Connect with us

Actual

Dezastrul de la Miriștea! Satul cu opt oameni și 300 de câini!

Maria Ionescu

Publicat

la

În comuna Mereni, situată la 35 km de Constanța se ajunge foarte ușor. Drumul până acolo se parcurge pe șosele asfaltate, aflate în perfectă stare. Sau, mă rog, aproape perfectă!  După ce ai depășit localitatea ce poartă numele comunei (din care fac parte patru sate, respectiv Mereni, Osmancea, Ciobănița și Miriștea), drumul se parcurge la fel de ușor spre satele Ciobănița și Osmancea. Dar dacă vrei să ajungi la Miriștea, nu există nici măcar un indicator rutier care să te îndrume în ce direcție trebuie să o apuci. Trebuie să te oprești în satul Mereni pentru a obține unele informații, pentru că altminteri te poți rătăci extrem de ușor. La câțiva km de ieșirea din localitate, se face un drum la stânga. Este asfaltat, așa că, în ciuda lipsei indicatorului rutier, își imaginezi că poți ajunge ușor în sat. Dar nu este nicidecum așa. Totul depinde de vreme – dacă vremea este bună, drumul din pământ care apare după mai puțin de un km de drum asfaltat, este în regulă, îți poți continua călătoria. Dacă afară plouă sau este ninsoare, este mai bine să te întorci din drum. Altminteri, mai ai de străbătut  o porțiune în care te afunzi din cauza noroaielor. Fără exagerare, este aproape imposibil să pătrunzi și cu vreo mașină de teren în localitate. Poate doar vreun camion să se încumete să pătrundă. Și nu este vreun sat fără câini. Nu, câinii chiar nu lipsesc. Dar oamenii sunt foarte puțini. De fapt  vorbim despre un sătuc care are mai puțin de 10 locuitori. Au rămas doar opt! Însă, pe vremuri, era localitatea care dădea numele comunei. Cum s-a ajuns aici?

A luat ființă în urmă cu sute de ani

miristea3Prin anul 1774, turcii și-au întemeiat localitate aici. Pe atunci, satul se numea Edilchioi. În scurt timp, oamenii au construit un sediu de primărie și o geamie. Pe atunci nu simțeau nevoia să ridice vreo școală, iar biserica nu trebuia să fie construită de către musulmani. Până la izbucnirea primului război mondial au trăit acolo în liniște. După anul 1916, reședința comunei s-a mutat la Mereni. La sfârșitul anilor 1920, a fost votată o nouă lege administrativ teritorială, iar numele localității s-a schimbat. Din Edilchioi a devenit Miriștea. Iar satul a continuat să se dezvolte. Prin anii 60, în localitate trăiau câteva sute de locuitori, în jur de 700. Se descurcau cum puteau, dar o duceau bine. Aveau pământ pe care să îl lucreze, creșteau animale. Între timp se construise și o școală cu clasele I-IV, așa că micuții învățau carte fără a-și face probleme. Din păcate, viața satului a devenit foarte dificilă după colectivizare. De fapt, ca a multor alte mii de sate din întreaga țară. Doar că satul Miriștea trebuia să fie desființat. Și asta pentru că agricultura era extrem de importantă, iar terenul de aici era foarte productiv. S-a început mai timid, prin desființarea CAP-ului. Apoi s-a desființat și școala. Potrivit  localnicilor cu care am stat de vorbă, au avut noroc cu revoluția din decembrie 1989, altfel satul ar fi dispărut de pe fața pămânutului. Deși mai avea doar patru case ce nu fuseseră distruse. Iar locuitori  mai erau foarte puțini.

Cum trăiesc acum oamenii

miristeaAm ajuns cu mare dificultate în sat. Nu știam toate amănuntele pe care vi le-am povestit mai devreme. Ne așteptam să găsim mai mulți oameni și să stăm de vorbă cu ei. Speram că sunt dornici să-și împărtășească experiențele cu niște nou-veniți curioși să le cunoască viața și preocupările. Am trecut pe lângă niște case în stadiu de prăbușire. Chiar credeam că nu sunt locuite, deoarece arătau jalnic, dar ne-au lămurit niște rufe spălate puse pe sârmă la uscat. Deci, acolo locuia cineva. Dar noi nu am dat de nimeni când am trecut prin zonă. Ceva mai încolo, la câteva sute de metri, am descoperit o casă care arăta mult mai bine. Adică se vedea că acolo locuia o familie mai mare și că se ocupau de gospodărie. La distanță am văzut un nene care mâna o turmă de capre. S-a apropiat de noi și am început să stăm de vorbă. Ne-a spus că îl cheamă Toma și că a refuzat să plece din sat deoarece acolo s-a născut și acolo își dorește să trăiască. ”E greu, nimic de zis! Când plouă rămânem acasă, că nu avem cu ce să circulăm. Nu avem mașină, dar cu căruța ne putem descurca atunci când e soare sau dacă plouă foarte puțin.” El ne-a spus că a rămas cu soția în sat, iar copiii i s-au mutat. Erau niște micuți cu el, dar omul spunea că sunt nepoții lui veniți în vacanță. Pe lângă copii erau și vreo trei câini de care m-am temut pentru că erau foarte gălăgioși. Nenea Toma m-a liniștit și mi-a spus să nu-mi fac griji, pentru că nu mușcă. Sunt doar neliniștiți pentru că trecusem pe acolo. Nu erau obișnuiți cu prea multă lume în jurul lor. Din curte a ieșit și soția lui, care și-a cerut scuze și ne-a spus că gătește și nu poate sta prea mult cu noi. Am încercat să aflăm cât mai multe lucruri despre viața lor, despre felul în care se descurcă într-o comunitate atât de mică. ”Ne descurcăm cum putem. Pe  vremuri aveam magazin în sat. Acum trebuie să mergem până la Mereni pentru a ne face cumpărături. Sau ne aduc copiii, când vin pe aici.”, ne-a spus nenea Toma. Tot el ne-a spus că dacă nu are cine să le facă cumpărături nu-i o problemă așa de mare. ”Face pâine nevasta mea, acasă. Dar avem niște vecini care trăiesc singuri, fără nevastă, așa că ei se descurcă mult mai greu.” Este bine că măcar au curent electric. Așa se mai descurcă cu rufele, mai au un televizor în fața căruia pot sta în serile lungi, aparatul de radio cântă fără încetare. Nu au telefoane fixe, dar fiecare deține un telefon mobil. La o margine a satului este cimitirul. Plin cu morminte ale celor ce au trăit acolo și s-au stins din viață. Satul Miriștea încă trăiește, dar numai grație oamenilor care au ales să-și ducă viața în niște condiții greu de imaginat. Din când în când, în special când e ziua morților, zona se mai aglomerează. Cei care au trăit aici vin să-și omagieze rudele. Așa se mai animă satul. În rest, mai apare câte cineva să lucreze pământul pentru care s-a dorit desființarea satului. După 1990, oamenii și-au recuperat  terenurile agricole, dar prea puțini se ocupă de ele. O parte a pământului a fost cumpărat de către o firmă, iar acolo mai sunt aduși oameni care să lucreze. Doar așa se mai animă satul. Uneori!

Primarul Silviu Florentin Gârea este total dezamăgit

garea silviu florentin primar mereniAm dorit să aflăm și părerea primarului comunei Mereni față de situația din Miriștea. Spre stupefacția noastră, însă, omul ne-a dat niște vești extrem de triste. Ne-a spus că a fost recent în localitate, cu o echipă a ENEL, pentru a completa becurile lipsă și a rămas stupefiat de ceea ce a găsit în zonă. ”Este un sat uitat de lume. Un sat cu trei căsuțe, o vacă și foarte, foarte mulți câini. În zonă s-au adăpostit într-o casă părăsită niște țigani. Și au adunat vreo 300 de câini care umblă liberi. Dacă nu ești cu o mașină, te mănâncă de viu. Probabil  au niște contracte, adună câinii și apoi îi dau mai departe. Din păcate, noi nu avem instrumente juridice pentru a schimba lucrurile. Nici buget nu avem. Nimeni nu vrea să facă nimic. S-ar putea folosi otravă, dar nu-i voie. Câinii au drepturi, ei au dreptate, oamenii nu mai au dreptate. Pe nimeni nu doare cât de prost merg lucrurile. De aceea merge România așa cum merge. Pentru mine este abominabil ce am găsit aici. Este o indolență totală din partea multora”, ne-a declarat dezamăgit primarul Silviu Florentin Gârea.

 

 

 

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Actual

Persoană lovită de tren în Gara Constanţa

Maria Ionescu

Publicat

la data de

Scris de

În cursul acestei seri, în jurul orei 19.00, militarii ISU Constanţa au fost solicitaţi să intervină în Gara Constanţa, unde o persoană a fost lovită de tren.

Potrivit primelor informaţii, tragicul accident a avut loc la linia 1.

Echipajul care încadrează ambulanţa de terapie intensivă mobila a intervenit pentru acordarea primului ajutor medical. La faţa locului medicii au constatat că bărbatul avea leziuni incompatibile cu viaţa, fiind nevoiți să declare decesul acestuia.

Ştire în curs de actualizare.

Update: Bărbatul a intenţionat să se sinucidă. În momentul în care s-a pus în mişcare trenul care circula pe relaţia Constanța – București, la ora 18.50, l-a lovit. Martorii precizează că acesta s-a așezat intenționat pe calea ferată.
Asupra lui nu a fost găsit nici un bilet de adio.

Este vorba despre un bărbat în vârstă de 84 de ani, din municipiul Constanța.

Foto: Ilustrativ

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

10 bărbaţi au fost amendaţi în Piaţa Tomis III. Vezi de ce

Maria Ionescu

Publicat

la data de

Scris de

În cursul zilei de azi, în jurul orei 11.30, polițiștii Secției 2 și jandarmi din cadrul G.J.M. Tomis, în timp ce desfășurau activități de prevenire și limitare a infectării cu noul coronavirus, au constatat faptul că, la terasele din zona Pieței Tomis 3, mai multe persoane consumă, la mese, băuturi alcoolice.

Având în vedere măsurile instituite prin carantinarea municipiului Constanța, persoanele în cauză au părăsit domiciliul fără a avea un motiv întemeiat, fapt ce contravine normelor legale în vigoare.

Forțele de ordine au identificat 10 bărbați, care au fost sancționați cu amendă în valoare totală de 5.000 de lei.

“Pe această cale, le recomandăm cetățenilor să respecte normele legale și măsurile de protecție.

Reamintim faptul că deplasarea în interiorul zonei carantinate, fără un motiv justificat, este interzisă.”, precizează Andreea Iliescu, purtător de cuvânt al IPJ Constanţa.

Foto: Ilustrativ

Comments

comments

Continuă să citești

Actual

PMP, scrisoare deschisă către prefectul județului Constanța: „Embargo, embargo, dar să știm și noi“

Tatian Iorga

Publicat

la data de

Scris de

PMP-iștii constănțeni i-au trimis prefectului județului Constanța, Silviu Coșa, o scrisoare deschisă în care îi adresează mai multe întrebări legate de impunerea mai multor restricții.

„Stimate domnule prefect Coșa Silviu-Iulian, aleg această cale de a comunica cu dumneavoastră deoarece alt mod de comunicare nu există, opacitatea (adică exact opusul trensparenței cu care se laudă guvernul P.N.L.) pune stăpânire pe zi ce trece pe instituția pe care cu onor o conduceți. Pentru a nu vă reține mult și pentru a limita suspansul care v-ar cuprinde prin lecturarea acestei scrisori deschise, voi intra direct în subiect.

  1. Starea de alertă pe care ați instituit-o este o măsură prevăzută de Constituția României sau nu?
  2. Considerați că starea de alertă este o măsură care afectează agenții economici din punct de vedere al măsurilor dispuse de dumneavoastră în calitate de președinte al C.J.S.U.?
  3. Agenții economici care suferă pierderi ca urmare a stării de alertă (clienții agenților economici sunt sancționați dacă sunt găsiți pe terase, în frizerii sau cabinete cosmetice etc. de către forțele de ordine, fiindu-le afectată activitatea în mod negativ) vor beneficia de sprijin financiar din partea guvernului sau din partea altor instituții sau nu? Dacă nu, vă cer să menționați public care este motivul pentru care nu îi sprijiniți pe agenţii economici, aşa cum se întâmplă in toate ţările europene, și îi împingeţi către faliment.
  4. Este corectă măsura sancționării constănțenilor care frecventează terasele restaurantelor sau ale cafenelelor?
  5. Care este criteriul care a stat la baza nominalizării activităților permise de către dumneavoastră a fi desfășurate în timpul carantinării municipiului Constanța și a celorlalte localități afectate de carantină?

Deocamdată atât. Măcar să ne lămuriți pe noi, constănțenii, în legătură cu cele cinci probleme ridicate mai sus. Nu îmi doresc un răspuns trimis pe email-ul P.M.P. sau prin poștă la adresa Mișcării Populare. Noi nu avem nimic de ascuns. Din păcate dumneavoastră, autoritățile, da. Totuși vă cerem un răspuns public problemelor semnalate și soluții pentru despăgubirea agenților economici, care azi au un embargo mascat din partea autorităților prin această declarare “perversă” a stării de alertă, tocmai pentru a nu le permite celor afectați să ceară despăgubiri.“, se arată în scrisoarea semnată de președintele PMP Constanța, Claudiu-Iorga Palaz.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: