A ieşit la lumină modul în care avocatul Ionel Haşotti câştigase, pe fond, daune de jumătate de milion de euro de la Prefectură şi de la Primăria Lumina. După cum anunţam în urmă cu două săptămâni, acea hotărâre care umplea buzunarele clienţilor lui Haşotti a fost casată parţial de Tribunalul Constanţa, în procedura recursului. Între timp, Tribunalul şi-a motivat decizia. Acum, avem acces la dimensiunea plenară a modului defectuos în care Judecătoria îi părtinise, contrar legii, logicii şi bunului simţ, pe clienţii lui Haşotti. Nu mai este niciun dubiu că magistraţii Judecătoriei au călcat în picioare, la adăpostul inamovibilității, norme de conduită obligatorii. Şi nu este constatarea noastră, ci a Tribunalului Constanţa, care a măturat pe jos cu sentinţa Judecătoriei.
O fraudă la lege, pentru care nu răspunde nimeni
Reamintim că procesul de daune împotriva Prefecturii şi Primăriei Lumina a fost iniţiat de Elena Mitrofan şi de fraţii Constantin şi Valeriu Muscalu, beneficiarii unei hotărâri judecătoreşti de retrocedare, din anul 2008. 5 din cele 20 de hectare care le-au fost retrocedate acestora se suprapun peste cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul. Cum Legea 1/2000 interzicea imperativ restituirea terenurilor exploatate minier, avocatul moştenitorilor, celebrul Ionel Haşotti, a minţit Tribunalul, în 2008, spunând că „nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. Aşa s-a retrocedat cariera: prin minciună şi fraudă la lege. În plus, nu era prima retrocedare, ci a „ţ”-îşpea de care beneficiau urmaşii proprietarului interbelic al terenului în litigiu, căci fiind mulţi au cerut fiecare în parte, iar amplasamentul iniţial fiind exceptat de la restituire, s-au ales cu terenuri similare în câmp, la Sibioara şi la Săcele (prin transfer de anexe).
Hotărârea de retrocedare din 2008 a fost pusă în aplicare abia în iunie 2016, atunci când moştenitorii au primit terenul, inclusiv falia retrocedată prin fraudă la lege din trupul carierei. În 2013, reclamând că nu sunt puşi în posesie, moştenitorii au deschis un proces de daune împotriva Comisiei Locale Lumina pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului şi a Comisiei Judeţene. Este vorba chiar de procesul la care ne referim în articolul de faţă. În 2016, Judecătoria Constanţa le-a dat câştig de cauză, obligând cele două instituţii de stat la daune morale, materiale şi cominatorii, precum şi la cheltuieli de judecată, care ajungeau, la grămadă, la jumătate de milion de euro. În februarie 2017, Tribunalul Constanţa, judecând recursul declarat împotriva sentinţei civile a Judecătoriei, a casat aspectele referitoare la daunele materiale, găsind că acestea au un caracter pur specualitiv.
O despăgubie dublă, admisă de judecător ca să-i facă pe plac lui Haşotti
În motivarea deciziei luate, Tribunalul Constanţa a observat că pentru o suprafaţă de 1,31 de hectare au fost calculate, concomitent, şi daune agricole şi daune miniere. Astfel, expertiza agricolă s-a referit la 14,97 de hectare, iar expertiza minieră la 6,34 de hectare. Însumate, cele două suprafeţe dau 21,31 de hectare, deşi în realitate întregul teren măsoară doar 20 de hectare. Această suprapunere a fost cunoscută de judecătorul de caz de la Judecătoria Constanţa, însă acesta a preferat să adopte punctul de vedere exprimat de Ionel Haşotti, acordând daune duble, miniere şi agricole, pentru suprafaţa suprapusă.
„Instanţa de fond, deşi a observat această suprapunere, nu a cerut experţilor lămuriri şi şi-a întemeiat hotărârea exclusiv pe calculele înaintate de către RECLAMANŢI, inclusiv în ceea ce a reţinut ca reprezentând valori pe zi de întârziere şi fără să justifice de ce a ales varianta de calcul a reclamanţilor şi nu a expertului, în condiţiile în care chiar reclamanţii au arătat că există o suprapunere de terenuri. În fapt, instanţa de fond deşi a făcut referire la lucrările de specialitate, ea le-a ignorat complet de vreme ce nu s-a bazat, în calcule, pe aceste lucrări.”, spune Tribunalul Constanţa.
Judecătorul a dat despăgubirea maximă, fără argumente. Că aşa a vrut el
În traducere liberă, Judecătoria a fost părtinitoare, acordând din burtă nişte despăgubiri necuvenite. Însă nu s-a limitat la atât. Astfel, expertul care a calculat lipsa de folosinţă a terenului minier, Ioan Bacalu de la Petroşani, a înaintat instanţei trei variante de calcul pentru daune. Judecătoria a ales varianta cea mai scumpă, de 1 euro/mp/an, fără a motiva în vreun fel alegerea făcută. A fost un act pur şi simplu subiectiv şi, deci, părtinitor, prin care s-au acordat moştenitorilor despăgubiri maxime.
„Instanţa de fond a ales varianta a II-a de cuantificare (a daunelor – n.r.), cea care stabilea 1 euro/mp în considerarea faptului că pe suprafaţa expertizată se regăsesc roci care fac parte din zăcămintele care aparţin statului… Or, din cuprinsul lămuririlor date de expert, tribunalul reţine că şi celelalte variante de calcul au avut în vedere aceeaşi destinaţie a terenului în cauză şi prin urmare argumentul instanţei de fond nu poate avea caracter hotărâtor în alegere.”.
Daunele au fost calculate la valoarea de petrol şi gaze
Mai mult, varianta cu 1 euro/mp/an a fost „cuantificată prin comparabile care nu au legătură cu domeniul cauzei cum ar fi extracţia de petrol şi gaze, lucrări hidrografice, energie fotovoltaică şi eoliană”. Cu alte cuvinte, s-au calculat daune la valorile din domeniile infinit mai profitabile ale extracţiei de petrol şi gaze. Dar bine totuşi că nu s-au calculat la valoarea minelor de aur! Or, Tribunalul spune acum negru pe alb:
„Pentru terenul cu destinaţie de carieră de piatră, valoarea despăgubirilor trebuie calculată în raport de rentele anuale plătite pentru exploatări similare”.
După informaţiile noastre, aceste rente sunt de aproximativ 1.500 – 2.500 de lei pe hectar, pe an, ceea ce exclude total ca daunele să ajungă vreodată la fabuloasa sumă de jumătate de milion de euro.
Să vină Inspecţia Judiciară
Omeneşte vorbind, nu înţelegem cum de nu s-a zbârlit pielea pe magistratul Judecătoriei când a obligat două instituţii de stat, adică pe toţi fraierii care cotizează la buget, să plătească jumătate de milion de euro pentru terenul din care nu se extrage, repetăm, nici petrol, nici gaze şi nici aur, ci piatră… seacă. Ba nici aia, că filonul a fost epuizat încă din anii 60. Solicităm Inspecţiei Judiciare să se sesizeze din oficiu faţă de acest caz halucinant. Nu contează că Tribunalul a decis refacerea expertizelor. Dacă instanţa de control nu era cu băgare de seamă, bugetul instituţiilor de stat putea fi muls de clienţii celui mai şmecher avocat al Constanţei. Chiar şi aşa, sunt câteva aspecte care ridică semne de întrebare pentru evoluţia ulterioară a litigiului, însă despre acestea vom reveni într-un articol ulterior.
Adrian Cârlescu
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
