Connect with us

Exclusiv

Proprietar la zece ani? Încă o dovadă a falsului folosit de clienta avocatului Haşotti la retrocedarea din Kogălniceanu

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Am arătat în primul episod dedicat retrocedării cu acte false de la Mihail Kogălniceanu cum o septuagenară, pe numele ei Elena Mitrofan, a obţinut o hotărâre din partea instanţei de judecată care îi atesta calitatea de moştenitoare a unui teren de 2.900 de metri pătraţi în zona Hotelului Emi din localitate. În anul 2007, Mitrofan prezentase instanţei un act notarial din 1949, care atesta un schimb de terenuri survenit între tatăl ei Tudor Tudorancea (care acţiona ca mandatar al mamei sale, Maria Tudorancea din Sibioara) şi Ministerul Agriculturii. Deşi în acele vremuri, statul prelua terenurile particularilor fără nicio despăgubire şi de multe ori fără niciun titlu, în cazul acesta petrecut în 1949, comuniştii se socotiseră, potrivit bătrânei, să ofere familiei Tudorancea un teren în schimb. De fapt se hotărâseră numai pe jumătate, întrucât – aşa cum avea să susţină în proces Elena Tudorancea prin avocatul ei, cunoscutul Ionel Haşotti – autoritatea barase rubrica din actul autentic în care era descris terenul pe care urma să-l ofere în schimb. Fiind aşa, actul din 1949 nu mai avea nicio utilitate, căci în realitate el nu viza un schimb, ci o deposedare. Cum de şi-or fi făcut comuniştii scrupule să inventeze un astfel de act mincinos şi fără esenţă, când în alte cazuri preluaseră mii de hectare fără niciun titlu?Deşi inutil, mincinos şi fără substanţă juridică în 1949, acel act a devenit pe deplin util, adevărat şi plin de substanţă în procedurile de retrocedare din 2006. Căci doar în baza sa, moştenitoarea putea pretinde să i se restituie terenul pe o parte a căruia se construise între timp hotelul Emi. Reamintim că procedura de retrocedare a terenului se blocase în anul 2006 la Comisia Locală de Fond Funciar Mihail Kogălniceanu, după ce membrii acesteia au constatat că Elena Mitrofan depusese două setului de acte care i-ar fi probat calitatea de moştenitoare asupra terenului. Dar cele două seturi difereau substanţail unele de altele, fiind scrise de mâini diferite, cu pixuri diferite, cu forme caligrafice diferite, purtând chiar şi ştampile diferite.

Falsul-materialMembrii comisiei îşi formaseră atunci impresia că la mijloc ar putea fi un fals de zile mari. Cu toate acestea, instanţa de judecată, sesizată ulterior de Mitrofan, nu a ţinut cont de aceste aspecte, motivând că înscrisurile dubioase nu au fost declarate în fals de Comisia Locală. În consecinţă, judecătoarea Corina Eugenia Jianu (între timp exclusă din magistratură şi trimisă în judecată pentru că ar fi primit mită să pronunţe hotărâri de retorcedare prin fraudă la lege) i-a certificat Elenei Mitrofan calitatea de moştenitoare.

Tudorancea era fierar şi nu avea terenuri agricole în proprietate

Dincolo de aspectele sesizate de Comisia Locală Mihail Kogălniceanu încă din 2006, în baza investigaţiei proprii am ajuns să identificăm un alt aspect esenţial care indică existenţa falsului. În acest sens, se observă că Actul din anul 1949, pe care îşi întemeiase Mitrofan pretenţiile, atesta că terenul familiei ei ar fi avut ca vecini pâlcul de pădure din localitate, două linii de tarla şi persoana fizică B. Teşeleanu. În cadrul procedurii de retrocedare şi apoi în cadrul procesului de fond funciar, Elena Mitrofan a susţinut permanent că vecinul ei se numea Barbu Teşeleanu. Însă nici Tudor Tudorancea şi nici Barbu Teşeleanu nu figurează în registrele de rol ale Primăriei Mihail Kogălniceanu cu terenuri situate în zona actualului Hotel Emi. Potrivit bătrânului Radu Popa, care are venerabila vârstă de 86 de ani, terenurile din zona actualului hotel Emi erau în bună parte împădurite, iar suprafeţele fără vegetaţie forestieră din vecinătate formau din totdeauna „vatra satului” sau mereaua, acolo unde sătenii îşi păşteau animalele. Mereaua era o formă de proprietate a colectivităţii, păstrată din perioada otomană, când se numea Mirie.

Radu-Popa-Kogalniceanu

Radu Popa, 86 de ani, născut şi crescut în Mihail Kogălniceanu

În 1949, Radu Popa avea 20 de ani şi străbătea aceste terenuri cu calul şi căruţa, în drum spre ogorul familiei sale. Bătrânul spune că nu l-a văzut niciodată pe Tudor Tudorancea trecând prin această zonă, întrucât acesta nu avea nici cal, nici căruţă, nici plug, dar nici terenuri agricole, proprii sau în arendă. Tudorancea era, aşa cum reiese chiar şi din monografia satului de la 1940, fierarul care potcovea caii proprietarilor, având un atelier modest pe strada Tudor Vladimirescu. Cât despre Barbu Teşeleanu, Radu Popa exclude din start posibilitatea ca acesta să fi avut vreun teren în anul 1949, fiind mult mai tânăr decât el.

Proprietar la zece ani? Barbu Teşeleanu era născut în 1939

Plecând de la afirmaţiile lui Radu Popa, am încercat să ne documentăm asupra lui Barbu Teşeleanu. Mai mulţi localnici ne-au confirmat că acesta a decedat în anul 1993. Deplasându-ne în cimitirul din localitate, am identificat mormântul lui Barbu Teşeleanu. Pe crucea sa funerară se atestă că el a vieţuit între 1939 şi 1993. Aşadar, în anul 1949, Barbu Teşeleanu avea 10 ani şi nu putea fi proprietar de terenuri, neavând capacitatea de dispoziţie pentru a exercita astfel de drepturi. Potrivit documentării noastre, tatăl său se numea Ion şi încă trăia în perioada în care s-ar fi întocmit înscrisul de care s-a prevalat Elena Mitrofan pentru a revendica terenul de sub hotelul Emi. De asemenea, localnicii atestă că în localitate nu a mai trăit nicio altă persoană cu numele Barbu Teşeleanu, în afară de cel care avea 10 ani în 1949.

Barbu-Teseleanu-mormant

Monumentul funerar al lui Barbu Teşeleanu atestă că acesta avea 10 ani în 1949 şi nu putea fi proprietar de terenuri

Martorii mincinoşi au fost subordonaţii Elenei Mitrofan la Cooperaţie

Radu Popa, care a fost consilier local la Mihail Kogălniceanu în perioada în care Elena Mitrofan a solicitat restituirea terenului de sub hotelul Emi, ne-a pus la dispoziţie o declaraţie notarială semnată de patru persoane, folosită de bătrână în procedurile de retrocedare. „Cunoaştem faptul că Tudorancea Tudorancea (tatăl Elenei Mitrofan – n.r.) a deţinut în proprietate suprafaţa de 2.900 mp în localitatea Mihail Kogălniceanu, care avea vecinătăţile: la nord – Ocolul Silvic Mihail Kogălniceanu, la sud – Vatra Satului, la est – Barbu Teşeleanu, la vest – Pădurea. Dăm prezenta declaraţie pentru a fi folosită la redobândirea proprietăţii” – arătau cei patru martori. Nu mai insistăm asupra calităţii de proprietar a numitului Barbu Teşeleanu, deoarece crucea sa funerară, memoria colectivă şi actele din arhiva de stare civilă a Primăriei Mihail Kogălniceanu atestă, cu certitudine absolută, că acesta avea doar 10 ani în 1949 şi nu putea fi proprietar. În schimb, vom insista asupra calităţii celor patru martori, pe numele lor Urdea Irimia, Şeitan Gheorghe, Dascălu Constantin şi Cona Tănase. Potrivit lui Radu Popa, Urdea, Şeitan şi Cona au lucrat la Cooperaţia de Consum din Mihail Kogălniceanu. Ei au fost subordonaţii Elenei Mitrofan, care a lucrat pe funcţia de contabil la cooperaţia locală. Urdea Irimia este născut în anul 1940, astfel că în anul 1949 avea doar nouă ani şi alte preocupări decât aceea de a reţine situaţia exactă a proprietăţilor, cu vecinătăţi cu tot, din Mihail Kogălniceanu. La rândul său, Şeitan Gheorghe este locuitor al satului Sibioara, din comuna învecinată, Lumina, aşa cum reiese chiar din cuprinsul declaraţiei notariale. Martorul Dascălu Constantin era născut în 1916, avea vârsta necesară pentru a cunoaşte pe deplin situaţia şi nici nu a fost subordonatul Elenei Mitrofan la Cooperaţie. Dar el nu locuia în Mihail Kogălniceanu în anul 1949, stabilindu-se în comună abia în anii 60, potrivit lui Radu Popa.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Declaratii-Elena-Mitrofan.pdf”]

Însă dincolo de aceste aspecte care atestă fără putinţă de tăgadă că cei patru nu puteau cunoaşte nemijlocit situaţia proprietăţilor din anul 1949, din punct de vedere legal declaraţia lor este inutilă şi ineficientă. Căci Legea 247/2005, în baza căreia a solicitat Elena Mitrofan restituirea proprietăţii care ar fi aparţinut bunicii din Sibioara şi tatălui care potcovea caii din Kogălniceanu, prevedea că sunt necesare declaraţii ale vecinilor pe cele patru laturi ale terenului. Doar declaraţiile vecinilor sunt relevante şi constitutive de drepturi. Însă niciunul din cei patru martori găsiţi de Mitrofan nu îndeplinea această condiţie legală. Ei nu puteau fi martori în procedura de restituire, deoarece nu erau vecini ai proprietăţii solicitate spre restituire. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Instanța obligă DNA Constanța să ancheteze efectiv furtul terenurilor de stat de la Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

În 2017, doi cunoscuți jurnaliști de investigație – Oreste Teodorescu și Paul Iurea – au sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la furtul terenurilor de stat de pe malul și din cuveta lacului Siutghiol. Sesizarea venea în urma unei emisiuni care s-a filmat pe malul lacului, la Năvodari, fiind difuzată la Nașul TV. În studioul improvizat în natură au mai participat atunci omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, precum și sus-semnatul, Adrian Cârlescu, autorul articolului de față. Am discutat cu toții cazul năucitor al omului de afaceri Grigore Comănescu, proprietarul companiei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală de două milioane de euro, la cinci ani după ce amenajase malul lacului Siutghiol, cu acordul Apelor Române, în dreptul complexului turistic de patru stele pe care l-a ridicat la Năvodari. Dezbaterea noastră s-a purtat în principal pe câteva aspecte din conduita fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, și a funcționarilor implicați în această taxare, nu doar unică în lume prin cuantumul ei halucinant, ci și imbecilă. Ba chiar, am putea spune, de o imbecilitate șocantă.

Nu rezumăm aici întreaga discuție din emisiune. Dar spunem că, în locul lui Grigore Comănescu, victimă a unei astfel de taxări aberante putea fi oricine. De pildă, putea fi un șofer care s-ar fi decis să nu-i mai aștepte pe șpăgarii nesimțiți de la Primăriei să astupe groapa în care își rupea în fiecare zi amortizoarele mașinii. Și care, la cinci ani distanță după ce-a astupat-o pe banii lui, s-ar fi trezit că Primăria pretinde că nu a astupat groapa, ci a depozitat pietriș în ea, fiind scos dator cu o sumă halucinantă… pentru că depozitarea e productivă și face bani.

În cazul lui Grigore Comănescu nu vorbim de o groapă în șosea. Vorbim de malul lacului care se surpa. Societatea omului de afaceri tocmai cumpărase, în 2007, cu 1,8 milioane de euro, un teren de peste 8.000 de metri pătrați, pe care se aflau deja construite fundații pentru opt vile turistice. Urma să continue proiectul, cu ceva modificări. Însă apa din lac se infiltra în fundația vilelor, punând în pericol întreaga investiție. Ca să combată situația, a cerut Apelor Române, care administrau lacul și malurile sale, să intervină. Directorul instituției de stat a răspuns în scris că există un proiect de consolidare a malurilor, dar neavând fonduri a îndemnat investitorul să facă lucrarea pe banii lui. Ceea ce acesta a și făcut.

După cinci ani, Primăria Năvodari a intabulat terenurile consolidate de firma lui Grigore Comănescu, parte în domeniul public, parte în domeniul privat al localității. În domeniul public a ajuns o fâșie de teren, de 923 de metri pătrați, chiar la limita apei. Primăria a mințit că vrea să amenajeze o aleea de promenadă, având astfel justificarea să se declare proprietară asupra terenului. În realitate, aleea era o ficțiune totală, deoarece pleca din gardul unei proprietăți private și se oprea în gardul altei proprietăți private. Ca să urce pe alee, doritorii trebuiau să vină cu barca. Aceste detalii nu au contat. Nu le-a analizat nimeni. Cert e că, pe baza acestei minciuni ordinare, terenul a fost trecut în domeniul public al localității. Evident că aleea fără cap și fără coadă nu s-a făcut niciodată. Mai departe, terenurile de pe lângă drumul imaginar au fost și ele intabulate, de data aceasta în domeniul privat al Primăriei.

În mod normal, consolidarea făcută de Somaco era o pleașcă pentru Primărie, care pe munca și pe banii acestei firme își putea face mult mai ușor aleea de promenadă. Că avea pe ce să o facă: pe un teren consolidat cu piatră extrem de dură, de cea mai înaltă calitate, adusă de la cea mai bună carieră de granit din Dobrogea, cariera Sibioara. Doar că nu dorea să o facă. Tot ce doreau indivizii de la Primăriei era să-l stoarcă de bani pe omul de afaceri. Ca dovadă, în luna mai 2012, autoritatea locală a amendat societatea pentru construcție neautorizată, cu 40.000 de lei. Somaco a contestat în instanță, reușind să reducă amenda la 1.000 de lei.

Înfuriat de această îndrăzneală, fostul primar penal al localității (care avea să facă pușcărie pentru o mită, nu mult după această ispravă) a sucit-o ca la Ploiești, susținând dintr-o dată că societatea nu a construit o platformă de consolidare, cum susținuse și o amendase anterior, ci că ar fi depozitat piatră și nisip în locurile publice. Desigur, depozitarea e o activitate productivă, care se taxează la metru pătrat, pe zi de folosință. Că, vorba aceea, dacă vinzi piatră și nisip, faci niște bani și ai de unde. Pe baza acestei noi minciuni ordinare, funcționarii Primăriei au făcut un calcul pe ani de zile, oprindu-se la două milioane de euro.

Revenim la emisiunea din 2017. S-a mai discutat acolo despre procesul civil, prin care Somaco Construct a cerut desființarea deciziei de impunere fiscală, care nici măcar nu avea număr de înregistrare. Halal Primărie care face decizii de impunere fără să le înregistreze!  Societatea a câștigat procesul pe fond, la Curtea de Apel Constanța, dar a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Completul de la ÎCCJ a confundat raportul de expertiză judiciară, care spunea că niciodată nu s-a depozitat nimic pe teren, cu un așa-zis co-raport întocmit de un politruc de la PSD angajat de primarul din Năvodari să mintă în favoarea sa.

S-a mai discutat în emisiune de dosarul penal de la Parchetul Judecătoriei Constanța, cu multiple tentative de mușamalizare. Mai multe soluții de clasare date anapoda de procurori care fac de râs haina statului au fost desființate pe rând de instanțele de judecată. Ultimul dintre procurorii de caz a făcut cercetări efective, fiind obligat de instanță, și a constatat că niciodată nu s-au depozitat materiale de construcții, i-a audiat pe funcționari, a constat că aceștia au mințit, dar la urmă a dat o nouă clasare pe baza unor subterfugii rușinoase. De ce rușinoase? Pentru că și această ordonanță de clasare avea să fie desființată, la rândul ei, de judecătorul de cameră preliminară, în 2018. Dosarul există și acum, e în lucru, dar nu se întâmplă nimic în el.

Scandalizați de toate aceste potlogării de la Constanța, la scurt timp după emisiune, cei doi jurnaliști de investigație, Oreste Teodorescu și Paul Iurea, s-au dus la DNA. Instituția era condusă atunci de Laura Codruța Kovesi. În principal, cei doi au sesizat aspecte față de care niciodată până atunci nu s-au făcut verificări pe linie penală, în speță modalitatea de însușire a terenurilor de pe malul lacului Siutghiol de către Primăria Năvodari. Vorbim de terenuri care aparțin statului prin declarația Constituției, precum și prin legea organică a apelor. Dar Primăria Năvodari n-a furat de la stat doar terenurile folosite ca să mâzgălească taxa fiscală de două milioane de euro. Sunt multe alte suprafețe furate din lac, așa cum avea să constate Curtea de Conturi, la scurt timp după deschiderea dosarului penal de la DNA. De altfel, și Ordinea.Ro a atras atenția că Primăria Năvodari a intabulat un teren cu apă și stuf, de 2,5 hectare, din coada lacului Siutghiol. Mincinoșii ordinarii de la Primărie au mințit că bucata de lac ar fi o pădure, reușind astfel să obțină intabularea unui bun de stat. Și sunt multe exemple, pe care nu le mai amintim acum.

Dacă acest dosar cu un impact și o miză uriașă ar fi rămas la structura centrală a DNA, cu siguranță aspectele de fapt ar fi fost cercetate temeinic. Însă nu a rămas. Dosarul a fost repartizat la Constanța și a fost clasat pe 12 martie a.c.. Soluția de clasare a fost contestată de păgubiții din acest caz, în speță Administrația Națională Apele Române și Somaco Construct SRL. ANAR vrea înapoi toate terenurile furate de Primăria Năvodari de pe malul și din cuveta lacului. Celălalt păgubit, Somaco Construct SRL, are de ani de zile bunurile sub ipotecă legală, instituită de Primărie, pe baza ficțiunii de două milioane de euro. Plângerea lor împotriva soluției de neurmărire/ netrimitere în judecată a hoților de terenuri de stat a fost admisă de secția penală a Tribunalului Constanța pe 4 octombrie a.c.. Așa cum se arată pe portalul instanțelor de judecată, Tribunalul a dispus ”trimiterea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale și realizarea unei anchete efective”. Pam-Pam!

Istoria clasărilor cazului de la Năvodari este extrem de interesantă sub aspectul argumentelor invocate de procurori. Prima clasare s-a dat în contextul în care, Somaco Construct SRL a câștigat procesul de contencios fiscal pe fond, la Curtea de Apel Constanța. Motivat de acest aspect, primul procuror de caz a spus că problema este una civilă și nu se impune urmărirea penală a făptuitorilor. Această soluție a fost desființată de instanța de judecată, care a obligat unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Constanța să continue cercetarea penală sub aspectul infracțiunii de fals intelectual împotriva funcționarilor de la Primărie. A doua clasare, pe motive similare, a fost desființată de prim-procurorul Parchetului Judecătoriei, care a constatat că procurorul de caz nu făcuse anchetă efectivă. Ca urmare, a fost schimbat procurorul de caz. Un nou magistrat a preluat cauza și a făcut cercetări efective, constatând că terenul nu fusese niciodată ocupat. Cu toate acestea, și el a dispus o soluție de clasare, pe motiv că, între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase o soluție civilă în favoarea Primăriei Năvodari. 

Și acest argument, care nu diferea în esență de cel invocat la prima clasare, a fost desființat de o instanță penală, în 2018. Judecătorul de cameră preliminară a stabilit că o soluție civilă nu este cauză de impunitate. Soluția civilă, de contencios fiscal, s-a dat în baza unei analize cu privire la respectarea legii civile. Or, din acest motiv, instanța civilă nu a analizat și nici nu avea competența să o facă, dacă făptașii de la Primăria Năvodari au încălcat legea penală. În sfârșit, ultima clasare, dată de DNA Constanța, în dosarul furtului de terenuri, a fost motivată tot în sensul unui impediment pe care l-ar constitui hotărârea civilă la urmărirea penală a făptașilor. Ei bine, iată că instanța de la Tribunalul Constanța a înlăturat acest impediment, stabilind că unitatea de parchet trebuie să facă o anchetă efectivă. În toate aceste faze, Primăria Năvodari a susținut prin avocații ei că nu trebuie să se facă nicio anchetă penală, pentru că există o soluție civilă, pe care am arătat cum au câștigat-o. Însă, oricât de buni ar fi avocații Primăriei, și e clar că sunt printre cei mai buni, avem deja trei instanțe de judecată care au spus în mod definitiv că soluția din dosarul civil nu poate fi fluturată de făptași ca să scape de urmărirea penală.

Mai avem în această poveste constatări devastatoare ale Curții de Conturi, ale comisiei de abuzuri a Senatului, ale Ministerului de Finanțe, ale Administrației Naționale Apele Române și ale altor instituții ale statului. Toate acestea vorbesc despre faptul că Primăria s-a înstăpânit fraudulos pe bunurile statului. O parte din terenurile furate de la stat au ajuns deja pe mâini private. Nimeni nu va mai putea achiesa la mirajul stârnit de avocații Primăriei Năvodari, care cer cu disperare să nu se cerceteze faptele sub aspectul penal. Ba uite că se vor cerceta! Pentru că așa spun judecătorii care nu se lasă timorați de niște politicieni șmecheri, care nu vor să răspundă.

Artizanul acestor furturi de proporții în dauna statului este fostul primar din Năvodari, PSD-istul Nicolae Matei. Deși dat afară din partidul său în perioada în care a fost condamnat pentru că a încercat să mituiască un polițist ca să scape de niște dosare penale, Matei a fost reprimit în PSD și anul acesta chiar a fost uns într-un for de conducere județeană al formațiunii politice. El se bucură de o susținere la fel de vie, nu doar în plan politic, ci și la nivelul justiției locale, beneficiind de tergiversarea dosarelor penale.  Nu lipsit de relevanță este și faptul că Matei este coinculpat în dosarul retrocedărilor alături de o fostă judecătoare. În acest caz, rechizitoriul întocmit de DNA susține că fostul primar a mituit-o pe judecătoarea care avea să-i devină colegă de lot, în scopul obținerii unor hotărâri judecătorești prin fraudă la lege în favoarea unor interpuși. Vă dați seama? Fosta judecătoare, care avea o funcție de conducere, un salariu uriaș și o poziție socială excepțională, și-a distrus cariera pentru o nenorocită de șpagă, de care, între noi fie vorba, chiar nu avea nevoie. 

După cum vedeți, zeița Justiției nu doarme. Am mai spus și cu alte ocazii: terenurile de stat sunt ale noastre, ale tuturor. Când niște unii de o lăcomie ieșită din comun fură terenurile de stat, ne fură pe fiecare dintre noi. Ghinionul lor este acela că există oameni care nu vor să se lase furați și mai ales magistrați corecți care nu se lasă intimidați de hoții din politică. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

”Primarul Colgate” din Hârșova vrea să le mănânce ficații și consilierilor locali

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Cel mai zâmbăreț primar din județul Constanța nu este nici cel mai pozitiv, nici cel mai corect din branșa sa. Ne referim aici la ”primarul Colgate” din Hârșova, Viorel Ionescu, și la prestația sa din cadrul ultimului episod al serialului de investigații ”Județe la stăpân” de la Pro Tv, difuzat duminică, 13 octombrie a.c.. Pro Tv l-a făcut cunoscut întregii țări, ca un edil incapabil să termine proiectele începute, care a făcut învârteli bizare cu banii publici, dar mai ales ca un personaj de un cinism cu totul remarcabil.

”Ăsta sunt eu, domnișoară!”. ”Vreau să le mănânc ficații”

”Vreau să le mănânc ficații” – a spus Viorel Ionescu la adresa membrilor echipei ProTv. Ionescu purta lavaliera televiziunii la cămașă. Cu toate acestea, el nu s-a prins că vorbele sale se înregistrează. Ca urmare, de fiecare dată când a dispărut din câmpul vizual al aparatului de filmat, a continuat să trăncănească și să dea de gol un caracter urât, mascat până acum în spetele unui zâmbet dulceag. ”Ăsta sunt eu, domnișoară!” – a punctat primarul în spatele ușii închise, după ce a povestit unei angajate ce mare chestie a făcut dumnealui filmându-i pe cei de la PRO TV care veniseră să îl filmeze pe el. Ionescu a dat publicității filmările sale, de care era așa de mândru. Nu știm ce impact au avut și cât au reușit să schimbe din percepția publicului. În schimb, emisiunea Pro Tv a fost deja văzută de milioane de telespectatori și internauți din România. Grație acesteia, avem dovada că primarul din Hârșova este genul care mănâncă ficații adversarilor cu zâmbetul pe buze.

Ficat de consilier

După ce Ionescu s-a dat de gol cu privire la cinismul comportamentului său, putem afirma că acesta le mănâncă ficații cu zâmbetul pe buze și consilierilor locali din orașul său. În cele ce urmează vom relata o serie de apucături bizare ale primarului în raport cu aleșii de la care trebuie să obțină aprobarea pentru proiectele sale. După cum știe toată lumea, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei, nu sunt subordonații primarului și nu se află la cheremul acestuia. Ei au joburile lor, din care își câștigă existența. Însă fiind aleși să îi reprezinte pe cetățeni și să ia decizii în numele lor, consilierii trebuie să participe la ședințele convocate de primar. Pentru asta primesc o indemnizație lunară.

În decurs de două săptămâni, primarul din Hârșova a convocat cinci ședințe ordinare și trei extraordinare. S-a întâmplat în zilele de 26, 28, 29 și 30 septembrie, apoi pe 2, pe 9, pe 10 și pe 11 octombrie. Ședința din 11 octombrie a rămas fără obiect, după ce singurul proiect înscris pe ordinea de zi a fost supus dezbaterii în ședința din 10 octombrie. Toate ședințele au fost programate pentru ora 11 dimineața. După cum spuneam mai sus, consilierii locali nu sunt angajații Primăriei. Ei au joburile lor, de la care nu pot lipsi, în miezul zilei, de câte ori are chef primarul să-i cheme la ședințe.

Primarul Viorel și Codul Viorica

Deși este limpede pentru orice om de bună-credință că aceste convocări în cascadă reprezintă o formă de hărțuire, comportamentul primarului nu poate fi calificat ca abuz în serviciu. El nu a încălcat nicio lege și nu riscă nimic. În mod paradoxal, acest comportament este cât se poate de legal și respectă litera, cam strâmbă, e drept, dar totuși în vigoare, a noului cod administrativ adoptat anul acesta, prin ordonanță de urgență, de guvernul Viorica Dăncilă. Acest cod bizar îl obligă pe primar să convoace cel puțin o ședință ordinară în fiecare lună de mandat, dar nu-i spune unde să se oprească. Practic, îi dă mână liberă să convoace ședințe ordinare de câte ori are chef și poate mâzgăli o oportunitate. De ce le mai zice ordinare, dacă pot fi convocate aleatoriu și câte or fi la număr, nu se știe. Codul lui Dăncilă nu prevede sancțiuni atunci când primarul uită să-i cheme pe consilieri la ordinară sau atunci când abuzează – în sensul de dicționar – de acest mecanism și îi cheamă prea des. Pe legea veche, 215/2001, ședințele ordinare se organizau o dată pe lună.

Tot după Codul lui Dăncilă, consilierii locali nu au voie să lipsească nemotivat de la ședințe, de orice tip ar fi ele, ordinare sau extraordinare. Absențele lor pot fi motivate doar când fac dovada, cu acte, că au fost internați în spital, că s-au aflat în concediu medical la domiciliu, că au fost plecați într-o deplasare în afara țării, că le-a murit soțul, soția sau o rudă de până la gradul II.  Ei nu pot lipsi motivat atunci când le moare o mătușă, un unchi sau un nepot de frate ori de soră. Concediul de odihnă nu poate motiva o absență; nici deplasarea în țară; nici faptul că angajatorul nu-i permite alesului să o taie de la muncă, în miezul zilei, când poate nu se găsește un înlocuitor.

Pe de altă parte, oricâte ședințe ar programa primarul, consilierul local primește aceeași indemnizație lunară. Dacă participă la mai multe ședințe, nu primește bani în plus, însă dacă absentează nemotivat riscă sancțiuni. Consilierii pot fi amendați cu 10% din indemnizație la două absențe nemotivate. Dacă sunt prea vocali, pot fi dați afară din ședință cu absență nemotivată. Cumva, ca în învățământul socialist. De asemenea, Codul prevede situații în care consilierii își pot pierde de drept mandatele, legat de absența de la ședințe sau de neadoptarea de hotărâri, pe o perioadă mai lungă de timp.

Consilierii PSD s-au înmuiat și au votat execuția bugetară

Speculând situația creată de noul cod administrativ și având de dus un război cu o majoritate care i-a devenit ostilă, primarul din Hârșova a început să convoace ședințe de consiliu, după pofta inimii sale. După limbajul său, le-a mâncat ficații consilierilor locali, care s-au trezit chemați de 8 ori, în două săptămâni, de fiecare dată de la ora 11. Presiunea de acest tip permisă de Codul lui Dăncilă a dat roade. Ca dovadă, după ce consilierii PSD și PNL au lipsit în bloc de la 3 ședințe extraordinare consecutive, s-au dus grămadă la ședința ordinară următoare. La 4 absențe nemotivate consecutive, pe o interpretare posibilă a legii, riscau deja să fie azvârliți afară din Consiliu. Pe 9 octombrie, la a șase ședință, consilierii PSD s-au înmuiat și au votat decisiv pentru aprobarea execuției bugetare pe trimestrul II. Vorbim aici de o situație care trebuia aprobată încă din luna iulie. Primarul nu s-a prezentat cu proiectul în fața Consiliului Local, în termenul legal. Respins de mai multe ori, în ședințele anterioare, proiectul a fost aprobat în cele din urmă.

Mai tare de ficat, un liberal a refuzat să semneze hotărârea

Președintele de ședință, Emil Paraschiv de la PNL, a refuzat să semneze hotărârea adoptată prin votul majoritar al consilierilor PSD și ALDE. Acesta a motivat în scris că prin hotărârea adoptată au fost aprobate două anexe care nu pot fi identificate. În fapt, Primăria le-a trimis consilierilor un singur fișier anexă, care cuprinde niște tabele de venituri și cheltuieli. Expunerea de motive a primarului era făcută în bătaie de joc, având singura motivație că se impune aprobarea contului de execuție… nu se știe din ce motive, că nu s-a detaliat nimic. Raportul de aprobare întocmit de direcția economică a Primăriei este un copy/paste la fel de jalnic. Legal ar fi fost ca proiectul să cuprindă date concrete, ușor de urmărit, așa cum se prezintă toate proiectele similare din alte localități. Am arătat într-un articol trecut că tabelele trimise de Ionescu nu arată gradul de realizare a veniturilor și cheltuielilor sau acela de a realizare a investițiilor. Cel puțin, în ultima privință, demonstrația din emisiunea Pro Tv, în care s-au prezentat nimicurile realizate din marile proiecte aflate la un pas de a fi pierdute, ar putea reprezenta o cauză a lipsei acestor raportări procentuale. Ce să raporteze primarul? Mai nimicul care se vede? Suntem curioși să vedem ce atitudine va avea Prefectul Județului Constanța față de această bătaie de joc.  

La a șaptea ședință, consilierii au cerut să voteze în avans și proiectul unic pentru care fusese convocată a opta ședință. Și au votat… cei cu ficații mâncați. Ne oprim aici. Într-un articol viitor vă spunem cum se judecă Primăria Hârșova împotriva Curții de Conturi, pentru ca Viorel Ionescu să nu achite din buzunarul său o deplasare în SUA și Canada. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal peste 11 milioane de lei cu activitățile sportive

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Conturi a stabilit în urma unui audit ordinar că Primăria Cernavodă a cheltuit ilegal 11.730.774 de lei pentru a finanța, fără licitație de proiecte, o asociație sportivă fondată de două persoane fizice și de Consiliul Local al orașului. Este vorba de Asociația Axiopolis Sport Cernavodă, în care CL Cernavodă are un vot minoritar, controlul fiind exercitat de persoanele fizice Dumitru Chivu și Daniel Amăriuți. Banii prevăzuți în capitolul 67.02.05.01 al bugetului local pentru anii 2016, 2017, 2018 și 2019 au fost virați către această asociație, pe baza unor cereri de finanțare, dar mai ales pe baza semnăturii ordonatorului de credite. În mod uzual, ordonator de credite este chiar primarul localității, însă acesta își poate delega atribuția către un viceprimar sau către un city-manager. Această modalitate de a muta banii din contul Primăriei în contul unei asociații sportive la simpla cerere a acesteia din urmă, fără desfășurarea procedurilor competitive, contravine flagrant legii. Auditorii Curții de Conturi au constatat că Primăria Cernavodă a încălcat 7 articole din Legea 350/2005, 7 articole din Ordinul 130/2006 până la abrogarea acestuia survenită în anul 2018, 8 articole din Ordinul 664/2018, două articole din OG 26/2000, 3 articole din Legea 273/2006 și 4 articole din OG 119/1999. Raportul Curții de Conturi se referă doar la activitatea Primăriei, astfel încât nu reliefează modalitatea efectivă în care asociația sportivă a cheltuit aceste sume extrem de generoase de la bugetul local.

Pentru fapte similare, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, a fost condamnat pe fond la 8 ani de închisoare în februarie 2019. În cazul său, procurorii DNA l-au acuzat de încălcarea Legii 350/2005 cu privire la finanțarea unor cluburi sportive cu peste 13 milioane de lei.  Dosarul cuprindea și alte fapte penale, cum ar fi atribuirea unor sume de bani fără respectarea procedurii legale către două fundații culturale, încetarea abuzivă a raporturilor de muncă ale unei angajate care s-a opus acestor activități și altele asemenea.

În urma controlului efectuat la Primăria Cernavodă, Curtea de Conturi a mai constatat încălcarea legii cu privire la atribuirea unui contract de gestionare a câinilor fără stăpân către o controversată firmă din localitatea Ovidiu. O altă constatare se referă la achiziția unui cort pentru evenimente (petreceri) fără evidențierea acestuia în lista mijloacelor fixe și fără a exista o prevedere a achiziției în lista de investiții aprobată pentru anul 2019. Facem precizarea că fostul primar al localității, Gheorghe Hânsă, a fost trimis în judecată pentru că a asfaltat o stradă care nu era inclusă în lista de investiții. În sfârșit, raportul Curții de Conturi mai constată că primarul, viceprimarul și alte persoane alese au efectuat vizite sau misiuni oficiale, fără a prezenta rapoarte de activitate. Curtea obligă Primăria să evalueze prejudiciile în această privință, în vederea recuperării. Precizăm că nedepunerea rapoartelor de activitate pentru misiuni oficiale, vizite de lucru și altele asemenea se sancționează cu reținerea sumelor cheltuite de la persoanele care și-au încălcat obligația de raportare. Obligația legală a fost adoptată tocmai pentru a se elimina practicile incorecte, prin care aleșii ajung să se plimbe pe banii contribuabililor, sub motivația falsă că ar fi participat în misiuni oficiale. Mai jos puteți citi integral decizia Curții de Conturi emisă în urma auditului de la Cernavodă.

Download (PDF, 3.47MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: