Connect with us

Exclusiv

RAEDPP Constanța reacționează în cazul pisicii Suzy

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Featured Image

După ce s-au făcut de râs în toată țara în cazul pisicii Suzy, reprezentanții RAEDPP au trimis redacției Ordinea.Ro un drept la replică de 7 pagini, plin ochi de aprecieri eronate și de rea-credință. În principal, sunt două aspecte distincte pe care regia le prezintă. În primul rând – situația contractuală a bătrânei evacuate, iar în al doilea rând – situația pisicii care a rămas în apartament, timp de 8 zile, după sigilarea acestuia de către executorul judecătoresc.

În linii mari, regia susține că Maria Totir (chiriașa evacuată fără pisică) ar fi înregistrat datorii mari către asociația de proprietari a blocului în care locuia, amintind aici trei procese în care s-au judecat aceste aspecte, respectiv 32299/212/2013, 29936/212/2013 și 26529/212/2014. În realitate, ultimul dosar nu are legătură cu RAEDPP, reprezentând o acțiune depusă de Maria Totir împotriva asociației de proprietari, în care cerea conservarea de probe, șocată fiind de datoriile reținute în sarcina sa în dosarele anterioare. Deși deține chitanțe de plată și deși a fost asistată social, având o pensie de 520 de lei pe lună, instanțele au reținut că pensionara datorează asociației 17.981,75 de lei pentru perioada ianuarie 2007 – noiembrie 2010 și încă 10.334,44 de lei pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013. Într-unul din procese, Maria Totir nici nu fost parte, întrucât se judecau Asociația de proprietari în contradictoriu cu Primăria Constanța și RAEDP-ul chemat în garanție. Dar nimeni nu a luat în seamă chitanțele plătite de femeie. O bună parte din aceste datorii au fost achitate de Maria Totir, ca dovadă chitanțele pe care le publicăm în facsimil: 9.000 de lei dintr-un foc și apoi încă 7.500 de lei într-o altă tranșă… fiind ajutată de copiii ei.

Desigur, în dreptul la replică al RAEDPP nu se suflă o vorbă despre aceste plăți. În schimb, regia amintește că și la momentul de față Maria Totir mai figurează cu o datorie de 6.500 de lei, așa cum reiese din fișa Asociației de proprietari expusă la avizierul blocului, pe 5 octombrie a.c.. Am studiat și noi din curiozitate această fișă. Ei bine, consumul reținut pentru Maria Totir este de un metru cub de apă rece și un metru cub de apă caldă. La acest consum modest, se adaugă datorii restante, penalități de două tipuri și un onorariu de avocat de 1.000 de lei.

Mirel Movilaru, avocatul femeii, spune că nu există nicio justificare pentru impunerea acestui onorariu, în condițiile în care în lunile anterioare nu figura o astfel de datorie și nici nu a avut loc un proces în care bătrâna să fi fost obligată la plata acestei sume. Avocatul mai spune că a deschis în numele Mariei Totir un proces împotriva Asociației de locatari, în care a solicitat o expertiză de specialitate, întrucât sunt indicii că s-au aplicat penalități la penalități, precum și sume care nu sunt în mod real datorate. În mod ciudat, după înregistrarea acțiunii, Asociația a diminuat din pix datoriile femeii, fără ca aceasta să achite sumele scăzute. Ca dovadă, în februarie 2017, Maria Totir figura cu datorii restante și penalități de 15.674,69 de lei.

Continuând să consume câte un metru cub de apă, continuând să beneficieze de subvenție de la Primărie fiind caz social și continuând să achite datoriile așa cum reiese din chitanțe, în luna mai 2017, femeia s-a pomenit cu 17.794,40 de lei la restanțe. În mod misterios, în octombrie 2017, după deschiderea procesului, restanța a scăzut la 5.340,60 de lei, fără ca pensionara să fi achitat între timp diferența de peste 12.000 de lei. Desigur, puteți presupune că vreun samaritean milos i-a plătit restanța sau, mult mai probabil, că datoria fusese umflată din pix.

Și dacă datoriile cu o evoluție atât de bizară ar fi singura problemă, ar mai fi cum ar mai fi. Dar, din anul 2007 și până în ianuarie 2017, Maria Totir nu a avut contract cu furnizorul de curent electric. Femeia spune că a cumpărat un generator de curent, pe care l-a ținut în balcon, pentru a putea porni săptămânal mașina de spălat rufe. Din 2011, așadar cu mulți ani înainte de procesele inițiate de RAEDPP, femeia și fiica ei au fost nevoite să-și facă mutație la vecini, deoarece actele de identitate le expiraseră, iar drăguții de la regie au refuzat să le înmâneze documentele necesare pentru a-și prelungi mutația. În ianuarie 2017 la intervenția viceprimarului Costin Răsăuțeanu, femeia a primit o adeverință de la RAEDPP, conform căreia contractul ei de închiriere s-a prelungit de drept, prin efectul HG 43/2014.

Acum, în dreptul la replică, regia afirmă că acea chitanță nu reprezintă titlu locativ, iar persoanele care au emis-o fie n-ar fi cunoscut hotărârea judecătorească de evacuare, fie ar fi emis-o pentru a preîntâmpina debranșarea. Care debranșare a avut loc în 2007, iar adeverința care nu ține loc de titlu locativ a avut rolul de a sta la baza întocmirii unui contract de furnizare, cu totul nou, al energiei electrice. În sfârșit, deși nu în această ordine, RAEDPP mai susține în comunicarea pe care ne-a trimis-o că Maria Totir nu a beneficiat de prelungirea de contract adeverită în ianuarie 2017, deoarece regia i-ar fi anunțat pensionarei, în 2014, intenția de a nu-i mai prelungi contractul, conform legii. Aici e locul să spunem că RAEDPP a deschis dosarul de evacuare împotriva Mariei Totir în anul 2015. Cu acea ocazie, a depus în instanță o notificare adresată chiriașei cu patru zile înainte de intrarea în vigoare a HG 43/26.06.2014, prin care toți chiriașii din România beneficiau de prelungirea de drept a contractelor cu cinci ani. Desigur, notificarea fiind anterioară, regia nu putea presupune că, patru zile mai târziu, va fi obligată prin lege să prelungească actul de închiriere. Însă, surpriză!, prin verificare scripte, instanța a constatat că semnătura de primire a respectivei notificări nu aparținea Mariei Totir, ci unei alte persoane. Așadar, regia nu a comunicat intenția de a nu mai prelungi contractul conform legii. Căci o notificare primită de un terț nu reprezintă comunicare conform legii. Reprezintă, mai degrabă, un tertip cămătăresc. Deși s-a constatat că nu Maria Totir semnase de primire, ci o altă persoană, instanța constănțeană a admis evacuarea, apreciind că pensionara n-a demonstrat că nu avea datorii.

Referitor la situația pisicii, în dreptul la replică adresat redacției noastre ni se atribuie răspunderea pentru aprecieri făcute, nu de noi, ci de un post de televiziune, referitoare la ”captivitatea” pisicii. De asemenea, ni se atribuie reaua-credință de a nu fi solicitat un punct de vedere regiei, deși chiar am trimis o solicitare de informații pe tema evacuării, la care RAEDPP nu a catadicsit nici după intensă mediatizare a cazului să ne răspundă. Așadar, derobați de obligația de a răspunde acestor chestiuni care nu ne privesc, vom trece în continuare la explicațiile autocontradictorii pe care regia speră să le livreze publicului prin comunicarea adresată redacției.

”(…) până la închiderea și asigurarea locuinței cu aplicarea de sigilii, în interiorul apartamentului nu a fost sesizată și constatată prezența niciunui animal. Este adevărat că a fost identificată o litieră pe balcon și mâncare pentru pisici, însă, cum debitoarea lipsea, s-a presupus că este posibil să dețină un animal de companie care, cel mai probabil, se afla cu stăpânul ori că permitea accesul și hrănea o pisică ocazional. Dacă ar fi constatat existența unui animal de companie în locuință cu ocazia inventarierii tuturor bunurilor, la data realizării evacuării, executorul judecătoresc ar fi sesizat autoritatea competentă pentru a se lua măsurile de urgență” – se afirmă în dreptul la replică.

Orice comentariu este de prisos. Executorul a presupus că pisica a plecat la plimbare în lesă, dacă nu cumva era o maidaneză care mânca ocazional pe balconul Mariei Totir. Convins că era ba una, ba alta, acesta n-a mai sunat și la autoritățile din domeniul protecției animalelor. Cât dese sigilii aplicate, am fost la acțiunea de căutare a pisicii și nu era niciun sigiliu.

În sfârșit, o ultimă răfuială a regiei cu presa:

”Deși la fața locului se aflau și persoane de la Digi 24, în reportajul publicat nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la promptitudinea RAEDPP Constanța, la buna credință dovedită prin toate acțiunile sale de verificare, identificare și restituire a pisicii stăpânei și nici cu privire la faptul că pisica nu a fost închisă în locuință cu bună știință de către cei care au realizat evacuarea.”.

Un scurt comentariu și apoi vă lăsăm în compania imaginilor difuzate de Antena 1. Pisica Suzy a fost restituită stăpânei, dar a reușit, datorită stresului suferit atâtea zile, să evadeze. Se vede în imaginile difuzate de Antena 1, cum Suzy părăsește scara blocului. Deși o caută cu lacrimi în ochi de atâtea zile, Maria Totir nu și-a găsit nici acum pisica. Suzy nu a mai fost singură pe străzi, din perioada în care a găsit-o Maria Totir la o ghenă de gunoi și a înfiat-o.

Comunicat RAEDPP

http://observator.tv/economic/un-executor-judecatoresc-a-pus-sechestru-pe-un-apartament-cu-tot-cu-pisica-din-interior-suzy-a-ramas-captiva-sapte-zile-fara-apa-sau-mancare-227961.html

Comments

comments

Exclusiv

Pledoarie de comă a avocatului Hașotti. Certat cu legea, prieten cu ”Valerică… mă scuzați, Valeriu Stoica”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Featured Image

Unul din cele mai importante procese al momentului, cel referitor la anularea titlului de proprietate emis în urma retrocedării ilegale a carierei de la Sibioara, a ajuns ieri la final. Dezbaterile au durat o oră și 28 de minute. Instanța competentă: Tribunalul Constanța. Faza procesuală: apel. Complet: de doi judecători. În partea stângă a sălii: proprietarul Somaco Construct SRL, firma prejudiciată de retrocedarea ilegală, împreună cu doi consilieri juridici; pe rândurile din spate, reprezentanții convenționali ai Prefecturii și Primăriei Lumina. În dreapta sălii, la pupitru: avocatul Ionel Hașotti. Pe rândurile din spate: fiul avocatului, beneficiarii retrocedării ilegale, public interesat și jurnaliști. ”Niște sclavi” – susură fiul în câteva rânduri, cu referire la jurnaliști. Tatăl, cu o expresie obosită, îi cere să se astâmpere.

Tensiunea e maximă. În joc e o poveste cu o miză de milioane de euro. O poveste veche, din 2008, când două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre de retrocedare a unui teren de 20 de hectare în comuna Lumina, satul Sibioara. 6 hectare din cele 20 se suprapuneau peste cea mai valoroasă carieră de piatră din Dobrogea, deschisă de stat în 1965 pentru a se exploata un filon de granit cu proprietăți excepționale, pretabil la construirea digurilor marine. În 2005, societatea licențiată de Guvernul României pentru astfel de operațiuni fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu. Însă investitorul nu a fost citat în procesul de retrocedare. Din acest motiv, nimeni nu a fost apt să-l contrazică pe ”maestrul” Hașotti, care a mințit cu nonșalanță că terenul nu este oprit de la retrocedare, deși era oprit prin articolul 4 din Legea 1/2000. La fel a mințit că nu există dovadă că există o exploatare de carieră pe suprafața revendicată. Dovada era chiar licența de exploatare minieră, însă după cum am spus societatea care o deținea nu a fost citată în procesul din urmă cu zece ani. Abia în 2017, după ce a pretins daune de 500.000 de euro, Hașotti a obținut pentru clienții săi un titlu de proprietate asupra terenului. În același an, Prefectura a atacat titlul, cerând să se constate nulitatea absolută din două motive. În primul rând pentru că moștenitorii n-aveau dreptul să primească niciun petic de pământ, întrucât alte rude ale lor retrocedaseră tot ce era de retrocedat. În al doilea rând, pentru că s-a încălcat legea care interzice retrocedarea pe exploatațiile miniere. Pe fond, procesul a fost câștigat de Hașotti. Judecătorul care s-a ocupat de caz a opinat că nu mai poate discuta despre încălcarea legii, datorită efectului pozitiv al puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, dacă legea a fost încălcată de o instanță, încălcată rămâne.

Revenim la procesul de față. Așadar, în sală se judecă apelul. Din capul locului, consilierul juridic de la Somaco Construct arată că judecătorul fondului s-a aflat în eroare, întrucât societatea nu a fost parte în procesul de retrocedare din 2008, iar în această situație puterea de lucru judecat nu subzistă decât până la proba contrarie. Or, spune juristul, societatea a făcut proba contrarie, cu licența minieră, că 6 hectare din cele 20 aparțin exploatării miniere, concluzionând că titlul trebuie anulat pentru această suprafață.

”Numai prostii spune”, susură Hașotti tatăl către fiu, urmărind ca reacția extra-procesuală să fie percepută de jurnaliștii prezenți în sală. Dezbaterile continuă. Proprietarul companiei miniere cere cuvântul. ”Lăsați-l să vorbească”, rostește Hașotti. Fiul șușotește nemulțumit. Instanța încuviințează. Grigore Comănescu arată, pe scurt, că a plătit patru milioane de euro pentru carieră. Arată că atunci când a luat creditul bancar, i s-a cerut să facă audit, iar auditorii, specialiști cu înaltă pregătire profesională, au garantat băncii că investiția este certă și că bunurile nu pot fi revendicate de terți, această procedură fiind interzisă de lege. ”Unde este dreptul de proprietate? Unde este dreptul investitorilor. De ce nu se respectă legea?” – întreabă retoric Grigore Comănescu. Și apoi continuă, relatând despre o retrocedare cu acte false a Elenei Mitrofan, clienta lui Hașotti, la Mihail Kogălniceanu. Dovezile falsului ajung pe masa judecătoarelor. Un set ajunge și pe pupitrul lui Hașotti. După câteva minute, avocatul sare în picioare și îi cere ”doamnei prezidente”, pe un ton care nu prea s-a mai întâlnit în sălile de judecată, să restituie imediat hârtiile depunătorului. Instanța ezită. Hașotti câștigă teren, baletează prin sală, gesticulează agresiv și testează limitele de anduranță ale completului de judecată.  Instanța respinge cererea de restituire a înscrisurilor.

La rând să se apere în fața apelului, Hașotti a vorbit 45 de minute. Nimic despre puterea de lucru judecat. Avocatul a cuvântat despre un conflict al prefecților Palaz și Nicolaescu, despre miile de pagini pe care le-a scris în acest litigiu, despre zecile de hotărâri câștigate, inducând ideea, paralelă cu ce s-a cerut, că se încearcă o revizuire mascată a hotărârii de retrocedare din 2008. Evident că nici vorbă de revizuire, mascată sau fățișă, de vreme ce Somaco Construct nu a fost parte în procesul de acum zece ani. Apoi l-a pomenit pe ”Valerică, mă scuzați, Valeriu Stoica”, insinuând intimitatea cu fostul ministru al justiției care ar fi scris în tratatele sale (oare?) că nu există opreliște la retrocedarea carierelor. De parcă această mențiune vagă, fără citat, așadar fără posibilitatea de a se verifica, ar putea să schimbe ceva din legea făcută pe înțelesul oricui, care oprește expres de la retrocedare terenurile afectate exploatării miniere. În replică, juristul de la Somaco a explicat că legea interzice retrocedarea exploatărilor miniere, nu a carierelor, care pot fi și foste exploatații, închise sau în conservare.

La un moment dat, avocatul cunoscut ca cel mai mare specialist al locului în retrocedări, implicat și la RATC, și la Parcul Tăbăcărie, și la terenurile de pe marile bulevarde, s-a justificat în fața instanței de apel că n-ar fi spus în 2008 sintagma deja prea cunoscută că: ”Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. El a susținut că grefierul de ședință și-ar fi notat greșit.

Desigur, din pledoaria sa nu au lipsit elementele de discreditare a persoanei prejudiciate de retrocedarea ilegală și nici săgețile că Somaco ar fi făcut plângeri penale judecătorilor. De asemenea, a amintit că și el a avut plângeri, dar a scăpat cu NUP. Despre ultima anchetă care vizează tocmai apelul tardiv formulat de Prefectură în procesul despre care vorbim aici, n-a spus niciun cuvânt.  În schimb, după ce Primăria Lumina și Prefectura și-au spus punctele de vedere în proces, arătând că persoanele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau dreptul să retrocedeze niciun metru de pământ, nici în carieră și niciunde altundeva, avocatul s-a mulțumit să ceară instanței să consemneze în dispozitivul hotărârii pe care o va pronunța faptul că apelul Prefectului a fost respins ca tardiv introdus printr-o încheiere anterioară (vezi detalii AICI). Cu alte cuvinte, a insinuat că această bucată de proces a fost câștigată deja la masa verde, rămânând în discuție doar bucata de carieră.

O soluție definitivă în acest litigiu se va pronunța peste două săptămâni.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Statul român își cere terenurile care i-au fost furate de Primăria Năvodari pe malul lacului Siutghiol

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Featured Image

Tribunalul Constanța a respins toate excepțiile ridicate de Primăria Năvodari cu scopul de a împiedica judecarea procesului în care Administrația Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice revendică, în numele statului, terenuri în suprafață de 6,52 de hectare în zona de protecție a lacului Siutghiol. Deși de drept aceste suprafețe sunt ale statului și ar trebui să permită în primul rând administrarea lacului și intervenția de pe uscat în situații de eroziune, iar în al doilea rând accesul neîngrădit al publicului, Orașul Năvodari s-a împroprietărit cu japca, a vândut terenurile și a autorizat construcții până în buza apei.

Haiducia din ”coada ghiolului”. Au astupat lacul ca să câștige teren pentru construcții

Numai în ”coada ghiolului”, la Mamaia-Sat, în microrezervația înscrisă ca zonă de protecție avifaunistică, au fost descărcate zeci de tone de pământ și resturi din construcții de la proiectele imobiliare de pe partea cu marea. Ample porțiuni ale microrezervației au fost astupate și astfel cucerite, ca-n vestul sălbatic, pentru construcții plănuite de o camarilă flămândă de înavuțire. Așa a administrat Primăria Năvodari lacul Siutghiol, prăduindu-l și distrugând un colț de muzeu al naturii care putea fi amenajat și exploatat cu beneficii imense pentru turism, dacă exista un dram de minte și o umbră de suflet în cei aleși să conducă destinele orașului.

Controlat de Garda de Mediu, Chelaru a dat vina pe autori necunoscuți

În ianuarie 2018, Garda Națională de Mediu a efectuat o constatare în situl natural, acolo unde se construia de zor un post trafo pe un teren câștigat ilegal din lac. În notele de relații date în fața instituției statului, primarul Florin Chelaru a dat vina pe autori necunoscuți, care, în deplin anonimat, ar fi depus resturi din construcții și pământ spre astuparea bălții. După plecarea Gărzii, primarul a autorizat construcții noi pe buza lacului, pe terenuri furate de la stat și vândute apoi unor terți, în vecinătatea cu stațiunea Mamaia. Dezvoltatorii imobiliari și-au extins terenurile, deversând piatră și nisip în lac, așa cum rezultă fără dubiu din înregistrările video și din fotografiile publicate de Ordinea.Ro la acel moment (vezi aici).

Nicolae Matei a inventariat terenurile statului la Primărie

E limpede că Primăria Năvodari a privit încă de la bun început Legea 42/2010 drept o umbrelă. La umbra legii, fostul primar penal Nicolae Matei a înscris terenurile statului, pe care trebuia doar să le administreze, în inventarul bunurilor private ale localității. Procedura în cauză a fost viciată în mod fundamental, întrucât în inventar nu puteau fi înscrise legal decât bunurile dobândite potrivit dreptului comun, adică prin cumpărare, schimb, donație, vacantarea unei moșteniri, constatarea lăsării în părăsire  și altele. Înscrierea în inventar fără un act în spate este faptă penală. Însă cine să sesizeze fapta, dacă făptașul era chiar administratorul delegat prin lege?

O consolidare de mal din 2007

Furăciunea domeniului public al statului ar fi rămas poate neobservată și nepedepsită, după schema prezentată mai sus. Însă, ai lui Matei nu s-au limitat doar să fure de la stat. După ce a inventariat terenul statului la Primărie, fără dovada modului de dobândire, autoritatea locală a calculat o taxă retroactivă de două milioane de euro în sarcina societății Somaco Construct SRL, care deține complexul turistic Verona de patru stele, în vecinătatea lacului. În anul 2007, societatea a notificat Primăria și Apele Române că malul lacului s-a surpat și apa se infiltra la fundația vilelor, punând în pericol o investiție de 5 milioane de euro. Apele Române și-au dat acordul de principiu pentru consolidarea malului pe cheltuiala societății, însă Primăria nici nu a catadicsit să răspundă, fapt dovedit definitiv de Curtea de Conturi. Pe fondul situației de urgență, Somaco Construct a consolidat terenul, care aparținea statului, realizând ceea ce se numește o construcție hidrotehnică. Potrivit legii, construcțiile de acest tip aparțin prin destinația lor statului.

Cu ajutorul lui Sponte

Nicolae Matei și Stere Sponte, pe vremea când făceau glume proaste pe seama proprietății publice a statului.

În aprilie 2012, Orașul Năvodari a pus mâna pe teren printr-o încheiere de carte funciară extrem de controversată. Întâmplător, Oficiul de Cadastru era condus atunci de un năvodărean, pe numele său Stere Sponte, care de-a lungul timpului a fost primar, consilier local și cetățean de onoare al orașului, colaborator intim al lui Tudorel Calapod și Nicolae Matei, ultimii doi primari, dinaintea lui Chelaru, deopotrivă condamnați pentru fapte penale.

O taxă fiscală retroactivă de două milioane de euro

Deși acest titlu – fără a discuta aici legalitatea sa – nu putea produce efecte decât pentru viitor, Primăria l-a aplicat pentru trecut, calculând o taxă retroactivă de două milioane de euro în sarcina Somaco Construct SRL. Autoritatea locală a pretins în fals că societatea a depozitat grămezi de materiale de construcție pe terenul orașului, în anii anteriori… când terenul nu era al orașului. Falsul intelectual care a stat la baza deciziei de impunere fiscală a fost constatat definitiv în cursul anului 2018, intrând în puterea lucrului judecat.  Însă funcționarii implicați în inventarea taxei nu au mai putut fi trimiși în judecată, pe motiv de prescriere a răspunderii penale. În schimb, Parchetul a cerut instanței să desființeze decizia aberantă de impunere fiscală din 2012 și să repună părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii. Instanța de judecată a desființat taxa pe fond, iar la momentul de față, cu o ultimă zvâcnire, Primăria Năvodari a formulat o contestație, pentru a mai ține lucrurile în loc.

Statul român, la judecată cu Primăria

Speranțele sunt deșarte, întrucât, așa cum am arătat în deschiderea articolului, Apele Române și Ministerul Finanțelor Publice au deschis deja un proces de revendicare imobiliară, cerând ca terenurile furate de Primărie să se întoarcă în patrimoniul statului. Vorbim aici de toate construcțiile hidrotehnice de la Siutghiol (pentru că toți proprietarii riverani lacului au consolidat malurile, ba chiar unii din ei au construit și pe apă docuri pentru acostarea ambarcațiunilor, fără a li se impune vreodată o taxă fiscală). De asemenea, vorbim de zona inițială de protecție a lacului, de 15 metri liniari de la țărm; deși zona actuală de protecție a fost redusă la 5 metri de la țărm, diferența nu a fost scăzută și nici nu poate fi scăzută din domeniul public al statului, proprietatea de acest tip fiind prin Constituție inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă.

Primăria a încercat să oprească procesul pe excepții

Prima înfățișare în proces a avut loc pe 14 ianuarie 2019. Autorul articolului de față a participat în rândul publicului interesat la acest proces. În consecință, expunerea ce urmează reprezintă o relatare. Din capul locului, trebuie să spunem că juriștii care au apărat interesele satului au făcut-o cu profesionalism, reușind să demonteze cu argumente toate excepțiile ridicate de Primăria Năvodari cu scopul de a opri din fașă procesul.

Toate excepțiile au fost respinse de instanță

Somaco Construct, societatea la care ne-am referit mai sus, a depus cerere de intervenție în acest dosar, susținând poziția procesuală a Apelor Române. Însă avocata Primăriei a cerut respingerea cererii de intervenție, invocând chiar și ideea că firma pe care Primăria Năvodari a încercat să o mulgă de cinci milioane de euro trebuie să plătească și taxă de timbru. Instanța a respins aceste pretenții și a admis în principiu cererea de intervenție. Apoi, avocata Primăriei a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Naționale Apele Române, pe motiv că administratorul bucății de lac ar fi chiar Primăria, prin efectul Legii 42/2010. Un fel de lup pus paznic la oi. Instanța a respins excepția. Avocata a ridicat apoi excepția lipsei de interes a acțiunii, citând… din Florin Chelaru, acest izvor nesecat de norme juridice, care ar fi spus audiat fiind la Comisia de Abuzuri a Senatului României că Primăria nu a încălcat dreptul de proprietate al statului și nu se opune acestuia.

Fostul și actualul primar din Năvodari

Cu alte cuvinte, dacă a spus Chelaru că Primăria n-a furat de la stat, gata, trebuie să se închidă procesul. Instanța a respins și această excepție. Mai departe, reprezentanta convențională a Primăriei a evocat puterea de lucru judecat a unor hotărâri de contencios fiscal, pronunțate în litigiul cu Somaco Construct, înainte de constatarea definitivă a faptelor penale. Instanța a apreciat că aspectul invocat ar fi de fapt o excepție de fond, unind-o ca atare cu fondul și lăsând-o să fie analizată în cursul judecății, în rând cu apărările uzuale.

O pipăială a sesizării de neconstituționalitate

De cealaltă parte, Apele Române au cerut sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea Legii 42/2010. Avocata Primăriei a sărit ca arsă, cerând instanței să pipăie fondul sesizării de neconstituționalitate… ceea ce, între noi fie vorba, nu se pipăie cum a pipăit Nicolae Matei terenurile statului, ci se deseacă, pe viu, doar la  Curtea Constituțională. Instanța a rămas în pronunțare pe această cerere.

Primăria și OCPI, obligate să aducă actele

La probatoriu, s-a pus în discuție necesitatea unei expertize topo-cadastrale. Însă avocata Primăriei a insistat ca aceasta să se facă doar cu privire la terenul de 4 mii și ceva de metri pătrați pentru care făptașii din Primărie au pretins taxa halucinantă de la Somaco Construct de 5 milioane de euro, cu majorări cu tot. Judecătorul fondului a simțit că e ceva putred la mijloc, obligând Primăria să aducă actele tuturor terenurilor de pe malul lacului, amânând discutarea acestei probe până la depunerea documentelor. Mai mult, instanța a obligat OCPI să trimită dosarele de primă înregistrare, pentru a se verifica, spunem noi, modul efectiv în care o Primărie a ajuns să fure de la stat.

După cum se vede, la Primăria Năvodari viitorul nu sună deloc bine.  Cu siguranță, neplăcerile sunt doar la început.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

File din biografia secretă a senatorului constănțean Tit-Liviu Brăiloiu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Featured Image

O femeie din localitatea Buftea a deschis un proces împotriva senatorului constănțean Tit-Liviu Brăiloiu. Aceasta a cerut desfacerea căsătoriei de soțul ei, a tăgăduit paternitatea acestuia asupra copilului ei, în vârstă de 6 ani, și a cerut instanței să-l oblige pe Tit-Liviu Brăiloiu să recunoască faptul că este tatăl natural, biologic, al minorului. Povestea de tip telenovelă în care este implicat senatorul constănțean a fost prezentată la sfârșitul anului trecut de un tabloid național (vezi aici). De altfel, în fotografia care atestă relația dintre Brăiloiu și reclamanta sa apare și un personaj monden, în speță celebrul Irinel Columbeanu. Anturajul și povestea telenovelistică îl fac potrivit pe senatorul nostru pentru relatările presei tabloide.

Cristina I. a declarat citată de CanCan.Ro că s-a cunoscut cu Brăiloiu în anul 2010 și a avut o legătură cu el până în aprilie 2012, atunci când a rămas însărcinată. Femeia susține că Brăiloiu i-ar fi sugerat să renunțe la sarcină, ulterior refuzând să-l cunoască pe copil și să participe la educația sa. În aprilie 2018, după o tentativă eșuată de a rezolva problema prin tratative avocățești, fosta iubită a senatorului a deschis dosarul civil nr. 10612/299/2018 la Judecătoria Sectorului 1 din București. Potrivit fișei sintetice a litigiului de pe portalul instanțelor de judecată, prima înfățișare în proces a avut loc în octombrie 2018. Două luni mai târziu, Judecătoria a admis excepția necompetenței teritoriale ridicate de Brăiloiu și a decis să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Buftea. Din cercetările noastre, dosarul nu a fost încă pus pe rolul instanței din Buftea.

Deși pozează în politician serios și a ajuns chiar să fie ales președinte al unei comisii foarte importante din Senatul României, conducând controlul parlamentar asupra instituțiilor de forță ale țării, Brăiloiu a fost actor și în alte telenovele care l-ar fi calificat mai degrabă pentru poze cu Irinel Columbeanu și alte personaje de tabloid, decât pentru siguranța națională. Presa a publicat fotografii cu acesta arătând gesturi obscene în Parlamentul României și relatări conform cărora ar fi utilizat un limbaj de proxenet față de o senatoare USR (”Sugi p…, păpușă!”). De asemenea, presa locală a publicat o fotografie cu Brăiloiu în timpul unui sărut pasional cu Sabrina Nedelcu, consilier județean PSD care le-a scris protestatarilor anti-guvern, în 2017: ”la muncă, putorilor!”.

De ce își ascunde Brăiloiu biografia

Nepotrivirea lui Brăiloiu de a conduce comisia care răspunde de siguranța națională reiese și din alte aspecte mai puțin comentate în presă, care țin de o educație… cam pe genunchi.

În primul rând, în biografia sa de pe site-ul Senatului nu figurează decât data nașterii și datele de contact, în speță e-mail, telefon fix și mobil.

Liviu Brăiloiu, ZERO biografie pe site-ul Senatului. Spre comparație, toți ceilalți senatori își prezintă CV-urile.

 

Brăiloiu este cam singurul senator care își ascunde datele relevante despre educație și trecutul profesional. De ce face acest lucru? Ei bine, în anul 2008, un CV al său a scăpat în presă, iar informațiile cuprinse în acesta ne lămuresc pe deplin de ce se rușinează șeful comisie de apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului României de biografia sa. Brăiloiu a terminat Liceul Industrial din Eforie în anul 1982. Abia după 17 ani, în 1999, acesta a obținut o diplomă de licență în drept, dar nu de la o universitate onorabilă, ci de la una cu totul obscură – Universitatea de Științe și Arte din București.  Trei ani mai târziu, senatorul a terminat și Facultatea de Științe Economice de la Universitatea Oradea. Potrivit unor informații cunoscute în mediul politic local, Brăiloiu a locuit mai mulți ani în Spania, acolo unde încă deține o proprietate imobiliară în indiviziune cu o femeie din Eforie. În 2005, el a intrat în politică, în PSD, fratele său fiind primar din partea acestei formațiuni în localitatea Eforie. În 2009, a ajuns pentru o scurtă perioadă de timp prefect al județului Constanța, iar din 2016 este senator, reprezentând județul Constanța în camera superioară a Parlamentului. Din 2018, este și președintele comisiei care răspunde de siguranța națională, în ciuda faptului că CV-ul și apucăturile nu îl recomandă pentru o astfel de poziție publică.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: