Connect with us

Exclusiv

Cum a ajuns un dig de apărare costieră în proprietatea afaceriștilor de la Golful Pescarilor

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Din punct de vedere legal, construcțiile hidrotehnice din sistemul de protecție costieră aparțin statului român. Cu toate acestea, un dig de apărare de la Agigea a intrat pe mâinile afaceriștilor de la Golful Pescarilor, apropiați primarului PSD-ist al localității, Cristian Maricel Cîrjaliu. Aceștia au cumpărat construcția hidrotehnică fără intabulare, de la o societate controversată de lichidare judiciară, al cărui coordonator inițial a fost arestat – anterior afacerii de față – pentru luare de mită. Procedura de lichidare în care a fost vândut digul a fost supravegheată de o judecătoare exclusă acum din magistratură și inculpată tot pentru luare de mită.

Detaliile unui proiect din anii 80

Lucrarea hidrotehnică despre care vorbim se află în golful marin de la Agigea și a fost realizată în perioada comunistă, în cadrul unui proiect de modernizare a cherhanalei. În memoriul justificativ al proiectului, datând din anul 1982, se vorbește despre construirea unui dig de apărare. Această precizare are un rol cheie, întrucât în legislația actuală digurile de apărare aparțin statului, prin Administrația Națională Apele Române.

 

Tot în memoriul justificativ din 1982 se mai afirma că ” în aceeași zonă, conform unui acord între CPLMC (Centrul pentru Perfecționarea Lucrătorilor din Marina Civilă – n.r.) și Întreprinderea Piscicolă Constanța urmează să se amplaseze și nava Midia pentru instruire personal navigant din Marina Civilă”.

Un politician celebru și un faliment răsunător

În 1991, CPLMC a vândut nava, iar o dată cu ea și digul de protecție care măsura 4.125 mp, așa cum se arăta în actul întocmit atunci, atenție!, sub semnătură privată. După încă 3 ani, cumpărătorul inițial, SC Black Sea Company SRL, a vândut nava, din nou cu tot cu dig, către Onacva Internațional SRL, o societate deținută de un cunoscut politician român. Societatea a făcut demersuri pentru intabularea digului în proprietate, însă pretențiile sale au fost respinse de autorități.

În 2008, Onacva Internațional SRL a intrat în procedură de insolvență și apoi în faliment. Dosarul a fost supravegheat de judecătorul-sindic Corina Eugenia Jianu – actualmente trimisă în judecată pentru luare de mită. Administrator judiciar a fost desemnată firma Global Insolvency SPRL, care funcționează în momentul de față sub numele Spectrum Insolvency. Societatea profesională și-a schimbat numele, după ce fostul ei coordonator, Sorin Predescu, a fost arestat preventiv (în 2013) și apoi condamnat pentru că a solicitat mită de la o societate aflată în insolvență.

Apele Române se opun intabulării digului

La data intrării în faliment a firmei Onacva International, nava Midia nu mai exista fizic. Singurul bun al societății falite era digul de piatră cu suprafața scriptică de 4.125 de metri pătrați. Însă, după cum am arătat mai sus, acesta nu avea intabulare. Lichidatorul societății a făcut demersuri pentru îndreptarea acestui viciu. Însă cererea de intabulare depusă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a fost respinsă prin  Încheierea nr. 36635/14.09.2009. OCPI a luat această decizie pe baza unui punct de vedere emis de Apele Române, care s-a opus intabulării prin adresa nr. 14845/LM/06.08.2009.

Măsurătorile lui Cîrjaliu

După ce a aflat poziția celor două instituții ale statului, respectiv OCPI și Apele Române, lichidatorul și-a văzut ani buni de alte treburi. Însă în 2014, la aproape 5 ani distanță, a cerut subit lămuriri Primăriei Agigea cu privire la suprafața măsurată a digului. Dintr-o mare întâmplare, Primăria tocmai măsurase foarte temeinic întreaga zonă a golfului marin, naționalizând mascat, printr-o inventariere ilegală, tot terenul adeverit anterior a fi în proprietatea Sarda Fish. Firma din urmă aparține familiei cunoscutului antreprenor Matei Datcu, cel care deține, tot în golf, restaurantul Pescăria lui Matei. Așadar, având propriile măsurători, realizate în scopul spolierii Sarda Fish, primarul Cristian Cârjaliu a precizat că digul nu mai măsoară decât 1987 de metri pătrați.

Digul de la Marea Neagră ajunge la Mer Noire SRL

La scurt timp după această precizare, lichidatorul a organizat o licitație pentru vânzarea imobilului ”construcție hidrotehnică – dig de piatră”. La procedură a participat o singură firmă, pe numele ei La Mer Noire SRL, care a adjudecat bunul cu prețul de 52.000 de lei, cu tot cu TVA, pe 6 martie 2014.

În actul emis de administratorul judiciar, se preciza că ”Imobilul se află amplasat pe terenul ce face parte din Domeniul Privat al Comunei Agigea. Dreptul de utilizare a domeniului public aferent imobilului urmează a fi reglementat de către adjudecatar cu autoritățile locale.”. De asemenea, în act se arăta că terenul ocupat de dig se învecina pe laturile de est și sud direct cu Marea Neagră, iar pe laturile de nord și est cu Sarda Fish SRL.

Din punct de vedere constituțional, vecinătatea directă cu marea este un privilegiu exclusiv al statului. Prin urmare, regimul de folosință trebuia reglementat cu statul, prin Apele Române. Însă administratorul judiciar cunoștea deja (o)poziția instituției, din anul 2009, atunci când încercase, fără succes, să intabuleze construcția. Prin urmare, l-a trimis pe cumpărător să reglementeze cu Primăria Agigea, care avea propriile ei interese în zonă.

Ce a fost zis s-a și făcut, întrucât primarul Cristian Cîrjaliu a înregistrat construcția hidrotehnică în registrul agricol al localității, așa cum avea să ateste prin Adeverința nr. 14533 din 27 august 2014. La Mer Noire a făcut demersuri de intabulare a digului, la rândul lor respinse, inclusiv de instanța de judecată. Însă pe baza adeverinței lui Cîrjaliu, firma și-a deschis punct de lucru pe dig, atingându-și astfel scopul.

Încrengătura de interese

La Mer Noire SRL este deținută de Petre Daniel Popa și Cristian Mihai Lupoiu. La scurt timp după ce au cumpărat digul, mai exact pe 20 mai 2014, cei doi au fost cooptați în SC Cherhana Bibanu SRL, o firmă care tocmai cumpărase, pe 13 mai 2014, un teren de 1700 mp de la Primăria Agigea, exact în vecinătatea digului de apărare. După cum am arătat pe larg în articolele trecute (vezi AICI), în 2012, Consiliul Local Agigea a votat inițiativa primarului Cristian Cîrjaliu de a se înstăpâni prin vot, iar nu cu bani cum era legal, asupra terenului din golf, adeverit anterior a fi în proprietatea Sarda Fish. Firma piscicolă a fost spoliată de bunurile sale, inclusiv de vinciurile pescărești care erau amplasate pe teren și care niciodată, nici măcar formal, nu au fost înscrise în inventarul domeniului privat al localității. După ce a furat terenul Golfului, Primăria Agigea a făcut dezmembrare în mai multe loturi. Primarul Cârjaliu s-a îngrijit ca lotul de 1700 mp să fie vândut către SC Cherhana Bibanu SRL, fără ca tranzacția să fie aprobată de Consiliul Local.

Acest teren și digul de apărare fac parte dintr-un front comun. La momentul cumpărării terenului de la Primărie, Cherhana Bibanu era deținută, 100%, de Dumitru Stanciu, nimeni altul decât finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Lui Cristian Cârjaliu, acest Dumitru Stanciu îi venea un fel de nepot spiritual.

O poveste spirituală. Sursa foto: Constanta.ro

După întovărășirea în afaceri dintre nepotul spiritual al lui Cârjaliu și proprietarii digului, părțile sociale s-au împărțit astfel: Dumitru Stanciu – 50%, Petre Daniel Popa – 25%, Mihai Cristian Lupoiu – 25%. În 2015, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind oficial SC Golful Pescarilor SRL. Societatea operează cunoscutul restaurant Golful Pescarilor.

Primarul din Agigea este legat de această afacere nu doar prin elementele mai sus arătate. În episoadele viitoare vă spunem cum Primăria, care a furat terenurile de la Sarda Fish ca să le facă loc afaceriștilor de la Golful Pescarilor, a hărțuit restaurantul concurent, Pescăria lui Matei, furându-i teren și aplicându-i contravenții abuzive, în cascadă. De asemenea, vă spunem cum primarul Cîrjaliu a justificat furtul epocal prin existența unei facturi chipurile falsă, dar nu la Sarda Fish, ci la proprietarii anteriori. După patentul hoțul strigă hoții. Va urma!

Comments

comments

Exclusiv

Războiul pentru patrimoniul Taberei de Copii Năvodari. Liberalul Gălbău, unealtă pentru gașca lui Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Consilierul liberal Ștefan Gălbău de la Năvodari s-a transformat într-o unealtă a fostului primar penal al localității, Nicolae Matei. La ședința de consiliu local programată în ultima zi a lunii ianuarie 2019, Gălbău a înaintat un proiect de hotărâre inițiat de el în folosul găștii lui Matei. El a cerut Consiliului să emită un acord de principiu în favoarea SC Tabăra Năvodari SA, pe baza căruia acest agent economic să poată solicita de la ANRE autorizarea de a furniza/refurniza energie electrică pentru iluminatul public și pentru consumatorii casnici din zonele Beach Land și tabără. Motivul invocat a fost acela că zonele menționate primesc energie electrică dintr-un post trafo aflat în incinta taberei de copii Năvodari. Situația trebuie reglementată, pentru că altfel acești oameni ar risca să rămână fără curent – a motivat liberalul în cadrul ședinței. În realitate, casele din Beach Land sunt alimentate de la acest post trafo, fără vreo reglementare specială, încă de la înființarea cartierului. În schimb, tabăra de copii, care a reintrat în posesia proprietarul ei de drept, Sind România, a fost lăsată în beznă de oamenii lui Matei, încă din toamna anului trecut, cu scopul de a bloca investițiile și funcționarea acesteia. Aici e miza reală a afacerii. Sind România are acte de proprietate asupra postului trafo și-l revendică. Ai lui Matei nu au niciun fel de act. De aici nevoia unui acord al Consiliului Local, aruncat în discuție pe semnătura unui sudor liberal distribuit în rolul idiotului util. Ce nevoie are firma lui Gurgu de postul trafo? Singura nevoie este aceea de a ține tabăra de copii în întuneric, de a bloca investițiile și funcționarea, cu speranța că până la urmă, prin cine știe ce minune, ar putea pune din nou gheara pe active.

Proiectul inițiat de gașca lui Matei pe semnătura sudorului liberal a trecut fără probleme, deși Sind România a trimis o notificare consilierilor și actul de proprietate asupra postului trafo. Mai mulți consumatori din zona Beach Land au fost aduși la ședința de consiliu, pentru a face galerie. Doar 3 consilieri – doi de la PMP și unul de la PNL – nu au votat proiectul. Ceilalți au ridicat din degete, ca de fiecare dată.

Drama taberei de copii de la Năvodari a pornit tot de la ridicări din degete. În anul 2011, sudorii și lăcătușii care compuneau Consiliul Local al momentului au fost de acord cu inițiativa primarului Matei, la rândul său un fost magazioner de la USAS, abulic și agramat, de a înscrie clădirile și terenurile taberei de copii Năvodari în inventarul bunurilor private ale localității. Practic, aceste bunuri care aparțineau de drept sindicatelor, prin Sind România, au fost însușite de Primărie. Mai departe, consilierii au ridicat din nou din degete, ca bunurile furate prin vot să ajungă în capitalul social al unei societăți noi, Tabăra Năvodari SA. Vorbim de 298 de clădiri și de 58 de hectare de teren în vecinătatea mării. Orașul Năvodari primea 40% din acțiunile firmei noi, în vreme ce 60% ajungeau la o firmă a lui Isidor Gurgu, concubinul surorii lui Nicolae Matei. Practic, familionul lui Matei devenea stăpân pe tabără. Preluarea bunurilor s-a făcut cu ajutorul controversatului executor judecătoresc Vasile Deacu. Acesta a întocmit acte de executare abuzive.

Abia în 2018, după ani de procese, Sind România a reușit să reintre în posesia taberei. Societatea a obținut anularea actelor de executare silită întocmite în mod abuziv de Deacu. De asemenea, a reușit să obțină anularea definitivă a hotărârii de Consiliu Local 144/2011, prin care a fost tâlhărită de bunurile sale din tabăra de copii. Hotărârea judecătorească atestă că Orașul Năvodari nu are niciun drept asupra taberei, titlul prin care și-a trecut în proprietate bunurile furate prin vot fiind desființat pentru totdeauna în justiție. În consecință, nici Tabăra Năvodari SA, firmă controlată de cumnatul fără forme legale al fostului primar, nu mai are niciun drept asupra bunurilor pe care le-a primit de la Primărie, după ce Primăria le-a furat de la sindicate. La începutul anului trecut, Sind România a obținut o hotărâre executorie cu fondul la Judecătoria Constanța, de întoarcere a executării silite.

Procedura de preluare îndărăt a patrimoniului taberei de copii a demarat cu acordul societății Tabăra Năvodari SA, care a predat voluntar către Sind România Hotelul Delfin și toate clădirile taberei… mai puțin postul trafo la care am făcut referire. Procedura a fost suspendată în ultimul ceas, pe baza unei cereri accesorii formulate de Primăria Năvodari. Actele de executare silită întocmite până în acest punct au rămas în vigoare, însă Sind România, deși are în posesie toate clădirile taberei, nu poate intra și în posesia postului trafo decât după ce va câștiga în apelul declarat de Tabăra Năvodari SA și de Orașul Năvodari împotriva hotărârii de întoarcere a executării silite.

O asemenea dezlegare este inevitabilă, întrucât, așa cum am arătat, titlul prin care Orașul Năvodari s-a înstăpânit pe bunurile sindicatelor a fost anulat definitiv, la fel și executarea silită făcută abuziv de Deacu, a cărei întoarcere s-a cerut. În schimb, datorită influenței asupra unor magistrați locali, gașca lui Matei a reușit până acum să tergiverseze deznodământul inevitabil. Între timp, invocând exact această influență nefastă, Sind România a cerut și a obținut strămutarea dosarului la Tribunalul Bacău. Procesul merge în linie dreaptă și se îndreaptă spre final.

Pe ultima sută de metri, gașca lui Matei caută soluții de tipul ”cuiul lui Pepelea”, ca să fabrice cu mâna consilierilor un acord referitor la postul trafo care încă nu a fost predat proprietarului de drept. Un astfel de act ar justifica posesia temporară și ar fi motiv de procese ulterioare. Până atunci, gașca lui Matei se folosește de situație, pentru a ține în beznă tabăra de copii și a bloca funcționarea acesteia și investițiile. Situația face deja obiectul unui doar penal deschis pe baza plângerii Sind România în vara anului trecut. Din acest motiv, PSD-iștii de la Năvodari s-au temut să inițieze pe semnătura lor proiectul referitor la postul trafo, păcălindu-l pe sudorul liberal să-și ia în răspundere această inițiativă.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Drept la replică al Arhiepiscopiei Tomisului: ”IPS Teodosie nu a fost turnător al Securității”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Arhiepiscopia Tomisului a transmis publicației noastre un drept la replică, pe care îl publicăm integral în cele ce urmează:

 

”Întrucât publicația dvs., în articolul „Chiriașii lui Strutinsky continuă ”reconstrucția morală”. Turnătorul Mache, premiat la Gala 10 oameni de valoare ai Constanței”, a acreditat ideea falsă că IPS Teodosie,  Arhiepiscopul Tomisului, ar fi fost turnător la Securitate, aducem la cunoștința redacției și a publicului cititor că ierarhul Tomisului nu a fost turnător la Securitate, deoarece nu a colaborat cu poliția politică comunistă, cunoscută generic ca „Securitate”.

 

Drept dovadă stau cele două decizii ale CNSAS (2425/28.08.2007 și 7081/20.12.2007), pe care vi le înaintăm, în care se atestă că IPS Teodosie nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, prin urmare nici turnător. Facem mențiunea că, la vremea respectivă, legislația nu prevedea obligativitatea existenței unei decizii de instanță pentru ca aceste acte ale CNSAS să aibă relevanță juridică, așa cum a stabilit ulterior Legea nr. 293/2008.

 

Faptul că la dosarul IPS Teodosie există un așa-zis angajament scris este un eufemism. În realitate, IPS Teodosie a semnat redundant o hârtie prin care își asuma obligații patriotice deja prevăzute de lege, așa cum și astăzi Legea 51/1991 prevede la art. 2, alin. 2 că „Cetățenii români, ca expresie a fidelității lor față de țară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranței (securității, modificat după 2013) naționale.” Ca urmare,  acel act semnat nu reprezintă deloc un angajament de colaborare cu poliția politică comunistă, ci de colaborare în „probleme de interes major ale statului”.  De altfel, dosarul IPS Teodosie, făcut și public de anumite mijloace de presă, nu conține nici o notă informativă, denunț sau alt înscris care ar putea fi catalogat drept „turnătorie”.”.

 

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România.  Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.

Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.

Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.

Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord

După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.

De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.

Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.

Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.

După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: