Connect with us

Exclusiv

Claudiu Palaz nu se lasă în lupta cu procurorul care i-a făcut dosar penal. Teodor Niță va fi anchetat de Inspecția Judiciară

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

”L-avem și noi pe Portocală al nostru” – a scris Claudiu Palaz pe blogul personal, după ce Curtea de Apel București i-a admis, ieri, cererea și a obligat Inspecția Judiciară pentru Procurori să completeze verificările prealabile față de procurorul Teodor Niță de la Parchetul Curții de Apel Constanța și față de procurorul general Gigi Valentin Ștefan.

”(…) am făcut sesizare către inspecția judiciară și am semnalat unele presupuse nereguli  săvârșite de către Niță Teodor, procuror de caz în dosarul în care acesta m-a trimis în judecată, semnalând printre multe altele că Niță Teodor a fost și avocat al celor care au formulat plângerea împotriva mea. Deci, era obligat să se abțină, fiind incompatibil, lucru pe care nu l-a făcut și care, în opinia mea, trebuie să fie cercetat disciplinar (pe lângă multe altele), deoarece am bănuiala legitimă că ar putea favoriza partea care mi-a formulat plângere penală. La acea dată, procurorul inspector care a făcut verificarea a considerat că nu este cazul ca procurorul Niță să fie cercetat în acest sens și nici față de alte aspecte semnalate de mine. Am urmat căile legale de atac împotriva rezoluției inspecției judiciare, iar ieri, Curtea de Apel București mi-a admis cererea și a dispus trimiterea dosarului către Direcția pentru Inspecție Judiciară pentru Procurori, în vederea completării verificărilor aspectelor semnalate de subsemnatul, în cel mult 30 de zile, referitor la posibile abateri disciplinare săvârșite de către procurorul Niță Teodor și de către procurorul Ștefan Gigi Valentin.” – a menționat Palaz pe blocul său.

Claudiu Palaz a fost anchetat și trimis în judecată de procurorul Teodor Niță de la Parchetul Curții de Apel Constanța, la sfârșitul anului 2016, în dosarul 6455/118/2016. Principala acuzație adusă lui Palaz a fost aceea că, în anul 2011, pe când îndeplinea funcțiile de prefect al județului Constanța și de președinte al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra pământului, ar fi refuzat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească din anul 2008, prin care se dispusese retrocedarea unui teren de 20 de hectare în localitatea Sibioara, pentru Elena Mitrofan și Margareta Muscalu (decedată între timp și urmată în drepturi de Constantin și Valeriu Muscalu). Este vorba despre hotărârea de retrocedare a carierei de la Sibioara, obținută de persoanele mai sus menționate, prin avocatul lor, Ionel Hașotti. Potrivit art. 4 alin 1 din Legea 1/2000, carierele în exploatare, așa cum era și aceea de la Sibioara, sunt exceptate de la restituirea în natură. Cu toate acestea, instanțele constănțene au dispus, în 2008, retrocedarea prin fraudă la lege în cuprinsul amplasamentului minier. Judecătoarea de fond care s-a ocupat de dosarul retrocedării, pe numele ei Corina Eugenia Jianu, a fost între timp exclusă din magistratură și trimisă în judecată, ca inculpată, sub acuzația că a primit mită de la fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, pentru a aproba mai multe retrocedări prin fraudă la lege pe malul mării, în zona Mamaia Nord-Năvodari.

Clienții lui Hașotti au retrocedat un teren în mijlocul carierei cumpărate de Grigore Comănescu cu 4 milioane de euro

În anul 2011, Comisia Județeană condusă de Claudiu Palaz a refuzat să predea amplasamentul minier către clientele lui Ionel Hașotti, întrucât proprietarul de drept al carierei Sibioara, societatea Somaco Construct SRL, obținuse o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabil prin care i se constata dreptul de proprietate și de folosință asupra terenului. Părțile sociale ale Somaco Construct SRL fuseseră cumpărate de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, în baza unui credit bancar de patru milioane de euro, în anul 2005. În 2008, cariera a fost retrocedată clienților lui Ionel Hașotti, fără ca Grigore Comănescu să fie citat în procesul de fond funciar. Avocatul Ionel Hașotti susținuse în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră” pe terenul revendicat. În 2009, aflând de existența acestui abuz grosolan, Grigore Comănescu a deschis un proces de fond funciar, în care, venind cu titlurile de proprietate și de folosință, cu licența minieră și dovada că plătea redevențe către statul român, a câștigat recunoașterea drepturilor sale asupra carierei Sibioara. Mai departe, omul de afaceri a trimis Prefecturii hotărârea judecătorească, notificând instituția să nu emită titlul de proprietate persoanelor reprezentate convențional de avocatul Hașotti.

Avocatul Ionel Hașotti, alături de fratele său, fostul senator și ministru Puiu Hașotti

Având în față două hotărâri judecătorești contradictorii, prefectul Palaz a decis să nu emită titlul de proprietate până nu se va limpezi situația. Ulterior, Palaz și-a încetat mandatul de prefect, iar avocatul Ionel Hașotti a reușit imposibilul, anume să promoveze un recurs față de hotărârea judecătorească dată deja în recurs, obținând revocarea hotărârii irevocabile constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct SRL. În acest fel, a rămas în picioare doar prima hotărâre. Însă niciunul din prefecții care i-au urmat în funcție, nu a emis titlul de proprietate. Avea să o facă Adrian Nicolăescu, în iunie 2016. Între timp, clienții lui Ionel Hașotti au câștigat, printr-o hotărâre de fond, nedefinitivă, daune de aproape jumătate de milion de euro de la Prefectură și Primăria Lumina, pentru perioada de 8 ani în care hotărârea de retrocedare nu a fost pusă în aplicare. În acest context, procurorul Teodor Niță de la Parchetul Curții de Apel Constanța l-a anchetat doar pe Claudiu Palaz, dar nu și pe ceilalți prefecți, reținând în sarcina acestuia întregul prejudiciu. Însă daunele erau calculate pe zile de întârziere, acoperind perioadele mult mai lungi în care nu Claudiu Palaz a fost prefect al județului Constanța. De asemenea, daunele au fost calculate la valoarea redevențelor de petrol și gaze, aceasta fiind constatarea Tribunalului Constanța, care între timp a casat hotărârea de fond obținută de avocatul Hașotti, în privința daunelor. Din acest motiv, la momentul de față, prejudiciul de aproape jumătate de milion de euro nu mai există, fiind în curs noi expertize de specialitate care vor stabili ce și cum va fi. De asemenea, pe rolul Judecătoriei Constanța se află o acțiune de constatare a nulității Titlului de Proprietate obținut de clienții lui Hașotti, existând dovezi că familia lor nu deținea suprafața de 20 de hectare care le-a fost retrocedată.

Trimis în judecată la sfârșitul anului trecut, Claudiu Palaz a arătat în fața instanței de cameră preliminară situația hotărârilor judecătorești contradictorii. De asemenea, a arătat și a probat o situație până atunci necunoscută, în speță că procurorul Teodor Niță, pe vremea când activa în avocatură, a reprezentat-o pe Elena Mitrofan, una din părțile vătămate din dosarul penal. În fața acestei dovezi zdrobitoare, instanța Curții de Apel Constanța a anulat rechizitoriul întocmit de Niță și a trimis dosarul la altă unitate de parchet. Deși a primit satisfacție, Palaz nu s-a lăsat, reclamându-l pe Niță și pe șeful acestuia, procurorul general Gigi Valentin Ștefan, la Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În prima fază, inspecția a clasat sesizarea. Fiind aspecte de incompatibilitate deja reținute de o instanță de judecată, Palaz nu s-a lăsat și a contestat raportul Inspecției Judiciare la Curtea de Apel București. Fostul prefect, actualmente vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța, a avut câștig de cauză. Instanța a obligat Inspecția să completeze verificările prealabile față de cei doi procurori constănțeni, în termen de 30 de zile.

Teodor Niță este, probabil, cel mai puternic om din justiția constănțeană. Deși reclamat de-a lungul anilor în zeci de dosare, acesta a obținut clasări și NUP-uri de fiecare dată.

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: