În urmă cu puțină vreme, pe pagina de Facebook a Inspectoratului pentru Situații de Urgență ISU Constanța a fost postată o conversație care a avut loc în cursul zilei de 10 februarie între părinții unui bebeluș în vârstă de o lună și operatortul de la serviciul 112.
Un sentiment aiurea te cuprinde, “piele de găină”, starea în care ai vrea să te ridici de pe scaun să te duci să ajuți.
Într-o fracțiune de secundă realizezi ce se întâmplă și începi să îi explici, pe ințelesul apelantului ce are de făcut:
– Doamnă, puneți mâna sub copil, îl țineți întins pe mână, pe antebraț, cu fața în jos, paralel cu solul.
– Vă rooog, veniți repede!!!
– Doamnă, un echipaj SMURD a plecat deja spre dumneavoastră, vă rog mult să vă liniștiți să îl putem ajuta pe micuț, dacă eu vă țin la telefon nu înseamnă că ambulanța nu a plecat.
Faceți ce v-am spus!
Din fundal, o voce de bărbat, mult mai calmă:
– L-am pus!
– Perfect, bateți copilul pe spate, între omoplați, cu mișcare de-a lungul corpului, până spre ceafă. Nu foarte tare!
In fundal, (îți dai seama că telefonul a fost pus pe funcția “difuzor” deoarece îi auzi pe amândoi), se aude cum bărbatul face ce i-am spus.
După aproximativ 5-10 secunde aud un plânset de copil.
Vă amintiți de sentimentul descris mai devreme?
Eh, acum este opusul, te încearcă un nod în gât, evident, de fericire, dar te aduni și continui să îi întrebi cum se simte micuțul.
Panică pe mamă, continuă să apese, deși micuțul plângea cât îl țineau plămânii (lucru foarte bun!)
– Veniți, vă rog, veniți, plânge foarte tare!!
– Doamnă este un lucru foarte bun că plânge, pentru a putea plânge îi trebuie mult aer, lucru care ne dă de înțeles că el este ok la momentul actual. Repet: un echipaj este deja în drum spre dumneavoastră.
Te uiți pe monitorul în care vezi locația echipajului și vezi: “la caz”
– Doamnă, colegii mei au ajuns la dumneavoastră, mai departe se vor ocupa ei de cel mic. Vă mulțumesc că ați colaborat, vă doresc multă sănătate!
– Da, au ajuns acum, vă mulțumim foarte mult!
– Mulțumesc și eu, o seară bună!
Tot acest dialog a durat undeva la 2-3 minute, timp care pentru familie au însemnat ore, iar pentru noi, secunde!
Atunci când apelați 112, înțelegeți că dumneavoastră, îi puteți ajuta foarte mult pe cei pentru care cereți ajutor, atâta timp cât sunteți calmi și răspundeți la întrebările noastre, întrebări care pe dumneavoastră poate vă supără, poate vi se par absurde, dar pe noi ne ajută!
Acesta este un caz real și a avut loc pe data de 10 februarie, în dispeceratul ISU Constanța.”
