Connect with us

Exclusiv

Cât de neruşinată e lista ruşinii publicată de Teodosie

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Arhiepiscopia Tomisului este în alertă cu privire la riscul apariţiei unor secte sau schisme religioase. În acest sens, săptămâna trecută, instituţia bisericească a dat publicităţii o listă a preoţilor caterisiţi (excluşi din preoţie, în urma unor procese susţinute în faţa Consistoriului Eparhial – instanţa de judecată bisericească), atrăgând atenţia că „unii dintre aceştia continuă să oficieze slujbe religioase, înşelând astfel conştiinţa religioasă a credincioşilor, care apelează la ei necunoscând adevărata lor situaţie canonică.”. Aproape toate ziarele din Constanţa, dar chiar şi unele televiziuni naţionale, s-au pretat să publice acest comunicat, deşi câteva detalii pe larg cunoscute în mediul clerical arată că „lista ruşinii” este în sine o „înşelăciune”.

În primul rând, pe lista lui Teodosie se află şi o persoană decedată, respectiv fostul preot Carmocan Pascu. În mod evident, prezentarea situaţiei canonice a mortului nu are nicio utilitate pentru scopul declarat. În al doilea rând, pe lista ruşinii figurează doi preoţi care, deşi au fost caterisiţi de Consistoriul Eparhial al lui Teodosie, au fost achitaţi în recurs, la Consistoriul Mitropolitan de la Bucureşti, sub semnătura Patriarhului Daniel, şeful ierarhic al arhiepiscopului tomitan. Deşi declaraţi în mod irevocabil nevinovaţi, cei doi preoţi, pe numele lor Traian Chircu şi Marius Mustaţă, sunt în continuare făcuţi de râs de Teodosie, cel căzut în pretenţii la instanţa bisericească de recurs. Un al treilea preot, respectiv George Ciulei de la Cernavodă, deşi a fost caterisit la Constanţa, a formulat recurs la Patriarhie, care se judecă în momentul de faţă. Deşi situaţia sa canonică nu a fost stabilită definitiv, Teodosie îl trece şi pe acesta la grămadă cu ceilalţi.

Caterisirea preotului cu har de la Mangalia, o făcătură de ultimă speţă

Caterisirile de la Constanţa, ordonate de Teodosie, au fost denunţate de cei loviţi de ele drept mascarade orchestrate de ierarh cu scopul de a pune mâna pe parohii şi de a numi acolo alţi preoţi fără niciun merit în ctitorirea lăcaşurilor sau în consolidarea comunităţilor de credincioşi.

Traian Chircu a fost preot militar la Mangalia, cu gradul de colonel, păstorind cu har o comunitate religioasă care s-a mobilizat financiar să construiască aşezământul religios, să aducă de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol un important obiect cultic în procesiune – respectiv Brâul Maicii Domnului, şi să atragă la slujbele duminicale mai mulţi enoriaşi decât cei care păşeau în Catedrala Arhiepiscopală de la Constanţa. Totul a fost minunat, până când Teodosie l-a trimis într-un control inopinat pe inspectorul biserical Neculai Poalelungi, un personaj care îl snopise în bătaie pe preotul Zisu de la Biserica din Viile Noi. Bătăuşul nepedepsit de niciun consistoriu a descoperit nişte lipsuri fabuloase la candele şi lumânări, astfel că Teodosie l-a trimis pe Chircu în faţa instanţei de judecată internă, din subordinea sa, care era condusă de preotul Adrian Vasile, implicat într-un accident auto cu victimă, la Valu lui Traian. Caterisit la Constanţa, preotul Chircu şi-a căutat dreptatea la instanţa bisericească superioară, de la Patriarhie, acolo unde a câştigat irevocabil împotriva lui Teodosie. Din încredinţarea Patriarhului, la acest moment, Traian Chircu slujeşte ca preot într-o biserică din aria Mitropoliei Clujului, deşi, concomitent, figurează pe lista ruşinii de la Constanţa, ca preot caterisit.

Preotul Mustaţă, caterisit că a semnalat nereguli. Teodosie a plănuit să-l bage la puşcărie

Marius Mustaţă a fost preot paroh şi protopop de Băneasa. Având darul vorbirii şi exemplul implicării personale, preotul a reuşit să strângă în jurul său o frumoasă comunitate şi să modernizeze aşezământul de cult, pe care îl luase aproape în paragină. În apogeul misiunii sale, fără a i se imputa nimic, a fost mutat ca preot secundar la Valu lui Traian, apoi la Corbu de Sus. Convins că i s-a făcut o nedreptate, preotul a scris un memoriu Patriarhului Daniel, în care a relatat situaţia sa personală, dar şi neregulile duhovniceşti şi financiare din Arhiepiscopia Tomisului. Aflând de memoriu, Teodosie l-a trimis cu grabă în faţa Consistoriului, acuzându-l de denigrare, de împărtăşire sub influenţa medicamentelor (o aspirină atât de păcătoasă!!!) şi de gestionarea defectuoasă a averii bisericeşti, în baza unui raport întocmit de Poalelungi, acelaşi bătăuş care a vrut să-l termine şi pe Traian Chircu. Caterisit la Constanţa, Mustaţă a făcut recurs la Patriarhie, fiind absolvit de orice acuzaţie, după ce a probat cu acte că banii imputaţi ca lipsă au fost cheltuiţi la aşezământul monahal-tuistic de la Dorna Arini, dezvoltat de Teodosie pe terenul moştenit de la părinţii săi, în beneficiul final al unei fundaţii personale. Înţelegând că va pierde procesul de la Patriarhie, Teodosie s-a gândit să-l bage la puşcărie pe Mustaţă, formulând împotriva acestuia o plângere penală pentru delapidare. Un procuror controversat l-a trimis în judecată pe preot, pe motiv că folosirea banilor bisericii pentru altul (în speţă pentru Teodosie) se cheamă tot delapidare. Cum delapidarea este definită de codul penal drept fapta funcţionarului public, procurorul, într-un exces de genialitate, a proclamat că preotul este funcţionar public. De asemenea, lui Mustaţă i s-a imputat încălcarea statutului BOR, care nu era în vigoare la data comiterii prezumtivelor fapte, în baza unei hârtii inventate de Teodosie, care indica în mod vizionar articole din Statut, cu ani buni înainte ca acesta să existe fizic.

Deşi au trecut şapte ani de la debutul acestei poveşti halucinante, procesul penal nu s-a încheiat nici în momentul de faţă. Însă procesul bisericesc, reamintim, s-a terminat prin constatarea irevocabilă a nevinovăţiei sale. Cu toate acestea, Mustaţă nu a fost reintegrat în slujirea preoţească, numele său fiind trecut pe o listă de aşteptare, până la finalizarea procesului penal.

Cum a pus Teodosie mâna pe biserica din parcul Tăbăcărie

Cazurile de caterisiri controversate sunt multe. Însă nu putem să nu trecem în revistă şi excluderea celui mai cunoscut preot constănţean, Nicolae Picu, cel care a ctitorit prin asociaţia sa religioasă biserica maramureşeană Sfântul Mina de pe malul lacului Tăbăcărie şi aşezământul social Arca. În anul 2013, Teodosie a intabulat cele două imobile în proprietatea Arhiepiscopiei Tomisului, pretinzând că le-a dobândit prin sfinţire (busuiocul face minuni!), după care a pus stăpânire pe ele cu ajutorul Jandarmeriei. Ierarhul l-a caterisit pe preotul Picu şi a adus în locul său nişte preoţi lipsiţi de har, care au reuşit să pună capac fenomenului religios de la Sfântul Mina. Ulterior, asociaţia religioasă a părintelui Picu a câştigat în instanţă clădirea centrului social Arca. La momentul de faţă, Nicolae Picu îşi desfăşoară aici întreaga misiune de credinţă. Aşa cum era de aşteptat, enoriaşii l-au urmat pe preotul a cărui carismă îi atrăsese spre biserică. De altfel, acest fenomen îl îngrijorează pe Teodosie şi i-a dat ghes să glăsuiască în comunicatul său despre pericolul unor schisme religioase la Constanţa, fără să explice că întreaga situaţia este rodul caterisirilor controversate.

O parte din caterisiţi s-au declarat autonomi

Mitropolia-Autonoma

Alţi preoţi caterisiţi de Arhiepiscopia Tomisului au ales deja calea de a activa în cadrul Mitropoliei Autonome după Calendarul Vechi – Episcop Gherasim. Este cazul lui Ştefan Popa (de la Topraisar), Costică Antoche (de la Parohia Sf. Ştefan – Gară, care se ocupase şi de pelerinajele Arhiepiscopiei, de care au beneficiat de-a lungul timpului mii de enoriaşi), Vasile şi Ciprian Guriţă (de la Eforie). Mitropolia Autonomă este o asociaţie religioasă, legal constituită, care deja s-a extins la nivel naţional. În judeţul Constanţa, aşa cum ne-a declarat protopopul autonom Vasile Guriţă, asociaţia are patru lăcaşe de cult. La inaugurarea bisericii din comuna Mihail Kogălniceanu, în anul 2014, ar fi participat 1.300 de persoane. Mitropolia Autonomă a început construirea unui schit de maici în Constanţa, în cartierul Viile Noi, acolo unde se va clădi, pe viitor, potrivit planurilor existente, şi un centru social pentru persoanele nevoiaşe. 15 preoţi şi absolvenţi de studii teologice au trecut la autonomi.

În trecut, Vasile Guriţă a fost preot ortodox la Eforie Nord, coordonând ctitorirea catedralei oraşului. La un moment dat, Teodosie i-a reproşat că în biserică se aflau bănci şi nu scaune, motiv pentru care l-a degradat la rangul de preot secundat, acordând şefia lăcaşului de cult unui preot adus din altă parte. Fiul lui Guriţă, care era preot secundar la Eforie, a fost detaşat la Ţibrinu, un sat aproape părăsit, fără a i se imputa vreo vină. Cei doi au criticat deciziile, iar Teodosie i-a trimis în judecata Consistoriului pentru neascultare, caterisindu-i în lipsă. Băncile din biserica de la Eforie se află şi acum la locul lor, ceea ce probează că acestea jucaseră rolul nodului în papură.

Puşcăriaşii şi beţivii care nu fac de râs Arhiepiscopia

În timp ce sugerează că aceşti preoţi fac biserica de râs şi contribuie la riscul de apariţie a sectelor şi schismelor religioase, arhiepiscopul Teodosie continuă să considere că persoane cu fapte grele la activ merită cinstea de a fi promovate în parohii importante şi în posturi de conducere ale Arhiepiscopiei. Valeriu Roman, beţivanul care a provocat un accident auto în urmă cu patru ani, în timp ce avea o îmbibaţie alcoolică în sânge aproape de comă, cel care s-a făcut de râs în ştirile difuzate de posturi importante de televiziune tot întebându-se „dar ce caut eu aici?”, ei bine acest specimen nu face de râs Biserica Ortodoxă. Roman slujeşte ca preot la Biserica Adormirea Maicii Domnului, din vecinătatea Tomis Mall. Dosarul penal al beţivanului iresponsabil zace nelucrat la parchetele prea ocupate să-i trimită în judecată pe preoţii caterisiţi de Teodosie.

https://www.youtube.com/watch?v=kJICSu-EuVM

Preotul Vasile Tican slujeşte la Cimitirul Central, cu toată cinstea, deşi a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, pentru  fraudă. Preotul Manda de la Cotu Văii ispăşeşte o condamnare de un an şi şase luni la penitenciar, pentru conducerea autoturismului în stare avansată de ebrietate, însă numele său nu se găseşte pe lista ruşinii. Un alt preot de la Cotu Văii, Valentin Petrea, zace şi el în puşcărie, după ce s-a dovedit că angajase la parohia sa o mulţime de persoane, pentru a lua credite bancare pe numele lor şi a-şi însuşi banii. Angajările nu se puteau face fără acordul lui Teodosie. Petrea era, totodată, administratorul magazinelor de cult bisericesc de la Arhiepiscopia Tomisului. Nici numele acestuia nu se găseşte pe lista ruşinii.

Singurul preot puşcăriaş de pe lista ruşinii publicată de Teodosie este Gabriel Bucică. În 2013, pe când slujea ca misionar la Catedrala Arhiepiscopiei, acest Bucică a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru trafic de etonobotanice. Deşi l-a pus pe lista ruşinii, Teodosie l-a ajutat pe Bucică să scape mai repede de „pârnaie”, coordonând ştiinţific două cărţi semnate de canalie. Ca autor de carte, traficantul prafurilor care au nenorocit atâtea familii, era expert în „importanţa familiei după legea mozaică”. Iar Teodosie îl gira, din rangul său de decan al Facutăţii de Teologie din Constanţa. Axinte Cezar, despre care presa a relatat în trecut că a avut legături cu reţeaua de cămătărie Aldea de la Constanţa, a fost hirotonit de Teodosie şi urcat în scaunul de şef al oficiului juridic al Arhiepiscopiei. Axinte a primit binecuvântarea ierarhului de a realiza o emisiune spirituală la un post de televiziune din Constanţa, în locul lui Anghel Dincu, după ce s-a dovedit că cel din urmă fusese colaborator al sinistrei Securităţi. În sfârşit, bătăuşul Poalelungi continuă să-i controleze pe preoţi la lumânări (nota bene: se aude că nu-i mai loveşte cu pumnii şi picioarele), iar Adrian Vasile continuă să-i judece (inclusiv pe cei care, ca şi el, au produs accidente auto cu victime; pe el nu se poate judeca, întrucât ar fi în conflict de interese!!!).

Teodosie ar trebui să fie pe lista ruşinii

Mult prea multe fapte din trecut arată că pe lista ruşinii ar trebui să se afle chiar arhiepiscopul Teodosie. Acesta a fost filmat de jurnaliştii de la România Liberă în timp ce lua şpagă. Unul din jurnalişti pretinsese că vrea să ajungă preot paroh la Eforie Nord, însă neavând studiile necesare, Teodosie l-a ajutat să se înscrie la Facutatea de Teologie de la Ovidius cu acte antedatate. Timp de doi ani de zile, Teodosie a fost urmărit penal de DNA, dosarul său fiind clasat în baza unor sofisme ruşinoase.

De asemenea, presa românească a scris kilometri de texte despre modul în care a ridicat acesta, cu banii bisericii de la Constanţa, complexul monastic-turistic de la Dorna Arini, pe care l-a trecut în patrimoniul unei fundaţii personale. Devalizarea fermei Nazarcea, pe care a primit-o pe moca de la stat, printr-o hotărâre ilegală dată de Adrian Năstase, este la fel de cunoscută opiniei publice, ca să mai insistăm asupra ei. La fel şi angajamentul pe care l-a semnat cu Securitatea, în anul 1987, despre care declara recent că a fost un act de patriotism. Cu toate acestea, Teodosie nu este pe lista ruşinii. El nu face de râs Biserica!

Comments

comments

Exclusiv

Game Over. Asociațiile de tip Constanța Altfel, frânate printr-un Recurs în Interesul Legii

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

25 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, printre care chiar președintele instanței supreme, au admis un recurs în interesul legii care pune capăt pentru totdeauna unor practici de anarhie și impostură juridică. Ne referim aici la acțiunile populare deduse judecății de mai multe asociații nonguvernamentale din întreaga țară împotriva unor acte administrative – PUZ-uri, autorizații de construire, certificate de urbanism, regulamente de parcare și altele asemenea – pe considerentul exclusiv că ar fi contrare interesului public. În multe cazuri asociațiile de acest tip nu aveau printre membrii lor nici măcar un specialist în probleme de urbanism sau de protecție a mediului. Căci, potrivit legii, oricare 3 oameni, săraci sau bogați, culți sau inculți, cu studii sau analfabeți, pot înființa o asociație. Ca să nu se interpreteze greșit, spunem apăsat că nu-i rău că se întâmplă așa. Libertatea de asociere este o valoare câștigată prin Constituție și nu trebuie schimbată nicicum. Însă răul a apărut când aceste asociații, fără să aibă niciun specialist și deci fără să aibă nicio autoritate, s-au erijat tocmai în autoritate de tutelare a actelor administrative în baza interesului public. Vorbim de un interes public pe care nimeni nu l-a cedat, în virtutea niciunui contract social, acestor asociații, ci statului. Cu toate acestea, ONG-urile în cauză au cerut demolarea de blocuri sau anularea de investiții, dar nu pentru a apăra interesele unor privați afectați, ci – așa cum am spus – exclusiv în baza unui interes public. Acțiunile populare de acest tip au vizat și afaceriști veroși, dar și antreprenori onești, care n-au vătămat niciun interes privat, al nimănui, dar cu toate acestea s-au pomenit târâți în procese, blocați și tracasați pe termen lung în numele unui interes public luat, cam pe blat, în concesiune de aceste entități de drept privat.

Legenda salvatorilor urbani

După cum spuneam, această situație care s-a întins ca o pecingine la nivel național. În spatele ei s-a încropit o adevărată ideologie a salvatorilor urbani, porniți la război cu rechinii imobiliari. Am scris aici, în Ordinea.Ro, mai multe articole de deconstrucție a acestei legende a salvatorilor urbani. De pildă, am arătat că cea mai cunoscută asociație de acest tip de la noi, Asociația Constanța Altfel, a fost înființată de o grupare de politicieni, în frunte cu senatorul Vergil Chițac și cu fosta candidată a PNL pentru Consiliul Local, Felicia Ovanesian. În opinia noastră, scopul real al politicienilor care s-au urcat pe baricada civică a fost acela de a acumula un capital politic, de oameni ai luptei și ai dreptății, de imaculați dedicați progresului social. La urmă, acest capital trebuia să le aducă un câștig personal sau de grup în zona politică și administrativă. Cu alte cuvinte, în spatele scopului formal declarat, al luptei pentru salvarea orașelor, sunt camuflate scopuri politice reale, de acumulare a unui capital de imagine folositor pentru câștigarea unor funcții publice în cadrul alegerilor locale. 

Când Albă ca Zăpada nu e chiar așa de albă

Înainte să pună cărămizile acestei construcții de legendă, Felicia Ovanesian a avut legături profesionale atât cu un personaj implicat în retrocedările frauduloase care au mutilat orașul, cât și cu societăți implicate în proiecte controversate de dezvoltare imobiliară. Însă cu totul specială ni s-a părut situația în care un dezvoltator imobiliar a construit un bloc între case, proiectul său, de adevărat rechin imobiliar, fiind trecut cu vederea atât de Constanța Altfel, cât și de Verde Urban – a doua asociație ca importanță în lumea salvatorilor urbani de la malul mării. Alți antreprenori, printre care unii onești care au ridicat proiecte cu adevărat valoroase, n-au avut norocul să fie ignorați, deși, repetăm, nicio persoană particulară nu s-a plâns de o vătămare a unor interese legitime private.

Trebuie să mai știți că asociațiile nonguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, iar legea spune, negru pe alb, că astfel de particulari nu pot invoca încălcarea unui interes legitim public decât dacă invocă în principal vătămarea unor interese private.

Practica neunitară a instanțelor de judecată

Cu toate acestea, la nivel național s-a creat o practică neunitară. Astfel, au fost instanțe care au admis, în mod bizar, că asociațiile pot apăra exclusiv interesul public în cadrul unor acțiuni în contencios obiectiv. Cu alte cuvinte, au fost instanțe care au permis acestor asociații să externalizeze prerogative ale statului. Ca să dăm un exemplu concret, amintim că au fost asociații care au contestat PUZ-uri, legitimându-se procesual pe baza pretenției de a apăra dreptul populației la sănătate. Au spus aceste asociații că edificarea unor construcții noi aglomerează spațiul urban. Mai departe, au argumentat că locatarii acestor construcții prevăzute în PUZ vor avea mașini care vor polua mai mult aerul, iar în acest fel dreptul la sănătate al populației în general ar fi afectat. Acțiunile fundate pe acest interes public, al apărării dreptului la sănătate, au fost admise de unele instanțe, care au dispus suspendări sau anulări ale PUZ-urilor, deși nu s-a găsit niciun privat care să reclame o vătămare a intereselor sale private, actuale și directe.

Pe de altă parte, au fost și instanțe care au apreciat corect că asociațiile pot iniția doar acțiuni de contencios subiectiv, apărând propriile interese private sau interesele vătămate ale unor membri, doar prin aceasta câștigând dreptul de a invoca în subsidiar și un interes legitim public. În concret, instanțele cu această optică au considerat că un proces în contencios se poate duce doar dacă PUZ-ul la care ne-am referit mai sus privează un particular din vecinătate de lumina naturală a soarelui, de locurile de parcare, de accesul la dotările urbane și alte aspecte de acest fel.

Recursul în Interesul Legii. Constanța Altfel, amică a Curții

În noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a inițiat un recurs în interesul legii referitor la practică neunitară a instanțelor de judecată.  Această instanță nu a emis o opinie proprie, lăsând practic la latitudinea instanței supreme să stabilească interpretarea corectă a legii. Completul de RIL a cerut opinii de la procurorul general și de la facultățile de drept din țară. În acest context, la dosarul cauzei au fost depuse memorii de către trei asociații, în calitate de amicus curiae (amici ai curții). Mai prozaic spus, trei asociații au depus cereri de intervenție, cu speranța că vor reuși să obțină o recunoaștere de a se comporta în instanțe ca niște autorități de stat, cu capacitate de a iniția acțiuni în contencios obiectiv. Este vorba de Asociația Salvați Bucureștiul, fondată de Nicușor Dan, de Fundația Greenpeace CEE România și de Asociația Constanța Altfel a senatorului Vergil Chițac.

Putem spune că aceste ONG-uri au tras cu dinții să obțină un statut chiar mai bun și mai puternic decât autoritățile de stat. Astfel, trebuie să știți că autoritățile de stat nu pot iniția decât acțiuni în contencios obiectiv, exclusiv în baza interesului public. Or asociațiile lui Nicușor Dan și Vergil Chițac cereau să li se permită în continuare să joace și pe obiectiv, dar și pe subiectiv, în funcție de dispoziția lor fluidă.

Claritatea conceptuală a Înaltei Curții

Pretențiile lor au fost scurtate de completul de RIL, în urma unei analize de o claritate conceptuală exemplară. Instanța supremă a stabilit că legea le conferă asociațiilor calitatea de părți vătămate, nicidecum de autorități cu drept de tutelă administrativă. În consecință, acestea trebuie să se legitimeze procesual în baza unui interes privat, fie al lor personal, fie al unor membri afectați de actul administrativ contestat în justiție. De asemenea, instanța a stabilit că asociațiile sunt persoane de drept privat și nu pot beneficia de prerogative conferite doar instituțiile de drept public. Instanța supremă s-a referit pe larg și la doctrina juridică, prin care în mod tradițional au fost limitate acțiunile populare, fiind stabilit că în dreptul românesc procesele în contencios sunt pornite de particularul lezat. Or, în acest caz, vorbim de particulari (persoane juridice de drept privat) nelezați în niciun fel, dar dispuși să-și atingă scopurile fluturând un interes general, cu pretenția că ar avea vreun drept de tutelă administrativă conferit doar autorităților de stat.

Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial

RIL-ul care a scurtat aceste pretenții a fost admis de ÎCCJ pe 2 martie 2020. Pe 2 iulie 2020, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind de acum general obligatorie. Decizia spune stop unui joc periculos. Constanța Altfel și alte asociații similare pot ataca acte administrative de aici încolo doar dacă acestea lezează persoane reale. Pe chestii imaginare, în baza vreunui interes general, chiar nu mai merge.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Diversiunea Primăriei Constanța în scandalul demolării stadionului Metalul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

După ce a ras stadionul Metalul de pe fața pământului, Primăria Constanța a lansat o diversiune, pe care o promovează cu bani pe rețelele sociale pentru a capta atenția constănțenilor. Astfel, într-un material video, un reporter al Primăriei Constanța (sic!) a realizat un interviu cu un funcționar tot de la Primăria Constanța care se ocupă de întreținerea bazelor sportive din oraș. Interviul regizat de cei doi colegi de muncă a fost filmat la complexul sportiv Farul, acolo unde Primăria a investit pentru reabilitarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic pentru antrenamentul copiilor. După ce s-a lăudat cum a putut el mai bine, funcționarul care răspunde de bazele sportive a declarat că ternul cu gazon sintetic este disponibil pentru toți copiii orașului.

”În curând, toți copiii Constanței sunt așteptați să se antreneze aici, avem deja cereri de la cluburile F.C.FARUL, PERFORMER și METALUL care ne-au contactat și ne-au spus că vor să își desfășoare activitatea pe acest teren” – a declarat funcționarul Eugen Căruntu. (vedeți aici toată declarația). 

După cum spuneam, declarațiile angajatului Primăriei au fost rostogolite pe Facebook, dar și în câteva publicații locale, totul cu scopul de a se crea aparența că s-a găsit o soluție pentru copiii de la Metalul, după ce stadionul lor cu gazon natural, omologat de FRF și folosit nu doar pentru antrenamente, ci și pentru competiții oficiale, a fost ras de pe fața pământului.

În realitate, problema nu s-a rezolvat câtuși de puțin. În primul rând, toți copiii Constanței nu încap pe suprafața sintetică de la Farul. În al doilea rând, suprafețele sintetice pot fi folosite doar pentru antrenamente, nu și pentru competiții oficiale. În al treilea rând, clubul Metalul dezminte total afirmațiile făcute de angajatul Primăriei.

”ACS METALUL CONSTANTA dezminte spusele individului de la Primăria Constanța care afirmă într-un filmuleț apărut pe YouTube și pe contul de Facebook al Primăriei Constanța, cum ca ar fi fost contactat de cineva din cadrul Clubului Metalul, ca sa facem antrenamentele la Faru. Este o INTOXICARE  ieftină a Primăriei Constanța prin fel de fel de indivizi.

ACS Metalul nu a contactat pe nimeni din Primărie pentru a cere să joace pe terenul sintetic din Complexul Farul Constanța!

Pentru a proteja psihicul copiilor afectați de intervenția ILEGALĂ ȘI  BRUTALA  a Primăriei în scopul PRELUARII PRIN FORTA a  bazei noastre sportive din posesia Clubului Metalul, am hotărât ca aceștia să plece în cantonament împreună cu părinții si antrenorii.” – se arată într-un comunicat al clubului Metalul, semnat de președintele acestuia, Valentin Șurghie.

O scurtă istorie a bazei sportive Metalul

Reamintim cititorilor noștri că stadionul Metalul a fost demolat de Primăria Constanța în vederea folosirii terenului pentru proiectul Sălii Polivalente. Stadionul fusese construit în anul 1986 de o întreprindere de stat reorganizată după revoluție sub numele Somaco SA. În urmă cu 15 ani, această societate a vândut baza sportivă către SC Structuri de Oțel SRL Constanța, o firmă deținută de familia lui Valentin Șurghie. Prețul activelor a fost achitat prin bancă. Mai departe, societatea Structuri de Oțel SRL a vândut către asociații ei, soții Șurghie, baza sportivă, prețul fiind achitat din dividendele care li se cuveneau de la propria firmă. În sfârșit, activele au fost transmise în patrimoniul Asociației Club Sportiv Metalul Constanța, asociație înființată pe 6 iulie 2005 exact în scopul desfășurării de activități sportive. Încă de la bun început, clubul Metalul s-a specializat în formarea copiilor talentați la fotbal. În total, pe stadionul din Badea Cârțan au evoluat 1.700 de copii legitimați potrivit evidențelor DJTS. Din 2005 încoace, echipele organizate pe grupe de vârstă de la Metalul au câștigat titluri, trofee sau locuri fruntașe în toate competițiile oficiale. Cristian Manea, cel mai tânăr debutant din istoria echipei naționale de fotbal a României, a început fotbalul la clubul Metalul.

Planurile regimului Mazăre pentru zona Badea Cârțan

În timp ce acest club și-a văzut un deceniu și jumătate de activitatea sa, având o posesie netulburată de nimeni, Primăria Constanța a dezvoltat alte planuri și idei pentru întregul complex sportiv din Badea Cârțan. În perioada 2002- 2006, la inițiativa fostului primar Radu Mazăre, terenurile din complexul sportiv Badea Cârțan (mai puțin cele de sub bazele sportive ale Direcției Județene de Tineret și Sport) au fost inventariate în domeniul privat al Municipiului Constanța. Terenul de sub baza sportivă Metalul a fost înscris în inventar în ultima etapă, în anul 2006.

După 8 ani, în 2014, Primăria Constanța a solicitat Companiei Naționale de Investiții – CNI SA să construiască o sală polivalentă în Badea Cârțan. CNI a fost de acord și a solicitat Primăriei să-i pună la dispoziție un teren de 18.200 de metri pătrați pentru derularea proiectului. Însă, în mod bizar, municipalitatea a aprobat transferul unei suprafețe de 32.454 de metri pătrați, fără să justifice această generozitate. În lotul aprobat nu era inclus și terenul de sub stadionul Metalul. Sala polivalentă trebuia să fie amplasată pe Aleea Stadionului, iar parcarea auto a obiectivului, pe actuala parcare de TIR-uri. Pe 18 decembrie 2014, Consiliul Local a amendat hotărârea inițială, în sensul predării către CNI SA a unui teren de 60.000 mp. De data aceasta, în lotul extins a fost inclus și stadionul Metalul. Însă niciodată nu s-a justificat în spațiul public această suprafață. Nu a existat nicio consultare publică, iar toate indiciile conduc spre ideea că regimul Mazăre a urmărit încă de la bun început să radă bazele sportive de pe ternul însușit prin inventariere.

Exproprierea și prima tentativă de demolare în plin litigiu

În 2019, Consiliul Local a aprobat exproprierea clădirilor de la Metalul. De asemenea, autoritatea locală a emis o autorizație de demolare a construcțiilor în regim de urgență (mai multe detalii AICI).

Autorizația de demolare a fost contestată la instanță de Clubul Metalul. În săptămâna dinaintea termenului în care magistrații urmau să decidă cu privire la cererea de suspendare provizorie a actului administrativ, funcționarii Primăriei au venit la gardul din spatele stadionului Metalul, însoțiți de muncitori cu flexuri, de polițiști locali și de jandarmi solicitați să prevină escaladarea unui conflict. Un funcționar al Primăriei a pretins că gardul stadionului (care nu a fost expropriat) este ilegal și trebuie demolat la disciplina în construcții. Singurul act pentru demolare fluturat celor de la Metalul a fost un extras informativ de carte funciară. Un film al evenimentului puteți vedea mai jos:

În cele din urmă, acțiunea a eșuat, după ce președintele clubului Metalul a arătat polițiștilor actele prin care a cumpărat amenajarea sportivă cu gard cu tot în anul 2005. Vorbim de un gard construit în anul 1986, pentru care nu s-a aplicat niciodată vreo contravenție, în cei 34 de ani de existență a bazei sportive.

Un avocat, prieten cu Babu

După stoparea acțiunii, angajații clubului au sudat gardul la loc. Această împrejurare a fost imediat speculată de Primărie. În acest punct, Primăria Constanța a decis să încheie un contract cu un avocat care, potrivit unor surse, a fost coleg de clasă al viceprimarului Dumitru Babu și se află în relații de prietenie cu acesta. Prietenul lui Mitică de la Primărie a depus o nouă plângere penală, în numele Primăriei, împotriva președintelui Clubului Metalul.

Cum să câștigi un proces cu excavatorul

Cum procesul în care s-a cerut suspendarea autorizație de demolare bătea la ușă, același avocat a condus o nouă acțiune în forță la stadionul Metalul. Gardul metalic re-sudat a fost tăiat de muncitorii cu flexuri. Ulterior, avocatul a pătruns primul pe teren, urmat de agenții unei firme private de pază. Acesta i-a somat verbal pe antrenori să părăsească zona. Copiii care au venit la antrenament au fost de asemenea alungați de pe teren. Pe repede înainte, în incinta stadionului au pătruns utilaje specifice, care au ras gazonul și stratul fertil, iar apoi au demolat tribuna de spectatori și clădirea cu vestiare și birouri. Un film al evenimentelor puteți vedea mai jos:

Procesul sub presiunea căruia au avut loc aceste intervenții în forță s-a desfășurat la 4 zile după demolare. La mijloc au fost chiar zilele de week-end. La termenul cu pricina, cererea de suspendare a autorizației de demolare a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Ce să mai suspende magistrații, dacă demolarea fusese deja făcută de avocatul adus de Babu?

Plângeri penale reciproce. Primăria trebuie să găsească o soluție pentru sportivi

Situația cu privire la stadionul Metalul este în continuare una foarte tensionată. Astfel, clubul sportiv și Primăria și-au făcut plângeri penale reciproce. De asemenea, Comisia de Abuzuri a Senatului României, sesizată de Clubul Metalul, a cerut prefectului județului Constanța, George Niculescu, să facă o analiză a situației. Acesta a convocat o ședință cu părțile implicate, însă Primăria Constanța a refuzat să delege un reprezentant.

Independent de cursul acestor proceduri, Primăria Constanța trebuie să găsească o soluție pentru copiii de la Metalul. Să înghesui toți copiii Constanței pe ternul sintetic de la Farul nu este o soluție, ci, așa cum am spus, o simplă diversiune menită să camufleze cinismul uriaș din spatele acestei afaceri.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Fostul prefect Nicolaescu, trimis în judecată în scandalul terenului de lângă Tom-Carrefour

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

DNA Constanța l-a trimis în judecată pe fostul prefect al județului, Adrian Nicolaescu, pentru abuz în serviciu în legătură cu refuzul acestuia de a emite un titlu de proprietate pentru un teren de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, zona Tom-Carrefour. Procurorul de caz a reținut că fostul prefect s-a opus emiterii titlului de proprietate în favoarea unei persoane din comuna Mihail Kogălniceanu, deși aceasta deținea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Așa cum vom explica mai jos, hotărârea judecătorească pentru încălcarea căreia este acuzat acum Nicolaescu se bazează pe aprecierea total falsă că terenurile din zona Tom-Carrefour ar fi aparținut cândva comunei Mihail Kogălniceanu.

Nicolaescu mai este acuzat că ar fi refuzat să avizeze propunerea Comisiei Locale din Mihail Kogălniceanu pentru punerea în posesie pe teritoriul administrativ al Constanței. De asemenea, fostul prefect este acuzat că, prin neemiterea titlurilor de proprietate în favoarea persoanei din Mihail Kogălniceanu, ar fi împiedicat-o pe aceasta să beneficieze de despăgubirile calculate de Primăria Constanța pentru exproprierea unei părți din acest teren în vederea amenajării pasajului rutier de la Tom-Carrefour.

Cum a schimbat o ștabă țărănistă un teren din drumul Cogealacului în Municipiul Constanța

Despre retrocedarea terenului de pe malul lacului Siutghiol, din zona Tom-Carrefour, am publicat în Ordinea.Ro mai multe articole. Din capul locului, trebuie să știți că persoana din Mihail Kogălniceanu se numește Zoea Rădulescu, iar pe vremea guvernării CDR a ocupat o funcție importantă în Guvern și în principalul partid de guvernământ, PNȚCD. Ea a moștenit de la autorii ei două terenuri agricole în comuna ei natală, în suprafață cumulată de  19 hectare. Vorbim de terenuri situate în partea de nord a comunei, pe drumul Cogealacului.

După revoluție, terenurile agricole din Mihail Kogălniceanu au fost oprite în mare parte de la retrocedare, întrucât făceau obiectul exploatării fostului IAS Ceres. În aceste împrejurări, moștenitorii suprafețelor agricole, așa cum era și Zoea Rădulescu, au primit acțiuni la Ceres Mihail Kogălniceanu SA, iar după o perioadă li s-a recalificat statutul ca locatori de terenuri. La finalul guvernării țărăniste, a fost adoptat cadrul legislativ ca terenurile lucrate de fostele IAS-uri să fie predate comisiilor locale de fond funciar constituite la nivelul unităților administrativ-teritoriale, acestea urmând să facă demersuri în vederea retrocedării suprafețelor către locatori. În acest context, Zoea Rădulescu a obținut o promisiune din partea directorului Ceres Mihail Kogălniceanu SA că i se va retroceda, nu terenul bunicilor ei din drumul Cogealacului, ci terenul situat pe malul lacului Siutghiol, în Municipiul Constanța. De asemenea, femeia a obținut o schiță în pix, cu ștampila Oficiului de Cadastru,  în care era conturat terenul pe care îl râvnea în marginea Constanței.

Însă Ceres nu era autoritate de restituire a pământului. Prin urmare, terenurile situate pe raza Constanței au ajuns la dispoziția comisiei locale de fond funciar de la Primăria Constanța, care le-a retrocedat unor constănțeni. De asemenea, cererile de retrocedare depuse de Zoea Rădulescu au fost analizate de comisia locală din comuna ei. La începutul anului 2000, comisia comunală a emis două procese-verbale de punere în posesie pentru Zoea Rădulescu. În documentele întocmite atunci, suprafețele nu au fost individualizate exact, în sensul că nu au fost trecute vecinătățile de tarla.

Speculând această scăpare, Zoea Rădulescu a deschis mai multe procese, în care a cerut ca instanțele să constate că terenul primit de la comisia comunală nu se află pe raza comunei, ci în Municipiul Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Ea și-a ales singură judecătoarea. Astfel, Zoea a depus mai multe cereri identice de chemare în judecată, care au fost repartizate aleatoriu către judecători diferiți. Ulterior, a păstrat acțiunea care a ajuns la judecătoarea Corina Eugenia Jianu, închizând restul dosarelor. Într-un prim proces, judecătoarea aleasă a anulat titlurile de proprietate emise la propunerea comisiei locale de fond funciar din Primăria Constanța. În acest litigiu, proba principală a fost un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de un expert din Medgidia ales de parte, iar nu numit de instanță. Expertul ales a făcut un fel de analiză gramaticală a actelor care i-au fost puse la dispoziție de avocata Zoei Rădulescu, concluzionând la final că terenul primit de Zoea de la comisa comunală se află pe teritoriul Municipiului Constanței. Mai departe, judecătoarea Jianu a interpretat raportul de expertiză și alte probe din dosar, apreciind că terenul de pe malul lacului Siutghiol s-a aflat cândva pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu. În realitate, cele două localități sunt situate la zeci de kilometri distanță, fiind despărțite de orașul Ovidiu.  Pe baza acestor halucinații care reinventează geografia patriei, Jianu a golit terenul de proprietarii puși în posesie de Comisia Locală din Constanța. Titlurile acestora au fost anulate, iar în acest fel terenul a devenit liber și numai bun de retrocedat pentru a doua oară.

Extras din hotărârea judecătorească, prin care fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu a reinventat geografia patriei.

Profitând de eliberarea terenului, Zoea Rădulescu a repetat manevra, a depus iarăși cereri clonate de chemare în judecată, alegând să fie judecată tot de Jianu. În noul proces, Jianu a obligat Comisia Județeană de la Prefectură să-i emită femeii din Mihail Kogălniceanu titluri de proprietate pentru terenurile din Constanța. După cum am arătat, la baza poveștii se află aprecierea total contrafactuală că terenurile de pe malul lacului au făcut cândva parte din aria administrativă a comunei Mihail Kogălniceanu.

Deși vorbim de o apreciere care desfigurează geografia patriei și siluiește logica, bunul-simț și legile țării, hotărârile date în acest temei sunt încă în vigoare. O încercare de anulare a situației profund injuste a fost făcută de Parchetul Curții de Apel Constanța, care l-a trimis în judecată pe expertul din Medgidia. Condamnat pe fond, acesta avea să fie achitat în calea de atac, în mod inexplicabil. În acest fel, hotărârile obținute de Zoea Rădulescu în această manieră scandaloasă au rămas în vigoare.

Trebuie să mai spunem că judecătoarea Corina Eugenia Jianu, cea care a creat întreaga situație, a fost între timp dată afară din magistratură. Jianu este inculpată într-un dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel București, după ce procurorul DNA Andrei Bodean a pus-o sub acuzare că vindea hotărâri de retrocedare pe șpagă. Procesul durează de ani de zile. Până la finalizarea acestuia, Jianu se bucură de prezumția de nevinovăție. Iar cei care nu aplică hotărârile ei sunt chemați să răspundă penal.

Două cazuri identice, tratate diferit

Adrian Nicolaescu a fost prefect al județului Constanța în perioada guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. În mandatul său, Nicolaescu s-a confruntat cu două dosare grele de retrocedare. Ne referim aici la dosarul Tom-Carrefour pe care l-am prezentat mai sus, dar și la dosarul cariera Sibioara. În ambele spețe a fost vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești pronunțate de fosta judecătoare Jianu. Cariera de la Sibioara, ca toate carierele din această țară, era exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea, un expert din Brăila a atestat în fals că exploatația minieră ar fi de fapt un teren liber de sarcini. Așadar, al doilea element comun a fost caracterul nereal al expertizelor pe care s-au fondat hotărârile judecătorești. În sfârșit, al treilea element comun: ambele hotărâri trebuiau puse în aplicare de comisia județeană condusă de Nicolaescu. Fostul prefect a tratat cele două cazuri gemene în mod diferit. Însă o analiză detaliată pe acest subiect puteți citi în curând în Ordinea.Ro. Va urma!

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: