Connect with us

Exclusiv

Cine sunt licuricii din Piaţa Victoriei? Războiul hibrid şi Flancul Estic

Publicat

la

Imaginea simbol a protestelor din Ianuarie – Februarie 2017 din Piaţa Victoriei, Bucureşti seamănă izbitor cu un episod similar petrecut în timpul revoluției din 2014 din Ucraina. Momentele impresionante din seara zile de 5 Februarie din Piaţa Victoriei, atunci când toţi protestatarii au aprins simultan lanternele telefoanelor şi brichetele, respectă o scenografie aplicată în timpul Euro-Maidanului. Atunci, pe 31 Decembrie 2013, pro-europenii au cerut demisia preşedintelui Ianukovici, a guvernului Azarov şi semnarea acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană. A fost un gest de unitate ce avea să fie repetat trei ani mai târziu în Piaţa Victoriei din Bucureşti. Dacă în cazul Ucrainei, în 2013, semnalul avertiza Rusia că soarta lui Ianukovici este în mâinile străzii, cel din Piaţa Victoriei cui se adresează? NATO se apropie vertiginos de graniţele Rusiei iar Putin se vede obligat să răspundă. Unde este România în această poveste? Ce suntem noi de fapt aici?

Kiev – 2014; Bucureşti – 2017.

Putem specula că protestatarii din România s-au inspirat de la vecinii ucraineni? S-a spus că totul a fost spontan şi liber, că protestele n-au avut în spate un organizator. Putem accepta ipoteza unei coincidenţe? Şi despre revoluţia din 1989 s-a spus la fel. La fel şi despre „golaniada” din ’90 din Piaţa Universităţii, despre mineriade, precum şi despre cele mai recente mişcări de stradă din Ianuarie 2012 declanşate, chipurile, împotriva reformelor sistemului sanitar. Chiar dacă, în mod ciudat, presa noastră a trata cu detaşare evenimentele petrecute în ţara vecină, cei de la Business New Europe, Londra aveau să noteze în 2015 următoarele:

„Privind în urmă, evenimentele petrecute în Ucraina pe un petic de pământ din centrul Kievului au determinat nu doar soarta celei mai mari ţări de pe continent dar şi pacea la nivel mondial.”

Ianukovici, baronul de la Marea Neagră

Ianukovici rămâne probabil cel mai important baron din Estul Europei, care a reuşit să destabilizeze mediul de securitate din regiunea Mării Negre. Condamnat în tinereţe, de două ori, pentru infracţiuni cu violenţă, Viktor Ianukovici a ajuns în 1997 guvernator al Regiunii Doneţk, o provincie controlată de mafia economică ucraineană care stăpânea cam 12,5% din PIB-ul Ucrainei. El şi-a extins rapid influenţa politică şi financiară asupra Kievului. Sub protecţia Moscovei, a fost propulsat în 2002 în braţele fostului preşedinte ucrainean Leonid Kucima (vechi prieten cu părintele Gazprom, Victor Cernomîrdin) care l-a propus pentru funcţia de prim-ministru al Ucrainei.

Aşa a ajuns Ianukovici să candideze, în iarna lui 2004, la funcţia de preşedinte, sub sloganul „Fără Occident, dar cu Rusia”, urmărind reintegrarea Ucrainei în Uniunea Rusia-Belarus, sub comanda lui Putin. În timp ce institutele de sondaje îl dădeau câştigător cu 11%  pe Iuşcenko (candidatul opoziţiei), rezultatele scrutinului l-au scos învingător tot pe Ianukovici, cu un avans de 3%.

Baronii locali şi “efectul Orange”

În ziua următoarea celui de-al doilea tur al alegerilor din 2004, în Ucraina s-a declanşat „Revoluţia Portocalie”, prin proteste susţinute de activiştii organizaţiei PORA („A Venit Timpul”). În replică, au fost activaţi baronii locali ai Ucrainei, acei guvernatori de provincii din Vestul si Sudul ţării, în majoritate populate de originari ruşi, care au ameninţat că, dacă Iuşcenko devine preşedinte, vor iniţia un referendum pentru obţinerea autonomiei regionale. A fost momentul în care „baronii separatiştii” au devenit o ameninţare reală din perspectiva securităţii europene şi alinierii strategice din regiunea Mării Negre. Într-un final, după ce Putin şi-a dat acordul, Curtea Constituţională din Ucraina a anulat rezultatul alegerilor, iar liderul opoziţiei pro-europene, Iuşcenko, a fost desemnat câştigător în locul lui Ianukovici.

După evenimentele petrecute în ţara vecină, problema „baronilor locali” s-a transferat rapid şi în România, atunci când, sub aparenta necesitate a reorganizării teritoriale, preşedinții de consilii judeţene s-au visat guvernatori pe viaţă. Un exemplu de notorietate este cazul lui Nicuşor Constantinescu, care în anul 2011 a propus chiar organizarea unui „referendum” pentru obţinerea „autonomiei” judeţului Constanţa. Vă puteţi imagina cum au fost privite aceste evenimente de partenerul nostru strategic de peste ocean? Asemănarea cu Ucraina a produs un fior rece pe spatele aliaţilor. S-au întrebat dacă nu cumva şi România va urma în scurt timp un parcurs similar.

În anii care au urmat, eforturile procurorilor anticorupţie s-au concentrat în mod vădit asupra actorilor din categoria „big fish” şi mail ales a „baronilor locali”, iar „prigoana” era abia la început. Relevant este bilanţul DNA pentru 2015, la prezentarea căruia procurorul şef a explicat că „au fost trimişi în judecată de 5 ori mai mulţi miniştri şi parlamentari” faţă de 2013 şi „peste 100 de primari şi preşedinţi de consilii judeţene.” Am avut deci o ţintă.

Scopul războiului din Ucraina: „Ucriana este Europa!”

Dacă în campania electorală din anul 2010, Ianukovici a promis că Ucraina va urma, sub viitorul său mandat, un traseu european, după 3 ani, în Septembrie 2013, fostul baron local s-a întors complet cu faţa spre Răsărit. În urma unor negocieri secrete purtate cu Federaţia Rusă, Ianukovici în tandem cu guvernul Azarov a decis să stopeze semnarea acordului de liber schimb economic cu Uniunea Europeană. Totul a devenit clar pe 21 Noiembrie 2013, atunci când primul-ministru ucrainean Mykola Azarov şi-a declarat public intenţiile. În seara cu pricina, în jurul orelor 22:30, la Monumentul Independenţei (zona Maidan) din centrul Kievului s-au adunat câteva mii de tineri, echipaţi cu umbrele, pelerine de ploaie şi ceai cald. Aşa s-a declanşat Euromaidan-ul. În zilele următoare s-a scandat „Ukriana este Europa!”

Ucraina, Revoluţia din 2013.

Participanţii la aceste proteste, în general tineri, au crezut în mod evident că pot repeta victoria din 2004. Au urmat 9 zile de proteste în care autorităţile ucrainene n-au reacţionat. Ulterior, din seara de 29 Noiembrie 2013 în Piaţa Independenţei din Kiev au fost trimise cu ordin în acţiune trupele de miliţie BERKUT. Luptătorii mascaţi, dotaţi cu bastoane metalice, au început să lovească fără avertisment manifestanţii. A urmat mobilizarea civililor, rezerviştilor şi constituirea unor forţe locale paramilitare.

„Ei ne dau corupţie, noi le dam revoluţie!”

Aşa s-a strigat pe străzile Kievului în seara de 30 Noiembrie. Sunt promovate astfel două noi elemente: corupţia şi revoluţia. Prin vocea mulţimii nemulţumirile erau asociate cu nevoia de schimbare prin revoltă populară. Aceste rudimente sociale, în mod special cel legat de corupţie, erau deja folosit cu succes în România încă din 2008, la fel şi revolta care tocmai răsturnase guvernul Boc la mijlocul lui 2012.

În timp ce România se lăsa cuprinsă de vâltoarea campaniei electorală pentru alegerea preşedintelui, pe 10 Decembrie 2014 reprezentanţii Uniunii Europene aterizau la Kiev în speranţa identificării unor soluţii diplomatice. Chiar în momentul în care delegaţia UE se afla la Kiev, trupele miliţiei BERKUT au intrat din nou în piaţă, luptătorii fiind dotaţi de această dată cu scuturi şi veste antiglonţ. Existau deci informaţii că printre manifestanţi s-ar putea afla persoane civile înarmate şi gata să tragă.

Catherine Margaret Ashton, reprezentanta UE pentru afaceri externe şi politici comune de securitate, avea să declare în ziua următoare, în cadrul unei conferinţe de presă la Kiev, că dezaprobă folosirea forţei împotriva manifestanţilor paşnici şi a subliniat importanţa dialogului cu poporul. Negocierile cu Ianukovici eşuaseră deja.

După plecarea reprezentanţilor UE manifestanţii din piaţă, conduşi de un nucleu dur, s-au organizat în „Unităţi de Apărare” a Maidan-ului, pe principii ierarhice specifice organizaţilor militare. În timp ce ziariştii se ocupau să posteze cât mai multe informaţii pe reţelele de socializare (pe FaceBook, în mod special), rezerviştii ucraineni antrenau civilii în tehnici de rezistenţă şi atac.

Februarie 2014: Diversiunea de la Kiev

Pe 20 Februarie 2014 la Kiev s-a auzit pentru prima dată răpăit de mitralieră. În timp ce trupele de securitate BERKUT (în imaginea alăturată) primiseră informaţii că printre manifestaţi se află combatanţi pregătiţi şi înarmaţi cu muniţie de război, cei din stradă ştiau că forţele de securitate au glonţ pe ţeavă şi vor deschide focul fără somaţie. Tensiunea atinsese cote insuportabile.

Trupele de miliţie BERKUT.

La un moment dat, undeva între tabăra manifestanţilor şi perimetrul asigurat de trupele BERKUT, s-au auzit focuri de armă automată. Cei de la BERKUT au crezut că trupele paramilitare deschid focul asupra lor şi, fără să stea prea mult pe gânduri, au început să tragă. Pe clădiri erau deja poziționaţi lunetişti, care eliminau punctual orice civil suspect. Centrul Kievului arăta exact ca la război. Cifrele vorbesc despre un masacru: în perioada 16-19 Februarie, la Kiev s-au înregistrat câte 20 de morţi pe zi şi sute de răniţi, iar după data de 20 numărul victimelor a crescut.

Ruşii şi-au extras agentul în ultimul moment

Pe 21 Februarie 2014, liderii străzii dau un ultimatul, de 12 ore, preşedintelui Ianukovici pentru a demisiona, în caz contrar ameninţând cu declanşarea unei riposte armate. „Vă vorbesc în numele Unităţii de Apărare, dacă până mâine dimineaţă la ora 10 nu faceţi o declaraţie despre demisia lui Ianukovici, vă jur, vom lansa o ofensivă armată!” Aşa s-a exprimat atunci Volodimir Parasiuk, ajuns deputat, de la tribuna instalată în Piaţa Independeţei din Kiev (în imaginea alăturată).

Volodimir Parasiuk, lider al protestatarilor, Ucraina, 2014.

În noaptea cu pricina, preşedintele Ianukovici şi-a făcut rapid bagajele părăsind în secret Ucraina, înainte de răsărit, în dimineaţa zilei de 22. La câteva ore diferenţă, liderii politici anunţau că Ianukovici nu mai este preşedinte pentru ca „a demisionat neconstituţional” şi că urmează organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate, pentru 25 Mai 2014. În timp ce Ucraina se pregătea de anticipate, fostul lor preşedinte fugar, urmărit prin Interpol pentru crime, primea de la Vladimir Putin azil politic în Rusia. Două zile mai târziu, pe 24 Februarie 2014, „omuleţii verzi” (trupele speciale ale armatei ruse) au invadat Ucraina.

Ipoteză: Ianukovici urma să fie asasinat

Două investigaţii paralele ale Frankfurter Allgemeine Germaniei şi BBC au produs dovezi din care reiese că demonstraţii din Maidan au tras în forţele de ordine, cel puţin în data de 21 Februarie 2014, în perioada premergătoare masacrului provocat de trupele BERKUT. Presa germană dar şi cea britanică îşi explică astfel fuga în exil a preşedintelui pro-rus Victor Ianukovici, fugă petrecută câteva ore mai târziu (în imaginea alăturată, momentul în care Ianukovici părăseşte Ucraina la bordul unui elicopter)

Viktor Ianukovici, 22 Februarie 2014, momentu în care a părăsit Ucraina.

Rapoartele celor două agenţii sugerează că „lagărul protestelor din Maidan” a avut o „aripă armată” care a deschis focul în momentul în care se părea că forţele de ordine vor evacua Piaţa. Din cauza pierderilor umane suferite, trupele BERKUT au răspuns tot cu arme de foc, omorând civili neînarmaţi, care încercau refacerea baricadelor. Cineva reuşise să aducă faţă în faţă cele două forţe, guvernul şi paramilitarii interni.

NATO şi Revoluţia Portocalie

Modelul „Orange Revolution” fusese aplicat cu succes în 2000 în Iugoslavia, prin mişcarea OTPOR, atunci când regimul autoritar condus de Slobodan Milošević a fost obligat să-şi recunoască înfrângerea. A urmat „Revoluţia Rozelor”, prin mişcarea civică KMARA, din Noiembrie 2003, de la Tibilisi, care l-a forţat pe fostul preşedinte Eduard Şevardnadze să demisioneze, fiind înlocuit la putere de Mihail Sakaşvili. Noul preşedinte a repoziţionat strategic peste noapte Georgia, cerând la Summitul NATO din 2008 ca ţara sa să fie admisă „alături de Ucraina” în rândurile Alianţei. Răspunsul NATO a venit prompt:

„Suntem de accord ca aceste state să devină membre ale NATO. Ambele au contribuit decisiv la operaţiunile Alianţei.”

Ceva similar s-a încercat şi în Belarus, prin intermediul organizaţiei civice ZUBR (mişcare fondată şi finanţată de Statele Unite şi de puterile vest-europene) împotriva regimului Lukaşenco, dar fără sorţi de izbândă până în prezent.

La doar o lună după Revoluţia Portocalie din Ucraina, în Decembrie 2004, la Bucureşti o nouă alianţă politică de culoare portocalie îşi croia drumul spre putere. „Alianţa Dreptate şi Adevăr”, condusă atunci de Traian Băsescu, Theodor Stolojan şi Călin Popescu Tăriceanu, aducea în prim planul campaniei electorale problema „baronilor locali” susţinuţi şi conduşi de „mafia personală” a fostului premier Adrian Năstase. Situaţia regională tensionată cu implicații pe linia securității europene care îngrijora NATO a fost speculată astfel în scopuri politice de Alianța vopsită portocaliu care și-a adjudecat în final rezultatul alegerilor.

Ucraina. Punctul de cotitură al securității mondiale

În 3 ani de la declanșarea conflictului, Ucraina a înregistrat 10.000 de morți şi 23 de mii răniți în luptele dintre armată şi separatiştii proruşi (susținuți de armata rusă). Lumea întreagă s-a trezit în fața unul război fără precedent, un hibrid, care combină atacurile cibernetice cu propaganda şi amenințarea sau folosirea forței militare.

În antiteză cu poziția Statelor Unite, președintele Rusiei, Vladimir Putin exprimă de câțiva ani încoace o viziune foarte clară asupra evenimentelor supuse analizei de mai sus:

Vest-ul susținea separatismul din Cecenia. După ce am rezolvat această amenințare ne-am confruntat cu altele: Uniunea Sovietică a dispărut, Pactul de la Varșovia a încetat să existe, iar infrastructura NATO se apropie constant de granițele Rusiei. Americanii n-au crezut la începutul anilor 2000 că forța militară rusă poate renaște. Și-au imaginat că își pot dezvolta propriul sistem în timp ce al nostru se va tot degrada. Scuza lor [SUA] pentru ași dezvolta noi capabilități nucleare a fost amenințarea nucleară a Iranului. Eu nu văd această amenințare Au mai făcut încă un pas atunci când au sprijinit Primăvara Arabă. Și ce a urmat a fost un haos. După Primăvara Arabă au continuat să se apropie de granița noastră. Au finanțat guvernarea din Ucrainei. Așa am ajuns noi fără opțiuni să fim obligați să ne apărăm grupurile etnice vorbitoare de rusă. În opinia mea, toate acestea au fost făcute pentru a justifica existența NATO. Era nevoie de o amenințare externă permanentă, după următoarea logică: Acum dacă Uniunea Sovietică a dispărut, dacă şi Pactul de la Varșovia a dispărut, de cine ne mai este frică?”

  • Capturile video alăturate sunt prelucrate din documentarul “Winter on Fire: Ukraine’s Fight for Freedom” lansat la finalul anului 2015 de directorul şi producătorul Evgeny Afineevsky. Filmul a fost lansat către marele public în urmă cu foarte puțin timp prin intermediul rețelei americane de filme şi documentare Netflix.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

(VIDEO) Cu excavatorul pe plajă. Lucrări de amenajare la restaurantul baronului din Agigea

Publicat

la data de

Scris de

În aceste zile, la cunoscutul restaurant Golful Pescarilor din Agigea se lucrează intens la diverse amenajări, cel mai probabil fără o autorizație de construire. Pe ”șantier” nu există un panou informativ cu date despre investiție, deși afișarea acestuia constituie o obligație legală. De asemenea, pe site-ul autorității de mediu nu există nicio o informare cu privire la emiterea unui aviz, fără de care nu se putea emite o autorizație de construire. Cel mai probabil, vorbim despre o haiducie, ca atâtea altele petrecute în Agigea și mai ales la restaurantul controlat de familia primarului din localitate.

Din imaginile ajunse în posesia redacției Ordinea.Ro, se observă prezența pe șantier a unui buldoexcavator și a două cife de beton. Lucrările se fac la limita fâșiei înguste a plajei. Ca urmare, excavatorul a efectuat manevre specifice – surprinse în filmări – direct pe fâșia de plajă din proprietatea publică a statului român. În mod paradoxal, intervenția în construcții are loc în contextul în care, anul trecut, societatea care administrează restaurantul Golful Pescarilor a fost dată în judecată de Apele Române, într-un proces de revendicare imobiliară. Cu alte cuvinte, instituția care administrează plaja susține că restaurantul încălca deja proprietatea publică a statului român. Rezonabil ar fi fost ca firma familiei Cîrjaliu să se fi abținut de la edificarea unor structuri permanente din beton pe terenul în litigiu.

Mai multe detalii despre litigiu cu Apele Române, AICI.

Culmea ipocriziei, nu cu mult timp în urmă, canale mediatice implicate în spălarea imaginii primarului din Agigea au făcut scandal că un excavator a pătruns pe plaja cu specific piscicol din localitate, pentru a transporta o plasă de pescuit. Filmările aruncate atunci în spațiul public au fost surprinse de pe terasa de la Golful Pescarilor. Autorul moral al acțiunii a urmărit, în mod evident, să genereze o reacție emoțională negativă din partea publicului împotriva restaurantului concurent, Pescăria lui Matei. În realitate, prezența utilajului la manevre piscicole era permisă de lege. Însă utilizarea plajei pentru manevre în scopul efectuării de amenajări constructive este o chestiune în mod cert ilegală.

Au deversat piatră în mare

Cât respect au moraliștii de la Golful Pescarilor pentru zona costieră s-a văzut și în urmă cu trei ani, când au deversat în mare cantități imense de piatră și resturi din construcții aduse cu camioane de mare tonaj. Acțiunea de acum 3 ani a fost supravegheată de însuși primarul Cristian Maricel Cîrjaliu și de agenții Poliției Locale din Agigea, după cum se observa din imaginile publicate de Ordinea.Ro.

Cîrjaliu a motivat atunci că patronii restaurantului ar fi reparat un dig de piatră, folosind tot piatră. El a susținut că, din acest motiv, nu era necesară emiterea unei autorizații de construire. Cum a ajuns digul din sistemul de protecție costieră în proprietatea unor privați e o altă poveste, total ilegală, pe care o puteți citi AICI.

De-a lungul timpului, Primăria Agigea a orchestrat controale la disciplina în construcții, extrem de amănunțite, căutând cu lumânarea orice abatere, oricât de mică, pentru a sancționa restaurantul concurent, Pescăria lui Matei, sau alte firme din localitate. De asemenea, același exces de zel a fost manifestat și pentru amendarea unor persoane fizice din localitate care au îndrăznit să-l critice pe Maricel. Din acest punct de vedere, șochează dubla măsură, întrucât restaurantul Golful Pescarilor s-a bucurat de o veritabilă protecție din partea primarului. Acesta a trecut cu vederea orice abatere de la Golf. Iar situația se explică prin faptul că restaurantul se află în patrimoniul familiei sale.

Potrivit datelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea este controlată de ginerele primarului, Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, care deține 50% din părțile sociale, și de afaceriștii Dan Popa și Mihai Lupoiu, care dețin câte 25 de procente fiecare.

Inculpatul își ajută rubedeniile

Maricel Cîrjaliu riscă ani grei de închisoare, după ce a fost trimis în judecată de DNA Constanța într-un dosar de abuz în serviciu, pentru faptele prin care a inventariat fraudulos terenul de la Golf în domeniul privat al comunei Agigea și mai apoi l-a vândut la un preț subevaluat către SC Cherhana Bibanu SRL (actuala Golful Pescarilor SRL). Societatea era deținută atunci ( în 2014) de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului. De asemenea, SRL-ul avea sediul social pe malul lacului Agigea, într-un imobil deținut de Acvamar Grup (o firmă controlată, potrivit datelor actuale, de Anghel Dragu, un tip cunoscut în comunitate drept finul primarului). Colac peste pupăză, în declarațiile depuse la Registrul Comerțului atât de Cherhana Bibanu SRL, cât și de Acvamar Grup SRL, apărea numărul de telefon al contabilei Magdalena Elisabeta Andrei, cea care s-a ocupat de firmele personale ale lui Maricel Cîrjaliu, dar și de schimburi frauduloase de terenuri cu Primăria localității. 

Tot în 2014, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeni Dan Popa și Mihai Lupoiu. În 2018, în firmă a fost cooptat și Nuțoaia-Cîrjaliu, ginerele primarului din Agigea, care, într-o primă etapă, a primit 10% din afacere, pe baza unui aport de 200 de lei. Golful Pescarilor derula afaceri de peste un milion de euro pe an, astfel încât achiziția unei felii de 10% cu 200 de lei nu putea fi decât expresia unui aranjament ilegal.

Mai multe detalii despre această afacere AICI.

În iulie 2020, ginerele lui Maricel își majora participarea la 25%, iar în iunie 2021 la 50%, pe baza a două contracte de cesiune de părți sociale încheiate cu Dumitru Stanciu. În anunțurile publicate în Monitorul Oficial, se arăta că cele două cesiuni au valorat câte 50.000 de euro fiecare. Actele cu titlu oneros au fost adoptate după ce Ordinea.Ro a semnalat aranjamentul inițial de 200 de lei. 

Așa a ajuns familia primarului să dețină oficial jumătate din afacerea Golful Pescarilor. Iar din acest motiv, după cum spuneam, primarul trece cu vederea orice abatere.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Mascaradă la Hârșova. Viceprimărița și-a dat demisia pentru a fi aleasă din nou, un pic mai legal decât data trecută

Publicat

la data de

Scris de

Primarul din Hârșova și consilierii locali din anturajul său au pus ieri în scenă o veritabilă mascaradă politică. La inițiativa lui Viorel Ionescu, aleșii locali au fost convocați în ședință extraordinară pentru a alege un nou viceprimar, după ce ocupanta postului, Dumitra Stan, și-a dat demisia din această funcție. În mod bizar, Dumitra Stan a fost propusă din nou, a acceptat propunerea și a fost votată pentru a exercita funcția de viceprimar, pe care abia o părăsise prin demisie. Deși totul pare o mare caterincă, în realitate vorbim de aspecte grave și de un război juridic în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești. Or, din acest punct de vedere, era necesar ca viceprimărița să fie realeasă, un pic mai legal decât data trecută. Legal până la capăt tot nu a fost acest proces, după cum vom explica mai jos. Și nici moral, deoarece vorbim și de trădarea unor PSD-iști care au votat în beneficiul puterii! 

Primul viceprimar, cu biroul la cimitir

Ceea ce se întâmplă acum la Hârșova izvorăște cumva din ultimul proces electoral. Primarul localității, Viorel Ionescu, a fost racolat anul trecut de PNL, după un mandat în fruntea orașului din partea ALDE. El a reușit să câștige un nou mandat de primar, însă nu și majoritatea în Consiliul Local. PSD a scos cel mai bun scor la alegerile pentru Consiliu, obținând 8 mandate. Deși PNL a obținut mai puține voturi, la redistribuire a primit tot 8 mandate. În Consiliu a mai intrat și partidul Pro România cu un consilier.

Pe 2 noiembrie 2020, primarul a convocat Consiliul Local în vederea alegerii viceprimarului. Propunerea sa a fost Dumitra Stan de la PNL – ”o persoană în care am încredere și alături de care am făcut echipă și în mandatul trecut. Cred, în continuare, că Hârșova are nevoie de liniște și de o echipă care să asigure continuitate. Este posibilă, însă, și constituirea unei majorități care să impună un viceprimar al opoziției, dar care nu va avea atribuții și care va încasa o indemnizație degeaba, doar pentru a fi împotriva primarului.”. Declarația primarului a fost citată de site-ul www.harsova.ro. 

La ședință, așa cum anticipase primarul, s-a format o majoritate PSD – Pro România, iar reprezentantul acesteia, Emil Paraschiv, a fost ales viceprimar. La scurt timp, Ionescu și-a pus amenințarea în practică. Astfel, viceprimarul ales a primit un birou la cimitirul din localitate și atribuții spre ZERO (să se ocupe de utilajele Primăriei). A fost nevoie ca majoritatea de 9 consilieri să voteze o hotărâre expresă ca Paraschiv să fie lăsat să lucreze în biroul din Primărie. Însă această decizie n-a ajutat prea mult. 

Una din postările lui Emil Paraschiv, din perioada în care a fost viceprimar

Prefectul se implică, iar consilierii aleg ILEGAL un nou viceprimar

Pe 19 noiembrie 2020, Instituția Prefectului a atacat în contencios administrativ hotărârea locală prin care Paraschiv fusese ales viceprimar. Iar după lege, HCL-ul s-a suspendat de drept. Profitând de această situație, pe 8 decembrie 2020, primarul Ionescu a întocmit un proiect de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar. Documentația a fost trimsă spre avizare comisiei juridice a Consiliului Local. Însă comisia a considerat că nu există toate informațiile necesare, motiv pentru care a amânat discutarea și avizarea proiectului.

Potrivit legii, niciun proiect de hotărâre nu poate ajunge la vot, în plenul Consiliului Local, fără avizul comisiei de specialitate. Cu toate acestea, proiectul neavizat a fost supus la vot, în ședința de Consiliu din 18 decembrie 2020. În acest fel s-a desfășurat procedura de alegere a unui nou viceprimar, iar Dumitra Stan de la PNL a fost aleasă în funcție cu cele 8 voturi liberale și cu încă un vot provenit din tabăra PSD. Secretarul general al orașului a opiniat că hotărârea nu este legală și a refuzat să o semneze. 

Trădătorul

La scurt timp după ședință, PSD Constanța a decis să-l excludă din partid pe consilierul Marian Paștea, care votase la vedere diverse proiecte ale primarului, de unde și suspiciunea că își exercitase votul secret de la alegerea viceprimarului pe aceeași linie. Prefectul a luat act de excluderea lui Paștea și a întocmit un ordin de încetare a mandatului. Însă la scurt timp, probabil pe fondul unor obligații politice, și-a revocat propriul ordin, lăsându-l pe trădător în funcție, ca să voteze contrar voinței electoratului. 

”Trădătorul”, primarul narcisist și prefectul

Au urmat două procese de contencios administrativ.

Acțiunea Prefectului, admisă de instanță

În primul rând, vorbim de procesul inițiat de Prefect contra Consiliului Local, la care ne-am referit mai sus. Pe 8 aprilie 2021, acțiunea Prefectului a fost admisă, pe fond, de Tribunalul Constanța. Apărările Consiliului Local au fost respinse ca neîntemeiate și la fel intervenția accesorie în favoarea Consiliului Local depusă de Emil Paraschiv. Mai apoi, pe 8 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța a anulat recursul formulat de Consiliul Local Hârșova, deoarece acesta era semnat – ATENȚIE!!! – de persoane care nu aveau calitatea să reprezinte această autoritate (practic, recursul a fost semnat de niște consilieri locali, după ce majoritatea din jurul primarului a refuzat să ducă procesul mai departe). Ca urmare, recursul intervenientului Paraschiv a fost la rândul său respins, ca neavenit, iar criticile sale nici nu au mai fost examinate. 

Tribunalul apreciază că alegerea Dumitrei Stan a fost ilegală

În al doilea rând, vorbim de procesul prin care Emil Paraschiv a atacat hotărârea de Consiliu Local 140 din 18 decembrie 2020, prin care Dumitra Stan a fost aleasă în funcția de viceprimar. Reprezentându-se pe sine în acest nou proces, nefiind așadar un simplu intervenient în favoarea altei persoane, Paraschiv a reușit să se facă auzit. Iar pe 12 iulie 2021, Tribunalul Constanța i-a dat câștig de cauză, anulând HCL-ul din decembrie 2020 prin care fusese aleasă Dumitra Stan. Instanța a evidențiat 3 vicii ale HCL-ului din decembrie: 1 – lipsa avizului comisiei juridice, 2 – încălcarea procedurii legale pentru situațiile în care secretarul general refuză semnarea hotărârii (așa cum a fost cazul) și 3 – faptul că postul de viceprimar nu era vacant, întrucât acțiunea Prefectului de a ataca alegerea lui Paraschiv conducea de drept doar la suspendarea temporară a HCL-ului, nu la apariția condițiilor pentru alegerea altei persoane. 

Extrase din Sentința Civilă 1317, prin care a fost anulată HCL 140/18.12.2020 privind alegerea Dumitrei Stan în funcția de viceprimar

Mascarada

Pe 6 august 2021, primarul din Hârșova, ca reprezentant al Consiliului Local, a declarat recurs. Șansele sale de a răsturna argumentele instanței de fond nu sunt prea mari, în contextul în care acestea sunt clare și surprind esența cazului. Cel mai probabil, cântărind aceste șanse, Viorel Ionescu a luat decizia să organizeze mascarada realegerii viceprimăriței, după cum spuneam: un pic mai legal decât data trecută. Mai legal a fost faptul că, de data aceasta, postul de viceprimar a fost vacantat, după ce HCL-ul pentru alegerea lui Paraschiv a fost anulat definitiv, pe 8 septembrie 2021 de instanța de contencios administrativ. Nu întâmplător, chiar la două zile distanță, pe 10 septembrie, viceprimărița a înregistrat documentul prin care își anunța demisia din funcție începând cu 14 septembrie.

În cele câteva zile, proiectul de hotărâre pentru alegerea unui nou viceprimar a fost înaintat comisiilor de specialitate. Comisia juridică nu a emis aviz. Însă proiectul a fost avizat de comisia socială, ceea ce ar putea fi un pic mai legal dacă punem în balanță situația total ilegală fără aviz, pe de o parte, cu situația existenței unui aviz, chiar dacă de la o comisie nepotrivită, pe de altă parte. În sfârșit, rămâne de văzut ce va avea de spus secretarul general, dar nu credem să fie emoții în această privința pentru primar și pentru majoritatea sa, câștigată la vot sau cumpărată.

Ca să fie clar, la mascarada alegerii unui nou viceprimar în persoana vechiului viceprimar au participat cei 8 consilieri PNL și încă doi de la PSD. Un vot din cele 10 a fost anulat, astfel că viceprimărița a fost realeasă cu 9 voturi pentru. Cel puțin un vot a fost de la PSD. Iar pe viitor, la cum se prefigurează colaborarea lui Florin Cîțu cu PSD-iștii, nu ne-ar mira să vedem o unanimitate tăcută și dispusă să voteze orice în spatele primarului Viorel. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cine ”coafează” parcurile din Agigea: o firmă fără angajați, fără cifră de afaceri… dar cu relații în Golf

Publicat

la data de

Scris de

O firmă înființată pentru producția de hârtie igienică, a cărei singură ispravă de până acum a fost aceea de a-și completa obiectul de activitate cu prestații de coafură și înfrumusețare, a ajuns să toarne alei de beton și să amenajeze locuri de joacă în Agigea.  

N-au trecut decât trei săptămâni de când primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, posta pe contul său de Facebook o filmare, prin care se lăuda că a început să amenajeze parcul Mihai Eminescu din localitate cu alei de beton, un loc de joacă pentru copii și o platformă cu echipamente de fitness. La acel moment, am semnalat că la parcul băgat în modernizare nu exista o amenajare de șantier și nici banalul, dar obligatoriul, panou informativ cu titlul investiției, numărul autorizației de construire și prestatorul lucrărilor.

La câteva zile distanță, autorul rândurilor de față a filmat în parcul Mihai Eminescu, la o acțiune de dezinsecție organizată de consilierul local Gabriel Ciobanu (viceprimar ales, dar nerecunoscut și neacceptat în Primărie de ”jupânul” Maricel). Cu acea ocazie, am dat nas în nas cu echipa de constructori. Un bărbat, trecut ușor de 40 de ani, ne-a interzis să îl filmăm (vezi AICI). Totuși, la insistențele lui Gabriel Ciobanu, acesta a precizat că reprezintă firma Lux R.I.M. SRL, care fusese contractată de Primărie. Dacă nu ar fi fost întâmplarea de mai sus, raporturile dintre Primăria Agigea și această firmă s-ar fi consumat într-o discreție totală.

O firmă concepută pentru producția de hârtie igienică

În realitate, așa cum rezultă din documentarea noastră, firma în cauză se numește Lux R.I.M. Soft SRL. Aceasta a fost înființată în anul 2015 de Marius Ghiță (cel care ne întâmpinase pe ”șantier”). Sediul social al firmei se află în satul Movilița din comuna Topraisar. Potrivit anunțului publicat la înființare în Monitorul Oficial al României, firma are ca activitate principală fabricarea produselor de uz gospodăresc și sanitar, din hârtie sau carton. Este vorba de codul CAEN 1722, care se referă – potrivit site-ului caen.ro – la fabricarea de: hârtie igienică, șervețele pentru curățarea tenului, batiste, prosoape, șervețele de masă, prosoape și tampoane igienice, scutece pentru adulți și copii, pahare, farfurii și tăvi.

Tot din Monitorul Oficial al României aflăm că, pe 5 noiembrie 2018, Marius Ghiță a decis să extindă activitatea firmei cu un  cod pentru coafură și alte activități de înfrumusețare.

Activitate ZERO, experiență ZERO

Până pe 31 decembrie 2020, Lux RIM Soft SRL n-a apucat să fabrice niciun sul de hârtie igienică și nici să coafeze pe nimeni. Ca dovadă, Marius Ghiță a depus declarații de inactivitate pe proprie răspundere la organul fiscal, după cum atestă portalul Confidas.Ro și site-ul Ministerului de Finanțe.

Așadar, la începutul acestui an, firma avea zero angajați, zero venituri, zero activități și zero competență. Ca urmare, nimic, dar absolut nimic, nu o recomanda pentru a fi contractată de Primăria Agigea în vederea efectuării unor lucrări de construcții. Cu toate acestea, societatea a fost aleasă de primarul localității, pe baza unor relații de gașcă, după cum vom demonstra în cele ce urmează. Vorbim mai jos de relații care se degajă din activitatea unor persoane în rețeaua Facebook (rețea definită drept spațiu public de instanțele de judecată din România).

Prietenia virtuală cu fratele și cumnata primarului

În primul rând, trebuie să spunem că Marius Ghiță nu are un cont de facebook, însă soția sa deține două. Un cont al soției sale prezintă activitatea ei profesională, de specialist în tehnici și terapii de înfrumusețare, precum volumizarea buzelor cu hyaluron pen, epilare definitivă cu laser dioda, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric etc. Soția lui Marius Ghiță nu ascunde prietenia, cel puțin virtuală, cu fratele și cumnata primarului din Agigea.

În poze, la Golful Pescarilor

Mai multe fotografii publicate pe Facebook îi înfățișează pe soții Ghiță la restaurantul Golful Pescarilor din Agigea.

Vorbim de un restaurant deținut de Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu (50%), Petre Daniel Popa (25%) și Mihai Cristian Lupoiu (25%). Primul dintre aceștia este chiar ginerele primarului din Agigea. De asemenea, Petre Daniel Popa, pe scurt Dan Popa, este prietenul intim al lui Maricel Cîrjaliu și ctitor, alături de edil, al bisericii de lemn de pe malul lacului Agigea.

Primarul din Agigea a fost trimis în judecată anul trecut pentru fapte de corupție cu privire la includerea abuzivă a terenurilor din zona Golful Pescarilor în domeniul privat al localității. După inventarierea frauduloasă a terenurilor, edilul a vândut un lot important, în anul 2014, la un preț subevaluat, către firma care deține restaurantul Golful Pescarilor. La acel moment, societatea era deținută 100% de Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu. Stanciu le-a declarat procurorilor DNA că a plătit terenul cu bani împrumutați de la nașul său. La scurt timp de la achiziția terenului de pe malul mării la preț de garsonieră, Stanciu a cedat 50% din firmă către afaceriștii constănțeani Popa și Lupoiu. În noua structură, firma a ridicat restaurantul din Golf și a ajuns să deruleze afaceri de peste un milion de euro pe an. 

În 2018, în afacerea Golful Pescarilor a fost cooptat și Ionuț Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele lui Maricel Cîrjaliu, care a primit 20 de procente din afacerea de milioane de euro cu un aport simbolic de 200 de lei. Concomitent, Dumitru Stanciu, finul lui Bogdan Cîrjaliu, și-a redus participația la 30%, refuzând practic să aducă un aport în numerar de 200 de lei care i-ar fi asigurat în continuare 50% din firmă. E limpede că la mijloc a fost un aranjament dubios, de transfer al bunului de la interpus către beneficiarul dinainte știut, în speță primarul din Agigea. 

O vreme, firma a funcționat cu următorii asociați: Dumitru Stanciu – 30%, Dan Popa – 25%, Mihai Lupoiu – 25% și Ionuț Nuțoaia Cîrjaliu – 20%. Pe 18 decembrie 2020, Stanciu și-a cesionat și celelalte 30 de procente din firmă către ginerele primarului. De data aceasta, cesiunea s-a făcut cu bani, Nuțoaia Cîrjaliu achitând 50.000 de euro în schimbul părților sociale. Schimbarea structurii a fost publicată în Monitorul Oficial pe 15 aprilie 2021, dată de la care familia primarului deține oficial jumătate din acest restaurant cu o poveste penală în spate.  

Prietenii soților Ghiță s-au tras în sanie cu Maricel

În fotografiile de la Golf, soții Ghiță apar în anturajul unui antreprenor local specializat în montarea de pergole retractabile, precum și a soției acestuia. Vorbim de o prietenie veche, de familie, care nu s-a consumat doar la restaurantul primarului, ci și în concedii prin țară și străinătate. Mai departe, prietenii intimi ai soților Ghiță apar în fotografii alături de Dan Popa și Mihai Lupoiu de la Golful Pescarilor. Și legăturile nu se opresc aici. Prietenii soților Ghiță au petrecut începutul de an 2020 în Bucovina, alături de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, și de alte persoane. O fotografie de atunci, înfățișându-l pe Maricel într-o sanie trasă de un cal, a ajuns pe Facebook, pe contul unei persoane din acest grup.

Există numeroase alte detalii care atestă apartenența soților Ghiță la un grup social mai larg, grup din care face parte și primarul din Agigea. Nu intrăm în aceste detalii, pentru a nu afecta mai mult decât este necesar aspecte care țin de viața privată. În orice caz, datele prezentate sunt suficiente pentru a susține că firma lui Marius Ghiță, Lux RIM Soft SRL, cu activitate ZERO și CAEN-uri de frumusețe corporală și producție de hârtie igienică, a fost aleasă de Primăria Agigea pe criterii de gașcă.

Cel mai probabil, aceste relații de grup au contat în privința atribuirii lucrărilor de modernizare a parcurilor din Agigea către societatea din Movilița care, repetăm, avea zero angajați, zero activitate, zero cifră de afaceri și zero competență, necalificându-se pentru astfel de lucrări. Dar nu ne surprinde. Așa merg lucrurile la Agigea, nu după lege, ci după diverse cumetrii și favoritisme.

Citește și:

Exclusiv. Cîrjaliu sifonează fondurile europene de pescuit spre gașca de la Golful Pescarilor

 

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: