Connect with us

Exclusiv

Cum a pus Puiu Popoviciu mâna pe fostul sediu al RADET Constanţa

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

O firmă controlată de un off shore cipriot care apare în mai toate afacerile derulate de Puiu Popoviciu a retrocedat o importantă clădire de epocă din Constanţa, în care anterior funcţionase sediul Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET). Actele de retrocedare au fost semnate de fostul primar Radu Mazăre, care a girat corectitudinea procedurii. Însă autorul unei celebre cărţi despre imobilele vechi ale Constanţei a publicat un document care atestă că proprietarul antebelic al clădirii situate pe Strada Carol la numărul 137 era o altă persoană decât aceea de la care gruparea lui Popoviciu cumpărase drepturile succesorale. În plus, „moştenitoarea” s-a legitimat în faţa notarului cu un act de identitate emis cu 43 de ani înainte, care nu conţinea informaţii esenţiale privind CNP-ul, data şi locul naşterii, numele părinţilor etc.

Moştenitoare, în baza unui contract din 1928

RadetÎn 2001, clădirea istorică de pe Bulevardul Tomis nr. 107 se afla în folosinţa RADET. Profitând de prevederile Legii 10/2001 privind retrocedarea imobilelor naţionalizate, o doamnă cu domiciliul în Argentina, pe numele ei Balian Shake, a formulat o notificare de retrocedare a imobilului (109319/14.08.2001), prin executor judecătoresc. Aşa cum deducem dintr-o serie de înscrisuri ulterioare, întrucât notificarea de retrocedare nu se află în posesia noastră, Balian arăta că este unica moştenitoare a autorilor Zelveian Eugenia (născută Venedikian), Agopian Arden (născută Venedikian), Agopian Araxi (căsătorită Balian Araxi), Balian Jose şi Hagopian Garabed Garbis. Ulterior, mai exact în anul 2003, argentinianca a obţinut şi un certificat care îi atesta calitatea de moştenitoare, din partea notarului public Cristina Budei. Totodată, femeia a obţinut o dovadă de la Arhivele Naţionale că unul din autorii ei, respectiv Eugenia Zelveian, cumpărase pe 28 iulie 1928 imobilul situat în Constanţa pe strada Carol nr. 137 colţ cu strada Decebal – lot 11, careul ZA, compus din teren în suprafaţă de 627 mp şi construcţii.

Cladirea-interbelica-str-Ca

Planul parcelar din 1928 şi fotografia de epocă a imobilului

Balian Shake se legitima cu un livret civic din 1963

Ani de zile, în dosarul de retrocedare deschis la Primăria Constanţa nu s-a mai întâmplat nimic. Apoi, pe 30 martie 2006, Balian Shake s-a prezentat la biroul notarului public Gustavo Fabian Rullansky din Buenos Aires, Argentina, unde a încheiat o procură apostilată potrivit Convenţiei de la Haga (obiectul ei îl vom detalia mai jos). În faţa notarului din Buenos Aires, Balian s-a legitimat cu livretul civic argentinian 4990038 eliberat la 20 martie 1963. Aţi citit bine: 1963. În mod paradoxal, în actul notarial nu s-a consemnat codul numeric personal, data naşterii, locul naşterii sau numele părinţilor „moştenitoarei”.

Studiind pe internet situaţia documentelor de identitate aflate în uz, de-a lungul istoriei, în Republica Argentina, am aflat că Livretul Civic (Libreta cívica) este un strămoş al actului de identitate. Încă de la începutul secolului al XX-lea, bărbaţii din Argentina trebuiau să se legitimeze cu livretul militar (Libreta de Enrolamiento), în vreme ce femeile primeau la vârsta de 18 ani un livret civic (Libreta cívica). În 1968, aceste documente rudimentare au fost înlocuite cu Documentul Naţional de Identitate (Documento Nacional de Identidad), un act comun pentru bărbaţi şi femei, emis iniţial sub forma unui buletin verde, oarecum similar cu cele care se aflau în uz în România, în perioada comunistă. Actele de identitate emise în conformitate cu Legea 17.671 din 1968 conţin un cod de identificare similar CNP-ului românesc. Legea argentiniană prevede la articolul 13 obligativitatea prezentării Documentului Naţional de Identitate în toate circumstanţele care fac necesară dovedirea identităţii unei persoane. Însă nu exclude dovada identităţii în baza documentelor mai vechi, care nu au fost scoase din uz, fiind admise, de pildă, la alegerile din anul 2012. Pe de altă parte, în procedurile judiciare şi în operaţiunile bancare, unde sunt necesare informaţiile detaliate privind data şi locul naşterii, CNP-ul, numele părinţilor sau fotografia actuală, se solicită DNI-ul.  Notarul Rullansky n-a avut nevoie de toate aceste aspecte pentru a stabili că persoana care se prezentase în faţa sa, cu un act emis cu 43 de ani în urmă, este într-adevăr Balian Shake.

Hăţişul juridic prin care mandatarii l-au mandatat pe omul lui Popoviciu să vândă drepturile litigioase

Prin actul notarial autentificat în condiţiile mai sus descrise, Balian Shake îi mandata pe numiţii Elena Monica Livescu şi Marian Dănuţ Livescu să încheie o convenţie, expres prevăzută, referitoare la imobilul ce făcea obiectul notificării de retrocedare.

Sotii-Livescu

Soţii Livescu

Acţionând în baza mandatului, soţii Livescu s-au prezentat cu respectiva convenţie la notarul public Magdalena Ivănică din Bucureşti, care a autentificat-o sub numărul 919/30.03.2006. Consecutiv, cu numărul 920, notarul ales autentifica o altă procură prin care soţii Livescu, acţionând ca mandatari ai lui Balian Shake, îl mandatau mai departe pe numitul Andrei-Mihai Bejenaru să vândă drepturile litigioase asupra clădirii care adăpostea atunci sediul RADET către constănţeanul Marian Gheorghe. De ce n-au putut soţii Livescu să vândă în mod direct drepturile litigioase şi de ce au mandatat o altă persoană în acest scop? O explicaţie simplă ar fi aceea că Elena Monica Livescu era atunci, ca şi acum, notar public, iar în această calitate a autentificat actul autentic dintre Bejenaru şi Gheorghe. Elena Monica Livescu nu avea dreptul legal să semmneze în acelaşi timp şi convenţia de vânzare, ca mandatară a lui Balian Shake, şi încheierea de autentificare, în calitate de notar public, deoarece ar fi fost în incompatibilitate.

Argentinianca a primit preţul cesiunii într-un cont din Uruguay

La încheierea actului de vânzare a drepturilor litigioase, Marian Gheorghe a plătit 22.500 de euro într-un cont bancar românesc, deschis pe numele societăţii civile de avocaţi Livescu şi Asociaţii. Aici trebuie să arătăm că Marian Dănuţ Livescu, soţul notarei, este de profesie avocat, fiind unul din specialiştii recunoscuţi în materia retrocedărilor de imobile din Baroul Bucureşti. De asemenea, afaceristul constănţean a achitat 227.000 de euro, prin transfer bancar, într-un cont deschis pe numele Balian Shake, dar nu în ţara ei de rezidenţă, Argentina, ci în Uruguay, la Monevideo. Ca să intre în posesia banilor, Balian a bătut o cale de 570 de kilometri, mergând în ţara vecină. De ce nu putea efectua operaţiunea de încasare în ţara ei, asta nu se lămureşte în niciun fel în actele analizate. Însă ştim că livretul civic folosit de Balian Shake în scopul legitimării data din 1963 şi nu putea fi admis de nicio bancă din Argentina pentru autorizarea operaţiunilor de cont curent, în anul 2006.

Mazăre retrocedează Carol 127 pentru Carol 137

Radu Mazare

Radu Mazăre, profetul de la Primărie

După tranzacţia legată de drepturile litigioase, retrocedarea a mers ca unsă. Astfel, pe 6 septembrie 2007, primarul municipiului Constanţa de la acea vreme, Radu Mazăre, a semnat Dispoziţia nr. 4667 pentru restituirea parţială în natură a imobilului situat în Constanţa, bulevardul Tomis nr. 107, str. Decebal nr. 32A (fosta str. Carol nr. 127, Decebal nr.26). În preambulul actului administrativ se arăta că Balian Shake, prin procurist Bejenaru Andrei-Mihai, solicita restituirea imobilului situat la fosta adresă interbelică str. Carol 137. Însă dispozitivul actului stabilea restituirea în natură pentru Carol 127. Totodată, se excepta de la retrocedare o fostă anexă a clădirii interbelice, vândută cu titlu de locinţă, de către Primărie, unei persoane fizice în anul 1996. Totodată, se menţiona că locuinţa în cauză fusese extinsă în baza unei autorizaţii de construire emisă în anul 2003 de Radu Mazăre. Legal vorbind, acea autorizaţie nu putea fi dată, întrucât terenul fusese notificat spre retrocedare încă din 2001. Legea îl obliga pe Mazăre să nu emită autorizaţia de construire, dar fostului primar puţin îi păsa de lege. Lui îi păsa de astrologie, de profeţii, de viitorologie. Ca dovadă, în Dispoziţia sa, pe care, repetăm, a emis-o pe 6 septembrie 2007, acesta arăta că imobilul realizat în baza autorizaţiei (ilegale) în 2003 fusese vândut pe 14 noiembrie 2007. Acest profet rătăcit la Primărie ştia pe 6 septembrie ce avea să se întâmple pe 14 noiembrie, cu număr de autentificare cu tot. Poate că timpul, pentru el, curgea în sens invers, ca înaintea erei noastre. Sau poate că a fost pe undeva o eroare materială, deşi într-un astfel de act solemn, care are forţa probantă a unui înscris autentic, astfel de abateri nu au ce căuta. Trebuie să mai spunem că, undeva în preambulul Dispoziţiei de retrocedare, se mai invoca un articol de lege referitor la încadrarea clădirii hotărâte pentru retrocedare în categoria imobilelor preluate de stat cu titlu valid. Ce titlu a fost, din ce an şi pentru ce autori, nu s-a mai lămurit în Dispoziţie. În sfârşit, după ce a retrocedat fostul număr 127 pentru cererea de la 137, Mazăre a stabilit, aşa cu spunea şi legea, că dispoziţia sa trebuia pusă în executare în termen de trei ani de la data primirii ei de către persoana îndreptăţită.

Pe Carol 127 era casa lui IN Roman; la numărul 137 locuia Aurelia Galuri

Verificând documentele aflate la Arhivele Naţionale, am aflat că, pe listele de alegători din anul 1934, în clădirea aflată la adresa Strada Carol nr. 127 figura ca locatar şi proprietar Bonifaciu Roman, avocat de prestigiu şi fiul al ilustrului Ioan N. Roman, fost primar al Constanţei, fost deputat şi unul din marii intelectuali ai Dobrogei, autor de carte, jurnalist, poet şi om de afaceri. Însă, în mod cert, clădirea construită de IN Roman nu era, în niciun caz, cea care stă şi azi în temeliile ei, pe bulevardul Tomis, la numărul actual 107. În acest sens, toţi cercetătorii istorici din Constanţa atestă că imobilul familiei Roman a fost distrus în al doilea război mondial, în urma unui bombardament.

Bonifaciu-Roman-Carol-127

La adresa Carol 127 locuia fiul fostului primar Ioan N. Roman

Pe de altă parte, la numărul 137, ultimul proprietar înregistrat înainte de instaurarea regimului comunist a fost Aurelia Galuri, aşa cum reiese din fişa de rol fiscal a imobilului publicată în anexa cărţii „Constanţa Veche” a autorului Marian Moise. Autorul cărţii susţine însă că adresa „strada Carol numărul 137” din perioada interbelică ar corespunde acum cu „adresa Bulevardul Tomis 117”, iar aici ar fi funcţionat multă vreme restaurantul Păltiniş-Măcelăresc.

Montaj-Galuri

Extrase din cartea “Constanţa veche” a autorului Marian Moise

Nu avem pretenţia să elucidăm situaţia adreselor din perioada interbelică, însă date fiind aceste nepotriviri, credem că Primăria Constanţa trebuia să lămurească pe deplin situaţia, în baza istoricului de rol care se găseşte în arhiva sa. Din nefericire, Primăria nu a făcut acest lucru, procedând diferit faţă de propria ei practică din alte dosare de retrocedare. Iar aşa, suspiciunile că procedura nu a fost corectă sunt pe deplin alimentate.

În 2012, Mazăre emite o nouă dispoziţie, eliminând sintagmele „Carol 127” şi „imobil preluat de stat cu titlu valid”

La câteva luni după emiterea Dispoziţiei de retrocedare, un avocat împuternicit de Andrei Bejenaru a semnat alături de reprzentanţii Primăriei Constanţa, procesul-verbal 132846/16.01.2008 de punere în posesie asupra clădirii istorice. Dar ani de zile după această ispravă, nimeni nu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra fostului sediu RADET. Din acest motiv, nu s-a aflat nimic de afacere, iar anii scurşi fac acum de prisos vreo anchetă penală. Căci orice s-ar putea dovedi cu privire la notificarea din 2001, la certificatul de moştenitor din 2003 şi la procura dată în 2006 în baza unui act vechi de 43 de ani, sunt fapte prescrise. Pe de altă parte, vizionarismul lui Radu Mazăre, dovedit atunci când menţiona actul din noiembrie 2007 în dispoziţia dată în septembrie 2007, încă ar fi de aşteptat, în termen scurt, un punct de vedere… măcar din partea astrologilor.

Pe 6 februarie 2012, primarul Mazăre a emis o nouă dispoziţie, sub numărul 268, prin care a modificat două articole din dispoziţia anterioară, dată în 2007. Le-a modificat, în sensul că le-a reformulat, a schimbat ordinea propoziţiilor, fără a schimba nimic din înţelesul articolelor vechi. Deşi a păstrat intact acelaşi înţeles, schimbând doar formulările şi câteva cuvinte, totuşi Mazăre s-a îngrijit să dispară din cuprinsul actului orice referire la adresa interbelică „strada Carol nr. 127”. Ca dovadă, în noua dispoziţie, nu mai apare decât Carol 137, o singură dată, undeva în preambul, când se menţionează adresa precizată de Balian Shake în Notificarea din 2001. Şi tot în preambul, au mai fost simplificate temeiurile de drept invocate. Cu această ocazie, nu s-a mai inclus nicio referire la încadrarea imobilului în categoria celor preluate de stat cu titlu valid.

Imobilul ajunge în portofoliul Wellkept Imobiliare SRL, o firmă deţinută de un off shore care apare în mai toate afacerile lui Puiu Popoviciu

Puiu Popoviciu

Puiu Popoviciu

Deşi toate demersurile legale au fost făcute de Andrei Bejenaru, ca procurist, drepturile litigioase se aflau în posesia constănţeanului Marian Gheorghe. Pe 1 februarie 2012, Bejenaru şi Gheorghe au întocmit un înscris sub semnătură privată, potrivit căruia drepturile asupra imobilului erau cedate în favoarea companiei Wellkept Imobiliare SRL din Bucureşti. Firma bucureşteană era deţinută de Andrei Bejenaru, în proporţie de 10%, şi de firma off shore din Cipru, Tatika Investments Ltd, aceea despre care spuneam că apare în mai toate afacerile derulate de controversatul om de afaceri Puiu Popoviciu. Totuşi cum un astfel de act de mână nu avea nicio valoare, Gheorghe şi Bejenaru s-au prezentat şi la un birou notarial, pe 6 aprilie 2012, unde au încheiat un act autentic de vânzare-cumpărare. Părţi în contract erau Balian Shake prin Bejenaru, Wellkept prin acelaşi Bejenaru şi Marian Gheorghe, personal şi ca mandatar al soţiei sale. Preţul fusese deja plătit în anul 2006, în contul din Uruguay, astfel că Wellkept a devenit proprietară. Pe 13 aprilie 2012, firma lui Popoviciu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra clădirii istorice. Un an mai târziu, fostul sediu al RADET găzduia un restaurant de fiţe şi un magazin de lux.

Ginerele lui TeLeagă şi celelalte personaje

Pentru cei care nu ştiu – deşi cam toată lumea ştie – Puiu Popoviciu a fost ginerele fostului ministru comunist de interne, Ion Dincă-„Te Leagă”. El a avut probleme cu sistemul judiciar, fiind anchetat începând cu anul 2009 şi apoi trimis în judecată în anul 2012, pentru preluarea terenului de la Băneasa al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, acolo unde grupul de firme pe care îl controlează a construit Băneasa Shopping Center, cel mai mare parc de retail din România, evaluat la două miliarde de euro. Popoviciu este asociat în firma Computer Land SA cu Nicolae Badea, fostul său cumnat, căsătorit cu cealaltă fiică a ministrului comunist Ion Dincă-„Te Leagă”. Fiicele fostului demnitar comunist activaseră în contraspionaj, specializarea dialecte arabe. La rândul său, Badea este acţionar la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti, răspunzând de destinele acestuia alături de Cristi Borcea şi Dragoş Săvulescu, doi dintre campionii retrocedărilor frauduloase de terenuri de la Constanţa, coinculpaţi alături de Radu Mazăre în celebrul dosar penal care vizează fapte prin care hălci din domeniul public şi privat al statului şi al Municipiului Constanţa au ajuns pe mâna unor cumpărători de drepturi litigioase. Revenind la Popoviciu, trebuie să mai spunem că acesta mai este asociat şi în Casa Vinului SRL, alături de fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu, dar şi de omul de afaceri Bogdan Bartolomeu, fostul ginere al ministrului comunist Grigore Preoteasa. Popoviciu deţine indirect francizele KFC, Pizza Hut şi IKEA, lanţul hotelier Ramada, peste 50.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale şi numeroase proprietăţi imobiliare. Potrivit unor speculaţii de presă, el ar avea o legătură mediată şi cu fondul de investiţii care a preluat recent în portofoliu City Park Mall of Constantza, construit pe un teren retrocedat de administraţia Mazăre, în Parcul Tăbăcărie.

Lavinia-Gheorghe

Lavinia Gheorghe (dreapta), fiica cesionarului de drepturi litigioase Marian Gheorghe

Andrei Bejenaru este unul din asociaţii minoritari ai grupului de firme controlat de Popoviciu. Constănţeanul Marian Gheorghe este administrator la una din firmele lui Bejenaru, respectiv Hercules Properties SRL Bucureşti. Mai departe, constănţeanul deţine 50% din firma Magic Ambasador SRL, care are în proprietate clădirea în care a funcţionat clubul La Mania din staţiunea Mamaia. Marian Gheorghe este partener în această firmă cu fiica sa, Lavinia Gheorghe, care este căsătorită cu un antrenor de tenis din Scoţia şi întreprinde acţiuni de implicare civică prin Rotary Club Constanţa.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/02/Retrocedare-sediu-RADET-Constanta.pdf”]

Comments

comments

Exclusiv

Cum l-a împroprietărit primarul din Agigea pe un ”nepot duhovnicesc” cu un teren pe malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Restaurantul Golful Pescarilor din Agigea învârte afaceri de peste un milion de euro pe an.

”Povestea noastră s-a născut din nevoia de a ne bucura de frumusețea naturii și dintr-o mare dorință de a ne exprima arta culinară prin preparate gustoase din pește proaspăt și fructe de mare. Situat pe plaja Agigea, departe de forfota civilizației urbane, restaurantul are atitudine mediteraneeană și păstrează tradiția pescărească.”.

Așa se prezintă, pe internet, acest local exclusivist. Mâncare bună, vinuri alese, muzică live, dar mai ales natură! O natură superbă! Un veritabil colț de rai! Povestea de mai sus este frumoasă ca o poezie. Însă în spatele ei se îngână o altă poveste, prozaică și urâtă, despre abuzuri administrative grosiere comise de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, cu intenție și cu un scop precis, anume de a-l face om pe finul fratelui său.

Cum a naționalizat Cîrjaliu terenurile din Golf

După cum relatam în episodul trecut al serialului nostru, terenul din Golf a fost deținut succesiv de Întreprinderea Piscicolă Constanța, SC Mare Neagră SA, SC Condemar SA și SC Sarda Fish SRL (firmă aparținând familiei lui Matei Datcu, cel care deține și restaurantul Pescăria lui Matei). Societatea din urmă a cumpărat activul piscicol de la Agigea în anul 2003, fiind înregistrată fiscal și plătind, an de an, impozit pe teren și clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În anul 2011, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a emis un document oficial în care se arăta că Sarda Fish deține în proprietate clădirile și terenul în suprafață de 8.627,88 mp, de pe strada Meduzei nr. 4. Rețineți: numărul 4. Observând că afacerea familiei Datcu era una foarte profitabilă, primarul din Agigea a pus la cale un plan de naționalizare mascată a terenului din Golf. În acest sens, Primăria a umblat la nomenclatorul stradal, înființând din pix adresa: strada Meduzei nr. 6. În actele oficiale s-a menționat că la această adresă figurează un imobil-teren în suprafață de 8.940 mp. În realitate, terenul creat din pix îngloba întreaga suprafață deținută de Sarda Fish, revărsându-se, în plus, peste plajele din vecinătate. Prin HCL nr. 92/19.03.2012, terenul creat din pix a fost însușit prin vot în domeniul privat al localității, fără să fi fost dobândit legal de administrația locală, prin cumpărare sau prin alte modalități înscrise în lege. Prin această golănie ordinară, Sarda Fish și statul român au fost despuiate de bunurile lor. Legea a fost violată din toate pozițiile, ca în anii stalinismului. Mai departe, Primăria Agigea a dezmembrat terenul furat prin vot în șapte loturi mai mici și s-a apucat de licitații obscure. În continuare vă spunem cum a ajuns o parte din terenul furat în proprietatea firmei Golful Pescarilor.

Cherhana Bibanu, o firmă născută sub o stea norocoasă

Potrivit actelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea cunoscută acum sub numele Golful Pescarilor SRL a fost înființată de Stere-Ianis Caracotă pe 8 martie 2013, sub numele inițial Cherhana Bibanu SRL. Primul sediu social a fost declarat în Agigea, pe strada Lebedei nr. 2, biroul 1, într-un spațiu obținut prin contract de comodat de la SC Acvamar Grup SRL. Societatea din urmă avea legături strașnice cu administrația Cârjaliu. Astfel, în anul 2010, Acvamar Group SRL concesionase Lacul Agigea de la Primărie.

Imediat după înființare, Cherhana Bibanu SRL s-a înscris la o licitație organizată de Primăria Agigea în vederea concesionării unui teren de 1.700 mp, de pe strada Meduzei nr. 6, lotul 5. Vorbim aici de o felie din terenul naționalizat prin vot, în împrejurările relatate mai sus. De regulă, licitațiile publice de acest tip durau o lună de zile. Or Cherhana Bibanu s-a înființat pe 8 martie 2013, iar fix după o lună, adică pe 8 aprilie 2013, a câștigat licitația. Dar ce noroc fabulos! Ce intuiție incredibilă, să ieși de la Registrul Comerțului și să te duci glonț la licitație! Asta înseamnă să te naști sub o stea norocoasă!

Contractul de concesiune

La două zile după fericita întâmplare :), Primăria Agigea a încheiat contractul de concesiune pentru desfășurarea de activități economice nr. 8879/10.04.2013 cu SC Cherhana Bibanu și procesul-verbal de predare-primire a terenului nr. 8880/10.04.2013. Concesiunea era stabilită pe un termen de 25 de ani, la o redevență de 1.700 de euro pe an – un euro pe metrul pătrat. Bibanu se obliga să înceapă construcția… nu se știe de care fel, în termen de un an de la încheierea contractului. Totodată, societatea se obliga să mențină destinația și ”actualele dotări”. Situația din urmă se referea la vinciurile pescărești de pe teren, care se aflau în patrimoniul societății Sarda Fish. Or, Sarda Fish nu a fost expropriată de aceste bunuri, care nu au trecut niciodată, nici măcar formal și abuziv, în proprietatea Comunei Agigea. Așadar, vorbim de un furt ordinar de mijloace fixe, de o tâlhărie administrativă în toată puterea cuvântului.

În sfârșit, Comuna Agigea se obliga să asigure un drept de preempțiune către Cherhana Bibanu, în situația în care se hotăra să înstrăineze terenul. Această obligație era foarte importantă, întrucât conducea din capul locului spre ipoteza că vânzarea terenului de pe malul mării nu mai trebuia să facă obiectul unei proceduri de licitație publică.

Bibanu ajunge la ”nepotul duhovnicesc” al primarului Cîrjaliu

Ca să recapitulăm, Cîrjaliu a concesionat terenul prin licitație, către o firmă abia înființată care funcționa în clădirea unui partener contractual al Primăriei Agigea. Alte legături între primar și firma în cauză nu existau. Dar aveau să apară. Pe 14 octombrie 2013, Cherhana Bibanu ajunge cu totul în proprietatea lui Dumitru Stanciu, un mecanic auto obscur din Agigea. Obscur, dar cu un mare merit: acesta era finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Relația ”spirituală” dintre cei doi a fost dezvăluită pe Facebook (vezi foto).

Dumitru Stanciu (stânga), împreună cu nașul său, Bogdan Cîrjaliu (dreapta). Sursa foto: Facebook

Potrivit tradiției creștine, NAȘUL este ”părintele duhovnicesc”, în vreme ce FINUL  îi vine ”fiu duhovnicesc”. Fratele nașului, în cazul nostru primarul Cîrjaliu, ar putea fi încadrat drept ”unchi duhovnicesc”. După aceeași analogie, în ordinea spirituală, Dumitru Stanciu este un fel de ”nepot duhovnicesc” al primarului. Tabloul spiritual al poveștii se conturează de minune cu acel ”colț de rai” dobândit de Stanciu pe plaja Agigea, prin grija familiei sale spirituale. Doamne miluiește!

Trebuie să mai spunem că Stanciu a cumpărat firma de la Caracotă cu 200 de lei, obligându-se să preia toate datoriile prezente și viitoare de la Bibanu, inclusiv pe cele ”care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control”. De ce se temeau cei doi de un control vom detalia într-un episod viitor al serialului nostru.

Un contract de vânzare-cumpărare cu declarații în fals

La șapte luni distanță, mai exact pe 13 mai 2014, Dumitru Stanciu s-a prezentat la un notar public împreună cu o persoană special mandatată de primăria ”unchiului duhovnicesc”, Maricel Cîrjaliu. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 535/13.05.2013. Prin actul solemn, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Agigea vindea societății lui Stanciu lotul 5 de pe strada Meduzei nr. 6, în suprafață de 1700 mp. Vorbim de lotul care făcuse cu un an mai devreme obiectul contractului de concesiune, acela prin care SC Cherhana Bibanu primea și drept de preempțiune la cumpărare. Însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în ipoteza, bizară cu totul, că nu a existat nicio concesiune anterioară și niciun drept de preempțiune. Ca dovadă, Comuna Agigea, prin persoana mandatată să o reprezinte, declara solemn că:

”terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…”.

În rândurile următoare ale contractului se afirma că:

”predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.

Prin această frază se acredita ideea că societatea lui Dumitru Stanciu nu avea încă posesia terenului. Însă, așa cum reiese din actele oficiale,  Bibanu era concesionarul terenului încă din 10 aprilie 2013, avându-l în posesie în baza procesului-verbal de predare – primire încheiat în aceeași zi. Vorbim așadar de niște informații false, neconforme adevărului, care au fost transpuse în actul solemn de vânzare-cumpărare.

Download (PDF, 2.95MB)

Vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre de Consiliu

Însă și mai grav este faptul că nicăieri în cuprinsul documentului nu se menționează o hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea acestei vânzări. Notarul care a întocmit actul autentic a menționat în acesta că vânzarea terenului se face în baza Procesului-Verbal nr. 22753/05.12.2013 emis de Primăria Agigea. Or, din punct de vedere legal, înstrăinarea unui bun  din patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre adoptată de două treimi din consilierii locali, iar nu pe baza unui proces-verbal întocmit de primar. Așadar, vorbim de o vânzare neautorizată, fără licitație publică, în care nu se știe cum s-a stabilit prețul tranzacției. Ca dovadă, nicăieri în contract nu se menționează existența unui raport de evaluare sau a unei proceduri competitive de stabilire a prețului. Prezumăm că prețul a fost stabilit, la mica înțelegere, de Cîrjaliu cu ”nepotul duhovnicesc”.

La preț de apartament

Și nu vorbim de un preț al pieței, ci de 146.822 de lei, cu tot cu TVA. La cursul de referință al Băncii Naționale a României din 13 mai 2014, care era de 4,4308 lei pentru un euro, suma plătită pe teren de rubedenia spirituală a primarului a fost de 33.136 de euro. În actul solemn se arăta că acest preț fusese achitat integral de societatea cumpărătoare înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2014, prin două chitanțe și două ordine de plată. În acest sens, sunt menționate chitanțele emise de Primăria Agigea pe 5 aprilie 2013 și 2 decembrie 2013, precum și ordinele de plată din 11 și 12 decembrie 2013.  Or, pe 5 aprilie 2013, Cherhana Bibanu nu avea nici măcar contract de concesiune cu Primăria, fiind declarată câștigătoare a licitației abia pe 8 aprilie 2013. Iar pe 2 decembrie 2013 încă nu se întocmise procesul-verbal evocat în actul notarial ca temei al vânzării. Cel mai probabil, chitanța din 5 aprilie 2013 reprezenta garanția de participare la licitația de concesiune, astfel încât suma plătită atunci nu putea, în mod normal, să fie avans la vânzarea ce avea să survină un an mai târziu. Calificând plățile din contractul de concesiune drept avansuri la cumpărare, Cîrjaliu a comis o altă ilegalitate, de fapt o găinărie măruntă în raport cu celelalte violări.

Alte botezuri, alte cumetrii

Să mai spunem că, după aceste întâmplări de pomină, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind SC Golful Pescarilor SRL. Rubedenia spirituală a primarului nu mai este asociat unic, însă păstrează în continuare 50% din părțile sociale. Firma operează restaurantul născut din nevoia unor creștini sadea de a se bucura de un colț de rai. Clădirea, ridicată cu titlul de ”construcție pescărească”, iar nu de restaurant, s-a născut cu mult chin, dar această poveste v-o spunem într-un episod viitor. În sfârșit, Primăria Agigea a schimbat și numele străzii. Astfel, strada Meduzei a fost botezată în Aleea Golfului, ca să se șteargă o parte din urmele acestui furt epocal. Sarda Fish a formulat plângere penală pentru furtul terenului și a mijloacelor fixe, respectiv a vinciurilor, însă, deși au trecut ani buni de atunci, lucrarea penală nu a fost încă finalizată. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Golănia juridico-financiară de la Căminul de Bătrâni Hârșova. Ionescu, un primar extraordinar

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Vara anului 2005. Un soare torid prăjește colinele din Hârșova. Primarul localității, liberalul Ionel Chiriță, se refugiază la Neptun, la o întâlnire de lucru a Alianței Dreptate și Adevăr. Are cu el un diplomat burdușit cu acte. La eveniment, se intersectează cu Gheorghe Barbu, ministrul protecției sociale. În câteva minute, îi spune oficialului că are în geantă trei proiecte sociale făcute ca la carte, după o vizită de documentare în Danemarca. Pe căprării: un adăpost pentru victimele violenței domestice, un centru after school și un cămin de bătrâni. Ministrul ascultă, cumpănește și îl invită la București, ca să deschidă aplicațiile.

Așa s-a născut proiectul căminului de bătrâni de la Hârșova. Primăria a pus la bătaie o clădire în care funcționase pe vremuri un sediu de CAP. Ministerul a venit cu fondurile necesare recompartimentării și modernizării. În anul 2008, investiția a fost finalizată. Două lucruri lipseau ca imobilul modernizat să funcționeze potrivit menirii sale: o centrală termică și recepția finală. În vara lui 2008, Chiriță pierde alegerile locale. La Primărie ajunge Tudor Nădrag, un tip cu o educație precară și pus pe hoții. Porțile căminului de bătrâni sunt ferecate cu lacăt. Opt ani rămân așa.

Abia în octombrie 2016, sub un nou primar, clădirea abandonată părea să își găsească în sfârșit menirea. Pe 27 octombrie 2016, edilul actual, Viorel Ionescu, s-a prezentat în plenul Consiliului Local, pentru a-și susține viziunea. Soluția găsită de el se referea la organizarea unei licitații publice pentru închirierea imobilului către o persoană fizică sau juridică, în scopul prestării, în regim privat, a serviciilor sociale. La o Fundație, ca în Danemarca, Suedia, Norvegia sau altă țară cu performanță în sistemul asistenței sociale, cu scopuri sănătoase și caritabile, nu s-a gândit. Dar bine că s-a gândit la o persoană fizică.

După dovada de largă viziune de mai sus, primarul și-a demonstrat talentul și în baliverne. Iată o motivație de-a dreptul memorabilă pe care a transpus-o în Studiul de Oportunitate înaintat aleșilor locali:

”În România, legislația europeană încurajează înființarea unităților medicale publice private. Dezvoltarea lor este motivată de beneficiile aduse, în special în condițiile în care România se confruntă cu o criză economică fără precedent”.

România a înregistrat cea mai mare creștere economică din toată Uniunea Europeană în anul 2016. Așadar, nici vorbă de criză economică fără precedent. Însă oral, în ședință, primarul a motivat total diferit oportunitatea închirierii. El i-a întrebat pe membrii comisiei sociale dacă bugetul local poate susține funcționarea căminului de bătrâni. Aceștia au răspuns că nu, mai ales că, nefăcând parte din comisia de specialitate economică, nici nu se pricepeau la chestiuni de buget. E limpede că proiectul închirierii s-a născut din neputință și interes. Vorbim aici de neputința de a asigura funcționarea clădirii din surse proprii, dar și de neputința de a aplica pentru o finanțare nerambursabilă, pe axele europene sau guvernamentale. Despre interes vă spunem mai jos.

În cadrul dezbaterii din Consiliu a contat foarte mult un amendament al consilierului local Ionel Dia, votat de o largă majoritate. Dia a propus o corecție profesională în caietul de sarcini, în sensul ca ”la licitația publică să participe numai persoane juridice, nu persoane fizice, care să facă dovada că au experiență în domeniu”. Păi cine a mai auzit de persoane fizice care operează cămine de bătrâni? Amendamentul lui Dia, votat de aleși, a devenit literă de lege… locală. Vorbim aici de HCL 113/27.10.2016, prin care s-a aprobat organizarea licitației, studiul de oportunitate și caietul de sarcini.

Lui Viorel nu i-a căzut cu tronc modificarea. Ca dovadă, cu prima ocazie, primarul a fraudat caietul de sarcini cu nonșalanță. Astfel, Primăria Hârșova a atribuit contractul de închiriere nr. 10/13.12.2016 a căminului de bătrâni de pe strada Vadului nr. 84, format din construcție în suprafață de 731,70 mp și curte de 1.271,58 mp, către o firmă lipsită de cea mai elementară experiență. Vorbim aici de SC Radar Cămin de Bătrâni SRL, o societate înființată pe 5 septembrie 2016, cu doar câteva luni înainte de a câștiga licitația. Radar nu a desfășurat niciun fel de activitate economică până în momentul de față, probat de faptul că pe site-ul oficial al Ministerului de Finanțe nu figurează cu date de bilanț. Contractul a fost încheiat pe zece ani, cu o chirie de 2.400 de lei pe lună (aproximativ 500 de euro).

Și neregulile nu se opresc aici. Astfel, potrivit clauzei 6.2 litera c) din contract, chiriașul avea obligația să obțină toate avizele, autorizațiile și dotările prevăzute de legislația în vigoare pentru desfășurarea activității. Căminul de bătrâni nu funcționează nici la momentul de față. Și nu funcționează… tocmai din lipsa autorizațiilor. În mod bizar, contractul cel deștept nu prevede posibilitatea rezilierii pentru neînceperea activității. Prevede în schimb rezilierea de drept în situația întreruperii activității comerciale pe timp de 3 luni. Însă, de vreme ce activitatea nu a început, e limpede că nu a fost întreruptă. Păi cum să întrerupi ceva ce nu a început? Așa ceva ar fi un non-sens. După 12 luni de așteptare, primarul Ionescu, exasperat că proiectul lui devenea un chix lamentabil, se decide să salveze aparențele, cu prețul încălcării grosolane a contractului și a caietului de sarcini. Oricum, ”pe caiet” :))) îl mai fraudase o dată. Pe 21 august 2017, Primăria a anunțat în SEAP că a atribuit direct un contract de 23.858 de lei plus TVA prin care a cumpărat de la o firmă din  București servicii de arhitectură pentru construcții.

”Autoritatea contractantă dorește încheierea unui contract de servicii pentru documentația tehnică necesară pentru obținerea avizului de securitate la incendiu și obținerea autorizației de funcționare PSI a Centrului Permanent de Îngrijire Persoane în Vârstă”, se arăta la rubrica dedicată descrierii achiziției.

Iată, așadar, că după ce i-a închiriat căminul fără dovada experienței, primarul l-a ajutat pe chiriaș, cu bani de la buget, ca să obțină autorizația. Ce au făcut, cum au făcut? Doar ei știu. Însă, în mod cert, căminul de bătrâni nu funcționează nici în momentul de față. Între timp, Ionescu a uitat de bătrânii bolnavi care meritau, încă din 2008, să aibă un centru al lor. În timp ce ei așteaptă, alesul lor mai pleacă în schimburi de experiență peste ocean, mai face un festival, mai zâmbește frumos în poze… să știe norodul că este, așa cum și-a scris pe tricou, ”un primar extraordinar”.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primarul din Hârșova trebuie să achite din buzunarul său vizita în SUA și Canada

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Pe 23 aprilie 2018, la ora 10 dimineața, un funcționar de la compartimentul Achiziții din cadrul Primăriei Hârșova a finalizat procedura de cumpărare a unui pachet de transport cu avionul și de cazare în Canada și Statele Unite ale Americii. Pachetul a costat 32.457,85 de lei sau 6.964,32 de euro. La această sumă se adăuga TVA. Desigur, funcționarul nu acționase de capul său, ci cu ordin de la edilul Hârșovei, Viorel Ionescu. Acesta din urmă plănuia o vizită de serviciu în SUA și Canada. Dar plănuia de capul său, fără să întrebe în prealabil, așa cum era legal, Consiliul Local al orașului Hârșova. Abia pe 2 mai 2018, primarul a realizat că-i trebuie o aprobare. În disperare de cauză, Viorel Ionescu a convocat prin SMS aleșii locali într-o ședință de îndată. Caracterul ”de îndată” nu era întrunit, având în vedere că Ionescu deja își cumpărase biletul de avion cu o săptămână înainte, problema fiind așadar cunoscută din timp. Obedienți din fire, zece consilieri subordonați primarului n-au mai ținut cont de acest moft, votând inițiativa. Astfel a fost adoptată o hotărâre de aprobare a deplasării primarului peste ocean și de decontare a cheltuielilor, pe bază de documente justificative.

”Vizita de lucru are ca scop principal schimbul de experiență în domenii de interes comun: regenerare urbană, digitalizare, parteneriat public-privat, atragere de investiții străine, valorificare a potențialului de import-export, transport public, colectare deșeuri și reciclare, infrastructură”, se arăta în preambulul hotărârii adoptate.

Și tot în preambulul hotărârii se mai arată că, la baza inițiativei, ar sta o invitație primită de la Asociația Municipiilor din România – o structură din care fac parte doar localitățile cu rang de municipiu. Deși nu este membră AMR și nici nu ar avea cum să devină, UAT Hârșova ar fi primit o invitație de a participa la o misiune de informare pe probleme specifice… municipalităților.

Download (PDF, 760KB)

În intervalul 6 – 20 mai 2018, delegația din care a făcut parte și Viorel Ionescu de la Hârșova a vizitat aglomerările urbane Montreal și Ottawa din Canada, dar și metropolele americane Chicago și Washington. În fiecare metropolă vizitată, au avut loc întâlniri cu reprezentanții administrațiilor locale. Vorbim de 4 întâlniri mari și late, de aproximativ două-trei ore fiecare. În restul zilelor, program de voie.

Chiar și așa, agenda discuțiilor a fost total lipsită de învățăminte practice pentru singurul primar de oraș amestecat printre primarii de municipii și președinții de consilii județene care au participat la schimbul de experiență. Astfel, din comunicatele transmise de AMR, reies următoarele preocupări majore ale schimbului de experiență:

  • La Montreal, s-a discutat despre administrarea bugetului de 5,5 miliarde de dolari canadieni al acestei metropole, despre deszăpezire, mobilitate urbană și transportul public de persoane.
  • La Ottawa, delegația română a făcut un tur al orașului. Canadienii le-au prezentat primarilor români două șantiere în lucru. Este vorba despre un patinoar gigantic și despre o linie de metrou de suprafață.
  • La Chicago, s-a discutat de modernizarea aeroportului, despre globalizarea orașelor și despre câteva proiecte ale municipalității americane, cum ar fi de pildă introducerea de senzori de trafic în zonele aglomerate, prin care să se centralizeze într-o platformă digitală informațiile în timp real despre participanții la trafic.
  • La Washington, primarii români au aflat cum funcționează departamentul specializat în securitate, atacuri teroriste și uragane.


Cu experiența acumulată, Ionescu ar putea să-și propună modernizarea aeroporturilor din Municipiul Hârșova, câte or fi ele, construirea unei noi linii de metrou și prevenirea cu mai multă știință a atacurilor teroriste și a uraganelor. Ce-a învățat din programul de voie, vă arătăm cu altă ocazie.

La întoarcerea din misiune, primarul avea obligația legală să informeze Consiliul Local cu privire la schimbul de experiență. În acest sens, trebuie să știți că potrivit art. 44 din Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, ”în urma îndeplinirii unor misiuni oficiale, aleșii locali sunt obligați să prezinte, la prima ședință ordinară de consiliu, un raport privind deplasările efectuate”. Legea stabilește și un termen maxim pentru îndeplinirea acestei obligații: 30 de zile. Deși au trecut luni bune de la schimbul de experiență, primarul Hârșovei a omis să informeze Consiliul Local cu privire la deplasarea peste ocean. Acest aspect a ieșit la iveală cu ocazia controlului tematic al Curții de Conturi. În aceste condiții, potrivit legii, sancțiunea aplicată este aceea ca primarul să suporte costurile deplasării din buzunarul său. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: