Exclusiv Slide

Cea mai mare lucrare de infrastructură din România. O miză uriașă și interese pe măsură

feb. 20, 2018 Adrian Cârlescu

Licitația pentru lucrările parțiale incluse în Faza a II-a a programului de reducere a eroziunii costiere bate pasul pe loc. Miza proiectului este uriașă, iar interesele sunt pe măsură. Dacă lucrurile ar fi curs normal, încă din 16 ianuarie 2018 s-ar fi încheiat etapa de depune a ofertelor. Deși așa era programat chiar prin anunțul de participare publicat în SEAP, termenul a fost amânat pentru 26 februarie 2018. Între timp, au apărut noi solicitări de clarificări și noi întrebări, care deschid calea unor contestații. În aceste condiții, este posibil ca termenul stabilit pentru 26 februarie să fie amânat încă o dată. Culmea, aceste instrumente de tergiversare pot fi utilizate chiar și de firme care nu îndeplinesc toate criteriile tehnice, financiare și de experiență… prin lege aceste aspecte urmând să fie probate într-o etapă ulterioară. Între timp, dacă tot este posibil să se mai amâne momentul în care vom ști cu certitudine firmele și consorțiile interesate să participe, vă propunem o incursiune în detaliile proiectului de ansamblu, pe drept numit ”cea mai mare lucrare de infrastructură din România”.

Studii făcute de olandezi și japonezi

Programul actual de reducere a eroziunii costiere pe litoralul românesc al Mării Negre a început în anul 2003, când o companie de consultanță olandeză, pe numele ei Royal Haskoning, a elaborat pentru Guvernul României un studiu de specialitate, denumit: ”Implementarea directivei cadru privind apa și managementul integrat al zonelor de coastă în apele de tranziție și de pe coasta din România”. Doi ani mai târziu, Guvernul a comandat un studiu tehnic amănunțit. Acesta a fost finalizat în 2007 de Japan International Cooperation Agency (JAICA), purtând denumirea: ”Protecția și reabilitarea țărmului sudic românesc al Mării Negre”. În linii mari, ambele studii subliniau faptul că ”anumite zone ale litoralului românesc al Mării Negre sunt supuse unor riscuri semnificative de eroziune. Cauzele acestei eroziuni, care sunt numeroase, au condus la o schimbare în echilibrul morfologic care a existat în 1960, atunci când litoralul, cu puține excepții, a fost într-o formă de echilibru și plajele au fost conservate și întreținute în mod natural.”.

Faza I: 7,3 kilometri de coastă, 33 de hectare noi de plajă

În 2011, Apele Române au comandat companiei britanice Halcrow un master plan al zonei de coastă. Și tot în același an, au fost făcute studii de mediu, care au permis lansarea, în 2012, a unei licitații internaționale pentru consolidarea și extinderea plajelor turistice din sectoarele Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord. În total, a fost vorba de o lungime a coastei de 7,3 kilometri. În mod generic, toate aceste lucrări au fost denumite Faza I de consolidare a litoralului românesc al Mării Negre, având o valoare de 170.450.084 de euro. Lucrările au fost executate în perioada august 2013 – decembrie 2015, de consorțiile conduse de austriecii de la Porr BauGMbH – în sectorul Mamaia Sud, respectiv Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Olanda, sucursala România – în celelalte sectoare.

În linii mari, Faza I a însemnat mărirea teritoriului României cu 33 de hectare noi de plajă. Din bilanțul general al lucrărilor fac parte peste 4.000 de metri liniari de diguri de suprafață, 1.400 de metri liniari de diguri submerse (stavile subacvatice) și înnisipări artificiale la un volum de 3,4 milioane de metri cubi. Nisipul a fost adus din largul mării, din perimetre de relocare concesionate de Van Oord. Olandezii au livrat chiar și nisipul folosit pentru extinderea plajei din sectorul Mamaia Sud.

Faza a II-a: 30,54 de kilometri; vezi zonele incluse în proiect

În anul 2014, a fost lansată Faza a II-a a proiectului de reducere a eroziunii costiere. În această fază au fost aprobate consolidări și înnisipări artificiale pentru 30,54 de kilometri de coastă. Intervențiile vor avea loc în 11 zone de plajă, după cum urmează: Edilghiol-Periboina (punctele de descărcare în mare a apelor complexului lagunar Razelm-Sinoe), Mamaia Nord, Tomis-Cazino (între Portul Constanța și Portul Turistic Tomis), Agigea, Eforie (între portul Belona și Capul Turcului), Costinești, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangalia – Venus – Aurora, Mangalia-Saturn și 2 Mai. Devizul întregii faze de lucrări se ridică la 3,4 miliarde de lei.

Deocamdată, au fost scoase la licitație doar lucrările din partea de nord, respectiv zona Stăvilarelor Edilghiol-Periboina, Mamaia Nord, Zona Tomis-Cazino, Agigea și Eforie, cu valoarea de 707.761.710 lei plus TVA. Studiul de fezabilitate care a stat la baza acestei faze a proiectului de reducere a eroziunii costiere a fost întocmit de asocierea Romair Consulting SRL România și Arcadis Nederland BV Olanda. Romair a fost inginerul angajat de Apele Române pentru supravegherea lucrărilor din Faza I. Potrivit presei, la realizarea studiului de fezabilitate, Romair și Arcadis au folosit ambarcațiuni ale Van Oord, antreprenorul care a realizat 80% din lucrările incluse în Faza I și care se pregătește să participe și la noua licitație. Ba chiar, există surse care spun că Van Oord va câștiga licitația, în ciuda unor probleme de la prima Fază, care nici măcar nu au fost cercetate sumar de autoritățile române. Tocmai de aceea, le semnalăm încă o dată, așa cum au apărut în spațiul public.

2017: probleme pe plajele reabilitate

Deși extinderea plajelor a fost prezentată cu pompă, la începutul anului 2017 au apărut primele semne de îndoială cu privire la trăinicia lucrărilor. Astfel, presa locală constănțeană și cea națională au prezentat imagini din sectoarele Mamaia Sud și Eforie Nord, unde marea mușcase, peste iarnă, adânc din linia țărmului. La Eforie Nord, în sectorul câștigat de Van Oord, s-au creat faleze de nisip înalte chiar și de 1,70 de metri pe alocuri. O ipoteză lansată de cotidianul Evenimentul Zilei a fost aceea că digurile submerse edificate pe fundul mării, la o distanță de aproximativ 100 de metri de linia țărmului, nu au fost realizate corespunzător, motiv pentru care nu ar fi făcut față cum trebuie la puterea valurilor. Cotidianul național arăta că soluția tehnică menționată în studiul JAICA pentru digurile submerse a fost modificată pe parcursul execuției lucrărilor, cu aprobarea Romair Consulting SRL, inginerul lucrării. Această societate controversată, implicată în mai multe dosare de corupție ale DNA, a dat dezlegare pentru înlocuirea prefabricatelor de tip X-Block, de 6 tone/bucată, cu blocuri de piatră naturală de 300-600 kg/bucată, mai ieftine, mai facil de montat, dar și mai ușor de dislocat de puterea valurilor. În loc să răspundă pentru această decizie, firma Romair a fost ulterior însărcinată să întocmească studiul de fezabilitate în baza căruia se vor realiza lucrările din Faza a II-a, scoase acum, parțial, la licitație.

Van Oord și-a țepuit furnizorii

Un alt aspect extrem de controversat legat de prima fază de reducere a eroziunii costiere a fost acuzația că Van Oord și-a țepuit furnizorii. Vorbim aici de o serie de litigii deschise împotriva olandezilor de compania constănțeană Comprest Util SRL, aparținând omului de afaceri Grigore Comănescu. Comprest Util a fost cooptată în proiectul de extindere a plajelor, în baza a două contracte de livrare de materiale cu punere în operă încheiate cu SCT București SA, parte a asocierii Van Oord-SCT care a realizat lucrările. În fapt, compania constănțeană a realizat digurile de mal în sectoarele Tomis Nord și Tomis Centru. Pe parcursul ”livrărilor cu punere în operă”, SCT București SA a întâmpinat probleme în fluxul de numerar, iar la un moment dat a intrat în incapacitate de plată. Pentru a nu se compromite finalizarea lucrărilor în termen, Van Oord, SCT și Comprest Util au încheiat un Acord Tripartit. Prin acest act, Van Oord se obliga să achite prestațiile Comprest Util, pe baza instrucționărilor de plată semnate de SCT. De asemenea, prin convenția părților, piatra livrată și pusă în operă de antreprenorul constănțean devenea proprietatea Van Oord după achitarea facturilor de livrare. În baza acestui instrument juridic și financiar, lucrările au fost finalizate înainte de termen. Comprest Util a emis ultima factură pentru materialele puse în operă în noiembrie 2015, iar Van Oord a primit instrucțiunea de plată de la SCT. O bună parte din valoarea acestei facturi a fost achitată de Van Oord, mai puțin o diferență de 3.950.026 de lei. Pe 29 decembrie 2015, olandezii au predat amplasamentul către Apele Române, beneficiarul investiției. După ce s-a văzut cu sacii în căruță, compania olandeză a uitat pur și simplu să mai achite restul de plată.

Antreprenorul constănțean a deschis patru procese consecutive, cerând inclusiv insolvența companiei olandeze. În cele din urmă, Tribunalul Constanța a emis o ordonanță de plată, pe 31 ianuarie 2018, obligând Van Oord să achite către Comprest Util suma de 4.651.806 de lei, reprezentând debit principal și accesorii. Van Oord are drept de contestație, motiv pentru care încă nu a plătit suma stabilită către furnizorul local.

Studii de mediu, neplătite. Florinte Clitoris Clitoris

În afară de incidentul pomenit mai sus, există și alte elemente de conduită care știrbesc buna reputație de care se bucură compania olandeză la nivel internațional. Astfel, societatea AON , aparținând expertului de mediu Traian Petrescu, implicată în realizarea studiilor de specialitate pentru relocarea nisipului marin la lucrările din Faza I, a reclamat public faptul că nu și-a primit contravaloarea prestațiilor sale de la Van Oord. La un moment dat, rupând relațiile cu firma neplătită a lui Traian Petrescu, olandezii au întocmit un studiu de mediu supervizat de un alt specialist, în care au menționat cu nonșalanță că în zona Mării Negre trăiește pasărea Florinte Clitoris Clitoris. În realitate, nu există o astfel de pasăre cu denumire sexuală.

Această invenție de-a dreptul scandaloasă nu este singura eroare din studiile de mediu ale Van Oord. Astfel, în cursul anului trecut, olandezii au cerut acord de mediu pentru două perimetre de exploatare a nisipului din largul mării, trădând astfel intenția de a participa și de a se pregăti din timp pentru Faza a II-a din proiectul de combatere a eroziunii costiere. În noile studii de mediu, au fost menționate specii subacvatice și păsări care există în realitate, nu ca Florinte Clitoris Clitoris. Însă acestea nu viețuiesc în zona Mării Negre. Cel puțin așa a declarat la dezbaterile publice expertul de mediu Traian Petrescu. Acesta a reclamat că studiile prezentate de Van Oord nu au tratat posibilele efecte de mediu ale exploatării nisipului marin în context cu alte proiecte similare. În mod paradoxal, un specialist angajat de olandezi a arătat că nu ar fi necesară o astfel de abordare, deoarece Van Oord va fi singurul câștigător al licitației pentru Faza a II-a. Ulterior, acesta s-a corectat, spunând că va fi un singur câștigător, respectiv Van Oord sau o altă companie care va participa la licitație. În realitate, licitația actuală se desfășoară pe loturi funcționale, astfel încât este posibil să existe mai mulți câștigători. Însă specialistul avea alte informații.

O minciună care i-a umplut de bani

Trebuie să mai spunem că publicația ”Constanța 100%” a relatat recent că Van Oord a beneficiat de o suplimentare a unui contract de achiziție publică, în cadrul lucrărilor de extindere a digului de larg al Portului Constanța, declarând că trebuie să se aprovizioneze cu piatră din județul Tulcea, deoarece nu ar mai fi existat rezerve disponibile în județul Constanța. În realitate, existau cel puțin două cariere cu piatră conformă pentru acea lucrare în județul Constanța, însă în baza declarației false s-au obținut consistente beneficii financiare din partea Portului Constanța. Constanța 100% susține că Direcția Națională Anticorupție ar fi ridicat sute de înscrisuri referitoare la acest contract, însă în spațiul public nu au apărut detalii cu privire la o eventuală anchetă penală.

Fără probleme

În ciuda aspectelor extrem de grave punctate mai sus, Van Oord se pregătește de licitație. Autoritățile nu pot îngrădi participarea companiei la procedura de selecție, de vreme ce nici nu au cercetat, măcar sumar, falsul de la digul de larg, prăbușirea malului de nisip de la Eforie Nord, legalitatea schimbării soluției tehnice a digurilor submerse sau grămada de inovațiile de-a dreptul grobiene din studiile în baza cărora au primit acorduri de mediu. Oare dacă o companie românească depunea la autoritatea de mediu din Olanda un studiu în care arăta că pe acolo zboară vrăbioiul Penis Penis, mai câștiga licitații publice?

(Adrian Cârlescu)

Comments

comments

Adrian Cârlescu

About The Author

Adrian Cârlescu este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui masterat de filozofia culturii în cadrul aceleiaşi facultăţi (2000). Activează în presa locală, constănţeană, din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigaţii la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro. De-a lungul timpului a publicat anchete jurnalistice despre retrocedările lui Radu Mazăre, introducerea Pădurii Comorova în intravilan şi vânzarea ei, abuzul judiciar de la Fruvimed Medgidia SA, geneza Fondului Proprietatea, jaful din piscicultură, interesele din zona investiţiilor în energia eoliană, averea ascunsă şi faptele reprobabile ale unor politicieni, magistraţi sau oameni de afaceri abonaţi la lucrări publice. În 2014, a publicat cartea-document „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”. În 2015, a publicat, alături de dr. Sorin Marcel Colesniuc, lucrarea „O istorie a oraşului Cernavodă”, redactând, în baza documentelor de arhivă, secţiunea dedicată evoluţiei oraşului din 1878 până în prezent.