Connect with us

Exclusiv

Ai lui Teodosie încearcă să pună mâna pe 960 de metri pătrați în Parcul Tăbăcărie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Arhipiecopia Tomisului face demersuri pentru a pune mâna, cu acte în regulă, pe un teren de 960 de metri pătrați din Parcul Tăbăcărie.  În acest scop, parohia Sfântul Mina (subordonată Arhiepiscopiei) a transmis Consiliului Local Constanța o solicitare de adoptare a unei hotărâri prin care să i se atribuie, în folosință gratuită sau proprietate, terenul aferent bisericii maramureșene din Parcul Tăbăcărie. Primarul Constanței, Decebal Făgădău, a inițiat un proiect de hotărâre locală care dă satisfacție Parohiei Sfântul Mina, dar care revocă, pe balt, o altă hotărâre locală intrată deja în circuitul civil, în baza unei a treia hotărâri care a fost anulată deja de instanța de judecată. Această inginerie juridică a fost girată de directorul executiv patrimoniu, Radu Volcinschi, fost prefect și subprefect, implicat și în alt caz de anulare ilegală a unei hotărâri intrate în circuitul civil. O bună parte din terenul care se vrea atribuit gratuit Arhiepiscopiei nu deservește funcționarea bisericii, astfel încât ar putea fi utilizată în scopul unei noi construcții pe malul lacului, așa cum suspectează Asociația Așezămintelor Sfântului Mare Mucenic Mina, care se consideră prejudiciată de acest proiect.

”Tatăl meu (preotul Nicolae Picu – n.r.) este acum la Primărie și încearcă să le arate consilierilor locali documente constitutive de drepturi pentru Asociația noastră. Eu sunt acum în București, dar mâine voi veni și eu la Constanța. Ceea ce se încearcă acum în Consiliul Local este total ilegal. Dacă se va adopta o hotărâre cu acest conținut, o vom ataca în instanță”, a declarat pentru Ordinea.Ro Victor Picu, președintele Asociației Așezâmântul monahal Sfântul Mare Mucenic Mina.

Așezământul de la Tăbăcărie, care constă în centru social, biserică și construcții anexă, a fost ridicat de Asociația familiei Picu în perioada 1994-2000. În prealabil, Asociația a încheiat cu municipalitatea constănțeană Contractul de Concesiune 11738/16.06.1994. Ulterior, printr-un al doilea contract de concesiune, înregistrat sub nr. 97349 din 1 august 2005, Asociația a mai primit o palmă de teren, ajungând să aibă în folosință, cu totul, 1.561 mp. În anul 2012, invocând cele mai bune intenții, fostul primar Radu Mazăre a inițiat, iar consilierii locali au votat, Hotărârea nr. 25/30.01.2012, prin care s-a acordat Asociației, în folosință gratuită, suprafața exactă înscrisă în actele anterioare de concesiune – rămase și ele valide, nefiind desființate niciodată. Un  an mai târziu, bunul prieten al fostului primar Mazăre, respectiv Înaltul Teodosie, a început demersuri pentru a pune mâna pe clădirile edificate ca bunuri proprii de Asociația familiei Picu. Invocând dreptul Arhiepiscopiei de a se împroprietări asupra imobilelor prin sfințire, Teodosie l-a suspendat din slujire pe preotul Nicolae Picu, apoi l-a caterisit și a preluat biserica din Parcul Tăbăcărei, printr-o acțiune de forță a Jandarmeriei, cu autorizarea unui procuror. În succesiunea acestor fapte, Teodosie a întabulat la Cadastru dreptul de proprietate al Arhiepiscopiei asupra bisericii și a centrului social Arca. În acest context, la inițiativa aceluiași Radu Mazăre, Consiliul Local Constanța a adoptat o nouă hotărâre locală, respectiv 120/30.04.2013, care era în sine un nonsens, întrucât decidea că se va decide pe viitor soarta terenului de la Sfântul Mina. La momentul de față, această hotărâre locală este anulată de instanța de judecată, potrivit declarației lui Victor Picu. Și înregistrarea de carte funciară a Arhiepiscopiei a fost anulată, în virtutea faptului că cele două imobile aveau deja cărți funciare, în care era înscris dreptul de proprietate al Asociației familiei Picu.

După acest eșec, Parohia Sfântul Mina, înființată de Teodosie pentru administrarea lăcașului de cult de la Tăbăcărie, a deschis în nume propriu o acțiune judecătorească, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra bisericii și a centrului social Arca, pe care l-a descris drept o simplă dependință administrativă. Parohia și-a bazat cererea pe un articol din Statutul BOR, care prevede că actul de sfințire reprezintă mod de dobândire a bunurilor imobiliare. Cu alte cuvinte, dacă preotul dă cu busuicocul sau cu trafaletul cu apă sfințită (după o practică a Prea Fericitului Daniel), clădirea respectivă, deși ridicată de alții, devine proprietate de cult. La momentul procesului, am combătut aceste inepții (vezi aici și aici), însă Tribunalul și Curtea de Apel Constanța au preferat să împace și capra și varza. Astfel, cele două instanțe constănțene, în mod bizar, au decis să dea biserica în proprietatea Parohiei, iar centrul social Arca să-l lase la proprietarul de drept, Asociația familiei Picu. Spunem bizar, deoarece prin Decizia 949 din 6 iunie a.c., Înalta Curte de Casație și Justiție a României, într-o cauză similară, a stabilit că actul de sfințire nu reprezintă mod de dobândire a proprietății imobiliare (vezi aici). A fost cazul unei asociații din Suceava, căreia i s-a consfințit astfel, la Înalta Curte, dreptul de proprietate asupra unei mănăstiri, după ce și Arhiepiscopia locului încercase manevra cu busuiocul. Nemulțumit de soluție, Teodosie a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă hotărârea de la Constanța era deja definitivă și nu mai putea fi atacată pe o astfel de cale.

Cu luni bune înainte ca Înalta Curte să dea o astfel de soluție, dreaptă și rezonabilă, Parohia Sfântul Mina a depus la secretariatul Primăriei Constanța cererea de a i se atribui terenul de sub biserică. Clădirea bisericii, singura care a făcut obiectul procesului mai sus menționat, ocupă 400 de metri pătrați la sol. Însă oamenii bisericii au scris în misiva lor că au obținut în proprietate și anexele (clopotniță, poartă și troiță, lumânărar, altar de vară și o magazie), cerând în folosință și pământul de lângă acestea.

”Aceste clădiri nu au făcut obiectul hotărârii judecătorești. Ele aparțin Asociației și sunt întabulate în cartea funciară. Noi avem contracte de concesiune pentru tot terenul. Și mai avem hotărârea de Consiliu Local din anul 2012, care este în circuitul civil și produce efecte. Hotărârea de Consiliu din 2013 este menționată în documentația noului proiect, dar ea a fost anulată de o instanță de judecată.”, a mai declarat Victor Picu (foto).

Acesta suspectează că Arhipeiscopia Tomisului are în plan să folosească terenul liber pentru a ridica o nouă construcție pe malul lacului.

Directorul Primăriei care a semnat Raportul proiectului de hotărâre, fără a semnala că acesta nu poate fi adoptat până la anularea distinctă și motivată a HCL25/30.01.2012, a mai fost implicat în anularea ilegală a unei alte hotărâri intrate în circuitul civil. Radu Volcinschi, căci despre el este vorba, a întocmit în 2013, pe când era subprefectul lui Eugen Bola, un referat similar, prin care a propus anularea unei hotărâri a Comisiei Județene de Fond Funciar, în litigiul privind retrocedarea carierei de la Sibioara. În mod paradoxal, demersul său ilegal nu a fost sancționat de organele în drept. De aici și curajul recidivei.

Pentru a obține un punct de vedere al Parohiei Sfântul Mina, l-am contactat telefonic pe preotul paroh Claudiu Banu. L-am întrebat dacă anexele bisericești au făcut obiectul hotărârii judecătorești mai sus menționate. Motivând că nu este jurist, acesta a răspuns întrebării noastre cu o serie de întrebări retorice:

”Clopotnița cui poate să aparțină? Dar altarul de vară, lumânărarul, troița și celelalte? Pot aparține unei asociații laice sau bisericii? Noi am reparat aceste obiective. Doar ce m-au sunat meșterii că au terminat lucrarea. Fiind obiecte din lemn, erau degradate, iar noi am făcut operațiuni destul de costisitoare. Eu cred că intrăm într-un firesc: asociația laică are acel așezământ social, iar biserica pe ale ei. Nu cred că Primăria ne va da aprobare pentru alte construcții, deși am avea nevoie, dar folosim biserica și pe post de masă, de casă, de școală. Biserica a fost mereu prima școală. Oricum, n-am avut în intenție așa ceva (referitor la construirea unei noi clădiri – n.r.). Decât să tai un pom, mai bine mi-aș vedea de treabă sau aș planta 100 de alți pomi. Noi construim în altă parte, la Techirghiol, un centru pentru copii abandonați. În rest, ținem mult la spațiul verde și chiar am chemat o firmă profesionistă care a făcut un parc de flori diverse. Seara e un adevărat paradis” – ne-a declarat preotul paroh de la Sfântul Mina, Claudiu Banu.

Sursa foto deschidere: ClabooMedia, https://www.facebook.com/pg/parohiasfantulmina.mina/photos/?ref=page_internal.

Comments

comments

Exclusiv

Primăria Constanța își dotează WC-urile: șervețele de mâini cu frunzulițe roz și dozatoare ”din inox inoxidabil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Municipiului Constanța a lansat procedura de achiziție publică pentru dotarea grupurilor sanitare de la sediul principal din Bulevardul Tomis, precum și a grupurilor sanitare de tip foișor din Parcul Arheologic (acelea care au costat 50.000 de euro bucata). Potrivit anunțului publicat pe site-ul autorității publice locale, aceasta intenționează să cumpere 23 de dozatoare de hârtie igienică din ”inox inoxidabil”, cu înveliș antiamprentă, 21 de dozatoare pentru săpun-spumă, tot din ”inox inoxidabil” cu înveliș antamprentă, 14 dozatoare pentru șervețele de mâini din același materia, 16 coșuri de gunoi de perete, 23 de coșuri de gunoi din inox (nu se specifică dacă tot ”inox inoxidabil”), 16 perii de WC, 5 uscătoare de mâini care suflă aerul cald la o viteză de 342 de kilometri pe oră, cu 5 ani garanție, și 188 de baterii alcaline.

De asemenea, la aceste dotări, Primăria adaugă și consumabile, după cum urmează: 656 de litri de săpun spumă, 1.312 bucăți de hârtie igienică, și 284 de seturi de șervețele de mâini. Și de această dată, specificațiile tehnice sunt foarte importante pentru primăria cea progresistă de la malul mării. Aflăm din anunțul publicat că hârtia igienică trebuie să aibă un aspect vizual ridicat, să fie albă și musai cu frunzițe albastre. De asemenea, șervețelele de mâini trebuie să fie moi, să lase o senzație de înaltă calitate, să fie făcute din hârtia cea mai absorbantă, pentru o uscare cât mai eficientă cu mai puține deșeuri. De asemenea, șervețelele trebuie să fie musai albe cu frunzulițe roz. O rolă desfășurată trebuie să conțină 34 centimetri de hârtie în lungime și 21,20 centimetri în lățime. În sfârșit, spuma trebuie să fie una moale și cremoasă, compatibilă cu toate tipurile de piele și preparată cu ingrediente care hidratează pielea.

Desigur, funcționarii din Primărie nu sunt îngeri. Merg la WC, și mersul lor ne costă. În anunțul publicat, autoritatea publică locală estimează valoarea achiziției la 95.187,86 de lei fără TVA. Cu TVA cu tot, confortul cu frunzulițe roz și inox din ăla care nu ruginește, neam :)))), ajunge la 113.273,55 de lei. Adică peste un miliard de lei vechi. Să mai spunem că, recent, Primăria a aprobat achiziția unor piese de mobilier de ultima fiță pentru viceprimarii Dumitru Babu și Costin Răsăuțeanu. Mitică și Costi vor primi birouri din sticlă neagră cu inserții de crom. De asemenea, biroul de comunicare al Primăriei, în cadrul căruia slujesc 4 persoane, va fi dotat cu 8 telefoane de ultimă generație. Deci două telefoane de căciulă. Să fie, să ajungă la toată lumea! La fel și hârtia igienică.

Mai jos puteți vedea anunțul publicat de Primăria Constanța:

Download (PDF, 83KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Directorii Oil Terminal: 18.000 de lei pe lună. Salariații: concedii fără plată

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Adunarea Generală a Acționarilor Oil Terminat SA a adoptat ieri o hotărâre referitoare la fixarea limitelor pentru indemnizația lunară a directorilor cu contract de mandat. Aceștia urmează să încaseze indemnizații lunare în cuantum de 5-6 salarii medii brute pe societate. Marieta Stasi, director de dezvoltare în cadrul Oil Terminal, a precizat pentru Ordinea.Ro că 6 salarii medii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei.

Oil Terminal a raportat un profit de numai 17.000 de lei în primul semestru al acestui an. De asemenea, după acest rezultat dezastruos, compania controlată de stat a lansat un program de concedii fără plată impuse salariaților chemați să pună umărul și să suporte din buzunarele lor dezastrul financiar.

Oil Terminal este o companie strategică, având în vedere că are în operare cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră. Acționar majoritar este statul român, care își administrează participația prin Ministerul Energiei. Ministru în funcție este cvasi-anonimul Anton Anton, de la ALDE. Director general la Oil Terminal este ceva mai cunoscutul Sorin Ciutureanu. Sub înțeleapta conducere a celor mai sus numiți, Oil Terminal a ajuns să producă profit, anul acesta, cât un butic. Rușinea în cauză tocmai a fost ștearsă prin salarii fabuloase pentru directorii cu mandat, după cum spuneam în deschiderea articolului.

Marieta Stasi, director de dezvoltare Oil Terminal:

”La nivel de societate s-au luat măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Suntem în grafic, nu am avut tensiuni sociale sau alte probleme. Hotărârea AGA nu se referă la majorarea indemnizațiilor lunare ale directorilor cu mandat. Nu se majorează nimic, indemnizațiile rămân la fel. Este vorba doar de proceduri prevăzute de OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă. Noi am făcut recrutarea unor directori pe criteriile guvernanței corporative, iar acum am fost obligați să le stabilim limitele maxime ale indemnizațiilor. Dar nu sunt limite noi, sunt tot limitele vechi. Hotărârea se referă la dl. director general Sorin Ciutureanu și la doamna director financiar Adriana Frangu. Deci așa sunt pașii pe ordonanță, nu e vorba de altceva. Șase salarii brute pe societate înseamnă aproximativ 18.000 de lei”.

Download (PDF, 291KB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Cazul de insolvență al gigantului Van Oord, sucursala Constanța

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Compania olandeză Van Oord Dredging and Marine Contractors BV și-a deschis o sucursală în România, la Constanța, în anul 2013. Primul sediu administrativ al acesteia a fost stabilit într-un imobil deținut, în cote egale, de doi avocați influenți, foști judecători cu roluri cheie în sistemul local și național de justiție. Prin sucursală, grupul olandez a coordonat două lucrări monumentale. Vorbim aici de extinderea digului de larg al Portului Constanța și de extinderea plajelor turistice din Constanța și Eforie Nord, lucrări finanțate, generos, din fonduri europene.

Van Oord Sucursala Constanța, datorii de 222.717.990 de lei

De la înființare și până în prezent, Van Oord Sucursala Constanța a avut venituri impresionante, de peste un miliard de lei (cifra exactă: 1.038.374.458 de lei), dar profit… ioc. Pentru ultimul exercițiu contabil, respectiv al anului 2017, sucursala – slujită de numai 5 angajați – a declarat datorii totale, care provin din anii anteriori, de 222.717.990 de lei. Declarând cifre de comă, olandezii nu au plătit nimic la bugetul de stat al României. Cel mai probabil, profitul real a fost exportat în țara de origine, după o rețetă aplicată și de alte companii multinaționale care activează în țara noastră. Mai multe nereguli au fost descoperite de inspectorii antifraudă în contabilitatea Van Oord Sucursala Constanța, care a fost obligată să verse la bugetul statului român contribuții pe care, de altfel, firmele românești, bigote și retrograde – conform unor voci progresiste, le declară și chiar le  achită. Olandezii nu s-au conformat și au atacat la instanță decizia de impunere, pe care au reușit să o desființeze.

Olandezii au dat o țeapă de un milion de euro unei firme românești

Aspectele de mai sus s-au împachetat în tăcere. În schimb, de mai bine de doi ani Van Oord Sucursala Constanța se află într-un scandal imens, amplu mediatizat, inclusiv de publicația noastră, cu privire la țepuirea unui partener român. Vorbim aici de compania locală Comprest Util SRL, care a realizat digurile de mal în două din sectoarele de plajă din Constanța. Antreprenorul care deține compania locală, pe numele său Grigore Comănescu (foto), a declarat că olandezii au uitat să achite o fracție de aproximativ un milion de euro din ultima factură. Ca să fie clar: olandezii au plătit o parte din factură, însă după recepția finală a lucrării, văzându-se cu sacii în căruță, au uitat de diferența de aproape un milion de euro. La început au uitat, dar mai apoi au pretins, avocățește, că nu ei trebuiau să achite, ci  un partener de-al lor de consorțiu, alături de care câștigaseră licitația și executaseră lucrările.

O confuzie risipită de Tribunalul București

Din acest motiv, acțiunea inițiată de Comprest Util la începutul anului 2016, în vederea obținerii unei ordonanțe de plată împotriva Van Oord, a fost respinsă pe 15.03.2016. Judecătorii au reținut atunci că olandezii nu au calitate procesuală pasivă. Mai departe, firma românească s-a îndreptat împotriva partenerului de consorțiu al olandezilor. Vorbim aici de o firmă care se afla deja în insolvență, într-un dosar al Tribunalului București. Însă judecătorul sindic de la instanța bucureșteană a spus că datoria în litigiu nu aparținea partenerului de consorțiu.

Din acest motiv, Comprest Util a deschis alte două litigii împotriva olandezilor. În primul a cerut o nouă ordonanță de plată, iar în al doilea a cerut declanșarea insolvenței împotriva Van Oord – Sucursala Constanța.

Curtea de Apel Constanța bagă Van Oord Olanda în faliment

Confruntarea juridică a părților a fost teribilă. Pe 25 ianuarie 2017, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea Comprest Util privind declanșarea insolvenței împotriva Van Oord. Firma românească a declarat apel. Dar înainte să se judece apelul, în celălalt proces, de la Tribunalul Constanța, s-a dispus emiterea ordonanței de plată împotriva olandezilor, pe 31.01.2018. Această victorie a zguduit soarta procesului de insolvență. Astfel, pe 14.06.2018, Curtea de Apel Constanța a decis ca dosarul de judecată să fie returnat judecătorului sindic de la Tribunalul Constanța, cu misiunea de a deschide procedura de insolvență, atenție, împotriva Van Oord Olanda. După cum spuneam încă din titlu, buturuga mică răstoarnă carul mare!

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Tribunalul anulează ordonanța de plată

Zdrobiți pe jumătate, olandezii s-au ridicat cu tehnici de manipulare mai rar întâlnite. Ei au reușit să blocheze executarea silită, iar mai apoi au obținut chiar anularea ordonanței de plată, pe calea contestației. În această procedură, Comprest Util s-a apărat, cerând Tribunalului să țină cont de hotărârea dată de instanța superioară, a Curții de Apel, în dosarul de insolvență. Cu alte cuvinte, românii au spus că dacă o instanță superioară a constatat starea de insolvență,  înseamnă că a stabilit calitatea Van Oord de datornic și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Or aceste constatări ale unei instanțe superioare, nu pot fi cenzurate, schimbate sau anulate de o instanță inferioară – au spus juriștii Comprest.

În schimb, avocații tocmiți de olandezi au răspuns de genul: noi suntem Van Oord România, hotărârea de insolvență nu se referă la noi, ci se referă la Van Oord Olanda, care este o altă persoană.

Spusele lor au avut mare trecere la instanța de la Tribunal, care a trecut cu lejeritate peste cele stabilite la Curte. Ca să fie clară înclinarea balanței și diferența de tratament, trebuie să spunem că Tribunalul s-a pronunțat pe toate cererile olandezilor, însă nu s-a pronunțat deloc, a ignorat pur și simplu, excepția ridicată de compania românească. Un fel de: flit, bă, ura și la gară!

O manipulare machiavelică

După ce au anulat ordonanța de plată pledând că nu Sucursala a intrat în insolvență, ci firma-mamă din Olanda, avocații Van Oord au denunțat o eroare materială în hotărârea Curții de Apel. Astfel, ei au cerut să se înlocuiască Van Oord – Olanda cu Van Oord – Sucursala Constanța, susținând că aceasta din urmă ar avea calitatea și capacitatea de a răspunde pentru datoriile ei, în procedura insolvenței. Eroarea s-a rectificat, Van Oord Olanda a scăpat de insolvență. Pe aceeași eroare, sucursala scăpase de ordonanța de plată a milionului țepuit fără scrupule. Și scăpată a rămas. Ce bine, ce convenabil!

După rectificare, dosarul a fost trimis judecătorului-sindic de la Tribunal, cu misiunea de a începe procedura insolvenței împotriva Van Oord- Sucursala Constanța. Numai că avocații Sucursalei au venit cu textul vechi: noi suntem Van Oord România, o biată sucursală, nu putem răspunde, să răspundă Van Oord Olanda. Aceeași joacă și în alte două acțiuni îndreptate împotriva hotărârii Curții de Apel referitoare la insolvență: o revizuire, care încă se mai judecă, și o contestație în anulare, pierdută definitiv de Van Oord pe 8 octombrie 2018.

Nu-i așa că pare o tulburare gravă de percepție? Cum să te contrazici de la un proces la altul legat de percepția unei situații? Să abandonezi prima percepție, că ți-ai făcut o a doua percepție contrară, apoi să revii la prima, după care să te răzgândești și să o îmbrățișezi duplicitar pe a doua… Nu-i așa că pare o sminteală? Doar pare! În realitate, nu e nicio sminteală și nicio tulburare gravă de percepție. E lipsă de scrupule, machiavelism și reframing. Cu alte cuvinte: manipulare și vrăjeală frumos ambalată. Judecătorul sindic a stopat acest joc pe 9 octombrie 2018, când a respins excepția ridicată de olandezi. Van Oord – Sucursala Constanța a rămas în procesul de insolvență, urmând să se continue procedura prin care Comprest Util și alte firme țepuite să-și poată recupera banii.

Insolvența este utilă, măcar să știm dacă au țepuit și statul român

După cum spuneam în deschiderea articolului, sucursala are datorii. Și nu un datorii mărunte, ci peste 222 de milioane de lei.  Rămâne de văzut cum va decurge insolvența. Însă, în mod cert, Comprest Util va deține poziția de creditor principal și va avea acces la documentele contabile ale Van Oord – Sucursala Constanța. Nu credem că olandezilor le va conveni ca acest creditor, care după cum s-a văzut nu cedează la drepturile sale, să afle cum anume s-a produs gaura de peste 222 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, participând la ambele lucrări de anvergură ale Van Oord în România, Comprest Util a realizat profit de 15-20%, primind lucrările cu doar 75% din valoarea plătită de beneficiari. În fond, aici este marea întrebare: cum o firmă românească a făcut profit, lucrând cu 75% din valoarea oferită de beneficiar, iar olandezii, cu 100%, au ieșit în pierdere? După cum spuneam, există suspiciunea că profitul real, pe care trebuiau să-l declare olandezii în țara noastră, a fost exportat spre țara lor de origine și astfel nu au plătit nimic la bugetul nostru de stat. Exemplul olandez este de-a dreptul șocant, întrucât este greu de admis că este normal să nu lași un leu, măcar în scârbă, statului român din încasări fabuloase, de peste un miliard de lei noi. Ca să vă faceți o impresie, această sumă înseamnă în lei vechi zece mii de miliarde. Păi care ar fi exemplul pe care ar trebui să-l ia firmele românești de aici? Să angajeze cheltuieli cu nemiluita ca să scoată banii afară din țară? Să-și țepuiască partenerii de afaceri? Opinăm că statul olandez, care se opune intrării României în Schengen pe motiv că suntem o țară coruptă și retrogradă, ar trebui să urmărească mai atent ce modele corecte ne vin aici, din Olanda.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: