Connect with us

Exclusiv

Cea mai mare lucrare de infrastructură din România. O miză uriașă și interese pe măsură

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Licitația pentru lucrările parțiale incluse în Faza a II-a a programului de reducere a eroziunii costiere bate pasul pe loc. Miza proiectului este uriașă, iar interesele sunt pe măsură. Dacă lucrurile ar fi curs normal, încă din 16 ianuarie 2018 s-ar fi încheiat etapa de depune a ofertelor. Deși așa era programat chiar prin anunțul de participare publicat în SEAP, termenul a fost amânat pentru 26 februarie 2018. Între timp, au apărut noi solicitări de clarificări și noi întrebări, care deschid calea unor contestații. În aceste condiții, este posibil ca termenul stabilit pentru 26 februarie să fie amânat încă o dată. Culmea, aceste instrumente de tergiversare pot fi utilizate chiar și de firme care nu îndeplinesc toate criteriile tehnice, financiare și de experiență… prin lege aceste aspecte urmând să fie probate într-o etapă ulterioară. Între timp, dacă tot este posibil să se mai amâne momentul în care vom ști cu certitudine firmele și consorțiile interesate să participe, vă propunem o incursiune în detaliile proiectului de ansamblu, pe drept numit ”cea mai mare lucrare de infrastructură din România”.

Studii făcute de olandezi și japonezi

Programul actual de reducere a eroziunii costiere pe litoralul românesc al Mării Negre a început în anul 2003, când o companie de consultanță olandeză, pe numele ei Royal Haskoning, a elaborat pentru Guvernul României un studiu de specialitate, denumit: ”Implementarea directivei cadru privind apa și managementul integrat al zonelor de coastă în apele de tranziție și de pe coasta din România”. Doi ani mai târziu, Guvernul a comandat un studiu tehnic amănunțit. Acesta a fost finalizat în 2007 de Japan International Cooperation Agency (JAICA), purtând denumirea: ”Protecția și reabilitarea țărmului sudic românesc al Mării Negre”. În linii mari, ambele studii subliniau faptul că ”anumite zone ale litoralului românesc al Mării Negre sunt supuse unor riscuri semnificative de eroziune. Cauzele acestei eroziuni, care sunt numeroase, au condus la o schimbare în echilibrul morfologic care a existat în 1960, atunci când litoralul, cu puține excepții, a fost într-o formă de echilibru și plajele au fost conservate și întreținute în mod natural.”.

Faza I: 7,3 kilometri de coastă, 33 de hectare noi de plajă

În 2011, Apele Române au comandat companiei britanice Halcrow un master plan al zonei de coastă. Și tot în același an, au fost făcute studii de mediu, care au permis lansarea, în 2012, a unei licitații internaționale pentru consolidarea și extinderea plajelor turistice din sectoarele Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord. În total, a fost vorba de o lungime a coastei de 7,3 kilometri. În mod generic, toate aceste lucrări au fost denumite Faza I de consolidare a litoralului românesc al Mării Negre, având o valoare de 170.450.084 de euro. Lucrările au fost executate în perioada august 2013 – decembrie 2015, de consorțiile conduse de austriecii de la Porr BauGMbH – în sectorul Mamaia Sud, respectiv Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda, sucursala România – în celelalte sectoare.

În linii mari, Faza I a însemnat mărirea teritoriului României cu 33 de hectare noi de plajă. Din bilanțul general al lucrărilor fac parte peste 4.000 de metri liniari de diguri de suprafață, 1.400 de metri liniari de diguri submerse (stavile subacvatice) și înnisipări artificiale la un volum de 3,4 milioane de metri cubi. Nisipul a fost adus din largul mării, din perimetre de relocare concesionate de Van Oord. Olandezii au livrat chiar și nisipul folosit pentru extinderea plajei din sectorul Mamaia Sud.

Faza a II-a: 30,54 de kilometri; vezi zonele incluse în proiect

În anul 2014, a fost lansată Faza a II-a a proiectului de reducere a eroziunii costiere. În această fază au fost aprobate consolidări și înnisipări artificiale pentru 30,54 de kilometri de coastă. Intervențiile vor avea loc în 11 zone de plajă, după cum urmează: Edilghiol-Periboina (punctele de descărcare în mare a apelor complexului lagunar Razelm-Sinoe), Mamaia Nord, Tomis-Cazino (între Portul Constanța și Portul Turistic Tomis), Agigea, Eforie (între portul Belona și Capul Turcului), Costinești, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangalia – Venus – Aurora, Mangalia-Saturn și 2 Mai. Devizul întregii faze de lucrări se ridică la 3,4 miliarde de lei.

Deocamdată, au fost scoase la licitație doar lucrările din partea de nord, respectiv zona Stăvilarelor Edilghiol-Periboina, Mamaia Nord, Zona Tomis-Cazino, Agigea și Eforie, cu valoarea de 707.761.710 lei plus TVA. Studiul de fezabilitate care a stat la baza acestei faze a proiectului de reducere a eroziunii costiere a fost întocmit de asocierea Romair Consulting SRL România și Arcadis Nederland BV Olanda. Romair a fost inginerul angajat de Apele Române pentru supravegherea lucrărilor din Faza I. Potrivit presei, la realizarea studiului de fezabilitate, Romair și Arcadis au folosit ambarcațiuni ale Van Oord, antreprenorul care a realizat 80% din lucrările incluse în Faza I și care se pregătește să participe și la noua licitație. Ba chiar, există surse care spun că Van Oord va câștiga licitația, în ciuda unor probleme de la prima Fază, care nici măcar nu au fost cercetate sumar de autoritățile române. Tocmai de aceea, le semnalăm încă o dată, așa cum au apărut în spațiul public.

2017: probleme pe plajele reabilitate

Deși extinderea plajelor a fost prezentată cu pompă, la începutul anului 2017 au apărut primele semne de îndoială cu privire la trăinicia lucrărilor. Astfel, presa locală constănțeană și cea națională au prezentat imagini din sectoarele Mamaia Sud și Eforie Nord, unde marea mușcase, peste iarnă, adânc din linia țărmului. La Eforie Nord, în sectorul câștigat de Van Oord, s-au creat faleze de nisip înalte chiar și de 1,70 de metri pe alocuri. O ipoteză lansată de cotidianul Evenimentul Zilei a fost aceea că digurile submerse edificate pe fundul mării, la o distanță de aproximativ 100 de metri de linia țărmului, nu au fost realizate corespunzător, motiv pentru care nu ar fi făcut față cum trebuie la puterea valurilor. Cotidianul național arăta că soluția tehnică menționată în studiul JAICA pentru digurile submerse a fost modificată pe parcursul execuției lucrărilor, cu aprobarea Romair Consulting SRL, inginerul lucrării. Această societate controversată, implicată în mai multe dosare de corupție ale DNA, a dat dezlegare pentru înlocuirea prefabricatelor de tip X-Block, de 6 tone/bucată, cu blocuri de piatră naturală de 300-600 kg/bucată, mai ieftine, mai facil de montat, dar și mai ușor de dislocat de puterea valurilor. În loc să răspundă pentru această decizie, firma Romair a fost ulterior însărcinată să întocmească studiul de fezabilitate în baza căruia se vor realiza lucrările din Faza a II-a, scoase acum, parțial, la licitație.

Van Oord și-a țepuit furnizorii

Un alt aspect extrem de controversat legat de prima fază de reducere a eroziunii costiere a fost acuzația că Van Oord și-a țepuit furnizorii. Vorbim aici de o serie de litigii deschise împotriva olandezilor de compania constănțeană Comprest Util SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. Comprest Util a fost cooptată în proiectul de extindere a plajelor, în baza a două contracte de livrare de materiale cu punere în operă încheiate cu SCT București SA, parte a asocierii Van Oord-SCT care a realizat lucrările. În fapt, compania constănțeană a realizat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru. Pe parcursul ”livrărilor cu punere în operă”, SCT București SA a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în incapacitate de plată. Pentru a nu se compromite finalizarea lucrărilor în termen, Van Oord, SCT și Comprest Util au încheiat un Acord Tripartit. Prin acest act, Van Oord se obliga să achite prestațiile Comprest Util, pe baza instrucționărilor de plată semnate de SCT. De asemenea, prin convenția părților, piatra livrată și pusă în operă de antreprenorul constănțean devenea proprietatea Van Oord după achitarea facturilor de livrare. În baza acestui instrument juridic și financiar, lucrările au fost finalizate înainte de termen. Comprest Util a emis ultima factură pentru materialele puse în operă în noiembrie 2015, iar Van Oord a primit instrucțiunea de plată de la SCT. O bună parte din valoarea acestei facturi a fost achitată de Van Oord, mai puțin o diferență de 3.950.026 de lei. Pe 29 decembrie 2015, olandezii au predat amplasamentul către Apele Române, beneficiarul investiției. După ce s-a văzut cu sacii în căruță, compania olandeză a uitat pur și simplu să mai achite restul de plată.

Antreprenorul constănțean a deschis patru procese consecutive, cerând inclusiv insolvența companiei olandeze. În cele din urmă, Tribunalul Constanța a emis o ordonanță de plată, pe 31 ianuarie 2018, obligând Van Oord să achite către Comprest Util suma de 4.651.806 de lei, reprezentând debit principal și accesorii. Van Oord are drept de contestație, motiv pentru care încă nu a plătit suma stabilită către furnizorul local.

Studii de mediu, neplătite. Florinte Clitoris Clitoris

În afară de incidentul pomenit mai sus, există și alte elemente de conduită care știrbesc buna reputație de care se bucură compania olandeză la nivel internațional. Astfel, societatea AON , aparținând expertului de mediu Traian Petrescu, implicată în realizarea studiilor de specialitate pentru relocarea nisipului marin la lucrările din Faza I, a reclamat public faptul că nu și-a primit contravaloarea prestațiilor sale de la Van Oord. La un moment dat, rupând relațiile cu firma neplătită a lui Traian Petrescu, olandezii au întocmit un studiu de mediu supervizat de un alt specialist, în care au menționat cu nonșalanță că în zona Mării Negre trăiește pasărea Florinte Clitoris Clitoris. În realitate, nu există o astfel de pasăre cu denumire sexuală.

Această invenție de-a dreptul scandaloasă nu este singura eroare din studiile de mediu ale Van Oord. Astfel, în cursul anului trecut, olandezii au cerut acord de mediu pentru două perimetre de exploatare a nisipului din largul mării, trădând astfel intenția de a participa și de a se pregăti din timp pentru Faza a II-a din proiectul de combatere a eroziunii costiere. În noile studii de mediu, au fost menționate specii subacvatice și păsări care există în realitate, nu ca Florinte Clitoris Clitoris. Însă acestea nu viețuiesc în zona Mării Negre. Cel puțin așa a declarat la dezbaterile publice expertul de mediu Traian Petrescu. Acesta a reclamat că studiile prezentate de Van Oord nu au tratat posibilele efecte de mediu ale exploatării nisipului marin în context cu alte proiecte similare. În mod paradoxal, un specialist angajat de olandezi a arătat că nu ar fi necesară o astfel de abordare, deoarece Van Oord va fi singurul câștigător al licitației pentru Faza a II-a. Ulterior, acesta s-a corectat, spunând că va fi un singur câștigător, respectiv Van Oord sau o altă companie care va participa la licitație. În realitate, licitația actuală se desfășoară pe loturi funcționale, astfel încât este posibil să existe mai mulți câștigători. Însă specialistul avea alte informații.

O minciună care i-a umplut de bani

Trebuie să mai spunem că publicația ”Constanța 100%” a relatat recent că Van Oord a beneficiat de o suplimentare a unui contract de achiziție publică, în cadrul lucrărilor de extindere a digului de larg al Portului Constanța, declarând că trebuie să se aprovizioneze cu piatră din județul Tulcea, deoarece nu ar mai fi existat rezerve disponibile în județul Constanța. În realitate, existau cel puțin două cariere cu piatră conformă pentru acea lucrare în județul Constanța, însă în baza declarației false s-au obținut consistente beneficii financiare din partea Portului Constanța. Constanța 100% susține că Direcția Națională Anticorupție ar fi ridicat sute de înscrisuri referitoare la acest contract, însă în spațiul public nu au apărut detalii cu privire la o eventuală anchetă penală.

Fără probleme

În ciuda aspectelor extrem de grave punctate mai sus, Van Oord se pregătește de licitație. Autoritățile nu pot îngrădi participarea companiei la procedura de selecție, de vreme ce nici nu au cercetat, măcar sumar, falsul de la digul de larg, prăbușirea malului de nisip de la Eforie Nord, legalitatea schimbării soluției tehnice a digurilor submerse sau grămada de inovațiile de-a dreptul grobiene din studiile în baza cărora au primit acorduri de mediu. Oare dacă o companie românească depunea la autoritatea de mediu din Olanda un studiu în care arăta că pe acolo zboară vrăbioiul Penis Penis, mai câștiga licitații publice?

(Adrian Cârlescu)

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Actual

Golful Pescarilor – moșia lui Maricel Cîrjaliu. Afacerea este supravegheată de ginere

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Noi dovezi fulminante arată că afacerea Golful Pescarilor de la Agigea este controlată de primarul și cetățeanul de onoare Maricel Cîrjaliu. Un fel de primaru′ Vasile din Las Fierbinți! Ordinea.Ro a prezentat cu lux de amănunte cum Maricel a pus ochii pe terenul extrem de atractiv de lângă Cherhanaua din Agigea. În 2012, la inițiativa acestuia, Consiliul Local a votat un inventar prin care și-a însușit haiducește terenul din Golf, în suprafață de 8940 mp (vezi detalii AICI). Doi ani mai târziu, Cîrjaliu a vândut fără hotărâre de Consiliu Local un lot de 1700 mp din terenul inclus ilegal în domeniul privat al localității. Suprafața în cauză a ajuns astfel la firma Cherhana Bibanu SRL, deținută atunci, în calitate de asociat unic, de Dumitru Stanciu, un mecanic auto nășit la cununia religioasă de fratele afacerist al primarului din Agigea (vezi detalii AICI). La fix o săptămână după ce a pus mâna pe terenul cu deschidere la mare, care încăleca și o bucată din plaja inalienabilă a statului, rubedenia spirituală a primarului s-a asociat cu doi oameni de afaceri, Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu. La rândul lor, aceștia reușiseră să pună mâna, în vecinătatea directă, pe un dig din sistemul de apărare costieră, cumpărat de la o controversată firmă de lichidări judiciare (detalii AICI). Ulterior, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele în Golful Pescarilor SRL. Societatea a edificat pe teren o construcție pescărească pentru procesarea peștelui capturat din mare. Însă, chiar de la bun început, imobilul construit în această ipoteză a fost utilizat ca restaurant de fițe, cu meniu pescăresc… de import. Vorbim aici de restaurantul Golful Pescarilor.

De la nepotul spiritual care se ocupă de motoare, la ginerele promotor de Golf și plimbăreț prin Dubai

După cum spuneam în episoadele trecute ale serialului nostru, mai există și alte dovezi care-l leagă pe primarul Cîrjaliu de afacerea Golful Pescarilor. În cele ce urmează vi le prezentăm în mod schematic:

  1. Jumătate din restaurantul Golful Pescarilor se află în patrimoniul unei persoane cu legături ”spirituale”, naș-fin, cu fratele primarului din Agigea.

Sursa foto: Constanta.Ro.

 

2. Primarul Cristian Maricel Cîrjaliu merge la Golf ca la el acasă, servind masa și indicând unui fotograf ce ar fi de pozat în zonă.

3. Imaginea restaurantului Golful Pescarilor este gestionată de Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu, care distribuie pe Facebook postări de promovare. Acesta este chiar ginerele primarului din Agigea. La momentul căsătoriei cu fiica lui Maricel, Nuțoaia a ținut să-și ia și numele de familie al soției.

 

4. Ginerele primarului își desfășoară activitatea la restaurant, alături de ceilalți doi patroni și de personalul unității. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un hobby. În mod firesc, în poza de grup trebuia să intre Dumitru Stanciu, asociatul din acte. Însă acesta nu prea obișnuiește să dea pe la Golful Pescarilor. În locul său, activitatea zilnică este supravegheată de ginerele lui Maricel. Desigur, acesta are și hobby-uri, precum plimbatul prin Dubai și Bali – așa cum se atestă fotografiile pe care le postează în spațiul virtual. Vă dați seama că tipul nu este un simplu angajat, căci angajații simpli n-au bani de destinații turistice exotice. Tata-socru trăiește dintr-un salariu amărât de primar, nu prea ar avea nici el de unde să subvenționeze asemenea pasiuni.

 

Istoria unei hărțuiri oribile

Date fiind aceste combinații și interese de clan, Maricel Cîrjaliu a folosit funcția publică de primar al comunei Agigea pentru a lovi în restaurantul Pescăria lui Matei, concurentul direct al Golfului, dar și în firma Sarda Fish SRL, care deține cherhanaua veche, reabilitată de curând și pregătită să joace, spre spaima primarului și a rubedeniilor sale, un rol comercial în zonă. Hărțuirea Pescăriei lui Matei a condus la 37 de procese, în care societatea a contestat controale, amenzi și decizii discriminatorii ale Primăriei. Într-un episod viitor al serialului nostru, vă spunem cu lux de amănunte istoria acestei hărțuiri oribile.

”După 20 de ani” nu este doar un roman al lui Dumas; este și o practică a românului Maricel

Spuneam mai sus că patronii de la Golful Pescarilor sunt deranjați de faptul că firma Sarda Fish a modernizat cherhanaua veche și se pregătește să joace un rol comercial mai activ în zonă. Ca la un clinchet de clopoțel, primarul degrabă comițător de abuzuri împotriva concurenței acestor privați, s-a apucat să facă săpături cu privire la proprietarii mai vechi ai cherhanalei. Cîrjaliu are ceva experiență în astfel de săpături, întrucât anul trecut a dat în judecată zeci de proprietari, puși în posesie în anii 90 în procedura fondului funciar, cu gândul să le ia terenurile la Primărie. Invocând un interes legitim, de a recupera bunurile localității, Maricel a descoperit vicii în actele vechi de aproape 30 de ani, cerând instanțelor de judecată să desființeze titlurile de proprietate ale amărâților. Au fost instanțe care au admis aceste pretenții, însă la un moment dat un complet a pus frână la marea despuiere, indicând în clar că fără acordul prefectului nu se mai poate înainta un pas. În consecință, primarul din Agigea s-a dus la prefect să-i ceară hârtie, însă acesta, oripilat de situație, a refuzat cu fermitate să intre în joc. Negru de supărare, primarul Agigei i-a făcut plângere penală la DNA prefectului de atunci, Adrian Nicolaescu, însă procurorul de caz l-a trimis la plimbare, dispunând clasarea dosarului penal.

Mai nou, după cum am spus, Cîrjaliu s-a simțit deranjat de faptul că Sarda Fish s-a apucat să renoveze cherhanaua pe care o are în patrimoniu din anul 2005. Și s-a mai simțit deranjat de dovezile apărute în presă că Primăria a furat terenul din Golf, pentru a face loc în zonă restaurantului Golful Pescarilor, acolo unde patron pe jumătate este nepotul spiritual al primarului, iar promotor de bază chiar ginerele său. Mânat de aceste două interese, unul personal, de imagine, și unul de clan, Cîrjaliu a început să caute nereguli la proprietarii anteriori ai cherhanalei, Marea Neagră SA și Condemar SA, datând din anul 2001. Însă, în acest caz, primarul Agigei nu poate justifica un interes legitim, nici măcar formal, ca în cazul prezentat mai sus. Acest aspect nu l-a oprit să cheltuie banii Primăriei în corespondențe pentru interese care nu aparțin Primăriei, să se folosească de însemnele autorității și la urmă să încropească un memoriu cu datele colectate, multe din ele interpretare grosolan și fără știință de carte (ca de exemplu confuziile de-a dreptul habarniste între faliment și insolvența cu drept propriu de administrare; plus acuzația fără fundament cu privire la ”inducerea în eroare a creditorilor”, deși în realitate era vorba de vânzarea imobilului tocmai către creditor, iar nu către un terț). Memoriul încropit în urma acestei activități nejustificate sub aspectul interesului legal, ci poate doar a interesului de trib, a fost trimis Ministerului Finanțelor Publice și presei. Să știe opinia publică și domnul ministru că ăia pe care i-a fript Primăria cu 37 de controale/amenzi/litigi sunt niște nenorociți, care au făcut falsuri acu′ douăjdeani. Alte detalii sunt de prisos. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Aroganțele lui Chelaru pe seama Curții de Conturi. Primăria Năvodari a pierdut procesul

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câțiva ani, unul din stăpânii județului Constanța îi gonea cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi. Între timp, baronul s-a dus la închisoare. Însă alți baroni mai mici, care au pus stăpânire pe orașul Năvodari, fac aroganțe pe seama deciziilor autorității supreme de audit. Deși se cred unși cu toate alifiile… impunității, drumul pe care au apucat se cam înfundă.

În septembrie 2017, un control la sânge al Curții de Conturi scotea la lumină abateri de o mare gravitate în execuția bugetară a Primăriei din Năvodari. La vremea respectivă, le-am prezentat cu lux de amănunte, întrucât asemenea maniere golănești sunt total incompatibile cu haina autorității publice. Auditorii Curții au constatat, șocați de tupeul ieșit din comun, că jupânii care conduc orașul au falsificat ani de zile programele de încasare a veniturilor locale. În acest fel, persoane într-un număr nedeterminat – dar mare, că vorbim de multe miliarde de lei – au fost tolerate să nu achite niciun șfanț la bugetul local. Cel mai probabil acest sistem moca a fost creat pentru amante, rubedenii și acoliți politici. În timp ce acești privilegiați ai regimului de la Năvodari trăiau ca într-un paradis fiscal, fără să achite nimic, Primăria încasa, datorită veniturilor oficiale mici, bani grei de la bugetul de stat. Atenție, vorbim de declarații solemne, cu semnătură și parafă, depuse la Trezorerie, prin care Statul Român a fost muls de niște unii care se credeau prea protejați și prea unși cu toate alifiile… impunității.

O situație punctuală a băieților și fetelor cu regim de paradis fiscal nu a fost redată în raportul Curții de Conturi. În schimb, auditorii ne-au lăsat câteva exemple de privilegiați. Astfel, documentul spune că Mat Fish SRL, firma unui anume Doru Matei, nu a plătit niciodată impozit pe luciul de apă al Lacului Tașaul (peste 1.970 de hectare), pe care-l avea în concesiune de ani de zile. De asemenea, restaurantul Cherhana Tașaul, loc de întâlnire al protipendadei de la Năvodari, nici măcar nu era înregistrat cu rol fiscal la Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei. În sfârșit, alți protejați plăteau concesiuni de 92 de bani pe metru pătrat pe an sau nu plăteau deloc.

În timp ce-i proteja pe unii, Primăria îi nenorocea pe alții. Este cazul firmei Somaco Construct SRL, care s-a pomenit cu o taxă fiscală halucinantă, de două milioane de euro, după ce a consolidat pe banii ei o fâșie din malul lacului Siutghiol, în dreptul complexului Verona de 4 stele. Raportul Curții a stabilit că terenul în cauză aparține de drept statului român, însă Orașul Năvodari și l-a însușit haiducește, prin vot, ca să aibă pretextul să pretindă, în anul 2012, o taxă zilnică pentru așa-zisa depozitare de materiale de construcții, calculată retroactiv, din 2010. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciunde: să fure o primărie terenul statului ca să inventeze datorii fictive, de milioane de euro, împotriva unui privat, cu scopul de a-i vinde pe nimic bunurile, la executări trucate! Afirmația de mai sus nu se bazează pe o speculație, ci pe o analogie, întrucât fostul primar Nicolae Matei a mai inventat datorii fictive împotriva SC Sind România SRL, vânzând bunuri ale acesteia chiar către cumnatul său, la prețuri de toată rușinea.

În total au fost 11 abateri grave constatate de Curtea de Conturi și tot atâtea măsuri stabilite în sarcina Primăriei Năvodari, prin Decizia nr. 38/30.10.2017.  Ca să păstrăm caracterul simplificat al expunerii de față, ne referim în continuare doar la cele două abateri punctate mai sus, având puterea de exemplu pentru toate celelalte. Raportat la acestea, Primăria a fost obligată, pe de o parte, să corecteze subevaluarea cruntă a veniturilor, iar pe de altă parte să facă o delimitare corectă a terenurilor sale de terenurile statului, ca să dea înapoi ce a furat prin vot.

În mod normal, cu măsurile dispuse de Curtea de Conturi nu te joci. Autoritățile publice pot depune o contestație chiar la Curtea de Conturi, cerând amânarea aplicării măsurilor. De asemenea, în caz de răspuns negativ, se pot adresa instanței de judecată. Urmând această procedură, Primăria Năvodari a contestat măsurile la Curtea de Conturi. Însă acest demers a fost respins de instituția statului, care nu a acordat niciun fel de amânare la aplicarea măsurilor. Mai departe, autoritatea locală a deschis un proces în care a cerut anularea unei singure măsuri din decizia Curții de Conturi, în speță cea referitoare la terenurile furate de la stat cu scopul taxării discriminatorii a firmei Somaco Construct SRL.

Însă, repetăm, măsurile – cea contestată la instanță și toate celelalte 10 necontestate – trebuiau puse în aplicare, măcar de teama Legii 94/1992 privind funcționarea Curții de Conturi. Atenție, vorbim aici de o lege drastică, o lege care prevede chiar și închisoarea de la 3 luni la un an pentru nerespectarea unora din măsuri. Pe Chelaru l-a durut la bască (scuzați formularea licențioasă, dar alta mai potrivită nu găsim). Terenurile furate de la stat nu au fost inventariate și predate îndărăt statului, nici până în clipa de față. La fel de grav, subevaluarea veniturilor Orașului Năvodari nu a fost corectată. Ba chiar, jupânii de la Năvodari și-au permis o aroganță maximă față de Curtea de Conturi, un mișto de-a dreptul epocal, prin care în loc să crească prevederile pe venituri, așa cum erau obligați prin decizie, le-au scăzut și mai mult, ca să se facă bine înțeleși cine sunt ei și cum joacă. Dovada este în comparația proiectelor de buget pe anii 2017 și 2018. Astfel, anul trecut prevederile pe venituri fiscale, considerate subevaluate de Curtea de Conturi, au fost de 68.959.701 lei, în vreme ce proiectul de buget propus anul acesta conține venituri fiscale de 46.066.794 de lei, cu  peste 20 de milioane de lei mai mici. După cum spuneam în deschiderea articolului, a mai fost un personaj în acest județ care i-a gonit cu șuturi în fund pe auditorii Curții de Conturi, iar acum odihnește la Poarta Albă.

Deși în mod propriu nu știm ce-a fost în capul autorilor de aroganțe, intuim că aceștia s-au bazat pe faptul că vor câștiga procesul împotriva Curții de Conturi. O asemenea eventualitate nu i-ar fi acoperit la încălcarea măsurii de corectare a veniturilor, însă putea fi măcar un praf aruncat în ochi, ca să nu se vadă că niște șefi mai mici, din Camera de Conturi locală, n-au reclamat organelor judiciare conduita de la Năvodari, făcând la rândul lor aroganțe cu articolul 265 din Codul Penal. După o zicală plină de înțelepciune, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Ca dovadă, pe 5 decembrie 2018, acțiunea Primăriei Năvodari împotriva Curții de Conturi a fost respinsă pe fond de Tribunalul Constanța. Cu luni bune înaintea acestui deznodământ, Administrația Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice au revendicat într-un proces distinct toate terenurile furate de Primăria Năvodari de la stat în zona de protecție a Lacului Siutghiol. Vorbim de 6,5 hectare de teren, pe care cele două instituții spun că Primăria și le-a însușit cu japca. Plus construcții hidrotehnice, în speță consolidări de maluri, care prin natura și destinația lor sunt de drept tot în proprietatea statului.

După cum spuneam într-un articol mai vechi, nici Nicolae Matei, artizanul acestor evoluții, nu mai este cine a fost și nici protectorii săi nu mai pot aranja ploile ca înainte. În 2012, pe când inventa taxe fiscale de milioane de euro, Matei se credea pe cai mari. Cu toate acestea, fostul primar a făcut și arest preventiv, a făcut și pușcărie în dosarul mitei, a fost trimis în judecată în dosarul retrocedărilor frauduloase, a fost trimis în judecată în dosarul furtului Taberei de Copii, iar alte dosare clasate s-au reîntors în lucru la unitățile de parchet. După cum se vede, drumul se cam înfundă. Însă urmașul lui Matei, actualul primar Florin Chelaru, prostit să nu vadă cursul evident al evenimentelor, o joacă grav împotriva curentului. Reamintim că aleșii locali din filiala de partid condusă de Chelaru și-au permis aroganțe și cu DNA-ul, votând ca Orașul Năvodari să nu se constituie parte civilă în dosarul Taberei de Copii, cu un prejudiciu de 3,5 milioane de euro. Au făcut-o pentru că pot, fără să priceapă că și putința asta se termină într-o zi.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

(VIDEO) Horticultorul de la Poliția Locală Mangalia a vrut să-l încătușeze pe consilierul Ozzy Menabit

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Inițiativa primarului Cristian Radu de-a culca la pământ toate garajele auto din Mangalia a creat o stare de isterie în municipiul din sudul litoralului. Localitatea este plină de moloz și arată deja ca după un cutremur de magnitudine mare. Deși inițiativa Primăriei de a câștiga spații libere prin demolarea garajelor nu este în sine greșită, maniera în care a procedat autoritatea locală i-a scos din sărite pe mangalioți. Acțiunea a fost derulată la foc automat, la grămadă, fără un plan etapizat în funcție de puterea autorității locale de a transforma zonă cu zonă. Cu alte cuvinte, culcăm totul la pământ și mai vedem în câți ani și cu ce bani putem amenaja ceva în loc. Cel puțin acestea au fost criticile aduse de consilierul local Ozzy Menabit, devenit un fel de coșmar al administrației Radu. Menabit a tras un semnal de alamă că plăcile de azbest de pe garaje nu sunt demontate cu grijă și securizate, ci sunt culcate la pământ de buldozere, sfărâmate în așchii și deseori în pulberi care se răspândesc în atmosferă. Praful de azbest poate fi inhalat de copii, de bătrâni și, în general, de toate persoanele care se pot afla în zona demolărilor. Azbestul este un material interzis în construcțiile civile în cadrul Uniunii Europene fiind considerat periculos și cu potențial letal în caz de inhalare a pulberilor. Legislația românească a fost aliniată celei europene cu cinci ani înainte de admiterea țării noastre în UE. Practic, a fost una din condițiile pre-aderării. Astfel, Hotărârea de Guvern 856/2002 definește resturile de azbest drept deșeuri periculoase, cu regim special de manipulare, fiind prevăzute amenzi drastice la orice abatere. Din păcate, demenții care vântură pulberi din acest cancer în atmosferă rămân doar contravenienți, deși potrivit unor voci ar trebui să răspundă penal, cu executare.

După cum spuneam, Menabit a sesizat această problemă gravă în spațiul public. Însă, acțiunea de demolare a garajelor învelite cu plăci de azbest a continuat cu și mai mult sârg, probabil în ideea de a se termina opera înainte să se trezească vreo instituție a statului să ia la bani mărunți făptașii. Dar nici Menabit nu s-a lăsat. El a început să adune dovezi ale neglijenței criminale, filmând demolare cu demolare. Astăzi, în timp ce desfășura această misiune pe care și-a stabilit-o în calitate de consilier local, a fost molestat de directorul Poliției Locale, Mihai Angelescu, un horticultor care s-a ajuns pe această funcție prin frățirism – o versiune originală a nepotismului tradițional. Horticultorul nu are un unchi, ca toți piloșii. El are un frate care, din preparator de imagine la televiziunea lui Strutinsky, s-a ajuns viceprimar navetist de Mangalia, după ce a fost în afaceri cu asociatul soacrei lui Cristian Radu, cea care i-a lăsat moștenire primarului de Mangalia, fost șef de Gardă Finaciară, un teren provenit dintr-o retrocedare a lui Mazăre, un palat, apartamente, spații comerciale, sute de mii de metri de pământ și bani la saltea. Că agonisise femeia din pensia ei. Desigur, viceprimarul s-a dedulcit la frățirism, aducându-l pe horticultor la șefia ordinii publice locale. În clipul alăturat, puteți vedea câteva secvențe în care șeful poliției locale și alți doi subordonați au tăbărât asupra consilierului, cu intenția de a-l încătușa și a-l duce la secție. Trecătorii s-au oprit și au filmat incidentul, aceștia adeverind că Angelescu a sărit la bătaie.

În trecut, așa cum am relatat în ziarul nostru, Mihai Angelescu a transmis amenințări prin SMS către un agent economic (vezi AICI). Deși dovezile au devenit publice, parchetul local obedient Primăriei nu s-a urnit să facă o cercetare măcar de ochii lumii. Încurajat de această lipsă de reacție, horticultorul a îndrăznit să cuteze la încătușarea unui consilier local care fotografia neregulile de la demolări. În 2016, același Ozzy Menabit a transmis Poliției Locale o înștiințare privind ocuparea domeniului public al localității de o companie de circ, fără contract de închiriere și fără plata cuvenită bugetului local, cerând un control.

În mod halucinant, Mihai Angelescu îl certa în răspunsul său pe consilier că ar fi îndrăznit să investigheze nereguli fără acordul compartimentului de comunicare al Primăriei lui Cristian Radu. Horticultorul îi atrăgea atenția că urmează să-l sancționeze contravențional pentru comentariile pe care consilierul le făcuse pe Facebook. Culmea, abuzul de drept al fratelui viceprimarului a fost făcut public la momentul respectiv, în 2016, însă nu s-a luat nicio măsură împotriva acestui adept al cenzurii, care monitorizează reacțiile opozanților din Mangalia ca pe vremuri nu de mult și nu de tot apuse.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: