Connect with us

Exclusiv

Ce jaf a făcut Zanfir Iorguș la retrocedări ca să pună mâna pe livezile de la Comorova

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Candidatul PSD la Primăria Mangalia, Zanfir Iorguș, a devenit putred de bogat de pe urma unor retrocedări pe care le-a aprobat în mod ilegal. Într-un episod trecut (vezi AICI), am prezentat opiniei publice documentația prin care Iorguș a pus umărul la retrocedarea frauduloasă a averii familiei Movilă către un grup infracțional coordonat de Georgică Giurgiucanu și Dragoș Săvulescu. Cei doi sunt acum la închisoare, alături de Radu Mazăre, pentru falsurile prin care și-au însușit ilicit averea familiei Movilă. Iorguș a scăpat neanchetat, iar acum vrea din nou la Primărie, să termine ce-a început.

În episodul de față, vă spunem cum a devenit fostul primar milionar în euro de pe urma altor retrocedări pe care le-a dispus cu încălcarea legii.

În esență, Iorguș a aprobat retrocedarea unei suprafețe de 90.000 de metri pătrați din vecinătatea pădurii Comorova, zona Neptun-Olimp, către un octogenar care a prezentat ca unică dovadă a dreptului de proprietate o adeverință semnată… chiar de Iorguș. Imediat după atribuire, octogenarul s-a dus la notariat cu primarul, cu un văr al primarului, cu viceprimarul, cu un director din Primărie și cu un consilier local, cărora le-a vândut aproape întreaga suprafață, la prețuri ridicol de mici, păstrând pentru sine doar 8.300 de metri pătrați.

Fostul primar și-a extins moșia cu încă 57.000 de metri pătrați, proveniți dintr-o altă retrocedare. Mai târziu a băgat terenurile în intravilan, devenind peste noapte putred de bogat.

Ștepolis Comercial SRL și jaful de la Fruviileg

Înainte de a intra în detaliile despre suveica prin care terenurile Mangaliei au ajuns la familia fostului primar Iorguș, trebuie să menționăm câteva date contextuale, fără de care nu s-ar înțelege pe deplin grozăvia faptelor. Trebuie să știți că Zanfir Iorguș a ajuns primar al Mangaliei în anul 1996, din partea PNȚCD. Din echipa sa de consilieri locali a făcut parte și Mihai Constantinescu, un obscur inginer agronom de la Fruviileg SA. Fruviileg-ul era un fost IAS care se ocupa, de pe vremea comunismului, cu producția hranei și fructelor pentru turiștii din stațiunile Mangaliei. Una din fermele societății, în speță Ferma 4, se afla pe un teren despădurit din inima Pădurii Comorova. Accesul se făcea de pe breteaua dintre DN 39 și gara Neptun. Iar Ferma 4 se întindea de la apus de Popasul Căprioarelor, până spre lacurile de la 23 August, cu vii și plantații de piersici și migdali.

În 1999, Mihai Constantinescu a fost uns director la Fruviileg SA, calitate în care a vândut activele Fermei 4 către societatea Stepolis Comercial SRL, cu 48 de milioane de lei vechi (adică 2.649 de dolari la cursul de schimb de atunci). Ne referim aici la construcții (birouri, locuințe, magazii și grajduri), alei și platforme aflate într-o incintă de 16.454 mp.

Download (PDF, 2.51MB)

Beneficiarii jafului

Ca să înțelegeți resortul tranzacției, trebuie să știți că firma Ștepolis Comercial este deținută acum de Zanfir Iorguș, de soția sa Mariana, de finul său Remus Becheru și de soția lui Mihai Constantinescu, Jura. Și așa se explică prețul ridicol de mic al tranzacției din 1999. Jupânii au făcut procedurile pentru a pune mâna pe bogății, la un preț absolut derizoriu. Imobilul principal al fermei, care a fost cumpărat cu 108 dolari, a fost transformat în pensiunea turistică de lux ”La Jura”.

Asociații firmei Stepolis Comercial SRL, conform Confidas.ro Zanfir Iorguș și soția dețin împreună 55% din firmă. 

La scurt timp, același Mihai Constantinescu a predat terenurile cu vii și livezi din jurul Fermei 4 către Comisia Locală de Fond Funciar Mangalia, condusă de fostul primar Zanfir Iorguș. Iar de aici a început marele jaf de la retrocedări. În mod normal, terenurile de la Ferma 4 nu trebuiau în veci să ajungă la comisia de retrocedări, pentru că nu au fost terenuri naționalizate și nu au făcut niciodată obiectul unor revendicări loc pe loc. Întreaga suprafață provenea din defrișarea Pădurii Comorova, care – până la Iorguș – a fost a statului și doar a statului, fără picior de proprietar particular.

Un proprietar inventat cu o adeverință

Unul din primele dosare de retrocedare a terenurilor de la Ferma 4 Comorova a fost deschis de Zaharia Siderie, născut în anul 1920 în comuna Limanu. Octogenarul era tatăl lui Niculae Sideri, fost director la IAS Mangalia în perioada comunistă și fost primar al Mangaliei în perioada 1990 – 1996. În anii în care Niculae a fost primar, tatăl său nu a revendicat și nu a primit teren agricol la Mangalia. Zaharia Siderie primise o reconstituire a dreptului de proprietate pentru 10 hectare, în anul 1992, dar nu la Mangalia, ci în comuna sa natală, Limanu, în zona satului Vama Veche.

După ce Comisia Locală de Fond Funciar condusă de Iorguș a primit terenul cu vii și livezi de la Ferma 4 Comorova, Zaharia Siderie a depus o cerere de retrocedare a unei noi suprafețe de 9 hectare, pe raza acestei localități. El a făcut dovada dreptului de proprietate cu o adeverință emisă de Primăria Mangalia în anul 1997, sub semnătura lui Zanfir Iorguș.

Singura dovadă a proprietății lui Zaharia Siderie a fost această adeverință eliberată de Primăria lui Zanfir Iorguș

Documentul atesta că octogenarul ar figura în registrul agricol al localității, pe anii 1956-1958, la poziția 151, cu o proprietate agricolă de 9 hectare. În realitate, Zaharia Siderie figura la poziția 152, însă această fișă, pe care o puteți vedea AICI, conținea doar cifre reprezentând plata unor datorii către administrație. Nimic nu atesta suprafața de 9 hectare.

Specialiștii pe care i-am consultat pentru a înțelege speța spun că legea obliga comisia locală de fond funciar să ceară dovezi cu privire la preluarea terenului de către stat sau a înscrierii proprietarului în Cooperativa Agricolă de Producție. În lipsa acestora, dreptul de proprietate trebuia dovedit cu mărturiile vecinilor de pe cele patru laturi ale terenului originar. Însă, în mod misterios, Zaharia Siderie nu a menționat în cererea de reconstituire nici amplasamentul, nici vecinii. Cu alte cuvinte, singura lui dovadă a fost adeverința lui Iorguș. Iar Iorguș a fost perfect de acord, pentru că el urma să ajungă adevăratul beneficiar al dosarului de retrocedare.

Propunerea de atribuire a terenului a fost aprobată de comisia condusă de Iorguș în luna decembrie 2000. Bătrânul a primit un titlu de proprietate din partea Prefecturii pe 13 martie 2002. În acest fel, a devenit proprietar cu acte în regulă pe o suprafață de 9 hectare. 8,17 hectare erau cu livezi, iar restul cu viță de vie.

Vin lupii, băăă!

Pe 27 aprilie 2002, Siderie s-a dus la un birou notarial din Mangalia împreună cu Zanfir Iorguș, cu vărul acestuia Grigore Iorguș, cu viceprimarul Paul Botaș, cu directorul Ovidiu Ghiță din Primărie/ADPP și cu o femeie de afaceri din Constanța, Felicia Țipa, care se afla în relații excelente cu familia Iorguș. Situații precum aceasta sunt descrise în folclorul românesc prin expresia: ”Vin lupii, băăăă!”. În acest fel, haita fostului primar și-a luat prada de pe urma retrocedării frauduloase.

Zanfir Iorguș a înșfăcat o halcă de 3,015 hectare, plătind la vrăjeală 8.500 de lei. Vărul său, Grigore Iorguș, de la București, a înșfăcat 0,951 hectare cu 2.000 de lei. Paul Botaș și Ovidiu Ghiță și-au tras câte 0,60 de hectare, cu câte 1.500 de lei. În sfârșit, Mihai Constantinescu a pus mâna pe 1,636 de hectare. Prețurile rotunde și ridicol de mici n-au nicio noimă. Astfel, Iorguș a cumpărat cu 28 de bani pe metru pătrat, vărul său cu 21 de bani, iar Ghiță și Botaș cu 25 de bani. E limpede că partea cu banii a fost la vrăjeală.

Download (PDF, 1.78MB)

Alt buf dat de Iorguș prin retrocedarea Gheorghiu

Fostul primar Zanfir Iorguș și-a mai tras un teren în zona Fermei 4 Comorova, de pe urma retrocedării Virginia Gheorghiu. Aceasta era descendenta boierului Ștefan Blebea și deținea acte perfect valabile că autorul ei a deținut terenuri agricole în localitate. Însă nu avea niciun drept să primească terenuri cultivate cu vii și livezi, nefiind acționară sau locatoare la SC Fruviileg SA Mangalia. Cu toate acestea, Iorguș a strecurat-o în anexe și i-a retrocedat cele 50 de hectare în zona de vii și livezi creată de comuniști prin defrișarea Pădurii Comorova. Octogenara a primit titlul de proprietate pe 20 decembrie 2000, la câteva luni de la demararea procedurii. Pe 8 februarie 2001, ea s-a prezentat la notariat împreună cu nevasta lui Zanfir Iorguș, pentru a-i vinde un lot de 5,7550 de hectare cu livadă. Tranzacția imobiliară s-a încheiat la prețul de 46.040.000 de lei vechi (adică 1.700 de dolari la cursul de schimb de atunci; aproape 3 cenți pe metru pătrat). Aici puteți vedea contractul de vânzare-cumpărare.

O reglare de conturi cu Mihai Constantinescu 

Până la acest punct, Zanfir Iorguș obținuse 87.700 de metri pătrați în zona de vii și livezi din inima Pădurii Comorova. Pe 20 aprilie 2002, fostul primar și-a luat nevasta și s-a dus din nou la notariat. Cei doi au semnat un contract de schimb cu soții Mihai și Jura Constantinescu. Prin acest act autentificat sub numărul 821/20.04.2002, soții Iorguș au cedat 5.820 de metri pătrați din retrocedarea Gheorghiu, primind la schimb 12.300 de metri pătrați de la soții Constantinescu. În mod bizar, în actul notarial se preciza doar istoricul terenului cedat de familia Iorguș, nu și istoricul lotului cu mult mai mare primit în schimb și fără nicio diferență de bani de la soții Constantinescu. În mod cert, la mijloc a fost o reglare de conturi, ca între golani. În urma tranzacției, fostul primar a ajuns să dețină 94.180 de metri pătrați pe numele său, în zona Pădurii Comorova.

Download (PDF, 1.95MB)

Iorguș bagă terenurile în intravilan și devine milionar în euro

În 2004, Pădurea Comorova și liziera de pomi fructiferi și viță de vie au fost introduse în intravilanul Mangaliei, printr-un PUZ inițiat de fostul primar Iorguș pentru diversificarea ofertei turistice și de agrement. Un an mai târziu, terenurile retrocedate cu vii și livezi au fost scoase definitiv din circuitul agricol. O mare parte din ele erau deja defrișate. În 2006, Grigore Iorguș, vărul lui Zanfir vârât în această suveică, a comandat unei firme de arhitectură întocmirea unui PUZ paralel, pentru o zonă turistică și rezidențială de lux, în stațiunea Neptun. Proiectul se referea la 27 de hectare de teren câștigate prin defrișarea viilor și livezilor de la Comorova. Vorbim exact de terenurile acaparate de Iorguș și de camarila sa prin retrocedările Siderie și Gheorghiu, la care, probabil, se mai adaugă și alte ciupeli.

Extras din PUZ-ul inițiat de Grigore Iorguș în anul 2006. Terenurile care provin din retrocedarea Siderie au deschidere la DN 39 C (breteaua de acces în stațiunea Neptun), în zona drumului către pensiunea La Jura. Suprafețele sunt protejate la stradă de o lizieră de pădure, atât cât a mai rămas din ea.

Ciupeli au fost multe și în special pe numele lui Mihai Constantinescu, partenerul politic și de afaceri al fostului primar. Ca dovadă, în anul 2007, pe când era tot consilier local, acesta a menționat în declarația sa de avere 16 tranzacții imobiliare încheiate numai în acel an, prin care a vândut 23.527 de metri pătrați de teren cu 477.352 de euro. Vorbim în principal de loturi din PUZ-ul Comorova, din partea care se suprapunea cu PUZ-ul locuințelor de lux inițiat în paralel de vărul Grigore. 

În 2007, planșele lui Grigore Iorguș au fost publicate pe un site de imobiliare. Pe fir au intrat jurnaliștii de la o publicație centrală. Aceștia l-au contactat pe ”investitor”, însă Grigore habar n-avea de unde a cumpărat terenul, în ce suprafață și în ce poziție. Cunoscătorul real al problemei era, desigur, la Mangalia și trăgea toate sforile.

Încă o suveică făcută cu părinții

Oricum, Zanfir Iorguș s-a speriat de posibilele consecințe penale. Ca dovadă, tot în 2007 s-a dus din nou la notariat, cu nevasta și cu părinții săi. Fostul primar a vârât în această suveică vreo 6 hectare din terenurile acaparate la Ferma 4 Comorova. Tranzacția a fost o simplă șmecherie, pentru că la urmă terenul i s-a întors înapoi, pe calea moștenirii. De asemenea, fostul primar a mai făcut tot felul de dezmembrări și a mai înstrăinat câteva loturi, însă și acum deține, pe numele său, al vărului și al firmei Stepolis Comercial o mare parte din fosta Fermă 4.

Download (PDF, 2.72MB)

Cum a scăpat Iorguș de răspunderea penală

În 2008, povestea de la Comorova l-a adus pe Iorguș în situația să piardă alegerile locale. Succesorul său în funcție putea și avea obligația legală să sesizeze organele penale. Dar nu a mișcat niciun deget. Situația are și o explicație destul de plauzibilă: acest succesor, pe numele său Claudiu Tusac, de la PSD, era chiar cumătrul lui Zanfir Iorguș. Cei doi au întreținut o gâlceavă asurzitoare în spațiul public. Însă, dincolo de aparențe, în spatele zgomotului asurzitor, Tusac și-a protejat cumătrul, până când faptele penale i s-au prescris.

Comments

comments

Exclusiv

Mangalia. Doar 8 consilieri locali au fost validați. Nicu Moroianu, executat de PSD-iști

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Situație specială la Mangalia, unde Judecătoria locală a validat doar 8 consilieri locali din numărul legal de 19. Dosarul de judecată trebuia să aibă ca termen de pronunțare data de 19 octombrie, însă magistrații au amânat soluția până astăzi, 21 octombrie. Conform minutei publicate pe portalul instanței, au fost validați în funcție: Leila Ali, Zanfir Iorguș, Neculai Tănasă, Laurențiu Iulian Dumitrașcu, Mihail Bănceanu, Ozghiun Menabit, Teodor Marinescu și Dănuț Moldovan. Instanța a dispus invalidarea următorilor aleși: Cristian Radu, Sorin Mihai, Ionel Rugea, Ioan Ungurean, Ion Condruț, Edvica Popa, Iulian Nicu, Ioan Ilie, Eliza Nicoleta Drăgoi, Nicolae Moroianu și Adrian Zamoșteanu. Aceștia au fost declarați aleși potrivit rezultatelor alegerilor locale din 27 septembrie 2020, însă 10 dintre ei au formulat cereri de renunțare la mandat, iar un altul, respectiv Nicolae Moroianu, nu a avut dosarul de validare depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Potrivit procedurii legale, dacă hotărârea nu este atacată cu apel în termen de trei zile, aceasta devine definitivă. În acest caz, secretarul general al Municipiului Mangalia este abilitat să depună o nouă cerere de validare la Judecătorie, pentru supleanți. Cel mai probabil, Consiliul Local Mangalia se va constitui în luna noiembrie.  

Ultima țeapă PSD-istă: Nicu Moroianu nu va fi nici consilier local

Deși a fost pentru o bună perioadă de timp propunerea oficială de candidat pentru postul de primar al Mangaliei din partea alianței PSD – ALDE – PNȚCD, Nicolae Moroianu nu va fi nici măcar consilier local. Potrivit surselor noastre, Moroianu a fost executat în cadrul unei ședințe a PSD Mangalia, în care s-a propus excluderea sa din partid, dar nu pentru vreo culpă anume, ci pentru ca postul de consilier local să fie ocupat de Paul Foleanu, unul din apropiații lui Zanfir Iorguș.  Pe fondul acestor dispute interne, dosarul de validare al lui Moroianu nu a mai fost depus la secretarul general al Municipiului Mangalia. Atenție: mandatul lui Moroianu a fost invalidat pentru nedepunerea dosarului, iar nu pentru excluderea din partid.

Fostul primar Iorguș a fost deja validat în funcția de consilier local și va încerca să fie liderul opoziției. Acesta nu a schițat niciun gest în favoarea omului căruia i-a luat locul de candidat la funcția de primar. De asemenea, Iorguș nu a suflat o vorbă în spațiul public despre nedreptatea care i s-a făcut lui Moroianu, fiind preocupat, în mod meschin, doar de soarta sa politică.

Rocada Moroianu – Iorguș

Alegerile locale de la Mangalia au fost, probabil, cele mai interesante din județul Constanța. Înainte de Pandemie, aici s-au pus bazele unei alianțe politice între PSD, ALDE, PNȚCD și independentul Zanfir Iorguș. La un moment dat, liderul PSD Constanța, Felix Stroe, s-a deplasat la Mangalia împreună cu fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, pentru a anunța un candidat comun al Alianței pentru funcția de primar al Mangaliei. A fost, desigur, vorba de Nicolae Moroianu, unul din cei mai cunoscuți specialiști în turism din sudul litoralului, pe atunci consilier local ales din partea ALDE. În aceeași conferință, Stroe l-a anunțat pe Horia Țuțuianu drept candidat al PSD pentru șefia Consiliului Județean.

La atâtea luni distanță, a devenit clar pentru oricine că totul a fost o minciună. Ca dovadă, Țuțuianu a fost schimbat în ultima clipă cu însuși Felix Stroe. Iar la Mangalia, tot cu acordul lui Stroe, Nicu Moroianu a făcut anunțul că se retrage în favoarea lui Zanfir Iorguș, care s-ar fi bucurat de o intenție de vot mai largă. Chiar așa stăteau lucrurile în sondaje. Însă Moroianu avea unde să mai crească, în vreme ce Iorguș nu mai avea unde să crească, ci să scadă, pe fondul problemelor grave din trecut: averea nejustificată, faptele de baron local din timpul mandatelor sale, PUZ-ul criminal al Pădurii Comorova. La momentul rocadei, Iorguș a anunțat că, dacă va câștiga alegerile, Moroianu va fi viceprimarul localității.

Viceprimarul lui Murad

De la un timp însă, Iorguș a început s-o ia la vale în sondaje. Și după cum am arătat mai sus, acest trend era previzibil. Soluția de avarie s-a prefigurat în doi timpi și tei mișcări, pe final de campanie. Astfel, într-o primă fază, Iorguș s-a dus la o emisiune electorală însoțit de Paul Foleanu, împrejurare în care cei doi l-au vorbit de bine pe milionarul independent Mohammad Murad. În pasul doi, au fost organizate niște dezbateri regizate, la care au participat Mohammad Murad, Zanfir Iorguș și Mihai Petru Crăciun, candidatul PMP la funcția de primar al Mangaliei. În dezbaterea regizată, fostul primar a bătut palma să renunțe la candidatură și să-l susțină pe Murad.  Iar din acest punct al campaniei electorale, Iorguș a fost urcat pe un pliant alături de candidatul independent: Murad primar, iar el viceprimar. De Nicu Moroianu, prezentat până atunci ca viceprimar, nu a mai spus nimeni niciun cuvânt.

Sucelile lui Iorguș și drumul spre dezastru

Și nu era ultima răsturnare de situație din campania electorală de la Mangalia. Astfel, cu o zi înainte de finalul campaniei, alianța pentru Murad s-a lărgit cu participarea Partidului Ecologist Român. Vorbim aici de un partid condus la Constanța de un tip care deține danele portuare de la Midia prin care se derulează comerțul cu animale vii dintre România și statele din Orientul Mijlociu. De același Orient Mijlociu este legat, prin naștere, și Mohammad Murad. Voturile ecologiștilor de la Mangalia erau ale liderului local, Ozghiun Menabit, care se manifestase extrem de critic până atunci împotriva lui Murad. Însă partidul era al acestui tip de la Constanța, care – după toate aparențele – a impus intrarea PER în această alianță pentru Murad. În acest punct, Menabit a fost anunțat viceprimar al localității, iar Iorguș a fost de acord să facă un pas în spate. Ba mai mult, candidatul PSD-ALDE-PNȚCD a participat în live-uri pe Facebook, alături de Murad și de Menabit, ca să fie clar că și-a cedat întâietatea în fața ecologistului. În limbaj tehnic, Iorguș l-a validat pe Menabit, situație care nu putea să conducă decât la o creștere a cotei PER și la o scădere a Alianței PSD – ALDE – PNȚCD.

Finalul a fost apoteotic. Murad a pierdut alegerile locale în fața liberalului Cristian Radu la o diferență mare. Alianța PSD – ALDE – PNȚCD a obținut doar cinci mandate de consilier local, din 19.

În mod normal, greșelile atât de vizibile din campania electorală trebuiau analizate, iar cei care le-au făcut trebuiau să își asume răspunderea. Însă la Mangalia s-a aplicat altă rețetă: Iorguș se duce consilier local, deși sucelile lui au contat cel mai mult în scorul dezastruos al Alianței. Singurul care a plătit, deși fără de vină, a fost Nicu Moroianu, cel căruia Iorguș i-a luat candidatura după urzeala pe care a făcut-o cu fostul său coleg de muncă, Felix Stroe. În timp ce Moroianu a fost scos pe tușă, Alianța l-a trimis în Consiliul Local și pe avocatul Laurențiu Dumitrașcu, unul din stâlpii administrației toxice a fostului primar de coșmar Claudiu Tusac.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Siutghiol, un lac prăduit timp de zece ani în baza unei legi neconstituționale. CCR a deschis Cutia Pandorei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O lege strâmbă din anul 2010, prin care lacul Siutghiol a fost scos din administrarea Apelor Române și dat spre administrare unităților administrativ-teritoriale riverane, Constanța, Năvodari și Ovidiu, a fost declarată neconstituțională în ansamblul ei. Decizia a fost luată astăzi 6 octombrie 2020 cu unanimitate de voturi de Curtea Constituțională a României. Ca efect imediat după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, unitățile administrativ-teritoriale Constanța, Năvodari și Ovidiu pierd dreptul de administrare a lacului Siutghiol în favoarea Apelor Române. Decizia deschide o veritabilă cutie a Pandorei, întrucât cele trei primării vor trebui să predea îndărăt întreaga suprafață primită în administrare în urmă cu zece ani, prin legea declarată acum neconstituțională. Numai că, în timpul scurs, administratorii au ciuntit proprietatea statului. Hălci importante din cuveta și din zona de protecție a lacului au fost retrocedate sau vândute unor terți. De altfel, excepția de neconstituționalitate a Legii 42/2010 – căci despre ea este vorba – a fost ridicată de Apele Române și însușită de Ministerul de Finanțe în cadrul unui proces de revendicare imobiliară inițiat de cele două instituții de stat împotriva Orașului Năvodari. Pentru admiterea excepției de neconstituționalitate a pledat în fața Curții și societatea constănțeană, intervenientă în cauză, Somaco Construct SRL, a cunoscutului om de afaceri Grigore Comănescu. Societatea a fost supusă unui abuz incredibil din partea Primăriei Năvodari în anul 2012. După 8 ani, lupta dusă de Grigore Comănescu împotriva abuzului conduce la repararea unei situații de încălcare vădită a Constituției.

Legea 42/2010 este un reper al corupției care a afectat structurile statului român până la cele mai înalte niveluri ale sale. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că lacul a fost smuls din administrarea Apelor Române și dat UAT-urilor riverane cu un scop precis imobiliar. Nici la momentul adoptării legii și nici pe parcursul celor 10 ani de administrare, primăriile în cauză nu au avut specialiști angajați pe domeniul gospodăririi apelor. De asemenea, nu au avut logistica minimală pentru a face acte efective de administrare a lacului. În schimb, pe malul lacului, pe limbi de pământ câștigate prin astuparea luciului de apă cu moloz și pământ sau pe zona legală de protecție dimprejurul lacului au apărut diverse clădiri. După cum este de notorietate, aceste terenuri care prin Constituție făceau obiectul exclusiv al proprietății publice de stat au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al localităților, fiind ulterior retrocedate sau vândute unor terți. Totul s-a făcut din pix. Iar administratorii lacului, care trebuiau să urle că se fură proprietatea de stat, au tăcut mâlc, fiind implicați în această devastare. Și așa înțelegem care a fost rostul legii aberante și neconstituționale din anul 2010.

Cazul cel mai tulburător s-a petrecut la Năvodari, în mandatul fostului primar Nicolae Matei. Vorbim aici de un tip care a inventariat în domeniul privat al localității până și tabăra de copii, gonind de acolo societatea care deținea clădirile în proprietate și terenul în folosință. Mai apoi, întregul patrimoniu naționalizat ca în anii stalinismului a ajuns la cumnatul fără forme legale al lui Matei, care practica în zonă capitalismul de cumetrie. Evident, victima abuzului (SIND România) a reclamat situația, a făcut plângeri penale și a deschis numeroase procese civile, cerând anularea actelor întocmite de Primărie, din dispoziția fostului primar. Dacă s-a băgat într-un război cu victima la tăbăra de copii, la lacul Siutghiol a fost un fleac pentru Matei să inventarieze în neștire terenurile de stat în domeniul privat al localității. Riscul unui război în această privință era redus spre zero, pentru că cine putea să constate furtul? Desigur, putea administratorul lacului. Numai că hoțul și administratorul erau una și aceeași persoană. Așa se face că administrația Matei a inventariat și a vândut bunurile statului fără scandal, fără ca nimeni să reclame nimic. Și devastarea ar fi mers în tăcere. Numai că, într-o bună zi, Nicolae Matei și-a pierdut cu totul uzul rațiunii, făptuind unul din cele mai crunte abuzuri administrative din acest colț de țară. Și așa a apărut și în acest caz o victimă, care a reclamat, a făcut plângeri penale și a inițiat procese civile până la cel mai înalt nivel.

Ne-am referit mai sus la firma Somaco Construct SRL, a omului de afaceri Grigore Comănescu. Societatea menționată a construit la Năvodari, pe partea cu lacul, un complex de vile turistice de patru stele, pe un teren cumpărat de la o persoană privată cu 1,3 milioane de euro, în anul 2007. Pe teren se aflau deja 4 fundații turnate. La scurt timp de la achiziție, o parte din malul lacului s-a surpat, iar apa a început să se infiltreze în fundații. În acest context, Grigore Comănescu a obținut acordul de principiu al Apelor Române pentru consolidarea malului, conform unui proiect pe care instituția îl comandase cu ani înainte la o firmă de specialitate. Practic, omului de afaceri i s-a spus că statul nu dispune de resurse, fiind îndrumat să execute lucrarea pe cheltuiala sa. Ceea ce acesta a și făcut, depunând documentație pentru lucrări de protecție a mediului la baza autorizației de construire.  Lucrarea hidrotehnică realizată se întindea pe o suprafață de 4646 mp, cu pat de piatră și nisip de râu, totul perfect nivelat, perfect natural. În 2010, prin efectul legii neconstituționale,  lacul a trecut în administrarea Primăriei Năvodari, care mai departe a inventariat toate terenurile de pe malul lacului și inclusiv platforma de consolidare realizată de Somaco Construct SRL. În 2012, Primăria a pretins că terenul pe care abia ce-l furase de la stat ar fi utilizat ca depozit de materiale de construcții de către Somaco Construct, ceea ce era o minciună uriașă. În consecință, societatea a primit o decizie de impunere fiscală, care nu avea nici măcar număr de înregistrare, prin care era scoasă datoare cu două milioane de euro pentru folosirea locurilor publice ale Orașului Năvodari în vederea depozitării de materiale de construcții. Banii erau calculați din urmă, începând cu anul în care Orașul Năvodari a devenit administratorul lacului, prin efectul Legii 42.

Având o influență colosală, fostul primar a reușit să câștige primele procese inițiate de Somaco Construct.  Dar nici Grigore Comănescu nu s-a lăsat, trimițând memorii la toate instituțiile statului român, la Comisia Europeană și participând la emisiuni de televiziune la cele mai importante posturi din România. La un moment dat, Comisia de Abuzuri a Senatului a cerut Curții de Conturi și Direcției Antifraudă să verifice situația de la Năvodari. Instituțiile și-au făcut treaba, iar așa s-a ajuns la redeschiderea dosarelor penale. În 2018, decizia de impunere fiscală de două milioane de euro, care produsese între timp accesorii de încă două milioane de euro, a fost desființată definitiv de instanța penală. Din cauza timpului scurs, fostul primar și funcționarii implicați în acest abuz nu au mai putut fi trași la răspundere.

Tot în 2018, Apele Române și Ministerul de Finanțe au deschis o acțiune în revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, cerând recuperarea terenurilor furate de la stat. Vorbim exact de procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a Legii 42 în ansamblul ei. Propunerea de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă de instanță, iar astăzi cazul a fost soluționat prin constatarea unanimă a neconstituționalității legii.

Atenție, vorbim de câteva zeci de hectare de teren furate din lac și de alte zeci furate din zona de protecție a lacului. Amintim aici că publicația noastră a publicat în anii trecuți fotografii și filmări din dronă care atestau că zona numită ”coada lacului” a fost asanată complet prin bascularea unor cantități mari de moluz, pământ și nisip. Deși am atras atenția asupra fenomenului, acesta nu a fost stopat. În lumina deciziei Curții Constituționale, Primăria Năvodari trebuie să predea îndărăt porțiunea de lac și zonele de protecție exact așa cum erau înainte de toate aceste furăciuni. Iar dacă nu va putea să facă acest lucru – și evident că nu va putea – procurorii anticorupție vor avea multă treabă.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultimii bani vidanjați de Maricel Cîrjaliu din Primăria Agigea (document)

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Controversatul primar din comuna Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a plătit peste 55.000 de euro pentru curățarea terenului pe care se construiește școala cea nouă din fonduri europene. Banii nu au fost achitați din cadrul proiectului european, ci din bugetul localității. Asta în condițiile în care Uniunea suportă toate cheltuielile eligibile pentru amenajarea șantierului. În realitate, curățarea – dacă a existat vreuna – a fost total inutilă. Ca dovadă, cu doar câteva zile înainte de predarea amplasamentului către constructor, terenul era tot plin de buruieni și necurățat. S-ar părea că banii au fost aruncați pe apa sâmbetei, însă nu este așa. În realitate, suma absolut fabuloasă pentru o astfel de curățare de amplasament a intrat fix în conturile unei firme de casă a familiei lui Maricel Cîrjaliu. Și asta explică totul. Este vorba de firma Asus Serice SRL, cea care se ocupă cu vidanjarea foselor particulare din comună, serviciu pentru care încasează bani buni atât de la privați, cât și din bugetul public.

Situația reiese dintr-o factură întocmită de firma Asus Service în baza contractului de lucrări 23650/03.12.2019 încheiat cu Primăria Agigea. Achiziția nu a fost publicată pe SICAP. Însă o copie a documentului de plată a intrat în posesia redacției, după ce angajații Primăriei, sătui de regimul de fraudă instalat de Maricel Cîrjaliu, au scurs copia către o persoană apropiată redacției Ordinea.Ro. După cum se poate observa, documentul poartă viza ”bun de plată” aplicată de primar, precum și semnătura acestuia. Persoana care a semnat pentru primirea facturii a fost Ekaterina Stanciu, care este nimeni alta decât soția lui Dumitru Stanciu, unul din acționarii restaurantului Golful Pescarilor. Un alt acționar este chiar ginerele primarului Maricel Cîrjaliu. Însă și soții Stanciu – ea de la Primărie, iar el de la Golf – sunt finii de cununie ai lui Bogdan Cîrjaliu, fralele afacerist al primarului Maricel.

În urmă cu doi ani, când ne-am ocupat pentru prima oară de această firmă, am constatat că Asus Service răspundea exact la același număr de telefon ca și Golful Pescarilor SRL. De asemenea, am constatat că, în trecut, același număr de telefon fusese utilizat de mai multe firme în care a fost asociat Maricel Cîrjaliu sau fratele său Bogdan, precum Varianta SRL, Scan SRL sau Asociații Servicii SRL. Misterul s-a lămurit în momentul în care am aflat că numărul de telefon aparținde de fapt contabilei familiei Cîrjaliu.  Cu aceste relații cercul se închide. Practic vorbim de o afacere cu bani publici derulată de primarul Maricel Cîrjaliu cu o firmă la telefonul căreia răspunde contabila sa. Colac peste pupăză, facturile sunt recepționate de fina fratelui său, care la rândul ei are un soț care este asociat cu ginerele primarului Cîrjaliu. O viermuială mai mare nici că se putea.

Citește și: 

Numărul de telefon prin care se vidanjează bani grei din Primăria Agigea

Trebuie să mai spunem că lucrarea în sine de construire a școlii generale de pe strada Avram Iancu nr. 22 a fost câștigată de Mobitom SA, o firmă din grupul de afaceri fondat de pușcăriașii Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. De altfel, Maricel Cîrjaliu a declarat că îi poartă un mare respect lui Nicușor Constantinescu, în condițiile în care acesta ispășește ani grei de închisoare pentru abuzuri baroniale comise la vremea sa. După cum se spune în popor, cine se aseamănă se adună. Ca dovadă, și Maricel Cîrjaliu are probleme cu legea penală. El este inculpat pentru faptele de corupție prin care a inventariat fraudulos terenurile din zona Golful Pescarilor, vânzând mai departe un lot din întreaga suprafață către firma care operează acum restaurantul. La acel moment, societatea era deținută integral de Dumitru Stanciu, care pentru a plăti prețul cerut de Primărie s-a împrumutat de bani de la nașul său, Bogdan Cîrjaliu.

Având în vedere aceste raporturi mai degrabă specifice grupurilor de tip mafiot decât unei administrații publice, nu putem decât să ne întrebăm: cine a fost beneficiarul real al plății de peste 55.000 de euro?

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: