Connect with us

Exclusiv

Cazul Sibioara (II): O moştenire incertă, retrocedată de două ori

Publicat

la

În articolul precedent v-am prezentat dovezi că septuagenarele Elena Mitrofan şi Margareta Muscalu care au obţinut, cu ajutorul avocatului Ionel Haşotti, restituirea în natură a unei porţiuni din cariera de la Sibioara, nu aveau o calitate certă de persoane îndreptăţite la retrocedare. Clientele avocatului Haşotti au pretins că sunt moştenitoarele unui teren de 20 de hectare care ar fi aparţinut bunicului lor comun, Nicolae Tudorancea. De asemenea, au susţinut că acest teren a fost confiscat de regimul comunist, de unde şi pretenţia, aparent legitimă, de a le fi restituit. În realitate, aşa cum arată documentele oficiale de la Arhivele Naţionale, comuniştii n-au luat niciun metru pătrat de teren, nici de la Tudorancea, care era mort încă din 1942, nici de la moştenitorii săi direcţi, pe atunci în viaţă. La reforma agrară din 1946, doi dintre fiii lui Tudorancea, Dumitru şi Aurel, figurau pe lista ţăranilor săraci lipiţi pământului, cu proprietăţi ZERO, propuşi să fie împroprietăriţi cu câte cinci hectare, pentru a-şi putea asigura subzistenţa. De asemenea, soţia supravieţuitoare a lui Nicolae Tudorancea, Maria, a fost împroprietărită cu un hectar de teren agricol, sub acelaşi motiv că nu deţinea pământ. În episodul de faţă vom arăta că „moştenirea” de la Nicolae Tudorancea fusese deja restituită, pe alte amplasamente, în momentul în care clientele lui Haşotti au venit să o ceară din nou, pe de-a-ntregul, obţinând-o încă o dată, în interiorul exploataţiei miniere active Sibioara II-Valea cu Izvorul, exceptată prin lege de la retrocedare.

Cei şapte moştenitori ai lui Nicolae Tudorancea

ionel-hasotti-ziua-de-constantaNicolae Tudorancea a avut şapte urmaşi. Aşa reiese dintr-un document necertificat de nimeni, dar depus de Elena Mitrofan la Comisia Judeţeană de Fond Funciar pe 5 iunie 2006, după cum am arătat pe larg în episodul anterior. Reamintim că Mitrofan încercase să probeze, prin acel document, că urmaşii lui Tudorancea, şapte la număr, ar fi notificat, pe 12 iulie 1947, pe vecinii şi asociaţii lor din familia Ciuceanu să nu încalce nişte acte juridice din 1908 şi 1915. Or, dacă în 1947 se vorbea despre actele mai vechi, care erau şi singurele ce atestau un drept de proprietate pentru Nicolae Tudorancea asupra lotului 7, însemna că acestea încă se aflau în vigoare după anul 1945. Notificarea fusese adusă de Elena Mitrofan de la ea de acasă. Ştim acest lucru dintr-o declaraţie notarială dată în folosul ei de Niţu Marioara din Ovidiu şi Bitoleanu Stela-Lucia din Constanţa, potrivit cărora „notificarea aparţinea familiei Tudorancea Tudorancea, tatăl lui Mitrofan Elena, pe care aceasta le-a păstrat”. Nefiind certificat de Arhivele Naţionale, documentul de familie nu a produs efecte juridice; mai mult, clientele lui Haşotti (foto) au renunţat să se mai prevaleze de el. Cu îngăduinţa dumneavoasrtă, a cititorilor, ne vom prevala noi de actul de familie, cel puţin în privinţa faptului că Nicolae Tudorancea a avut şapte moştenitori. Căci, orice s-ar fi susţinut în documentul necertificat, datele cu privire la numărul moştenitorilor, nefiind în favoarea clientelor lui Haşotti, nu pot fi privite ca incerte. Tocmai de aceea, putem să-i enumerăm, cu nume şi prenume: Aurel Tudorancea, Tudor Tudorancea, Elena Tudorancea, Maria A. Tudor, Lucreţia Păsculescu, Aneta Volinski şi Paraschiva Cangea.

Noi elemente de dubiu în aşa-zisa Notificare

A treia persoană din listă, Elena Tudorancea, nu era descendenta directă a lui Nicolae Tudorancea. Ea era soţia fiului acestuia, Dumitru Tudorancea, care decedase anterior. Din acest motiv, Elena semna notificarea în nume personal, dar şi în calitate de tutore legal al minorilor rămaşi de pe urma soţului decedat, respectiv: Dumitru, Niculae, Ion, Maria şi Ana. Culmea, aşa cum rezultă din Registrul Familiilor din Sibioara întocmit în anul 1947, păstrat la Arhivele Naţionale Constanţa şi consultat de noi la documentarea prezentului articol, Dumitru Tudorancea nu a avut nicio fiică pe nume Maria… ci Alexandrina. Dar aceasta nu era al patrulea copil, ci al treilea. Pe de altă parte, fiul cel mare al defunctului era, potrivit aceloraşi date oficiale, născut în 1925, de unde rezultă că avea 22 de ani la momentul întocmirii notificării. Dar aşa, fie în mod abuziv şi ireal a fost atestat drept minor, fie actul nu a fost întocmit în 1947.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Registrul-Familiilor-1947.pdf”]

 

Urmaşii Paraschivei Cangea au retrocedat 5 hectare din moştenire

În zorii democraţiei, pe 18 martie 1991, copiii Paraschivei Cangea – fiica cea mică a lui Nicolae Tudorancea – au solicitat retrocedarea unui teren de cinci hectare. Ei arătau că terenul ar fi fost dobândit de Paraschiva Cangea în anul 1935, de la tatăl ei Nicolae Tudorancea. „Declar că Tudorancea Paraschiva născută în Sibioara, căsătorită Cangea Paraschiva, a avut în proprietate 5 hectare de pământ islaz, în mereaua comunei Sibioara hotar cu sat Năvodari. Pământul a fost dobândit în anul 1935 de la Tudorancea Nicolae tatăl.” – se arăta în declaraţiile date de urmaşii femeii. În dovedirea pretenţiilor lor, copiii Paraschivei au depus o copie şterasă şi necertificată de nimeni pentru conformitatea cu vreun original a unui „Certificat” emis de Primăria Sibioara pe 2 aprilie 1938. „Nicolae Tudorancea locuitor din această comună stăpâneşte în plină proprietate lotul No 7/1894 în suprafaţă de 20 hectare islaz prin împroprietărire de stat şi este situat pe mereaua acestei comuni satul Sibioara” – se arăta în respectivul înscris. În baza documentului, autorităţile de fond funciar au emis în 1991 Titlul de Proprietate 52275/1479 urmaşilor Paraschivei Cangea, constituind în favoarea lor un drept de proprietate asupra unui lot de 5 hectare, situat pe un alt amplasament diferit faţă de cel iniţial.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Cangea.pdf”]

 

Alte retrocedări pentru Elena şi Aurel Tudorancea

Alţi descendenţi care au indicat drept autori ai moştenirii lor pe Aurel Tudorancea şi Elena Tudorancea, fiul, respectiv nora bătrânului Nicolae Tudorancea, au recuperat de la Comuna Lumina bucăţi bune de pământ. Urmaşii Elenei Tudorancea au retrocedat 7 hectare de pământ, prin Titlul de Proprietate 27581/1580. Aşa cum se arată într-un referat al Primăriei Lumina întocmit pentru uzul Prefecturii Constanţa pe 20 octombrie 2015, Elena Tudorancea figura în registrul agricol al fostei comune Sibioara, în perioada 1950-1955, cu o suprafaţă de 7 hectare de pământ. În registrele anterioare, femeia nu figura cu proprietăţi. În 1955, ea s-a înscris în CAP cu această suprafaţă, astfel că urmaşii ei au fost puşi în posesie asupra unui teren agricol de 7 hectare.

Din acelaşi document al Primăriei Lumina aflăm că o descendentă a lui Aurel Tudorancea, pe numele ei Ioana Tudorancea, a primit la rândul ei o retrocedare de 6 hectare, în plus fiind înscrisă şi în anexa 23 pentru acordarea de despăgubiri pentru o altă suprafaţă de 3,2 hectare. Dar în Registrul Familiilor din 1947, Aurel Tudorancea avea patru fiice: Ana, Margareta, Georgeta şi Stela. Niciuna nu se numea Ioana.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Referat-Primaria-Lumina.pdf”]

Dacă tragem linie, vedem că urmaşii lui Nicolae Tudorancea au retrocedat, încă din primii ani ai democraţiei, 19 hectare de teren.

Un alt urmaş al bătrânului, pe numele său Ioan Tudorancea, domiciliat în oraşul Ovidiu, a solicitat pe 13 martie 2000 retrocedarea „moşiei” bunicului, pe care o mărise din pix la 26 de hectare. „Pe acest teren, în perioada dintre primul război mondial şi cel de-al doilea război a funcţionat o carieră de piatră, prin care din exploatare, din piatra extrasă, sa (sic!) extins şi modernizat portul Constanţa în timpul ultimului război şi după aceea lucrările au încetat. Ulterior, terenul a intrat în posesia statului. Odată cu înfiinţarea IAS-urilor şi CAP-urilor ne mai acordându-se alt teren în compensaţie.” – arăta acest Ioan Tudorancea, care se prezenta drept fiul lui Tudorancea (Tudor) Tudorancea. Cererea sa de retrocedare a fost respinsă.

[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2015/11/Ioan-Tudorancea-cerere.pdf”]

 

O moşie retrocedată de două ori

Toate datele mai sus prezentate converg spre concluzia că „moşia” lui Nicolae Tudorancea de 20 de hectare era cel puţin parţial retrocedată, în momentul în care pensionarele reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti au mai cerut-o încă o dată şi au primit-o pe de-a întregul. Singura calea era aceea de a pretinde că au un autor comun, respectiv pe bunicul împroprietărit de stat cu două secole în urmă. Dar bunicul lor nu mai avea niciun drept de autor, fiind mort cu ani buni înainte ca regimul comunist să naţionalizeze terenurile agricole. Pe de altă parte, proprietăţile lui Aurel Tudoancea, tatăl uneia dintre moştenitoarele reprezentate de Ionel Haşotti, fuseseră deja retrocedate, astfel că nu mai puteau fi cerute încă o dată. Reamintim că cererea de retrocedare formulată, la comun, de Margareta Muscalu şi Elena Mitrofan a fost respinsă şi de Comisia Locală de Fond Funciar Lumina, dar şi de Comisia Judeţeană, în anul 2006. Ulterior, avocatul Haşotti a găsit modalităţile să câştige în instanţă pentru clientele sale, atât confirmarea calităţii de persoane îndreptăţite, deşi e limpede că nu o aveau, cât şi retrocedarea pe un amplasament exceptat prin lege de la retrocedare. Va urma!

P.S.: Fotografia medalion îl înfăţişează pe Horia Kipară-Hâră, adevăratul moşier al comunei Cicrâcci/Sibioara, fost primar şi fost consilier judeţean.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Un primar cu dosar penal face sondaj despre corupția din primăria sa

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Medgdia a lansat un sondaj on-line pentru a afla părerea locuitorilor despre fenomenul corupției în localitate.

”Primăria municipiului Medgidia vă invită să completați chestionarul privitor la modul în care dumneavoastră, în calitate de cetățeni ai municipiului Medgidia, percepeți fenomenul corupției în urma interacțiunii cu angajații Primăriei Municipiului Medgidia și ai altor instituții din subordinea acesteia.” – se arată în anunțul publicat de autoritatea locală pe Facebook.

Chestionarea locuitorilor cu privire la fenomenul corupției din Primărie este o activitate de bază în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene prin Programul Operațional Capacitate Administrativă. Răspunsurile rămân anonime, iar informațiile colectate de Primărie vor servi, cel puțin declarativ, la îmbunătățirea serviciilor oferite publicului.

Fals intelectual

Valentin Vrabie este primar la Medgidia din anul 2016, după ce, anterior, a ocupat aceeași funcție, timp de mai multe mandate, la Primăria comunei Peștera. În luna iulie 2020, el a fost trimis în judecată, la instanța penală a Judecătoriei Medgidia, în baza unui rechizitoriu întocmit de Parchetul Curții de Apel Constanța. Primarul este acuzat de fals intelectual, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală. Documentul emis de Vrabie atesta în fals că o societate comercială de pe raza localității nu ar fi înregistrat datorii la taxe și impozite. În realitate, firma în cauză, controlată de socrul fostului președinte al Consiliului Județean Constanța, figura cu debite restante față de bugetul local al municipiului Medgidia.

”Martori amenințați”

Momentul esențial din cursul procesului penal s-a consumat pe 17 noiembrie 2021, atunci când instanța a încuviințat audierea martorilor protejați sub pseudonimele Colibri și Scatiu. Prin aceeași Încheiere, judecătorul fondului a conferit celor doi calitatea de ”martori amenințați”, dispunând ca aceștia să fie audiați fără a fi prezenți în sală, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate. Cercetarea judecătorească a fost încheiată pe 12 ianuarie 2022. Pronunțarea sentinței penale a fost programată pentru 26 ianuarie 2022.

Funcționar cu nouă fapte penale recunoscute

În trecut, Primăria Medgidia a avut probleme de natură penală și cu Direcția Națională Anticorupție. În anul 2020, un funcționar public apropiat primarului Vrabie a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii DNA, recunoscând astfel nouă fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În urma acordului, funcționarul s-a ales cu un avertisment.

Discriminare

În sfârșit, primarul din Medgidia a avut probleme și din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. El a fost reclamat pentru discriminare de două angajate concediate în mod abuziv. Consiliul a dat dreptate celor două angajate. Valentin Vrabie a contestat soluția în dosarul 390/36/2021 al Curții de Apel Constanța, în care se judecă în contradictoriu cu CNCD și cu persoanele fizice Alexandra Georgiana Moșescu și Oana Buzoianu. În acest dosar, a fost fixat un termen de judecată pentru 14 februarie 2022.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

O firmă cu dosar penal din siajul lui Flutur ar putea schimba țevile de termoficare din Constanța

Publicat

la data de

Scris de

O firmă din Bucovina, trimisă în judecată de procurorii DNA și despre care s-a spus că este protejată de PNL-istul Gheorghe Flutur, ar putea semna un contract de aproximativ 18 milioane de euro cu Primăria Constanța, condusă de liberalul Vergil Chițac. Flutur și Chițac fac parte din aceeași tabără care a decis alegerea lui Florin Cîțu în funcția de președinte al PNL.

Investiția Primăriei Constanța are ca obiect înlocuirea conductelor termice primare pe un traseu de 21,6 kilometri din zona bulevardelor Lăpușneanu și 1 Decembrie. Banii vin de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de prietenul lui Cîțu, Dan Vâlceanu (PNL). Contractul de finanțare dintre Minister și Primărie a fost semnat pe 7 ianuarie 2022. Însă administrația locală a lansat licitația pentru alegerea unui constructor încă din octombrie 2021, sub clauza suspensivă că poate anula procedura dacă nu primește fondurile (vezi AICI). Probabil și din acest motiv, în ”competiție” a fost depusă o singură ofertă (vezi AICI).

Potrivit datelor din portalul de achiziții publice (SICAP), oferta unică de participare la această licitație a fost depusă de un consorțiu de 4 firme din Botoșani, București, Brașov și Constanța.

Liderul asocierii este Elsaco Electronic SRL Botoșani, o firmă cu 257 de angajați, care a derulat afaceri de 170 de milioane de lei în 2020. Firma a fost înființată în anul 1994 de coordonatorul ei, Valeriu Iftime, și de alți trei colegi de facultate ai acestuia, de la Institutul Politehnic din Iași, Ovidiu Jitaru, Doru Popa și Petru Parfenov.

Imperiul Elsaco

Iftime este doctor inginer, președinte al Camerei de Comerț din Botoșani, dar și ”patron” al clubului de fotbal FC Botoșani care ocupă un excelent loc 3 în campionatul național.

În jurul Elsaco Electronic gravitează și alte firme create de acești băieți deștepți (fără nicio urmă de ironie) de la Botoșani. Împreună formează un veritabil imperiu de afaceri.

Imperiul Elsaco se ocupă de termoficare, rețele de apă și irigații, distribuie repartitoare de căldură, vinde softuri, telefoane, computere, montează diverse automatizări, rețele electrice sau sisteme de telegestiune pentru utilități. De asemenea, elaborează documentații (SF-uri, PT-uri, strategii), montează panouri fotovoltaice decontate prin programul guvernamental ”Casa Verde” și face demersuri pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene în județele Botoșani și Galați. La nevoie, mai ridică, pe bani public, și câte un centru de sănătate. 

Clienții sunt de regulă autoritățile locale și instituțiile de stat din toate zonele țării. În Pandemie, grupul s-a adaptat ca să vândă scanere termice pentru aeroporturi sau tablete pentru elevii goniți, de către virus, din școli.

Concurență trucată și dosar penal pentru lucrări fictive

În 2017, două companii din grupul Elsaco împreună cu alți jucători importanți de pe piața repartitoarelor de căldură s-au aflat în centrul unei investigații efectuate de Consiliul Concurenței. Companiile anchetate împărțiseră țara în zone de influență sau, dacă vreți, în feude, stabilind totodată și tarifele percepute de la populație. Firmele din grupul Elsaco și-au recunoscut faptele și au scăpat cu amenzi de numai 2,2 milioane de lei. Decizia Consiliului Concurenței poate fi accesată AICI

La sfârșitul aceluiași an, Elsaco Electronic SRL Botoșani a fost trimisă în judecată, ca persoană juridică, de către procurorii DNA, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu și obținere de foloase necuvenite. Abuzul în sine a fost imputat companiei publice de termoficare din Botoșani (Modern Calor SA), care ar fi plătit către Elsaco trei facturi de peste un milion de lei, fără ca firma condusă de Valeriu Iftime să fi prestat acele lucrări.  Mai multe detalii AICI

Vărul cel mare

Cu aceasta ajungem și la legăturile dintre Elsaco și familia Flutur. Întreaga țară îl cunoaște pe Gheorghe Flutur, care a fost ministru al Agriculturii și mai ales al Pădurilor în guvernarea PNL-PDL. Flutur a avut trei mandate de senator, iar acum se află la al treilea mandat de președinte al Consiliului Județean Suceava. El este, totodată, prim-vicepreședinte al PNL, fiind ales la congresul care l-a făcut pe Cîțu președinte.   

Mai puțin cunoscut la nivel național este faptul că Gheorghe are un văr care a fost primar, tot PDL și PNL, la Botoșani, în perioadele 2004 – 2012 și 2016 -2020. Faptele penale evocate mai sus s-au petrecut în mandatului vărului Cătălin Flutur.

Consătenii

Și tot în mandatul vărului, tipul deștept de la Elsaco a devenit întâi președinte la FC Botoșani, apoi proprietar al acestui club de fotbal. Bineînțeles, clubul a primit finanțare de la Primăria Botoșani, de regulă câte un milion de lei pe an. La rândul ei, firma Elsaco a primit contracte în valoare de 120 de milioane de lei ca să modernizeze sistemul de termoficare al municipiului Botoșani – după cum se relatează în presa din regiunea Moldova.

Soția lui Valeriu Iftime și vărul Flutur sunt născuți, deopotrivă, în aceeași comună, Vârfu Câmpului. Comuna se află la 25 de kilometri de Botoșani și 24 de Suceava. Soții Iftime dețin aici pensiunea ”Moșia Cai de Poveste”, plus o exploatație agricolă și un conac boieresc. Și Cătălin Flutur a deținut până de curând un teren agricol la Vârfu Câmpului, însă a scăpat de el, după cum a consemnat, în 2020, în ultima declarație de avere depusă ca primar. 

Sponsor și propagandist

Jurnaliștii au relatat că, de-a lungul anilor, Elsaco a sponsorizat PDL și PNL. De asemenea, un tip care a fost viceprimar PNL și chiar președinte al PNL Botoșani activează de mai bine de opt ani în conducerea grupului Elsaco.

La alegerile locale din 2020, Valeriu Iftime a apărut într-un clip electoral pentru PNL (vezi AICI). El a îndemnat alegătorii să voteze candidatul liberal pentru funcția de primar al orașului Bucecea, care este situat la mijlocul distanței dintre Vârfu Câmpului și Botoșani. Ulterior, afaceristul a declarat că a sprijinit omul, nu partidul.

Legăturile cu Suceava vărului cel mare

În perioada 2008-2009, Elsaco s-a ocupat și de modernizarea a 40 de puncte termice din Suceava și a rețelei de distribuție aferentă. Cu această ocazie, Elsaco a dobândit și un cvasi-monopol al repartitoarelor de căldură, pe care le-a montat consumatorilor, ”beneficiind de un suport puternic din partea Primăriei”, după cum relatează presa din Suceava (vezi AICI).

Primarul localității (PDL-istul, acum liberal, Ion Lungu) era subordonat politic lui Gheorghe Flutur.

În 2015, același primar din Suceava a băgat în faliment compania de termoficare a orașului (care avea producția și distribuția la un loc). Producția a fost preluată de Bioenergy Suceava SA, în acționariatul căreia se aflau și tăietorii de păduri de la Schweighofer, dar și investitori români care au pus în funcțiune o centrală în cogenerare, pe biomasă (resturi vegetale rezultate, de regulă, din exploatarea pădurilor).

În același context, distribuția a fost delegată de Primărie către Thermonet SRL, o firmă abia înființată, în care Elsaco Electronic SRL Botoșani deținea 49% din părțile sociale.

Între timp, participațiile românești în cele două firme au fost vândute, întregul sistem (producție și distribuție) fiind deținut acum de firme din Austria. Ca o coincidență, în toate cele trei mandate de senator, Gheorghe Flutur a fost membru în grupul de prietenie România-Austria.

De asemenea, compania condusă de Ifteme și-a construit o pensiune turistică (El Quatro) în județul Suceava, la Voroneț, cu fonduri europene. Contractul de finanțare a fost semnat pe 9 iunie 2010 cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, condus atunci de PDL-ista Elena Udrea.

Zeci de milioane de euro, de la primării liberale

Relația dintre verii Flutur și afaceristul de la Elsaco ar putea fi ilustrată și de fotografia de mai jos:

Captură video. Sursa: Banulbotosanean.ro

În repetate rânduri, grupul Elsaco a transmis presei că nu există nicio legătură între licitațiile câștigate și vreo influență politică. De altfel, pe zona de termoficare, Elsaco a câștigat contracte de zeci de milioane de euro în localități liberale, precum Arad, Brașov, Cluj, Oradea sau Timișoara, însă totodată a executat lucrări și pentru fostele administrații PSD-iste din Iași, Focșani, Craiova și Constanța. La malul mării, firma din regiunea verilor Flutur a montat sisteme termice la blocurile pentru tineri construite de Radu Mazăre.

La licitația de acum, de la Constanța, Elsaco are drept parteneri firma bucureșteană Sicor SRL și firma constănțeană Fluid Development SRL (cea care a primit de la administrația Chițac lucrarea de înlocuire a conductelor termice primare de pe Ștefan cel Mare). O a patra firmă, Iovidia Com SRL Brașov, este subcontractor.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Asociațiile care hărțuiesc firmele de construcții, puse la punct de Curtea Constituțională

Publicat

la data de

Scris de

Pe 23 decembrie 2021, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia 461 a Curții Constituționale a României. Curtea a analizat o excepție de neconstituționalitate ridicată de o firmă din Constanța în cadrul unui proces cu Asociația Constanța Altfel. Firma constănțeană a arătat că mai multe prevederi din Legea contenciosului administrativ ar putea fi neclare și deci neconstituționale. Legea stabilește că procesele în contencios pot fi declanșate de particulari doar când un act administrativ (ca de exemplu un PUZ sau o autorizație de construire) lezează drepturile lor subiective sau interesele lor legitime private. Diverse ONG-uri, care sunt persoane juridice de drept privat, adică particulari, contestă PUZ-uri sau autorizații de construire fără să fi suferit o vătămare, acționând exclusiv în apărarea interesului public. Or legea ar putea fi neclară, de vreme ce unii judecători admit, iar alții resping calitatea procesuală activă a ONG-urilor în aceste cazuri.

Salvatorii

Înainte de a prezenta decizia CCR, trebuie să amintim că moda atacării proiectelor imobiliare de către diverse asociații nonguvernamentale durează de câțiva ani. ONG-iștii spun că dezvoltatorii sunt niște ”rechini imobiliari”, ale căror proiecte distrug spațiile verzi, aglomerează cartierele, le poluează și în acest fel produc o degradare a calității vieții. ONG-iștii se descriu drept ”salvatori urbani”, luptând cu ”rechinii” pentru beneficiul marelui public.  

Cele mai cunoscute ONG-uri din țară care contestă PUZ-uri și autorizații de construire sunt Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația pentru Protecția Urbanistică a Clujului (APUC) și Asociația Constanța Altfel. Acestea au fost lăudate în spațiul public pentru inițiativele lor. Însă au fost și criticate, în sensul că în spatele narațiunii mai sus prezentate ar urmări de fapt scopuri politice sau hărțuirea unor investitori.

Singura opinie care contează

La malul mării, a fost înființată, în anul 2017, Asociația Constanța Altfel. ONG-ul a deschis numeroase procese în care a contestat diverse PUZ-uri și autorizații de construire. Acțiunile au fost redactate și susținute de Felicia Ovanesian, o avocată arogantă și fără scrupule, mai bogată decât mulți ”rechini imobiliari”.

Înainte de a întoarce foaia și a poza în imaculata apărătoare a interesului public, Ovanesian apărase interese private extrem de controversate. Printre clienții ei s-au numărat rechini imobiliari care au încălcat reguli urbanistice, după cum au constatat instanțele de judecată, sau alții care urmăreau să ridice blocuri în zone care ar trebui protejate, pe faleză sau pe malul lacului Tăbăcărie. Ovanesian a semnat o tranzacție extrajudiciară cu Radu Mazăre, în numele italienilor de la Fincogero (vezi AICI documentul). Și tot ea a oferit servicii juridice pentru Georgică Giurgiucanu, marele rechin de la retrocedări.

Captură: Ziua de Constanța – publicația care a scris pentru prima dată despre faptul că Giurgiucanu a fost clientul Feliciei Ovanesian. Articolul AICI.

După ce a prestat pentru rechini și pentru condamnatul de la retrocedări, s-a erijat într-o voce imaculată, trăgând după ea și alte persoane, afectându-le credibilitatea. Răutatea și aroganța Feliciei Ovanesian se văd acum când declară că singura opiniei juridică valabilă și care contează pentru ea este doar opinia ei. E limpede că și la Constanța Altfel a contat doar opinia avocatei.

Grav este faptul că o parte din procesele inițiate de Constanța Altfel au fost stârnite din nimic sau din răutate, putând fi calificate drept hărțuiri.

O iarbă de două milioane de euro

Este cazul proceselor inițiate de Constanța Altfel în vederea blocării investiției Comprest Util. Această firmă a construit un bloc de locuințe pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu, pe un teren cumpărat (în 2004) cu două milioane de euro de la Primăria Constanța. Două PUZ-uri succesive care includeau și acest teren au fost adoptate fără probleme, cu toate dezbaterile impuse de lege. De asemenea, societatea a obținut autorizații de construire și apoi de supraetajare cu un etaj, în condițiile legii. În 2019, când blocul era aproape finalizat, actele de urbanism ale firmei au fost atacate de Asociația Constanța Altfel, pe motiv că ar fi în interesul publicului ca acest teren să fie păstrat de cumpărătorul său ca spațiu verde. De cealaltă parte, investitorul a afirmat că a plătit Primăriei două milioane de euro pe teren ca să poată construi, nu ca să cultive iarbă. Procesele pentru anularea și suspendarea autorizației de construire au fost câștigate definitiv de Comprest Util. De asemenea, Comprest Util a câștigat pe fond procesul în care Asociația Constanța Altfel a solicitat anularea PUZ-ului Lăpușneanu.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, la blocul de pe Lăpușneanu, în perioada procesului.

În octombrie 2019, în cadrul procesului de suspendare a autorizației de construire, societatea Comprest Util a ridicat excepția de neconstituționalitate la care ne-am referit mai sus. Legea stabilește că ONG-urile pot invoca apărarea interesului public doar în subsidiar, după ce se legitimează procesual printr-o vătămare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Or fără să sufere nicio vătămare, ONG-ul cerea suspendarea autorizației de construire fluturând un interes public (și acela aberant). Acționând la fel în diferite procese, Constanța Altfel a convins mulți judecători să-i recunoască legitimarea procesuală activă. Însă alți judecători nu s-au lăsat înduplecați. Or, de vreme ce aceeași lege putea fi interpretată fie că ar da, fie că n-ar da calitate procesuală activă ONG-urilor, Comprest Util s-a plâns că prevederile legale sunt neclare și deci neconstituționale.

Stop joc, de la ÎCCJ

Înainte ca excepția să fie soluționată de Curtea Constituțională, aceeași situație a fost analizată în cadrul unui recurs în interesul legii (RIL), judecat și soluționat (prin Decizia 8/2020) de Înalta Curte de Casație și Justiție, în luna martie 2020.

Decizia 8/2020 sugerează că ONG-urile care se luptă cu PUZ-urile și autorizațiile de construire în scopul formal al apărării interesului public uzurpă atribuții date în sarcina instituțiilor de stat, singurele care au acces la contenciosul obiectiv. Instanța supremă a stabilit că asociațiile private, ca toți privații din această țară, au deschisă doar calea contenciosului subiectiv, putând să apere interesul public doar în subsidiar, dacă probează în principal că au suferit o vătămare. Înalta Curte a mai stabilit că acțiunile populare, precum acelea inițiate de ONG-uri, sunt pur și simplu interzise.

Ce spune CCR

În mod vădit, completul de RIL de la ÎCCJ s-a pronunțat pe aceeași problemă semnalată de Comprest Util Curții Constituționale. Totuși, excepția de neconstituționalitate și-a urmat cursul ei firesc, fiind soluționată prin decizia 461, publicată în Monitorul Oficial pe 23 decembrie 2021. Excepția a fost respinsă deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat unitar asupra aceleiași situații prin deciziile 939/2006, 66/2009, 750/2009, 168/2011 și 349/2012. Curtea și-a reafirmat practica anterioară, conform căreia, cităm:

”prin acțiunea introdusă, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau a interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să „paralizeze“ așa-numitele „acțiuni populare“ intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.”.

Așadar, nu există o bază legală și constituțională pentru acțiunile populare. Și nu a existat niciodată, motiv pentru care ONG-urile care au acționat așa ar putea ajunge în situația delicată de a suporta financiar deranjul de ani de zile creat unor firme.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: