Connect with us

Exclusiv

RAEDPP Constanța reacționează în cazul pisicii Suzy

Adrian Cârlescu

Publicat

la

După ce s-au făcut de râs în toată țara în cazul pisicii Suzy, reprezentanții RAEDPP au trimis redacției Ordinea.Ro un drept la replică de 7 pagini, plin ochi de aprecieri eronate și de rea-credință. În principal, sunt două aspecte distincte pe care regia le prezintă. În primul rând – situația contractuală a bătrânei evacuate, iar în al doilea rând – situația pisicii care a rămas în apartament, timp de 8 zile, după sigilarea acestuia de către executorul judecătoresc.

În linii mari, regia susține că Maria Totir (chiriașa evacuată fără pisică) ar fi înregistrat datorii mari către asociația de proprietari a blocului în care locuia, amintind aici trei procese în care s-au judecat aceste aspecte, respectiv 32299/212/2013, 29936/212/2013 și 26529/212/2014. În realitate, ultimul dosar nu are legătură cu RAEDPP, reprezentând o acțiune depusă de Maria Totir împotriva asociației de proprietari, în care cerea conservarea de probe, șocată fiind de datoriile reținute în sarcina sa în dosarele anterioare. Deși deține chitanțe de plată și deși a fost asistată social, având o pensie de 520 de lei pe lună, instanțele au reținut că pensionara datorează asociației 17.981,75 de lei pentru perioada ianuarie 2007 – noiembrie 2010 și încă 10.334,44 de lei pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013. Într-unul din procese, Maria Totir nici nu fost parte, întrucât se judecau Asociația de proprietari în contradictoriu cu Primăria Constanța și RAEDP-ul chemat în garanție. Dar nimeni nu a luat în seamă chitanțele plătite de femeie. O bună parte din aceste datorii au fost achitate de Maria Totir, ca dovadă chitanțele pe care le publicăm în facsimil: 9.000 de lei dintr-un foc și apoi încă 7.500 de lei într-o altă tranșă… fiind ajutată de copiii ei.

Desigur, în dreptul la replică al RAEDPP nu se suflă o vorbă despre aceste plăți. În schimb, regia amintește că și la momentul de față Maria Totir mai figurează cu o datorie de 6.500 de lei, așa cum reiese din fișa Asociației de proprietari expusă la avizierul blocului, pe 5 octombrie a.c.. Am studiat și noi din curiozitate această fișă. Ei bine, consumul reținut pentru Maria Totir este de un metru cub de apă rece și un metru cub de apă caldă. La acest consum modest, se adaugă datorii restante, penalități de două tipuri și un onorariu de avocat de 1.000 de lei.

Mirel Movilaru, avocatul femeii, spune că nu există nicio justificare pentru impunerea acestui onorariu, în condițiile în care în lunile anterioare nu figura o astfel de datorie și nici nu a avut loc un proces în care bătrâna să fi fost obligată la plata acestei sume. Avocatul mai spune că a deschis în numele Mariei Totir un proces împotriva Asociației de locatari, în care a solicitat o expertiză de specialitate, întrucât sunt indicii că s-au aplicat penalități la penalități, precum și sume care nu sunt în mod real datorate. În mod ciudat, după înregistrarea acțiunii, Asociația a diminuat din pix datoriile femeii, fără ca aceasta să achite sumele scăzute. Ca dovadă, în februarie 2017, Maria Totir figura cu datorii restante și penalități de 15.674,69 de lei.

Continuând să consume câte un metru cub de apă, continuând să beneficieze de subvenție de la Primărie fiind caz social și continuând să achite datoriile așa cum reiese din chitanțe, în luna mai 2017, femeia s-a pomenit cu 17.794,40 de lei la restanțe. În mod misterios, în octombrie 2017, după deschiderea procesului, restanța a scăzut la 5.340,60 de lei, fără ca pensionara să fi achitat între timp diferența de peste 12.000 de lei. Desigur, puteți presupune că vreun samaritean milos i-a plătit restanța sau, mult mai probabil, că datoria fusese umflată din pix.

Și dacă datoriile cu o evoluție atât de bizară ar fi singura problemă, ar mai fi cum ar mai fi. Dar, din anul 2007 și până în ianuarie 2017, Maria Totir nu a avut contract cu furnizorul de curent electric. Femeia spune că a cumpărat un generator de curent, pe care l-a ținut în balcon, pentru a putea porni săptămânal mașina de spălat rufe. Din 2011, așadar cu mulți ani înainte de procesele inițiate de RAEDPP, femeia și fiica ei au fost nevoite să-și facă mutație la vecini, deoarece actele de identitate le expiraseră, iar drăguții de la regie au refuzat să le înmâneze documentele necesare pentru a-și prelungi mutația. În ianuarie 2017 la intervenția viceprimarului Costin Răsăuțeanu, femeia a primit o adeverință de la RAEDPP, conform căreia contractul ei de închiriere s-a prelungit de drept, prin efectul HG 43/2014.

Acum, în dreptul la replică, regia afirmă că acea chitanță nu reprezintă titlu locativ, iar persoanele care au emis-o fie n-ar fi cunoscut hotărârea judecătorească de evacuare, fie ar fi emis-o pentru a preîntâmpina debranșarea. Care debranșare a avut loc în 2007, iar adeverința care nu ține loc de titlu locativ a avut rolul de a sta la baza întocmirii unui contract de furnizare, cu totul nou, al energiei electrice. În sfârșit, deși nu în această ordine, RAEDPP mai susține în comunicarea pe care ne-a trimis-o că Maria Totir nu a beneficiat de prelungirea de contract adeverită în ianuarie 2017, deoarece regia i-ar fi anunțat pensionarei, în 2014, intenția de a nu-i mai prelungi contractul, conform legii. Aici e locul să spunem că RAEDPP a deschis dosarul de evacuare împotriva Mariei Totir în anul 2015. Cu acea ocazie, a depus în instanță o notificare adresată chiriașei cu patru zile înainte de intrarea în vigoare a HG 43/26.06.2014, prin care toți chiriașii din România beneficiau de prelungirea de drept a contractelor cu cinci ani. Desigur, notificarea fiind anterioară, regia nu putea presupune că, patru zile mai târziu, va fi obligată prin lege să prelungească actul de închiriere. Însă, surpriză!, prin verificare scripte, instanța a constatat că semnătura de primire a respectivei notificări nu aparținea Mariei Totir, ci unei alte persoane. Așadar, regia nu a comunicat intenția de a nu mai prelungi contractul conform legii. Căci o notificare primită de un terț nu reprezintă comunicare conform legii. Reprezintă, mai degrabă, un tertip cămătăresc. Deși s-a constatat că nu Maria Totir semnase de primire, ci o altă persoană, instanța constănțeană a admis evacuarea, apreciind că pensionara n-a demonstrat că nu avea datorii.

Referitor la situația pisicii, în dreptul la replică adresat redacției noastre ni se atribuie răspunderea pentru aprecieri făcute, nu de noi, ci de un post de televiziune, referitoare la ”captivitatea” pisicii. De asemenea, ni se atribuie reaua-credință de a nu fi solicitat un punct de vedere regiei, deși chiar am trimis o solicitare de informații pe tema evacuării, la care RAEDPP nu a catadicsit nici după intensă mediatizare a cazului să ne răspundă. Așadar, derobați de obligația de a răspunde acestor chestiuni care nu ne privesc, vom trece în continuare la explicațiile autocontradictorii pe care regia speră să le livreze publicului prin comunicarea adresată redacției.

”(…) până la închiderea și asigurarea locuinței cu aplicarea de sigilii, în interiorul apartamentului nu a fost sesizată și constatată prezența niciunui animal. Este adevărat că a fost identificată o litieră pe balcon și mâncare pentru pisici, însă, cum debitoarea lipsea, s-a presupus că este posibil să dețină un animal de companie care, cel mai probabil, se afla cu stăpânul ori că permitea accesul și hrănea o pisică ocazional. Dacă ar fi constatat existența unui animal de companie în locuință cu ocazia inventarierii tuturor bunurilor, la data realizării evacuării, executorul judecătoresc ar fi sesizat autoritatea competentă pentru a se lua măsurile de urgență” – se afirmă în dreptul la replică.

Orice comentariu este de prisos. Executorul a presupus că pisica a plecat la plimbare în lesă, dacă nu cumva era o maidaneză care mânca ocazional pe balconul Mariei Totir. Convins că era ba una, ba alta, acesta n-a mai sunat și la autoritățile din domeniul protecției animalelor. Cât dese sigilii aplicate, am fost la acțiunea de căutare a pisicii și nu era niciun sigiliu.

În sfârșit, o ultimă răfuială a regiei cu presa:

”Deși la fața locului se aflau și persoane de la Digi 24, în reportajul publicat nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la promptitudinea RAEDPP Constanța, la buna credință dovedită prin toate acțiunile sale de verificare, identificare și restituire a pisicii stăpânei și nici cu privire la faptul că pisica nu a fost închisă în locuință cu bună știință de către cei care au realizat evacuarea.”.

Un scurt comentariu și apoi vă lăsăm în compania imaginilor difuzate de Antena 1. Pisica Suzy a fost restituită stăpânei, dar a reușit, datorită stresului suferit atâtea zile, să evadeze. Se vede în imaginile difuzate de Antena 1, cum Suzy părăsește scara blocului. Deși o caută cu lacrimi în ochi de atâtea zile, Maria Totir nu și-a găsit nici acum pisica. Suzy nu a mai fost singură pe străzi, din perioada în care a găsit-o Maria Totir la o ghenă de gunoi și a înfiat-o.

Comunicat RAEDPP

http://observator.tv/economic/un-executor-judecatoresc-a-pus-sechestru-pe-un-apartament-cu-tot-cu-pisica-din-interior-suzy-a-ramas-captiva-sapte-zile-fara-apa-sau-mancare-227961.html

Comments

comments

Exclusiv

Maricel Cîrjaliu, prima zi de proces penal în dosarul Golful Pescarilor. Date inedite din RECHIZITORIU

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Astăzi a debutat la Tribunalul Constanța procesul penal în care primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și secretarul UAT-ului, Ancuța Calust, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu. Dosarul se află în faza de verificare a regularității rechizitoriului.

Acuzațiile aduse (încă) primarului din Agigea sunt unele din cele mai grave și mai spectaculoase din istoria judiciară a Constanței. Maricel este acuzat că a expropriat ilegal bunuri imobile de la societatea piscicolă Sarda Fish SRL Agigea, printr-o magie ordinară în actele publice. Ulterior, a vândut ilegal o parte din terenul câștigat din pix unei societăți deținute formal de un mecanic auto din localitate, care era chiar finul fratelui său. Firma acestuia a fost creditată pentru cumpărarea terenului de la Primărie de către fratele primarului PSD-ist din Agigea. Deși erau în mod vădit abuzive și ilegale, actele publice mâzgălite în scopul acestui furt au fost avizate de legalitate de secteratul UAT-ului, Ancuța Calust. Și abuzul nu se oprește aici. Primarul a dărămat gardul pescăriei, racordul de curent electric, racordul de apă. De asemenea, a instituit o prigoană sălbatică împotriva restaurantului Pescăria lui Matei, aplicând amenzi aiuritoare și impozite speciale. De pildă, într-o singură zi, Pescăria lui Matei și Sarda Fish s-au trezit cu amenzi în cuantum total de un miliard de lei vechi. Nici măcar clienții restaurantului n-au scăpat de despotismul acestui individ, fiind la rândul lor amendați pe rupte pentru parcarea mașinilor.

O limbă de pământ cucerită din mare

Punctul de pescuit marin de la Agigea a fost amenajat în anii 80 ai secolului trecut, de fosta Întreprindere Piscicolă Constanța. Vorbim de o platformă construită în mare, pe care se aflau o cherhana, dormitoare, un grup sanitar, rețele de utilități, o cale ferată industrială care permitea transbordarea peștelui capturat, din bărci spre cherhana, vinciuri de acostare a ambarcațiunilor și altele. După revoluție,  activul piscicol de la Agigea a intrat în patrimoniul SC Marea Neagră SA, fiind ulterior transferat la Condemar SA (o altă firmă de stat), care l-a adus ca aport la capitalul social al firmei Sarda Fish SRL. În timp, Sarda Fish a ajuns în proprietatea exclusivă a soților Datcu, Matei și Liliana, care s-au ocupat de punctul piscicol de la Agigea încă de la înființare.

În perioada 2004 – 2012, societatea a plătit taxe și impozite și a primit în mod repetat certificate fiscale sau adeverințe, unele semnate chiar de primarul Maricel Cîrjaliu, prin care i se recunoștea dreptul de proprietate asupra terenului pescăriei, de 8.627,88 de metri pătrați. Relația cu autoritatea a decurs normal până la un punct.

HCL-ul care a stat la baza jafului organizat de la Agigea

Cristian Maricel Cîrjaliu a ajuns primar la Agigea în anul 2008. După doar 9 luni de mandat, acesta a inițiat Hotărârea de Consiliu Local nr. 42/23.03.2009 privind trecerea în domeniul privat al comunei Agigea a tuturor suprafețelor de teren situate pe raza localității care nu erau deținute cu titlu valabil de către persoanele fizice și juridice. Mai departe, tipul și-a arogat competența, pe care n-o avea, așa cum constată și procurorii anticorupție, de a analiza și de a hotărî el, după mintea lui, ce acte sunt valabile sau nu. Competența în acest sens aparține prin lege doar instanțelor de judecată. Însă Maricel se considera mai presus de acestea. Ca urmare, individul a pornit un jaf generalizat, dând ordine să fie trecute în inventarul domeniului privat al comunei grădinile cetățenilor și toate proprietățile unde considera el să actele de proprietate nu ar fi valabile. Mai departe, terenurile sploiate de la cetățeni prin această metodă sovietică ajungeau să fie vândute sau concesionate unor terți.

Motivația halucinantă a exproprierii terenurilor din Golf

Pe terenul din Golf, Maricel a pus ochii încă din anul 2010. Ca dovadă, procurorii rețin că viceprimarul său, Dan Ștefan Chiru, a inițiat o hotărâre de consiliu local, prin care a propus completarea inventarului localității cu suprafața de 8.940 de metri pătrați de pe strada Meduzei nr. 6. Vreo doi ani, baronul PSD-ist nu s-a atins de teren. Însă în 2012, a inițiat o nouă hotărâre, 92/2012, prin care a înscris din nou același teren în inventarul bunurilor private ale comunei.

Așa cum a motivat atât el personal, cât și secretara UAT-ului în cadrul cercetării penale, motivația însușirii terenului ar fi fost hotărârea haiducească din 2009 și aprecierea că Sarda Fish nu ar fi avut un titlu valid de proprietate asupra terenului. Cei doi au găsit nod în papură cu privire la facturile prin care antecesorul Sarda Fish a cumpărat platforma piscicolă și cherhanaua. De asemenea, au constatat că bunurile nu au fost dobândite legal, pentru că nici societatea, nici antecesoarele ei nu au beneficiat de aplicarea HG 834/1991. În realitate, activele piscicole fuseseră transferate în mod expres printr-o legislație mai veche, respectiv prin HG 1353/1990 – așa cum constată procurorul DNA. Dobândind bunurile ope legis în 1990, Marea Neagră SA nu le mai putea solicita încă o dată de la stat în 1991, pentru că ar fi fost absurd.

Și-a îmbogățit familionul

Pe baza acestui nod în papură, total tâmpit și ilegal, Maricel a expropriat ilegal terenul. Mai departe, a făcut loc în coasta pescăriei unui nou restaurant pescăresc, Golful Pescarilor. În această firmă, 50% din părțile sociale sunt deținute de doi afaceriști din Constanța, care au și investit sumele necesare construirii clădirii. Cealaltă jumătate de firmă a fost deținută integral, preț de câțiva ani, de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De altfel, așa cum constată procurorii DNA, Bogdan este cel care a împrumutat firma pentru a cumpăra terenul. În urmă cu doi ani, în firmă a fost cooptat chiar ginerele primarului, pe numele său Ionuț Nuțoaia-Cârjaliu, care a devenit asociat cu o investiție de 100 de lei. În urma operațiunii, Stanciu și-a diminuat participația la 40%. Acesta a recunoscut în fața procurorului că nu are un cuvânt de spus în această afacere. Ca un amănunt, soția lui Stanciu este angajată la Primăria Agigea. În declarațiile de avere pe care le-a depus de-a lungul vremii, aceasta nu consemnează nici măcar un leu câștigat de soțul ei din afacerea Golful Pescarilor.

Cum arăta locul pe care s-a construit restaurantul Golful Pescarilor înainte să fie furat prin inventariere de Maricel

Prigoana împotriva lui Matei

După cum spuneam, abuzul lui Maricel nu se limitează la furtul terenului și la îmbogățirea rubedeniilor. Urmează o latură extrem de întunecată, prin care acesta a pornit o veritabilă prigoană împotriva societăților Pescăria lui Matei și Sarda Fish. Pescăria lui Matei este o firmă deschisă de fiul patronilor de la Sarda Fish, Matei Alin Datcu. Acesta a construit în zonă un restaurant cu același nume și a devenit cunoscut la nivel național. Maricel a văzut că afacerea merge și produce mulți bani, așa încât a încercat să o cloneze prin interpușii săi pe terenul furat prin inventariere. Numai că accesul la lotul vândut firmei Golful Pescarilor SRL nu se putea face din cauza gardului vechi al pescăriei. Maricel a inventat niște hârtii și a condus personal operațiunea de dărâmare a gardului. De asemenea, Primăria și Poliția Locală au tăiat stâlpii de curent. Pescăria lui Matei a obținut ordonanță judecătorească de sistare a operațiunii, iar ulterior s-a rebranșat la curent. Maricel nu s-a lăsat și aplicat amenzi atât restaurantului, cât și persoanei autorizate care a îndrăznit să refacă branșamentul.

Extras din Rechizitoriul lui Maricel. Faza pe despotism

Speriat că va rămâne fără curent, Matei Datcu a cumpărat un generator de 15.000 de euro, iar ulterior a montat panouri fotovoltaice. Firma din Ploiești care a făcut lucrarea a fost amendată de Maricel.

Taxe speciale pentru Pescăria lui Matei și Sarda Fish

Pe durata ”războiului”, Pescăria lui Matei și Sarda Fish nu au primit certificate fiscale de la Primărie, pentru că nu a vrut primarul, și astfel nu au putut participa la niciun fel de licitații. La un moment dat, Maricel a inventat un impozit special pentru bărcile de tip mahună, de 18.000 de lei pe an, în contextul în care în localitate există o singură ambarcațiune de acest fel și aparține societății Sarda Fish. De asemenea, la inițiativa lui Maricel, Consiliul Local a impus o taxă de parcare de 25 de lei pe oră în dreptul restaurantului Pescăria lui Matei. Actul administrativ a fost contestat în instanță. Pentru această îndrăzneală, Maricel a ordonat să se monteze indicatoare cu parcarea interzisă în dreptul restaurantului. Clienții au înțeles semnificația și au început să parcheze în afara drumului public. Însă nici Maricel nu s-a lăsat. Individul a trimis un utilaj care a săpat șanțuri la limita străzii. Practic i-a obligat pe șoferi să parcheze pe drumul public, iar Poliția Locală și-a făcut norma de amenzi.

La un moment dat, primarul a aplicat amenzi de câte 500.000 de milioane de lei vechi ambelor societăți, pe motivul total aberant că nu au declarat la Primărie câtă apă uzată vidanjează din fosa septică a locației. Un fel de control la fecale!

Maricel plănuia ”o declarație de dragoste cu parul” pentru avocatul lui Matei

În toată această perioadă, Maricel a generat controale la Pescăria lui Matei din partea tuturor instituțiilor statului. La un moment dat, a anulat autorizația de funcționare a restaurantului, scopul său suprem fiind, evident, acela de a falimenta acest obiectiv cunoscut de toată lumea, ca rubedeniile sale să rămână singure în Golf. Tot aici trebuie să mai spunem că există filmări cu unul din patronii de la Golful Pescarilor care obișnuia să oprească mașina în fața restaurantului concurent, Pescăria lui Matei, și să claxoneze în continuu.

Un alt amănunt extrem de interesant din rechizitoriul prin care Maricel a fost trimis în judecată: Primarul din Agigea a fost interceptat de procurori într-un dosar penal al unui interlop, în timp ce îi cerea acestuia date despre avocatul angajat de Pescăria lui Matei, motivând că urmărea să-i facă acestuia ”o declarație de dragoste cu un par”. Primitiv și agresiv, Maricel a instrumentat o intimidare total anacronică, desprinsă cumva dintr-un scenariu al unui film feudal.  

Încercarea de mușamalizare

În sfârșit, trebuie să mai spunem că dosarul penal al lui Maricel de la Agigea a fost deschis în anul 2015. Cu toate acestea, individul a inițiat multiple acțiuni prin care a contestat actele Sarda Fish pe calea unor plângeri penale. Ba chiar a declanșat ample campanii de presă, pentru a-și discredita victimele. Tema principală a fost să-i prezinte pe pescarii de la Sarda Fish și pe antreprenorul de la Pescăria lui Matei drept niște hoți, când singurul hoț din poveste era chiar el. Intoxicarea principală a fost aceea că pescăria s-a vândut fără acordul lichidatorului judiciar de la Marea Neagră SA, care a și susținut public acest lucru în folosul lui Maricel. Numai că, ce să vezi, exista și acordul de vânzare exprimat de lichidator, așa cum se constată în rechizitoriu. Toate aceste malversații ale lui Maricel au făcut ca dosarul penal să stea o perioadă pe loc. Într-un final, primarul din Agigea a fost trimis în judecată, fără să facă o zi de arest preventiv.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Sondaj cu ochi albaștri pentru PNL-istul Chițac. Cercetarea, făcută de un colaborator al lui George Maior

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

INSCOP RESEARCH, o firmă deținută de un colaborator apropiat al  fostului director al SRI, George Maior, a dat publicității un sondaj de opinie care îl scoate pe liberalul Vergil Chițac pe primul loc în intenția de vot a constănțenilor.

Firma de cercetare sociologică se mai ocupă cu măsurarea percepției românilor despre exploatarea gazelor din Marea Neagră. De acest subiect este interesat politic și senatorul  Vergil Chițac, dar și omul de afaceri Gabriel Comănescu, despre care s-a afirmat că îl ajută pe candidatul liberal prin aranjamente de culise. INSCOP a mai realizat în 2019 o cercetare sociologică despre direcția în care se îndreaptă Municipiul Constanța. Rezultatele au fost utilizate de Vergil Chițac în comentariile sale pentru mass-media. Atât barometrul despre gazele din mare, cât și sondajul despre direcția în care o ia orașul au fost comandate de structuri (un institut și o fundație) conduse de profesorul Dan Dungaciu. Mai departe Dungaciu și Chițac sunt cunoștințe vechi. Cei doi au participat împreună la simpozioane și chiar la o emisiune de televiziune a lui Rareș Bogdan.

Aceste aspecte generează rezerve cu privire la obiectivitatea sondajului actual, mai ales că firma Inscop a mai dat rateuri memorabile în 2014. Atunci, INSCOP a dat publicității cifre potrivit cărora Victor Ponta (și el prieten apropiat al lui George Maior) urma să câștige turul II al alegerilor prezidențiale în fața lui Klaus Iohannis.

Cum i-au crescut procentele lui Vergil Chițac

Sondajul lansat ieri de INSCOP a fost comandat de PNL și se bazează pe mai multe scenarii de participare la vot. Rezultatul cercetării sociologice îl plasează pe primul loc în preferințele celor care afirmă că vor merge cu siguranță la vot pe liberalul Vergil Chițac, detașat la peste 8 procente în fața actualului primar Decebal Făgădău (PSD). Un alt competitor important de la Constanța, Stelian Ion (USR), este creditat cu numai 15,8% din intențiile de vot ale celor care afirmă că se vor prezenta cu siguranță la urne. Potrivit aceluiași sondaj, niciun alt candidat (Horia Constantinescu, Claudiu Palaz, Mircea Dobre,  ș.a.) nu ar obține mai mult de 2,7% din voturi.

Cercetarea a răspuns și unui obiectiv foarte important pentru candidatul liberal, prin întrebarea: ”cine credeți că are cele mai mari șanse să-l învingă pe actualul primar Decebal Făgădău?”. 57,4% dintre respondenți au spus că acela ar fi Chițac, în vreme ce Stelian Ion adună doar 21 de procente. Rezultatul îi folosește lui Vergil Chițac pentru a îndemna publicul USR să voteze util, adică în favoarea sa, pentru debarcarea lui Făgădău.

Ștefureac – omul serviciilor secrete

Inscop Reserch este titulatura sub care acționează pe piața studiilor sociologice firma Inscop Cercetare SRL București. Potrivit Confidas.Ro, aceasta este deținută de Remus Ștefureac și de Ada Cornea Luca. Ștefureac este o persoană apropiată serviciilor secrete. Potrivit cotidianului România Liberă (vezi AICI), acesta a publicat în anul 2011 o cercetare despre ”dilemele conectării serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile”. El a anexat articolului său un CV în limba engleză, în care menționa calitatea sa de consilier al directorului SRI George Maior și de doctorand la Academia Națională de Informații.

Geoană și Mogulul său

Presa națională a mai acreditat informația că Remus Ștefureac l-a consiliat și pe Mircea Geoană, fostul candidat la președinția României din partea PSD, în anul 2009, dat câștigător în mai toate sondajele. Geoană a pierdut alegerile după ce s-a dovedit că participase la o întâlnire cu mogulul Sorin Ovidiu Vântu, fiind atacat pe această temă de adversarul său, Traian Băsescu.

Relevant este și faptul că, până în 2014, Ștefureac a fost asociat la Inscop Cercetare SRL cu Felix Rache, un jurnalist despre care s-a afirmat în presă că ar fi nepotul soacrei lui Mircea Geoană. Rache a activat ca jurnalist la Antena 3, iar în 2017 avea să ajungă consilier al premierului PSD Mihai Tudose.

Ștefureac îl dădea câștigător pe Ponta în fața lui Iohannis

Tot în 2014, firma INSCOP a publicat un sondaj cu privire la intenția de vot a românilor în turul II al alegerilor prezidențiale. Sondajul îl clasa învingător pe Victor Ponta, la rândul său un apropiat al lui George Maior.

Graficele le puteți vedea AICI

După cum este de largă notorietate, Ponta a pierdut alegerile în fața lui Iohannis, iar George Maior a fost debarcat de la conducerea SRI și trimis ambasador la Washington.

4 ani la Washington, cu George Maior

În acele condiții, Remus Ștefureac s-a retras din firma INSCOP Cercetare SRL și a plecat la Washington cu George Maior.

Abia în 2019, Ștefureac s-a întors în România, redevenind asociatul principal în INSCOP Cercetare SRL.

”Timp de 4 ani, am trait in Washington D.C. probabil cea mai complexa experienta de viata profesionala alaturi de un om pe care nu ai cum sa nu il respecti, indiferent de orientari, valori sau ideologii. Am fost martorul unor momente sublime pentru tara, dar si al unor episoade jenante provocate de indivizi mici, rataciti, buimaci prin istorie. In ambele ipostaze, George Maior a ramas o constanta, o sursa constructiva de echilibru, ratiune, demnitate si claritate.” – a scris Remus Ștefureac pe contul său de Facebook, la întoarcerea în România. Mesajul esrea însoțit de o fotografie în care Ștefureeac apărea împreună cu George Maior.

 

Barometru despre exploatarea gazelor din Marea Neagră

Tot din 2019, firma lui Ștefureac a început să se ocupe de barometrul securității energetice a României, un studiu sociologic multi-anual în care percepția despre exploatarea gazelor din Marea Neagră ocupă un loc principal. Vorbim de un subiect pe placul senatorului Vergil Chițac, acesta fiind implicat în adoptarea legislației offshore. De asemenea, vorbim de un subiect pe gustul milionarului Gabriel Comănescu, unul din cei mai importanți prestatori pentru industria gazelor din Marea Neagră, prin compania sa GSP Offshore.

Barometrul este comandat de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale ”Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, condus de Dan Dungaciu. Acesta din urmă s-a intersectat profesional de mai multe ori cu Vergil Chițac.

Alte tangențe

Astfel, în 2014, Dungaciu și Chițac au participat deopotrivă la un simpozion al Fundației Universitare a Mării Negre, o structură care funcționează sub egida Academiei Române (vezi AICI). La acel moment, Chițac era rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanța. În 2016, după pensionare, Chițac a mai fost prezent la un simpozion despre securitate și stabilitate la Marea Neagră, eveniment la care a participat și Dan Dungaciu (vezi dovada AICI). Simpozionul a fost organizat de Universitatea Andrei Șaguna, deținută de fostul colaborator al Securității, Aurel Papari.  Mai departe, în 2018, Chițac, Dungaciu și alte personalități au participat în platoul Realitatea TV la o emisiune moderată de Rareș Bogdan. Aspectele de mai sus indică faptul că între Chițac și Dungaciu există afinități profesionale.

Un alt sondaj comandat de Dungaciu, produs de Ștefureac și folosit mediatic de Chițac

Pe aceeași linie, în anul 2019, Fundația Universitară a Mării Negre, condusă tot de Dan Dungaciu, a comandat un sondaj despre percepția constănțenilor cu privire la direcția în care merge orașul. Ce treabă avea această fundație să plătească cercetări de acest tip la Constanța, nu se știe. Însă, în mod cert, sondajul a fost realizat tot de INSCOP RESEARCH, iar la final a fost exploatat mediatic de Vergil Chițac (vezi AICI).

Pe fondul acestor posibile influențe, sondajul care îl arată pe Vergil Chițac detașat în fruntea preferințelor ar trebui privit cu rezerve.

Chițac nu suflă o vorbă despre Maior și ”băieții” care vor conectarea la serviciile secrete

Prezentând sondajul care îl avantajează într-o postare pe Facebook, liberalul Chițac subliniază că firma INSCOP este asociată cu The Polling Company din SUA. Candidatul nu a suflat o vorbă despre combinațiile lui Ștefureac, publice și arhicunoscute, cu fostul șef al băieților cu ochi albaștri, George Maior. De asemenea, n-a suflat o vorbă despre acest grup preocupat de conectarea serviciilor românești de informații cu universitățile și think tank-urile.

Ah, era să uităm. Am pomenit mai sus că fabricantul sondajului l-a consiliat în trecut pe Mircea Geoană. Poze cu Geoană și-a pus pe Facebook și Vergil Chițac.

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

Un fost partener de jaf al lui Iorguș candidează la Primăria Mangalia ca să-i facă pârtie

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Una din cele mai dure confruntări electorale de anul acesta se desfășoară la Mangalia, un oraș care include în aria sa teritorială 6 stațiuni turistice de interes național, cu terenuri virgine de construcții și mai ales cu singura pădure intravilană din țara asta, mâzgălită în acte în categoria curți-construcții. Artizanul acestei monstruozități juridice și de mediu, prin care pădurea plantată în urmă cu două secole a fost hărăzită distrugerii, este unul din principalii candidați. L-am numit mai sus pe Zanfir Iorguș, fostul primar traseist al localității din perioada 1996 -2008. În mandatele sale, Iorguș nu s-a ocupat doar cu lotizarea și vânzarea pădurii. A făcut și retrocedări după același patent infracțional aplicat la Constanța de actualul pușcăriaș Radu Mazăre, urmărind ca terenurile să ajungă la familia sa. De asemenea, și-a omenit finii și interpușii cu terenuri și contracte de lucrări, spoliind în acest fel bugetul local de zeci de milioane de euro.

În ciuda trecutului său oripilant, Iorguș reușește să facă scamatorii unice și foarte credibile cu speranțele oamenilor din jur. Din acest motiv, el se bucură de o masă destul de largă de simpatizanți și nostalgici.

Iepurașii lui Iorguș – cu voie sau fără de voie

Și ca să vedeți ce noroc a dat peste acest om, o întâmplare de zile mari a făcut ca și alți candidați să-l ajute, cu voia sau fără de voia lor, așa cum se comit păcatele pentru care se cere iertare divină, la liturghie. Ne referim în primul rând la apariția surprinzătoare a magnatului Mohammad Murad în campania de la Mangalia. După cum am arătat în articolele noastre trecute, o firmă a lui Murad deține un teren de 13,22 de hectare în Pădurea Comorova, la Jupiter. Firma magnatului a cumpărat bucata de pădure de la Primărie, pe vremea lui Iorguș, după ce fostul primar a făcut niște magii în acte. Iată un numitor comun între cei doi: dezvoltarea turismului în pădure. Mai nou, milionarul a lansat un fel de imn al Mangaliei și un videoclip având în centrul său gabara din Portul Turistic și niște artiști care se produceau, pe vremea lui Iorguș, la Festivalul Callatis. În mod bizar, producția stârnește nostalgii pentru Iorguș, folosind mai mult fostului primar decât compozitorului Murad.

La fel de folositor pentru fostul primar este și faptul că USR-ul l-a ”parașutat” să candideze la Mangalia pe un tânăr angajat la un serviciu din Primăria PSD-istă a Constanței.  

Însă mult mai spectaculoasă este candidatura, din partea PMP, a unui tip care a făcut învârteli imobiliare cu Primăria lui Iorguș, care a semnat contracte cu Iorguș și care a făcut parte, prin familia sa, din mafia personală a fostului primar. Este vorba de Petru Mihai Crăciun, a cărui misiune vădită în această campanie este aceea de a netezi drumul spre Primărie al omului care l-a îmbogățit și i-a îmbogățit familia, prin magii în actele publice.

Iorguș a fost asociat oficial într-o firmă cu tatăl candidatului Crăciun

Familia lui Crăciun și familia lui Iorguș au vechi legături de asociere în afaceri. Date relevante în acest sens găsim în istoricul firmei Zimcom SRL Mangalia. Ne referim aici la o firmă înființată în zorii economiei de piață, în anul 1991, de Zanfir Iorguș și Mircea Costea, pe atunci doi ingineri din Șantierul Naval al Mangaliei. De altfel, primele patru litere din denumirea firmei, Z.I.M.C., reprezintă inițialele celor doi fondatori.

Încă de la bun început, societatea s-a ocupat cu înființarea de stații pentru rutele de transport în comun, dotate cu adăposturi pentru călători, dar și cu mici chioșcuri cvasi-alimentare. În 1993, Mircea Costea a decedat. Societatea a continuat să funcționeze cu o nouă structură a capitalului social, care se împărțea astfel: Mihai Crăciun – 46,7%, Zanfir Iorguș – 33,3%, Mariana Iorguș, Cornelia Pungă și Camelia Tătuță, cu câte 6,6%. Mihai Crăciun era pe atunci maistru în Șantierul Naval și se deplasa în mod special cu bicicleta.

 

Foștii asociați se despart de firmă, dar se unesc pentru a spolia patrimoniul Mangaliei

În 1996, Zanfir Iorguș a ajuns primar. Doi ani mai târziu, mai exact pe 30 iunie 1998, Iorguș, Crăciun, Pungă și Tătuță s-au retras din Zimcom, cesionând cu toții părțile sociale către Mariana Iorguș, soția fostului primar, care astfel a ajuns asociat unic.

După ce au reglat asocierea în Zimcom, Iorguș și Crăciun au continuat să facă afaceri pe spinarea cetățenilor din Mangalia, cu bani din bugetul local și cu bunuri imobile din patrimoniul orașului, concesionate și vândute fără licitație. Ca să nu bată prea tare la ochi, afacerile despre care vorbim au fost derulate prin firma MM Company 2000 SRL, înmatriculată pe numele actualului candidat al PMP, Petru Mihai Crăciun.

Prima magie. Un tun de 0,9 hectare în Dobrogea I

De-a lungul timpului, firma lui Crăciun junior a ajuns să încheie 13 contracte de asociere, concesiune sau de vânzare-cumpărare cu Primăria lui Iorguș, dobândind astfel hectare de teren intravilan pentru construcția de case. Afacerea a debutat pe 9 februarie 2001, cu o hotărâre de Consiliu Local, prin care municipalitatea a aprobat concesionarea fără licitație publică a unui teren de 5.442,82 de metri pătrați pe strada General Dragalina 57, în favoarea MM Company 2000 SRL.

În actul oficial, terenul era evaluat la 10 dolari pe metru pătrat, iar redevența era calculată – atenție! – la 0,4 dolari pe metru pătrat, pe an. 2.177 de dolari pe an trebuia să plătească, în mod normal, firma lui Petru Mihai Crăciun. Însă la articolul 2 al HCL-ului se aplica din senin și fără nicio justificare o reducere de 80%. În acest fel, redevența a fost coborâtă la 435,50 de dolari pe an. În 2002, firma lui Crăciun a diminuat suprafața, predând îndărăt către concedent 3.184,88 de mp, necesari autorității pentru construirea de case sociale. Dar nu s-a construit nicio casă socială pe terenul în cauză. În consecință, la 3 ani distanță, Primăria lui Iorguș a încheiat un nou act adițional cu firma lui Crăciun, prin care a mărit suprafața concesionată până la 8.127,87 de metri pătrați. Având în vedere că aprobarea Consiliului Local se referea la doar 5.442,82 de metri pătrați, prin acest act au fost atribuiți ilegal 2.500 de metri pătrați în plus. Apoi, printr-un nou act adițional, suprafața a fost majorată încă o dată, ajungând la 8.901,80 de mp, cu o redevență anuală scandalos de mică, de 712 dolari pe an.

A doua magie. Teren la Venus, evaluat la 37 de dolari/mp, vândut lui Crăciun cu 11 dolari

Pe 19 noiembrie 2002, firma lui Crăciun a mai primit o asociere de la serviciul public ADPP, pentru exploatarea unui teren de 5.650 de metri pătrați în stațiunea Venus. Asocierea avea o durată de 10 ani, timp în care firma lui Crăciun trebuia să achite o cotă de 15% din profitul realizat, dar nu mai puțin de 697 de dolari pe lună. Vorbim de un preț destul de mare, stabilit în raport de valoarea de circulație a terenului, evaluată la 37 de dolari pe metru pătrat, așa cum se afirma, negru pe alb, în contract. Însă, la câteva zile distanță, a fost adoptat și un act adițional, aprobat de primarul Zanfir Iorguș, prin care durata asocierii a fost extinsă la 25 de ani, iar cota de profit a fost coborâtă, fără nicio justificare, la 84 de dolari pentru lunile de extrasezon septembrie – mai, respectiv 279 de dolari pe lună, pentru sezon (lunile iunie, iulie și august).

Pe 7 august 2003, din ordinul lui Iorguș, un funcționar al Primăriei Mangalia s-a dus la notariat cu Petru Mihai Crăciun, unde a vândut firmei acestuia terenul de la Venus cu 63.284 de dolari (vezi AICI contractul de vânzare-cumpărare). Vorbim de un preț de 11,2 dolari pe metru pătrat, deși – așa cum am arătat mai sus – terenul avea valoarea de circulație de 37 de dolari pe metru pătrat la momentul semnării contractului de asociere.

O paranteză despre drepturile Împăratului

La baza vânzării se află o hotărâre de Consiliu Local, prin care Iorguș era mandatat să vândă în mod direct orice teren al orașului inclus într-un contract de asociere. În acest fel, fostul primar putea ocoli procedurile de licitație. La aprobarea sa personală, o persoană putea primi un teren în așa-zisă asociere, iar apoi îl putea cumpăra fără hotărâre expresă de vânzare, tratând direct cu fostul Împărat. Spunem Împărat deoarece, potrivit legii, un primar nu avea atributul de a hotărî de unul singur cu privire la patrimoniul unei localități.

A treia magie. Terenul cumpărat de la Primărie, obiect de schimb cu un alt teren dublu al Primăriei

Și tunul nesimțit nu se oprește aici. Pe 6 aprilie 2006, Iorguș a mandatat un funcționar să meargă la notariat cu Petru Mihai Crăciun, cu fratele acestuia Marian Crăciun și cu tatăl celor doi, Mihai Crăciun (fostul asociat personal al lui Iorguș). La acel moment, copii lui Crăciun erau asociați în firmă, iar el însuși era administrator. Părțile au încheiat un contract de schimb, prin care clanul Crăciun a cedat terenul de 5.650 de metri pătrați de la Venus, primind în schimb de la municipalitate două terenuri pentru construcția de vile în cartierele Dobrogea I și Dobrogea II, cu o suprafață totală de 11.775,20 de metri pătrați. (vedeți AICI contractul de schimb)

O casă ajunge la o firmă deținută de fiul și finul lui Iorguș

Clanul a construit vile și le-a vândut unor particulari. Printre cumpărători s-a aflat și firma Isabela Trading SRL Mangalia, deținută acum de Sorin Iorguș, cu 60% din părțile sociale, și de Remus Octavian Becheru, cu 40%. Practic vorbim de fiul și de finul fostului primar Iorguș. Săracii de ei, n-ar mai fi avut parte de vila din Dobrogea II, dacă Împăratul nu ar fi decis ce magii să facă pentru a transfera patrimoniul orașului la mafia sa personală. (Vezi aici contractul prin care casa a ajuns la finul si la fiul lui Zanfir Iorguș).

A patra magie. Concesiune cu repetiție pe un teren de 1,7 hectare

Și loviluțiile continuă în serie. De exemplu, prin contractul de concesiune 506/2003, Iorguș a transferat clanului Crăciun 1,70 de hectare de teren intravilan în cartierul Dobrogea I, în concesiune fără licitație publică. Mai mult MM Company 2000 SRL a beneficiat de o reducere a redevenței de 95%, ajungând să plătească doar 119 dolari pe an pe toată această întindere împărătească. Singura problemă a fost aceea că firma lui Crăciun avea obligația să construiască 32 de case pe acest teren, în termen de doi ani de la concesionare.

Anii s-au scurs, iar clanul nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile. Ca urmare, contractul s-a reziliat. Însă Zanfir Iorguș a băgat o nouă hotărâre de Consiliu Local cu exact același conținut, ajungând să concesioneze, tot fără licitație publică, același teren, cu aceeași redevență de pușcărie, de 119 dolari pe an. În consecință, pe 22 aprilie 2005, s-a încheiat un nou contract de concesiune între Municipiul Mangalia, cu semnătura lui Iorguș, și MM Company SRL, cu semnătura lui Petru Mihai Crăciun, actualul candidat iepuresc la Primărie.  La 3 zile distanță, Iorguș l-a chemat pe Petru Crăciun și au încheiat un act adițional la contract, prin care i-a mai dat, așa, de la el, fără nicio hotărâre de Consiliu Local, încă 879 de metri pătrați, pe lângă cei 17.000. Vă dați seama ce țepari sunt cei doi candidați?

O altă casă ajunge la o rudă a Marianei Iorguș

Mai departe, clanul Crăciun a construit 28 de vile, pe care le-a vândut. Una din acestea a ajuns în proprietatea lui Iordache Tănăsache, un personaj care a întocmit planurile de situație din Dobrogea I și Dobrogea II, în calitate de cadastrist. Pe același Iordache Tănăsache îl găsim, însă, în declarațiile de avere ale lui Zanfir Iorguș, depuse de acesta în anul 2010, în calitate de fost deputat. El declara că a acordat un împrumut personal de 337.600 de lei către Iorguș Marin și Iordache Tănăsache. Primul era chiar tatăl său, iar al doilea o rudă, posibil chiar fratele soției sale, care s-a numit Iordache înainte de căsătorie.

Magia redevențelor de doi dolari pe an

Prin contractul de concesiune fără licitație publică 822/09.09.2004, firma lui Petru Mihai Crăciun a mai primit 6.189 mp în Dobrogea II, cu o redevență anuală de 43,32 de dolari pe an.

Apoi, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 2/04.01.2005,  Iorguș a mai transferat către clanul Crăciun încă 1,19 hectare de pământ în Dobrogea II, cu o redevență de 83 de dolari pe an.

Și, în sfârșit, prin contractul de concesiune fără licitație publică nr. 27/23.02.2006, Iorguș a mai predat firmei Crăciun 362,60 mp în Dobrogea II, cu o redevență de 2,5 dolari pe an.

Da, ați citit bine: doi dolari și 50 de cenți. Cam atât valora patrimoniul orașului pentru fostul primar cu apucături fanariote. 

Alte târguieli de case și terenuri

Firma lui Petru Mihai Crăciun a mai pus laba pe următoarele bunuri din patrimoniul orașului, pe baza complicității cu Zanfir Iorguș:

  • Un teren de 199 de metri pătrați pe strada Ion Crengă, pe spațiul verde dintre blocurile E și C3. Aici clanul Crăciun a trântit o clădire cu parter, etaj și mansardă în suprafață construită desfășurată de 518 mp. Terenul a fost obținut în asociere de la regia GOLD, iar prin contractul de vânzare-cumpărare 1845/30.07.2003 a trecut în proprietatea MM Company 2000 SRL, cu 4.990 de dolari.
  • 12 garsoniere în căminul C9 din Neptun, cumpărate prin contractul 48/10.01.2005, cu 20.027 de euro.
  • Două terenuri intravilane în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 1,03 hectare, cumpărate cu 7 euro/mp prin contractele de vânzare-cumpărare 3976/06.07.2007 și 3924/06.07.2007
  • Alte două terenuri în zona Industrială-Moară, în suprafață cumulată de 4.992 mp, cumpărate cu 13,72 de euro/mp prin contractele 3973/06.07.2007 și 3975/06.07.2007.

O concluzie amară

N-am trecut în revistă, ca să nu ne lungim prea mult, sumele fabuloase obținute de firma lui Petru Mihai Crăciun de la Primăria lui Iorguș, prin diverse contracte de lucrări. Însă asupra acestui subiect vor reveni cu un articol aparte. În mod cert, acest milionar de carton al Mangaliei îi datorează totul lui Zanfir Iorguș. Iar întâmplările din trecut explică perfect de ce candidează acum la Primărie, în mod evident la vrăjeală, ca să deruteze alegătorii și mai ales ca să-i facă pârtie acestui bărbier de păduri, parcuri și terenuri din patrimoniul Mangaliei. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: