Connect with us

Exclusiv

Cum a plătit Primăria Năvodari un milion de lei ca să cazeze copiii din Valea Jiului în tabăra furată de Matei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

O listă prinsă în coadă unui proiect de hotărâre inițiat recent de primarul din Năvodari, Florin Chelaru, arată că fostul primar Nicolae Matei bântuie zilnic existența administrației din acest oraș. Primăria trebuie să angajeze avocați pentru a fi reprezentată în mai multe litigii generate de actele abuzive întreprinse de fostul primar. Vorbim aici de burse de studii acordate de Matei, de achitarea unui contract de consultanță cu un PFA aparținând unui funcționar din gașca penală a lui Nicușor Constantinescu, implicat în povestea taxei uriașe de la complexul Verona; vorbim de banii de publicitate plătiți din buget televiziunii sale de familie, precum și de suportarea unui deviz uriaș pentru cazarea a 2.000 de copii de pe alte meleaguri în Tabăra din Năvodari, ajunsă și ea pe mâna altei rubedenii.

Curtea de Conturi: Hotărârea a fost inițiată de consilierul Pîndici Radu

Din capul locului, cel mai important proces este cel inițiat de Primărie împotriva societății Tabăra Năvodari SA. S-a ajuns aici datorită unei decizii a Curții de Conturi din anul 2015, atunci când au fost verificate situațiile financiare din exercițiul financiar al anului 2014. Întrucât suntem în posesia acestui document extrem de elocvent pentru modul în care a fost prăpădit bugetul localității de administrația Matei, redăm mai jos un amplu pasaj din Raport:

”(…) în anul 2014, autoritatea locală a angajat cheltuieli nelegale cu servicii de cazare și masă pentru 2.000 de copii în tabăra Năvodari prin încheierea contractului nr. 28939/16.06.2014 cu SC Tabăra Năvodari SA, prețul total al serviciilor contractate fiind de 1.068.000 de lei. Prin HCL nr. 112/29.05.2014 se aprobă Protocolul de Colaborare între Orașul Năvodari și Consiliul Județean Constanța și totodată se aprobă finanțarea contravalorii serviciilor de cazare și masă pentru un număr maxim de 2.000 de copii în cadrul SC Tabăra Năvodari SA și a cadrelor didactice însoțitoare în sezonul 2014. În fapt, protocolul de colaborare nu este semnat de părți și nu este înregistrat la cele două instituții, și din consultarea reprezentanților Consiliului Județean Constanța, acest protocol nu există, iar obiectul protocolului fiind acela de promovare a Taberei de copii, sprijinirea copiilor cu merite deosebite la învățătură, a celor cu condiții precare din punct de vedere financiar, a copiilor ce aparțin altor minorități, copiilor din zonele defavorizate. Hotărârea a fost inițiată de consilierul Pîndici Radu, având la bază Raportul compartimentului de resort și totodată expunerea de motive a inițiatorului – primarul Matei Nicolae în care precizează obiectivul proiectului, acela de dezvoltare zonală sau regională. (…) Din verificarea modului de derulare a contractului de prestări servicii au fost constatate următoarele: UATO Năvodari a angajat și plătit la SC Tabăra Năvodari SA suma totală de 1.068.000 lei de la capitolul bugetar 67.50.00 – Asistență Socială, iar documentele de decontare anexate la facturi nu conțin elemente justificative pentru toate serviciile prestate.”.

La vrăjeală

Într-un limbaj mai lumesc, un consilier local, pe numele său Radu Pîndici, despre care am mai scris aici că a fost la viața lui un simplu și nevinovat lăcătuș mecanic, s-a gândit el așa să cazeze pe banii orașului vreo 2.000 de copii din Valea Jiului și alte zone defavorizate. Apoi, acesta a depus în anexa inițiativei sale o expunere de motive, pe care n-a semnat-o deoarece era deja semnată de Matei, care astfel apare ca al doilea inițiator al hotărârii. O ultimă hârtie depusă în atenția consilierilor locali era un protocol de colaborare cu, onor, Consiliul Județean. Care consiliu nu știa nimic, nu semnase nimic, nu aprobase nimic. Și ăia furau pe capete la Cejeu, dar chiar așa proști nu erau. După ce ostiile lui Matei au votat cu două mâini binefacerea pentru Valea Jiului, fostul primar s-a apucat să verse bănetul în contul Taberei Năvodari SA, fără nicio justificare în coada facturilor. La vreo lună, după cum se arată în raportul Curții de Conturi, Primăria a trimis la vrăjeală protocolul și la Consiliul Județean, de unde documentul nu s-a mai întors, semnat sau nesemnat, niciodată, fiind aruncat în arhiva de hârtii inutile.

Cumnatul lui Matei, acționar majoritar… fără bani

Puțin îi păsa lui Matei de beneficiarii din Valea Jiului, care au existat sau nu prea, așa cum sugerează Curtea de Conturi. Lui îi păsa de conturile Taberei. Același raport întocmit în urma actului de control lămurește și acest interes, cu vârf și îndesat. La inițiativa lui Nicolae Matei, în anul 2011, Consiliul Local a aprobat, prin HCL 152, înființarea SC Tabăra Năvodari SA, în care Orașul s-a asociat cu SC Dormarbib SRL, reprezentată de Isidor Gurgu, cumnatul fără forme legale al lui Nicolae Matei. Autoritatea locală s-a angajat atunci să aducă drept aport la capitalul Tabăra Năvodari SA clădirile furate anterior din patrimoniul sindicatelor, prin simplă inventariere într-o listă. Se mai obliga să predea dreptul gratuit de folosință asupra terenurilor de pe malul mării, în suprafață de 543.251 mp. Acest aport în natură a fost evaluat la 4,5 milioane de lei. În plus, Primăria a mai vărsat 1,5 milioane de lei cu titlul de aport în numerar.


De cealaltă parte, cumnatul lui Matei trebuia să verse în conturile societății nou înființate 9 milioane de lei, în vederea începerii activității, respectiv renovarea clădirilor și asigurarea capitalului de lucru.  Cum individul nu avea lichidități, s-a stabilit din capul locului să pună banii în termen de 12 luni. Ostiile lui Matei au votat cu două mâini în Consiliul Local. În acest fel, Dormarbib primea 60% din acțiuni fără să verse niciun ban, iar Orașul Năvodari, în schimbul clădirilor și a folosinței terenurilor, la modul crunt subevaluate, precum și în schimbul vărsămintelor de 1,5 milioane, se alegea cu doar 40%. După un an, rubedenia lui Matei abia reușise să aducă 597.500 de lei din cele nouă milioane la care se obligase. După încă un an, în 2013, a completat suma până la 1,7 milioane de lei. Mai rămâneau de adus 7,3 milioane de lei, dar termenul de depunere era de mult depășit. Cu un nou ajutor de la Matei, s-a modificat actul constitutiv al SC Tabăra Năvodari SA, în așa fel încât să i se permită rubedeniei sale să facă aport în natură, cu terenuri obținute fraudulos din retrocedări, schimburi și licitații trucate de Primărie.

Niciun leuț din dividende

”SC Tabăra Năvodari SA a funcționat pe tot parcursul timpului cu aport majoritar efectiv al Orașului Năvodari, motiv pentru care acesta se justifică să dețină calitatea de acționar majoritar… Până la data auditului și anume în perioada 2011-2015, UATO nu a primit dividende de la această societate…” – mai notau auditorii Curții de Conturi.

Din datele publicate de Tabără pe portalul Ministerului de Finanțe, reiese că societatea a fost mereu în pierdere. Cu alte cuvinte, nici după încheierea raportului de control din anul 2015, bugetul local nu a încasat un leuț din această asociere cu rubedenia lui Matei.

Deciziile prea blânde ale Camerei de Conturi din Constanța

Deși raportul de control sugera că Orașul ar trebui să fie acționar majoritar la Tabără, nu s-a întreprins nicio acțiune în acest sens. Directorii Camerei de Conturi Constanța nu au remarcat această constatare a auditorilor de la București și nu au valorificat-o așa cum era legal. De altfel, și recent directorii de la Constanța au dat o decizie controversată în urma unui raport făcut de auditorii de la București, în care se constata că lupii de la Primărie au înșfăcat 5,4 hectare de teren pe malul lacului Siutghiol din proprietatea publică a statului. Directorii Camerei de Conturi au impus Primăriei să facă o comisie împreună cu Apele Române, să se inventarieze exact ce s-a furat. Termenul de implementare e undeva prin 2018. Însă, îndată după plecarea auditorilor, pe o porțiune de 4,5 hectare din terenul furat de la stat, în coada lacului, în zona Mamaia Sat, s-au început lucrări haiducești, fără autorizație și fără aviz de mediu, pentru asanarea ariei naturale protejate. Pe terenul inclus în situl Natura 2000 au fost aduse la repezeală cantități impresionante de resturi din construcții, piatră, pământ și nisip. În sit a fost turnată rapid o fundație din beton, despre care locatarii din Mamaia Sat spun că este parte dintr-un viitor post de transformare electric. Desigur, toate aceste mișcări nu ar fi fost posibile dacă directorii Camerei de Conturi Constanța ar fi dat o decizie cu implementare urgentă. Cel mai probabil, când vor fi luați la întrebări, vor spune că atât i-a dus capul, mai ales că în România prostia nu se plătește.

 

Primăria a pierdut pe fond procesul cu Tabăra SA

Revenind la Decizia din 2015, trebuie să spunem că, în mod cert, prin aceasta Primăria Năvodari a fost obligată să recupereze pomana pentru Valea Jiului. Abia pe 7 iulie 2017, primarul Florin Chelaru s-a învrednicit să depună o acțiune la Tribunalul Constanța, solicitând, cam cu părere de rău, ca banii plătiți pe degeaba să se întoarcă în bugetul local. Pe 17 octombrie 2017, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Trebuie să recunoaștem că nu știm nimic despre modul în care a fost purtat acest proces, ce avocați au fost trimiși la bară și ce au prestat pentru clientul lor. Acum, consilierii locali din Năvodari sunt chemați să aprobe angajarea unui avocat, cel vechi sau altul, care să ducă procesul mai departe.

Un sfetnic plătit cu bani grei și debutul unui abuz imens

Alți bani ar putea fi alocați din buget pentru angajarea unui avocat care să continue procesul inițiat de Primărie, tot obligată de Curtea de Conturi, împotriva lui Bogdan Teoniu Dima-Gavrilă, fost director în Consiliul Județean, pe vremea lui Nicușor Constantinescu. Acesta a fost angajat de Nicolae Matei drept consultant al Primăriei. În această calitate, individul a fost implicat în povestea halucinantă a taxei fiscale de două milioane de euro de la complexul Verona. Pe 5 mai 2012, Dima-Gavrilă a contrasemnat o notificare adresată societății Somaco Construct SRL, care deține complexul de vile de patru stele Verona, de pe malul lacului Siutghiol. Prin acest înscris, societatea era anunțată că ocupă fără titlu un teren din domeniul privat al localității în suprafață de 3723 mp și un altul din domeniul public, de 923 mp. Societatea era somată să evacueze terenul și să-l aducă la starea inițială, în caz contrar fiind amenințată cu o plângere penală pentru tulburare de posesie. În realitate, malul lacului și o parte din cuvetă fuseseră amenajate pentru a arăta ca o splendidă plajă naturală de societatea cu activitate în turism. Apa se infiltra periodic și punea în pericol siguranța construcțiilor, motiv pentru care, cu acordul de principiu al Apelor Române, societatea a consolidat această suprafață. Se întâmpla în anul 2008. De drept terenul era inclus în proprietatea publică a statului. Însă în anul 2011, la inițiativa lui Matei, această suprafață a fost trecută în inventarul bunurilor publice și private ale localității, fără a se menționa modul de dobândire. Căci dobândirea era un furt pe față al statului. Mai departe, reușind să intabuleze terenul în 2012, parte în domeniul privat, parte în domeniul public, Primăria a procedat la notificarea menționată mai sus. Societatea a cerut explicații, însă în schimbul acestora a primit o amendă contravențională de 40.000 de lei, pe motiv că ar fi amenajat locurile publice ale Orașului, fără a avea acest drept. Somaco Construct a contestat amenda în instanță, iar judecătorii au redus valoarea acesteia la 1.000 de lei. Totodată au respins măsura complementară de aducere a terenului la starea inițială, găsind-o inoportună… mai ales că lucrarea era benefică și înfrumuseța un loc lăsat de izbeliște.

O taxă uriașă: două milioane de euro

Fostul primar a trimis societății, pe 12 august 2012, o decizie de impunere fiscală, calculată retroactiv, din anul 2010, așadar cu doi ani înainte ca terenul să ajungă prin furt în proprietatea localității, în valoare de două milioane de euro. Vorbim aici de cea mai mare taxă fiscală aplicată vreodată în cuprinsul unui stat membru al Uniunii Europene. Matei a pretins că societatea a depozitat nisip pe terenul deja nisipos, chiar dacă într-un strat uniform. La fel a pretins că societatea a depozitat piatră, în subsolul terenului. Ca să înțelegeți pe deplin grozăvia, ar trebui să vă imaginați următoarele: aveți o groapă în fața blocului; cum Primăria nu vine să o astupe, aruncați o roabă de piatră. După cinci ani, aceeași Primărie indolentă pretinde că ați depozitat piatră în groapa ei și vă taxează cu milioane de euro. Cam asta i s-a întâmplat firmei Somaco Construct. Consultantul care a pus umărul, cel puțin în faza incipientă, la acest abuz a fost găsit, în 2015, că a luat banii degeaba de la Primărie. Și nu puțini, ci 171.657 de lei. Autoritatea a fost obligată să deschidă proces împotriva sa. Procesul a fost inițiat în 2017 și pierdut la scurt timp, pe fond. Nici în acest caz nu există informații publice cu privire la avocatul care s-a prezentat la bară, la probatoriu și la apărări. Acum Primăria se pregătește să aloce alți bani pentru avocat. Contractele de asistență juridică reprezintă, însă, o altă mare problemă, pe care o vom detalia într-un articol viitor. Va urma!

 

Comments

comments

Exclusiv

Aventurile turistului Viorel Ionescu în Insulele Canare. Dat de gol de rudele unui consilier

Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens.

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Acum câteva luni, am semnalat pe Ordinea.Ro că primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, l-a ajutat pe un consilier local, coleg de partid cu el, să devină administrator al societății de interes public local, Carsium Edil SRL, în ciuda faptului că, în viața civilă, acesta era, și este în continuare, un simplu electrician. Numirea meseriașului în consiliul de administrație de la Carsium Edil  s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local. Din punct de vedere legal, cooptarea membrilor consiliului de administrație trebuia să se facă prin selecție competitivă, pe baza principiilor guvernanței corporative a întreprinderilor publice, așa cum obliga OUG 109/2011. Dacă legea ar fi fost respectată, acesta nici nu se putea înscrie la concurs, neavând pregătirea adecvată. În al doilea rând, printre votanții hotărârii s-a numărat chiar consilierul-electrician. Cu alte cuvinte, meșterul a ridicat degetele pentru a-și crea un avantaj de natură financiară, de statut social sau de imagine publică, deși legea îl obliga să se abțină de la deliberare în astfel de cazuri de folos personal. În al treilea rând, consilierii locali nu pot fi administratori ai societăților deținute de Consiliul Local din care fac parte, cele două funcții fiind incompatibile.

Carisum Edil ajunge la limita de jos a rentabilității

Pe consilierul-electrician îl cheamă Gabriel Ticu. Date fiind ilegalitățile semnalate mai sus, acesta a fost retras din CA-ul întreprinderii publice. De altfel, sursele noastre spun că, la momentul de față, Carsium Edil nici nu mai are un consiliu de administrație, funcționând ca un SRL de familie. În primele 6 luni ale anului curent, societatea a înregistrat un profit de 499 de lei. Pe de altă parte, salariile și indemnizațiile au avut valoarea de 1.119.503 lei, față de 731.684 de lei în perioada similară a anului trecut. Așadar, cheltuielile salariale au fost majorate cu 53%, aceasta fiind principala cauză a aducerii întreprinderii publice la limita de jos a rentabilității.

Un concediu de vis în Insulele Canare

Povestea de mai sus ar fi fost dată uitării. Însă chiar ieri a apărut în spațiul public o filmare care trădează legături foarte strânse, nu doar de apartenență la același partid, între primarul Ionescu și consilierul din cauza căruia a fost compromisă funcționarea legală și normală a societății Carsium Edil. Imaginile atestă că cei doi, însoțiți de familiile lor, au petrecut un concediu de vis în Insulele Canare. Ionescu și Ticu au fost ”turnați” pe Facebook de o rudă a celui din urmă, care a postat o filmare în acest sens. Apreciem că această filmare trădează, așa cum am spus, relații foarte strânse, care nu au rămas izolate la sfera vieții private, în contextul în care Ionescu și-a ajutat partenerul de vacanțe să ocupe o funcție publică peste nivelul pregătirii sale.

Coafeza de la Spital

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova s-a mai remarcat în trecut prin ajutorul dat unei coafeze să acceadă în conducerea Spitalului Orășenesc. Medici specialiști, cu 6 ani de facultate și încă 6 de rezidențiat, s-au pomenit umiliți în ultimul hal de un primar care a considerat că o coafeză e mai în stare să conducă destinele Spitalului decât specialiștii în domeniu. După un scandal monstru, protejata primarului a fost îndepărtată din conducerea spitalului. La momentul de față, unitatea sanitară este condusă de un medic din Pantelimon, care a mai încercat, dar fără succes, să ajungă director de spital la București și Călărași, fiind respins de fiecare dată. Acesta menționează în declarația sa de interese că este afiliat politic, la PSD, și înrolat în Asociația Națională Marea Lojă Națională din România și-n Ordinul Inițiatic Marea Lojă Națională din România.

O firmă, vai steaua ei, aleasă să construiască Heliportul

Disprețul lui Viorel Ionescu pentru merit, pentru profesionalism și pentru scara firească a valorilor s-a arătat încă o dată, la sfârșitul lunii trecute. Atunci, edilul din Hârșova a atribuit un contract de lucrări foarte important unei firme din județul Tulcea care în ultimii ani de raportare contabilă figurează pe site-ul Ministerului de Finanțe fără angajați, fără venituri, fără cifră de afaceri și cu un CAEN specific buticurilor. Vorbim aici de contractul de construire a heliportului din curtea Spitalului, care a fost atribuit prin încredințare directă. Dacă Primăria ar fi organizat o licitație, această firmă, vai steaua ei, nu s-ar fi calificat nici măcar să care apă cu bidonul.

Huzur pe banul public, în SUA și Canada

În sfârșit, trebuie să mai spunem că primarului din Hârșova îi plac vizitele în străinătate decontate din bani publici. Amintim că, în luna mai 2018, Ionescu s-a infiltrat într-o delegație a Asociației Municipiilor din România, deși Hârșova este oraș, iar nu municipiu, și ca atare nu face parte din această structură. Edilul a beneficiat astfel de o deplasare peste ocean, în Canada și Statele Unite ale Americii, în care s-a discutat, printre altele, despre metrouri, aeroporturi și intervenții în caz de atac terorist. Primăria Hârșova a cumpărat biletele de avion înainte ca Ionescu să obțină aprobarea Consiliului Local pentru deplasare. La întoarcerea de peste ocean, edilul a uitat să prezinte autorității deliberative un raport al vizitei, ceea ce, potrivit legii, conduce la sancțiunea suportării costurilor din propriul buzunar. Nu se știe, deocamdată, dacă primarul Viorel Ionescu a întreprins vreo măsură de a recupera fondurile prăpădite de la persoana fizică Viorel Ionescu.

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Valentin Vrabie, un fel de Tusac al Medgidiei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

De mai bine de doi ani, Medgidia se află într-un scandal continuu. Mai exact de la urcarea lui Valentin Vrabie în scaunul de primar! În iunie 2016, acesta a reușit să obțină un scor electoral foarte bun, candidând din postura de independent, cu aureola mediatică a unor realizări remarcabile la Peștera. În plus, Vrabie a lansat câteva teme populiste, de tipul celor folosite cu mult succes, la vremea sa, și de Dan Diaconescu. În primul rând: un leu metrul cub de apă. În al doilea rând: retorica antisistem. Când oamenii vorbesc, partidele să tacă! Așa le-a spus Vrabie alegătorilor, prin afișele sale de campanie. În timp ce tuna și fulgera împotriva nenorociților din politică, el întărea organizatoric o structură de partid. Vorbim aici de M10, o formațiune care a scos la Medgidia 5 locuri în Consiliul Local, la egalitate cu PSD-ul.

Dizolvarea Consiliului, un plan din primii pași

Încă din iunie 2016, Vrabie s-a arătat nemulțumit de Consiliul ales, după ce omul propus de el pentru funcția de viceprimar a fost respins la vot de partidele politice. În acel context, pentru prima dată a fost aruncată pe piață ipoteza alegerilor anticipate. Pe 30 iunie 2016, s-a ajuns la un acord de formare a unei majorități în Consiliul Local Medgidia. Luminița Vlădescu de la PSD a fost singura propunere pentru postul de viceprimar, fiind aleasă cu 13 voturi din 19. Compromisul cu PSD fusese agreat de Vrabie, care a și declarat după ședința de atunci că și-a dorit un alt viceprimar, dar că va face echipă cu Vlădescu. O vreme, chiar a făcut. Și la Medgidia a fost pace până în ultima zi din august 2016, atunci când consilierii locali nu au fost prea încântați de suma propusă de Vrabie pentru a fi alocată unui eveniment cultural. Vorbim aici de Zilele Medgidiei. Suma votată de consilieri, în speță 40.000 de euro, l-a nemulțumit pe primar, care a anunțat că renunță la organizarea evenimentului. Mai mult, Vrabie a declarat cu acea ocazie, citat de cotidianul Cuget Liber: ”Intenționez să pun capăt acestui circ, prin consultarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui referendum pentru alegerea unui nou consiliu local. Am venit aici pentru a schimba lucrurile în bine și orice zi pierdută este în defavoarea cetățenilor.”.

Dușmanul vinovat de toate relele

De pe urma campaniei populiste, locuitorii din Medgidia aveau speranțe mari. Minunile promise nu se mai întâmplau. Însă Vrabie găsise mecanismul optim de distribuire a culpei în cârca unui dușman. La început, dușmanul a fost consiliul în ansamblul său. Apoi criticii lui Vrabie din presă și din societatea civilă, viceprimarul Luminița Vlădescu, șeful acesteia Felix Stroe, ”securiștii” de la RAJA, consilierul local Marian Butnaru și din noul tot Consiliul in corpore.

Stroe, Vrabie, Crăciun. Moș Crăciun.

Cum să-ți distrugi imaginea în ultimul hal

Războinicul a reușit să-și facă imaginea praf. Pe 24 octombrie 2016, un consilier local din Peștera i-a făcut plângere penală, reclamând Parchetului că Vrabie l-a snopit în bătaie. Apoi, în 2017, au ieșit pe piață înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice purtate de Valentin Vrabie cu un critic din societatea civilă. L-am numit aici pe Adrian Barză. Limbajul lui Vrabie, de o trivialitate rar întâlnită chiar și în mediile interlope, a șocat enorm. Primarul din Medgidia, fostul independent antisistem care cerea partidelor să tacă, era deja membru ALDE, ba chiar ocupa și o funcție de conducere la nivel național, în partidul lui Tăriceanu. Partidul s-a delimitat de el, iar el și-a trimis demisia, motivat de alte aspecte, dar cu siguranță în legătură cu această lipsă de solidaritate.

Vătaf pe moșie

După această serie de gafe incredibile, Vrabie a încercat să se reinventeze. Din acest motiv, primarul Medgidiei a revenit la retorica mai veche, potrivit căreia ar fi făcut lucruri de senzație, dar nu a fost lăsat de alții. Aici i-au căzut la marele fix câteva proiecte, cum ar fi cel de asfaltare a unor străzi din oraș. Cățărat pe aceste chestiuni puține, dar palpabile, primarul a cerut referendum pentru ieftinirea apei. Nu i-a ieșit. A mai încercat un fel negociere prin declarații publice cu RAJA, cerând avantaje pentru Medgidia, pentru apa din subsol, care nu este a orașului Medgidia, ci a statului român. Apoi s-a războit cu Luminița Vlădescu. I-a luat biroul și mașina de serviciu, i s-a adresat în ședințe publice într-un mod înjositor (”sunteți o escroacă!”, ”nă vă e rușine că sunteți femeie de 50 de ani cu trei copii acasă?”), iar la un moment dat a refuzat să-i mai achite indemnizația de viceprimar, pe motiv că aceasta nu ar face mai nimic și nu și-ar merita banii. Vorbim aici de un comportament de vătaf pe moșie.

Ultimul balamuc

În sfârșit, ultima inițiativă a primarului din Medgidia a urmărit declanșarea unui referendum pentru dizolvarea Consiliului Local. Chiar zilele trecute, Valentin Vrabie a pichetat Instituția Prefectului, însoțit de aproximativ 100 de persoane. Cu doar câteva zile înainte, prefectul comunicase că a identificat probleme în ceea ce privește semnăturile strânse de primar. Câteva zeci din acestea aparțin unor persoane care erau decedate, iar alte câteva sute aparțin unor persoane ce aveau date de identitate schimbate. Ce va fi vom vedea. Însă opinăm că aceste manifestări de ostilitate între un primar ales și consilierii locali la rândul lor aleși, derapajele de limbaj, acuzațiile continue de hoție și proastă administrare, circul și scandalul continuu sunt incompatibile cu statul de drept. Un balamuc de o asemenea gravitate nu s-a mai întâmplat la noi de ceva timp. Istoria se repetă, cu mici diferențe.

Un alt populist, la vremea lui: Tusac

Un balamuc oarecum similar s-a întâmplat în perioada 2008-2012 la Mangalia. În 2008, mangalioții s-au lăsat vrăjiți de imaginea de oameni ai faptelor pe care și-o cultivaseră Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Atunci, cei doi făptuiau. Acum stau la umbră, în Madagascar sau la Poarta Albă.

Prepusul lor, Claudiu Tusac le-a promis mangalioților dezvoltare, lapte și miere, transparență totală. ”Voi scoate ușa de la intrare”, spunea acesta, ca semn că va fi deschis cu toată lumea. În timp, totul s-a dovedit vrăjeală. La câteva luni după ce s-a urcat în scaunul de primar, Tusac le-a cerut consilierilor să voteze delegarea serviciilor publice ale Mangaliei către o asociație de dezvoltare intercomunitară gândită de Nicușor Constantinescu. Planul n-a mers, pentru că s-au opus consilierii.

La vânătoare de consilieri

În replică, Tusac a tocmit presa și i-a umplut de respect. Apoi a mutat ședințele la Casa de Cultură, asigurând o asistență de fluierători, formată din babele PSD-iste și infractorii orașului. N-a mers nici așa. În pasul următor, biroul de presă al Primăriei s-a transformat în birou de investigații, întocmind dosare cu probleme identificate pentru fiecare opozant. Mai departe, Poliția Locală a început să împrăștie amenzi cu nemiluita. Consilierul de atunci John Anghel a fost amendat cu un miliard, pentru că schimbase soluția tehnică a unui foișor, cu 10 ani în urmă, ca să evite tăierea unui copac. Paul Foleanu a fost tăvălit în presă că ocupa un apartament ANL, obținut cu ani buni înainte de a fi consilier. Sorin Andrei s-a pomenit că primarul a făcut proiect să concesioneze unor interlopi sângeroși parcarea publică din fața complexului său comercial. Vasile Olan s-a trezit cu roțile tăiate, iar un altul cu vopsea pe parbriz și capotă. Griguță s-a trezit că Tusac i-a dat soția afară de la ADPP, unde lucra de pe vremea lui Iorguș, și îi făcuse și plângere penală pentru niște borduri. Viorel Oleniuc era viceprimar, iar Tusac îi delegase în scris atribuția de a supraveghea curățenia în Primărie și verbal pe aceea de a număra porumbeii care se găinățau pe geamuri. Indemnizația de viceprimar i-o plătea când avea chef. De cele mai multe ori nu avea chef.

O domnie a bunului-plac, neegalată nici măcar în Împărăția lui Nicușor

În timp ce consilierii se apărau cum puteau, primarul și ai lui furau cu șapte mâini. Nu era lună fără un festival, o chermeză, o pomană dansantă. Și de fiecare dată, Primăria trimitea adrese oficiale în care îi îndemna pe agenții economic să contribuie cu sponsorizări către o fundație, Pro Litoral, fondată chiar de Tusac împreună cu soția, cu șefa biroului de presă și cu doi-trei consilieri obedienți din partidul său toxic. Cei care nu plăteau, se pomeneau cu băjeții de la Corpul de Control, care începeau să numere treptele, să măsoare grosimea pereților și alte alea, până găseau un motiv formal de amendă. Alte sponsorizări erau la negru și se împărțeau pe caiet. Atât de bine se împărțeau că parcarea Primăriei se umpluse de ML-uri. Village Tour, firma de asfaltări a lui Tusac, trecută formal în proprietatea unui offshore, Mersina Investment LLC, a început să peticească orașul pe sute de mii de euro, punând pe curent un contract reziliat ce făcea obiectul unui litigiu în instanță. Primarul se judeca cu firma primarului. Având puterea pixului și pofta banului, a închis litigiul. Apoi au început să curgă banii. Și multe alte nereguli. De pildă, Primăria deconta cheltuieli de leasing auto ale unei firme de pază, pe care o plătea deturnând fondurile de la locuințe. Era la Mangalia o domnie a bunului-plac, așa cum nu se văzuse nici măcar în împărăția lui Nicușor Constantinescu.

V-am dizolvat!

La un moment dat, visând puterea absolută, Tusac a uitat să convoace Consiliul Local preț de două luni de zile. Exact atât cât trebuia pentru dizolvare. Înțelegând pericolul care-i păștea, consilierii majoritari, dar în opoziție cu primarul, au convocat o ședință extraordinară în ultima clipă. Tusac a declarat-o ilegală. Tot el a declarat, cu de la sine putere, dizolvarea Consiliului Local. A lipit un afiș mare pe ușa Primăriei și din acea zi a refuzat să-i mai primească pe consilieri în ”local”. Primăria devenise un fel de moșie a lui Tusac, păzită cu strășnicie de firma de pază plătită prin deturnare de fonduri și de Poliția Comunitară (echivalenta Poliției Locale de acum), condusă atunci de Fiolă, milițianul care refuzase să-i facă alcool-test-ul lui Nicușor Constantinescu, în intersecția adormirii. Și luni de zile, în plină democrație, Mangalia a fost condusă ca o feudă, de un despot întunecat.

Colapsul de la  termoficare

În această perioadă de feudalism întârziat, compania locală care furniza agentul termic în oraș l-a notificat în mai multe rânduri pe Tusac să convoace Consiliul Local, spre a supune aprobării acestui for reducerea tarifului de termoficare. O criză economică fără precedent bântuia întreaga lume, iar pe acest fond combustibilii ajunseseră la un preț aproape de un minim istoric. Cele 50.000 de gigacalorii pe care le producea într-un an compania de termoficare a Mangaliei ajunseseră la un preț de cost cu un milion de euro mai mic. Tusac a declarat senin că nu mai are Consiliu Local, îndemnând compania să factureze la ultimul tarif aprobat. Neavând încotro, prestatorul s-a conformat și a facturat la tariful mult mai mare decât prețul de cost. Dar Primăria n-a achitat, că nu a vrut Tusac. ”Nu pot, că nu am Consiliu” – s-a zbârlit feudalul întârziat. Conduita sa a adus termoficarea în pragul colapsului. Compania locală a plătit impozit pe profitul scriptic, la fel și TVA pe sume neîncasate. Scârbiți de întreaga situație, reprezentanții grupului Rompetrol, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la Rominservices Therm, au decis să-și vândă participația. Singura ofertă a fost formulată de o firmă care avea sediul social în casa unui consilier județean. Însă, la origini, aceasta fusese înființată de finul lui Claudiu Tusac, funcționând o vreme cu sediul social chiar în casa primarului.

Claudiu Palaz – coșmarul lui Tusac

Coșmarul lui Tusac a fost prefectul de atunci al județului Constanța, Claudiu Palaz. Acesta a emis, pe rând, un ordin de suspendare din funcție și apoi un ordin de constatare a încetării mandatului de primar. La ultima mazilire a lui Tusac, brusc s-a oprit căldura în Mangalia. După cum arătam mai sus, frâiele companiei de termoficare se găseau la o firmă care funcționase chiar la reședința fostului primar. Mangalioții au plătit cu sănătatea derapajele acestui personaj sinistru. În acea iarnă, s-au înmulțit crucile în cimitir, cu mult peste media statistică obișnuită. În iunie 2016, Tusac a fost debarcat definitiv de mangalioți. În mod halucinant, după tot ce făcuse, acesta încă avea susținători. Încă erau oameni care-l iubeau. Încă erau oameni care doreau să fie conduși în acel stil feudal. Un cancer sufletesc roade psihologia colectivă a acestui popor prea agresat în istoria lui și de aceea prea complice cu agresorii. Totuși, mai mulți au fost cei cu o gândire normală și sănătoasă și măcar gestul lor ar trebui să ne redea o fărâmă de speranță.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.

Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic

Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.

În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.

Numitorul comun

Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!

Un avocat mincinos

După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.

Falsuri de zile mari

În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani.  Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.

Ioan Albu: de 3 ori tardiv

Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că  cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.

Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!

Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: