului „Samuel von Brukenthal” din oraşul natal, cu predare în limba germană, la profilul matematică-fizică. Coincidenţă sau nu, în perioada respectivă, la Brukenthal, fizica era predată şi de profesorul Klaus Werner Iohannis (1983-1998), membru al Forumului Democrat al Germanilor (FDGR), devenit preşedinte al României în anul 2015. Patru ani mai târziu, la vârsta majoratului, tânărul absolvent de liceu părăseşte România fiind „acceptat” la Universitatea Brandeis din Boston – instituţie privată de învăţământ finanţată de „Jewish Community”, axată în mod deosebit în atragerea studenţilor străini pentru care şi-a dezvoltat o secţie specială.

10 ani de studii la Boston. Trei şcoli de guvernare

Chiar dacă Brandeis se află abia pe locul 34 în topul universităţilor americane, este totuşi interesant cum a reuşit Costescu să obţină accesul la sistemul de învăţământ american, într-o perioadă în care, pentru un român, şi viza de turist pentru Statele Unite constituia o mare problemă (1995). În orice caz, nu ştim cum a fost admis la Brandeis, pentru că acest aspect lipseşte din biografia fostului secretarului de stat, actualmente candidat pe lista USR. Cert este că, după 4 ani de studii economice, Costescu nu se mulţumeşte cu o singură diplomă şi se înscrie la „Kennedy School of Government” care funcţiona în cadrul Universităţii Harvard, unde studiază “dezvoltarea internaţională”.  În paralel, din 2003, se înscrie şi la „Sloan School of Management” din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde studiază până în Iunie 2005.

Rezultă că tânărul nostru şi-a petrecut 10 ani din viaţă pe băncile a 3 şcoli de „guvernare”. Nu cunoaştem desigur sursa de finanţare a studiilor sau cum a trăit Costescu 10 ani la pregătire intensă în America, pentru că şi acest aspect lipseşte din CV-ul servit publicului.

Prima temă: Aeroportul din Bacău

costescu-bacau

Până la acest punct, lucrurile par să fie destul de clare. Totuşi, în biografia neoficială a viitorului secretar de stat tehnocrat apare un mic amănunt care poate colora tabloul de PR atent construit. Astfel, în anul 2003 (atunci când studia la Harvard), numele studentului Manuel Costescu apare într-un material de presă realizat de publicaţia „Ziarul de Iaşi” în care se precizează:

„Verena Kugi, 26 de ani, şi Manuel Costescu, 27 de ani, sunt doi tineri specialişti veniţi de la Universitatea Harvard să rentabilizeze Aeroportul din Bacău.”.

Cum au ajuns cei doi să se ocupe de acest proiect de interes naţional ne lămureşte tot sursa citată: prin omul de afaceri american de origine română Dan Dimăncescu.

„Întâmplarea a făcut ca Dan Dimăncescu să îl cunoască pe prefectul de Bacău, Radu Cătălin Mardare, care s-a oferit să-i găzduiască pe specialiştii americani şi să le pună la dispoziţie datele de care au avut nevoie. După ce au lucrat câteva zile în Bacău, tinerii au fost invitaţi de prefectul Mardare să revină” – scria „Ziarul de Iaşi”.

Cu alte cuvinte Dimăncescu a intervenit pe lângă reprezentantul guvernului în teritoriu ca tinerii studenţi, prezentaţi presei drept „americani” (chiar dacă în realitate era vorba de austriaca Verena Kugi şi de românul Manuel Costescu), să fie îngrijiţi şi susţinuţi chiar de instituţia prefectului din Bacău şi să prezinte autorităţilor locale un plan de rentabilizare a aeroportului. Nici acest aspect nu apare menţionat în biografia lui Costescu şi nici rezultatele „studiului de fezabilitate” nu ne sunt cunoscute.

Costescu era consultant la o companiei din vecinătatea Consulatului Român din Boston

Perioada coincide totuşi cu momentul în care, pe lângă şcolile înalte, Costescu se angajase la firma de consultanţă “The Brattle Group” cu sediul tot în Massachusetts, Piaţa Harvard, acolo unde funcţionează şi Consulatul Onorific al României din Boston. Putem spune că aceste informaţii pun în lumină, măcar parţial, două aspecte: sursele de venit ale tănârului student, dar şi faptul că, cel mai probabil, preocuparea legată de aeroportul din Bacău a fost o temă primită de la „Brattle Group” unde presta în calitate de „consultant”. Fondat în 1990, un an istoric fără îndoială, Grupul Brattle se bucură de o clientelă specială alcătuită din corporaţii internaţionale, mari firme de avocatură şi guverne din întreaga lume, pentru care realizează, cu ajutorul celor peste 300 de angajaţi, consultanţă în chestiuni sensibile, aşa cum sunt sectorul energetic, financiar, gaze naturale şi petrol, telecomunicaţii, sănătate şi mass-media.

Omul nostru de la Boston şi studentul Costescu

Interesant este faptul că, pe lângă afaceri, Dan Dimăncescu (cel care intervenise pentru Costescu pe lângă prefectul din Bacău) ocupă de ani de zile, coincidenţă sau nu, funcţia de Consul onorific al României la Boston. Tot la Boston şi-a desăvârşit studiile şi Manuel Costescu, pe atunci o tânără speranţă a „dezvoltării internaţionale”. Dimăncescu se trage dintr-o familie cu tradiţie în sfera diplomatică. Este fiul lui Dimitrie Dimăncescu, fost diplomat la legaţia României din Washington şi mai târziu la Londra. Dimitre Dimăncescu a făcut parte şi din delegaţia României pentru negocierile de pace de la Paris, din 1946, de după încheierea celui de-al doilea Război Mondial. În timpul războiului, în perioada 1942-1944, sub comanda generalului Emil Pălăngeanu, bătrânul Dimăncescu a coordonat Centrul de la Breaza al organizaţiei paramilitare „Munca Tineretului Român” (MTR), având ca sursă de inspiraţie mişcarea germană „Reichsarbeitsdienst” (RAD) din anii 1934-1945 (perioada nazistă).

La finalul lui 2014, Dan Dimăncescu devine cofondator al asociaţiei de prietenie româno-americană ALIANŢA, alături de nume sonore precum Mark Gitenstein (ambasador al Americii la Bucureşti, 2009-2012), James Rosapepe (ambasador al Americii la Bucureşti, 1998-2001) şi soţia sa Sheilah Kast Rosapepe, jurnalist CNN şi ABC.

alianta-1

Fondatorii ALIANŢA susţin că asociaţia este o continuare a „The Society of Friends of Romania” înfiinţată în 1920 sub înaltul patronaj al Reginei Maria a României. Începând de anul acesta, în cadrul Alianţa a fost cooptat şi George Maior, fost şef al SRI-ului, actualmente ambasador al României la Washington.

Costescu a părăsit „McKinsey & Company” chiar în timpul scandalului

Revenind pe axa timpului, în anul 2005, consultantul Costescu pleacă de la „The Brattle Group” pentru a se angaja la „McKinsey & Company”, o societate specializată tot în consultanţă pentru instituţii private şi publice. Costescu a deţinut aici poziţia de „engagement manager” (EM), adică omul preocupat de livrarea serviciilor, dar care priveşte problema derulării relaţiilor comerciale din perspectiva clientului. Acest job este specific companiilor mari de consultanţă, iar McKinsey avea atunci nu mai puţin de 11.000 de angajaţi. În 2009, această companie a fost subiectul unui mare scandal în Statele Unite, când mai mulţi angajaţi au fost acuzaţi de autorităţi că ar fi traficat informaţii importante (insider trading) în favoarea miliardarului Raj Rajaratnam, proprietarul fondului de investiţii „The Galleon Group”.

Costescu nu intră în această discuţie, dar totuşi, exact în 2009, atunci când a explodat scandalul, tânărul consultant român a părăsit „McKinsey & Company” şi, împreună cu vechea sa parteneră, Verena Kugi (alături de care studiase şi aeroportul din Bacău), lucrează timp de un an în sistem privat prin intermediul „Kugi Costescu Consultants Limited”, la Londra. Conform biografiei oficiale, în această perioadă Costescu ţine diverse prelegeri pentru invitaţi în cadrul „London Business School” şi „Summer Business School Romania”. Este şi perioada în care Costescu îşi face din nou simţită prezenţa în România, în mod special în calitate de invitat la postul TV românesc Money Channel – Sibiu, în cadrul unor emisiuni dedicate crizei financiare. În paralel apare pe ecrane şi austriaca Verena Kugi, devenită între timp doamna Costescu.

JP Morgan şi „Balena de la Londra”

Sătul probabil de activităţile private, consultantul Manuel Costescu se angajează în 2010 la sucursala din Londra a băncii americane de investiţii JP Morgan, pe poziţia de Director Executiv pentru administrarea „portofoliului de clienţi din sectorul public european”. Este vorba de departamentul care se ocupă de afacerile JP Morgan în relaţie cu diverse entităţi publice din Europa, în mod special guverne care primesc finanţare sau realizează investiţii prin intermediul băncii americane.

Doi ani mai târziu, în Aprilie 2012, sucursala londoneză a JP Morgan era zguduită de o anchetă de mari proporţii deschisă şi coordonată de patru instituţii: Comisia pentru valori mobiliare din SUA, Oficiul pentru controlul monedei, Rezerva Federală şi Autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie. Dosarul a fost denumit „Balena de la Londra” şi se referă la biroul de investiţii al JP Morgan Londra (acolo unde lucra şi consultantul Costescu). Biroul a cauzat pierderi uriaşe băncii, în urma unor tranzacţii pe piaţa derivatelor, paguba fiind estimată la 6 miliarde de dolari.

În cadrul anchetelor, banca a recunoscut că a încălcat mai multe legi federale privind piaţa de capital, inclusiv cu privire la informarea corectă a investitorilor şi autorităţilor. Într-un final, JP Morgan s-a înţeles cu anchetatorii să plătească o amendă de 920 de milioane de dolari. Un an mai târziu, la nivelul lui 2013, acest incident se afla şi în atenţia Biroul Federal de Investigaţii (FBI).

Revenirea lui Costescu sub umbrela lui Cioloş, prim-ministrul “bruxellez”

manuel-costescu-si-ciolosDe la JP Morgan Londra, consultantul ajuns executiv este adus în ţară de premierul Dacian Cioloş şi numit, pe 8 Februarie 2016, în funcţia de secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat din subordinea Secretariatului General al Guvernului. După 5 luni de zile, timp în care nu cunoaştem exact cu ce anume şi-a umplut agenda de funcţionar, Manuel Costescu este mutat, pe 24 Iunie, la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, tot pe poziţia de secretar de stat. Din momentul numirii şi până în luna Octombrie, nici aici nu s-a auzit nimic despre activitatea omului cu 10 ani de studii la Boston. A reuşit să nu se facă remarcat până în luna Octombrie, atunci când a fost acuzat de sabotarea participării producătorilor români de alimente la cel mai mare târg de specialitate organizat la Paris.

Chixul de la Paris şi primul loc pe lista USR pentru diaspora

Episodul administrativ cu pricina surprinde momentul tragic în care antreprenorii români au fost lăsaţi de izbelişte în faţa Salonului Internaţional Agroalimentar de la Paris (SIAL), deoarece secretarul de stat Costescu n-a reuşit să se ocupe de organizare. Conform „FLUX 24”, Manuel Costescu şi-a neglijat sarcinile de serviciu, deoarece era foarte preocupat să-şi negocieze candidatura pe listele formaţiunii politice USR. Lăsaţi fără standuri chiar în ziua deschiderii târgului, reprezentanţii firmelor româneşti au fost nevoiţi să bată cale întoarsă de la Paris, deoarece nu au avut unde şi cum să-şi mai expună mărfurile. În schimb, Uniunea Salvaţi România s-a gândit că este oportun să-l pună pe Costescu în prima poziţie pe lista de candidaţi pentru diaspora, la Camera Deputaţilor. Pe 12 octombrie 2016, Costescu a demisionat din guvern, pentru a se dedica noii sale teme, aceea de candidat pe listele unui partid care vrea să salveze România.

 

Comments

comments

Exclusiv

Vergil Chițac, un candidat procesoman pentru Constanța. Metodele murdare din dosarul Lăpușneanu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Asociația Constanța Altfel, fondată și condusă de senatorul Vergil Chițac, înceracă în disperare de cauză să tergiverseze un proces aproape pierdut. Miza este salvarea imaginii lui Vergil Chițac de luptător împotriva ”rechinilor imobiliari”.

Vergil Chițac și-a construit cu migală imaginea de personaj civic implicat în lupta cu rechinii imobiliari. Și n-a fost ușor. În 2016, era contraamiral și rector al Academiei Navale. Cu alte cuvinte, era un om dintr-un sistem. Pas cu pas, a urcat într-o ierarhie didactică și deopotrivă militară, la început luând poziția de drepți, iar la final pe aceea de a dicta pe loc repaos.  

O transformare radicală programată de consultanții Mogulului

Într-un interval foarte scurt, Chițac s-a transformat dintr-un militar scorțos într-un personaj politic și deopotrivă civic. Dar transformarea radicală nu s-a produs ca o revelație fulgerătoare pe drumul Damascului. În mod evident, la mijloc a fost o strategie de construire a unei imagini publice. După cum este de largă notorietate, aceasta a fost coordonată de niște consultanți din solda mogulului Gabriel Comănescu. Personajul civic Vergil Chițac, rezultat din această operațiune de rebranduire, a vorbit încă de la bun început despre lupta cu rechinii imobiliari, despre salvarea spațiilor verzi și despre alte preocupări care țin, în zilele noastre, loc de carismă și de experiență în treburile publice.

Contest, deci exist

După cum se știe, fostul militar convertit la civism a pierdut alegerile din 2016. Însă în 2020, Chițac revine în postura de principal contracandidat al lui Decebal Făgădău la Primăria Constanța. Și revine exact pe aceeași imagine de luptător împotriva rechinilor imobiliari. Cu ce se legitimează el? Cu procesele prin care asociația pe care o conduce a suspendat și anulat: diferite hotărâri de Consiliu Local, un regulament de parcare, un proiect pe fonduri europene pentru înființarea unui parc de miniaturi, o inițiativă a Primăriei de a închiria terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol. Însă cel mai presus se legitimează cu procesele stârnite împotriva dezvoltatorilor imobiliari.

Trânta cu PUZ-ul Lăpușneanu

Asociația lui Vergil Chițac a atacat tot PUZ-ul Lăpușneanu, însă în centrul litigiului s-a aflat blocul Comprest Util

Cel mai important proces are ca obiect anularea PUZ-ului Lăpușneanu. Ne referim aici la reglementările urbanistice în baza cărora s-au construit clădiri moderne la fața bulevardului, pentru a masca blocurile cu arhitectură comunistă. Cel mai emblematic imobil de acest fel este blocul construit de compania Comprest Util pe un teren cumpărat de la Primărie, încă din anul 2004, cu două milioane de euro. Constanța Altfel a pretins că acest teren cumpărat pentru construcție, cu cel mai mare preț plătit până atunci de un privat, ar trebui să fie spațiu verde.

Cununa de lauri

În 2018, asociația a obținut suspendarea provizorie a PUZ-ului până la judecarea procesului de anulare. Visul de aur al lui Chițac a fost acela ca, la capătul luptei, în preajma alegerilor locale, să câștige acest litigiu important. Ar fi fost ca o cunună de lauri așezată pe capul unui învingător. Și, totodată, ar fi fost legitimarea maximă că militarul civilizat cu ajutorul mogulului portuar nu s-a pornit la trântă cu mediul de afaceri pe baza unor noduri în papură, ca un procesoman,  ci pe reale probleme.

Planul era bun pentru scopurile sale politice. Dar nu a mers. După cum am arătat deja în mai multe articole publicate pe Ordinea.Ro, asociația lui Chițac a copiat mimetic modele de acțiune testate înainte de Asociația Salvați Bucureștiul sau de Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului. Alți epigoni din toate colțurile țării au procedat la fel. Iar așa, țara s-a umplut de procese, în care activiști onești, dar și țăcăniți notorii, au cerut de-a valma dărâmări de blocuri, înghețări de proiecte, anulări de regimuri urbanistice adoptate cu ani grei înainte. O minoritate guralivă și fără nicio expertiză a ajuns în războaie juridice cu autorități publice sau cu investitori, pe baza pretenției că ar apăra un interes public general.

Un delir stopat de Înalta Curte de Casație și Justiție

La începutul anului 2020, acest delir a fost stopat de completul de RIL de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii supremi au stabilit că asociațiile de tipul Constanța Altfel s-au comportat de parcă ar fi fost învestite cu autoritate de stat, deși n-au fost învestite de nimeni și nu aveau niciun drept legal. Practic, aceste ONG-uri au uzurpat un atribut rezervat doar statului de a iniția acțiuni în contencios obiectiv, în apărarea interesului public general. În realitate, asociațiile sunt persoane de drept privat. Și din acest motiv, trebuie să se comporte ca toți privații, că nu sunt mai cu moț. Iar privații pot contesta acte administrative doar dacă suferă un prejudiciu personal sau dacă li se afectează un drept subiectiv. Din acest punct, s-au stopat șmecheriile ăstora de a pretinde că apără sănătatea poporului muncitor ca să-i hăituiască prin instanțe pe adversarii lor politici sau pe oamenii cu bani.

În fundul gol, fără calitate procesuală activă

Decizia a venit ca o palmă grea pe obrazul asociației lui Chițac. Procesul împotriva PUZ-ului Lăpușneanu era bazat pe atributul uzurpat de la stat, de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Dintr-o dată, asociația senatorului Chițac s-a pomenit în fundul gol, fără nicio justificare a calității procesuale active. Procesul se ducea inevitabil spre un sfârșit rușinos, apt să afecteze credibilitatea candidatului Chițac, luptătorul civil cu rechinii imobiliari.

O cacialma care frizează penalul

Soluția găsită de Constanța Altfel a fost aceea de a tergiversa procesul, ca să amâne dezastrul. Însă ONG-ul lui Chițac nu a apelat la o soluție clasică, avocățească, ci la un serial de mizerii procesuale. Așa cum am mai relatat în Ordinea.Ro, într-o primă fază, la instanța învestită să judece acest dosar s-a prezentat o avocată, pe numele ei Dumitra (Dida) Daon. Aceasta a pretins că reprezintă convențional două asociații de locatari învecinate cu blocul Comprest Util. Fiind vorba de vecini, măcar se crea aparența că ne aflăm în prezența unor persoane care ar putea invoca afectarea unor drepturi subiective sau chiar un prejudiciu concret, pe calea unor cereri de intervenție principală. Numai că, ce să vezi, în spatele celor două intervenții nu se aflau acte care să probeze că locatarii au fost cei care au decis intrarea în proces. Observând acest neajuns, juriștii Comprest Util au cerut dovezi că s-au organizat adunări generale în cadrul celor două asociații de locatari. Avocata Daon a solicitat un nou termen de judecată. Iar la împlinirea acestuia s-a prezentat senină în fața instanței, declarând că nu au mai fost găsite actele. E mai mult decât evident că nu a existat un acord al locatarilor de a intra în proces, totul fiind o cacialma care frizează sfera penală.

Sorin Daon și membrii săi… de la mansardă

Mogulul și fostul său angajat

Era încă un prilej ca procesul să ajungă la o dezlegare. Numai că avocata neangajată în fapt de locatari a scos din tolba ei o nouă cerere de intervenție principală, formulată chiar în numele soțului ei, Sorin Daon. Vorbim aici de o cerere modificată sumar, în care acest Sorin Daon arată că locuiește la etajul 10 al unui bloc învecinat cu blocul Comprest Util. În rest, argumentația a rămas la fel, Daon reclamând că i se afectează drepturile membrilor săi. Desigur, vorbim de un copy-paste ordinar, făcut la repezeală, că altfel ar fi greu de înțeles ce membri mai are Sorin Daon la el la mansardă. În acest fel, din două asociații de locatari a rămas în proces un singur privat afectat chipurile în apartamentul său de la etajul 10 de blocul cu 8 etaje din vecinătate.

Șicanarea fără temei real este mai mult decât evidentă. Iar o explicație a acestei conduite ar fi că Sorin Daon a fost angajatul mogulului Gabriel Comănescu, tipul despre care s-a spus că păpușează din umbră candidatura lui Chițac. Informația apare chiar pe contul de LinkedIn al lui Sorin Daon, acesta precizând că a lucrat la compania Grup Servicii Petroliere aparținând mogulului portuar interesat să-l pună pe Vergil la cârma Primăriei.

Soții Daon sunt membri în Constanța Altfel

Și relațiile nu se opresc aici. Astfel, am intrat în posesia unui document oficial, prin care însuși Vergil Chițac, semnând cu propria mână, confirmă că Sorin Daon și soția sa Dumitra sunt membri în Asociația Constanța Altfel.

Documentul este o dovadă că mizeriile descrise mai sus au fost comise nu doar în folosul procesual al Asociației Constanța Altfel, ci chiar de oameni înrolați în această structură condusă de Vergil Chițac. Așadar, nu vorbim de simple coincidențe, ci de o premeditare în toată regula.

Ultima zvâcnire

Trebuie să mai spunem că cererea de intervenție principală asumată de Sorin Daon și membrii săi (sic!) nu întrunește condițiile stabilite de lege, nefiind îndreptată decât formal împotriva ambelor părți litigante. Daon nu are în realitate niciun diferend cu asociația din care face parte. Ori neavând nu poate justifica o cerere principală de intervenție în proces. Pe de altă parte, fostul angajat al mogulului nu are un diferend real nici cu societatea Comprest Util, necontestând în atâția ani de zile proiectul acesteia de pe Lăpușneanu. Vorbim de o durată de aproximativ 10 ani, de când terenul a fost împrejmuit și dotat cu panou de obiectiv. În tot acest timp, au fost dezbateri și au fost adoptate PUZ-uri succesive la inițiativa autorității locale sau a altor firme. PUZ-ul actual, adoptat în 2015, înlocuiește un PUZ din 2006. Proiectul Comprest Util era prevăzut de la bun început. Și nici nu se putea altfel, pentru că această companie a plătit, amintim, două milioane de euro Primăriei, ca să construiască. Ani buni, nici Sorin Daon și nimeni altcineva nu a delirat că societatea trebuie să cultive iarbă pe terenul plătit cu bani grei. Daon nu a spun un cuvânt și nu a contestat nimic. Diferendul este jucat abia acum, ca din senin, în mod evident cu scop politic, pentru a amâna măcar un pic momentul în care senatorul se va face de rușine în mod oficial cu acțiunea sa abuzivă.

ONG-ul lui Vergil Chițac a atacat și autorizațiile de construire ale Comprest Util, cerând în plus și suspendarea lor. Până acum, Chițac și ai lui au pierdut aceste procese pe care le-am urmărit în mod special. Ultima zvâcnire se consumă în momentul de față, cu aspectele relatate mai sus.

În opinia noastră, această formă de manipulare grosieră a actului de justiție nu ar trebui să rămână nesancționată, oricât de puternic ar fi mogulul din spatele candidatului Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: