Connect with us

Exclusiv

DEZVĂLUIRI LA 105 ANI DE LA SCUFUNDAREA PACHEBOTULUI „TITANIC” – Radiotelegrafistul a greşit semnalul de sinistru

Dragoş Ionescu

Publicat

la

“În zorii zilei de 15 aprilie 1912 radiotelegrafistul şef de pe marele transatlantic TITANIC – când a început să se scufunde – transmitea disperat semnalul de pericol CQD şi semnalul de avarie MGY. Radiotelegrafistul secund l-a sfătuit să transmită noul semnal internaţional S.O.S.” – Cdt. Mircea Ionescu.

Autorul acestor rânduri s-a stins din viaţă în anul 1987, la Constanţa, după 43 de ani în slujba Marinei Române. Este vorba de comandantul remorcherului maritim militar, nava salvator RM „101”. Specializat în salvarea vieţii pe mare, bătrânul matelot şi-a petrecut existenţa mai mult pe apă decât pe uscat. Numărul însemnat al navelor şi echipajelor pe care le-a salvat în lunga sa carieră i-a adus, nu de puţine ori, medalii şi distincţii din partea conducerii statului român. Se spune că n-a lăsat niciodată o navă în primejdie fără să intervină, iar salvările sale au atins adesea limita imposibilului. Probabil cea mai cunoscută rămâne salvarea cargo-ului elen „EVANGELIA”, dar nu din cauza dificultăţii, ci mai de grabă din pricina mediatizării epavei, devenită simbol al staţiunii Costineşti.

În clipele de răgaz, comandantul Mircea Ionescu se retrăgea la biroul din cabină unde-şi aşternea, într-un caiet cu foaie velină, mai toate gândurile. Fiind un cutezător om al apelor, însemnările sale sunt toate despre marinărie şi istoria acestei nobile meserii. Rătăcite prin biblioteca familiei, memoriile sale au supravieţuit timpului, iar azi, pentru prima dată după mai bine de 50 de ani, avem ocazia să le publicăm.

S.O.S. ŞI „TREI MINUTE DE TĂCERE”

La 59 de ani de la sinistrul navei TITANIC, comandantul Mircea Ionescu notează în jurnalul personal câteva observaţii deosebit de interesante cu privire la modul în care au acţionat, în noaptea de 12 Aprilie 1912, membrii echipajului de pe celebrul pachebot. Specializat la rândul său în salvarea vieţii pe mare şi dezeşuare, atenţia-i pică asupra felului în care ofiţerii de radio-transmisiuni ai TITANICULUI au semnalat starea de dificultate în căutarea de ajutor.

RMS TITATIC – WHITE STAR LINE

Din analiza succesiunii transmisiunilor MORSE se constată cel puţin o greşeală făcută de telegrafistului şef, probabil din cauza stării de panică în care se găsea întregul echipaj al TITANICULUI în acele clipe de groază. Dar să-l lăsăm pe comandantul Mircea Ionescu să ne povestească ce s-a întâmplat de fapt pe TITANIC şi unde anume s-a greşit:

“Mulţi consideră că semnalul radio S.O.S. provine de la cuvintele din Limba Engleză SAVE OUR SOULS, adică SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE. Şi totuşi acest lucru nu este exact. Adevărata istorie a semnalului S.O.S. este următoarea: La începutul secolului XX, societatea „MARCONI” – care avea monopolul asupra staţiilor de radiotelegrafie instalate pe navele maritime engleze şi taliene – a stabilit că toate aceste nave sunt obligate să folosească ca semnal de pericol pe mare „CQD”, adică apelul general „CQ” urmat de prima literă a cuvântului DANGER.”

Fondată în 1897, numită iniţial The Wireless Telegraph & Signal Company” societatea privată a inventatorului italian Guglielmo Marconi este prima din lume care a implementat comunicaţiile fără fir pe distanţe lungi precum şi transmisiile media. Redenumită în anul 1900 „MARCONI’S Wireless Telegraph Co” Ltd., London, această companie a rezistat, în diverse forme de organizare, celor două Războaie Mondiale, devenind în etapa 1999-2006, prin asocierea cu „British Aerospace” Plc., (BAE), parte a grupului „BAE Systems.” . În anul 2006, rămăşiţele acestei societăţi au fost achiziţionate de suedezii de la „Ericsson.”

Inventatorul italian Guglielmo Marconi

Dacă până la apariţia comunicaţiilor fără fir, orice ambarcaţiune desprinsă de ţărm era pe cont propriu, la începutul secolului XX aproape toate navele britanice şi italiene fuseseră dotate cu echipament MARCONI instalat într-o cameră special amenajată. Aparatura MARCONI era montată la bord doar de către angajaţii companiei „The Marconi International Marine Communication Company” Ltd. Aceştia sunt de fapt şi primii ofiţeri radiotelegrafişti, cunoscuţi atunci ca operatori Marconi”.

3 NOIEMBRIE 1906: NAŞTEREA S.O.S.

“La conferinţa internaţională de radiotelegrafie care a avut loc la Berlin în 1906, la care au participat 28 de state, printre punctele discutate a fost şi acela referitor la stabilirea unui semnal unic internaţional pentru pericol pe mare. Cu această ocazie, compania MARCONI a propus aprobarea semnalului „CQD”. Cei prezenţi au respins această propunere deoarece „CQD” era uşor de confundat cu apelul „CQ-“. Reprezentantul unei firme germane a propus semnalul „SOE” (. . . _ _ _ . . .) dar şi acesta a fost respins întrucât litera „E”, care în telegrafie se transmitea printr-un punct, în cazul unei recepţii slabe era greu de folosit şi înţeles. Atunci unii dintre delegați au propus ca litera „E” să fie înlocuită cu litera „S” pentru a obţine un semnal ritmic şi uşor de înţeles. Aşa s-a născut celebrul SOS (. . . _  _ _ . . .).

Conferinţa internaţională de radiotelegrafie de la Berlin, 1906

Această propunere a fost aprobată prin Convenţia Internaţională de Radiotelegrafie de la Berlin din 1906, ratificată de toate cele 28 de ţări participante printre care şi România. Delegaţii au semnat în ziua de 3 noiembrie 1906 un punct prin care recunoşteau semnalul SOS ca semnal unic internaţional de pericol pe mare. Marinarii din diferite state au început să explice ulterior că literele semnalului SOS ar proveni de la cuvintele din limba Engleză „SAVE OUR SHIP” (salvaţi nava noastră), „SEND OUR SUCCOUR” (trimiteţi-ne sprijin), „SINK OR SWIM” (trăim sau murim, ori-ori), „SAVE OUR SOULS” (salvaţi-ne sufletele), în limba rusă „SPASITE OT SMERTI” (salvaţi-ne de la moarte).

Cdt. MIRCEA IONESCU: „TITANIC AVEA O ŞANSĂ: RADIOTELEGRAFISTUL”

 „Dar, şi după semnarea documentului de adoptare pe plan internaţional a semnalului telegrafic S.O.S., unii radiotelegrafişti au mai continuat să folosească pentru câţiva ani vechiul semnal „CQD”

Jack Phillips – Operator MARCONI RMS TITANIC

Şi astfel, în zorii zilei de 15 aprilie 1912 radiotelegrafistul şef de pe marele transatlantic TITANIC – când a început să se scufunde – transmitea disperat semnalul de pericol CQD şi semnalul de avarie MGY. Radiotelegrafistul secund l-a sfătuit să transmită noul semnal internaţional SOS. Din acel moment, radiotelegrafistul şef a început să transmită SOS şi imediat mai multe nave au plecat în ajutorul TITANICULUI.”

SCUFUNDAREA TITANICULUI – PANICĂ LA BORD

Pe data de 2 aprilie 1912, atunci când TITANICUL a părăsit docurile Harland and Wolff” din Belfast, la bord se aflau deja cei doi radiotelegrafişti (operatori Marconi), şeful transmisiunilor Jack Phillips în vârstă de 25 de ani şi secundul său Harold Bride de 22 de ani. În noaptea fatidică de 14 aprilie 1912, atunci când TITANICUL se afla în Atlanticul de Nord, cei doi radiotelegrafişti transmiteau de zor către ţărm diverse mesaje private ale pasagerilor ambarcaţi la Clasa I. În acelaşi timp, mai multe nave transmiteau către TITANIC avertismente cu privire la existenţa unui câmp de gheaţă flotantă care se deplasa dinspre Groenlanda spre Sud, purtat de Curentul Labrador. Cel puţin un mesaj cu privire la existenţa gheţarilor a fost recepţionat de radiotelegrafistul Jack Phillips şi trimis în scris la punte. Ca reacţie la acest avertisment, comandantul a întărit „cartul de veghe” şi a decis schimbarea cursului spre Sud, fără să reducă însă şi viteza navei – la momentul respectiv TITANICUL înainta spre câmpul de gheţari cu 22 de noduri (22 mile marine pe oră).

RMS TITANIC

Echipajul a zărit muntele de gheaţă foarte târziu, la doar câteva sute de metri distanţă de prova navei pe direcţia de mers, moment în care secundul Will Murdoch, aflat la comandă, a ordonat timonierului hard-a-starboard”şi stop engine, full astern”. Ofiţerul a încercat practic, în ultima clipă, o manevră de evitare, apreciată de el ca singura posibilă în circumstanţele date. În mod evident ofiţerul a acţionat în grabă. Au existat voci care să susţină că motorul nu trebuia oprit, pentru că, prin legile hidrodinamicii, când motoarele TITANICULUI au fost oprite, efectul cârmei a scăzut şi implicit rata manevrei de întoarcere.

TITANIC – manevra de ocolire – Hard-a-Starboard si Full-Astern

Din scenariile dezbătute ulterior s-a ajuns la concluzia că TITANICUL trebuia să reducă viteza şi să abordeze gheţarul direct cu prova, situaţie în care daunele ar fi fost cu mult mai mici.

La orele 11:40pm pachebotul TITANIC a lovit un aisberg, impact din care a rezultat o tăietură în carenă la tribord, de la prova către pupa, pe o lungime de 100 metri liniari din cei aproape 300 ai navei. De pe punte nu se observa mare lucru, în schimb, sub linia de plutire o cornişă a gheţarului secţionase longitudinal bordajul din oţel precum o lamă. Mărginită de chila navei şi linia de plutire, carena este considerată partea cea mai importantă a cocii, deoarece prin contactul cu apa se opune presiunii ei, făcând ca nava să plutească. Cu siguranţă coliziunea a fost resimţită mult mai dur faţă de cum apare prezentată în fimul lui James Cameron. La scurt timp după impact, comandatul s-a văzut obligat să ordone abandonarea navei.

RMS TITANIC la momentul coliziunii

În aceste împrejurări, radiotelegrafistul şef a primit dispoziţie să transmită apelul de sinistru, poziţia navei, să solicite asistenţă şi să anunţe că TITANICUL se scufundă de prova.”

TITANICUL a folosit „CQD” în loc de „SOS”

Arhivele companiei de transmisiuni MARCONI stau mărturie şi azi pentru modul în care radiotelegrafistul Jack Phillips a acţionat în timp ce nava se scufunda. Primul mesaj de urgenţă transmis a fostCQD require assistance position 41.46 n 50.14 w struck iceberg Titanic” urmat de CQD Position 41.46 N 50.14 W require assistance struck iceberg”. După recepţionarea mesajului de pericol iminent, comandantul pasagerului englez „RMS VIRGINIAN” a retransmis în eterul Atlanticului mesajul Titanic struck berg wants assistance urgently ship sinking passengers in boats has position Lat 41.46 Long 50.14.”

Mesajul de ajutor trimis de pe TITANIC prin intermediul staţiei MARCONI

După cum se poate observa, cel puţin în prima etapă, radiotelegrafistul Jack Phillips a omis să utilizeze noul semnal SOS stabilit prin Convenţia Internaţională de la Berlin din 1906. În arhivele MARCONI nu există nici o dovadă de transmitere a SOS-ului în respectiva noapte, dar totuşi radiotelegrafistul secund Harold Bride, care a supravieţuit, a depus mărturie că semnalele „CQD” şi „SOS” au fost utilizate în mod alternativ.

Momentul scufundării TITANICULUI

 „De atunci semnalul SOS a devenit singurul semnal internaţional folosit în cazul avariilor pe mare. În anii care au urmat s-au consemnat anumite situaţii în care semnalul SOS n-a putut fi recepţionat din cauza paraziţilor sau din cauza altor staţii mai puternice care emiteau în zonă.”

Grafic cu navele care au recepţionat semnalul de pericol de la TITANIC

În acele clipe tragice, aşa cum ne prezintă şi schiţa preluată dintr-un ziar american al vremii, mai multe nave au recepţionat în liniştea nopţii mesajele disperate al TITANICULUI: cargoul englez „SS CALIFORNIAN”, pasagerul „SS PRINZ FRIEDRICH WILHELM” şi nava militară „SMS PRINZ ADALBERT” ambele sub pavilion german, navele transatlantic sub pavilion englez „RMS VIRGINIAN”, „RMS OLYMPIC”, „SS PARISIAN”, „RMS BALTIC”, „RMS MAURETANIA” „RMS VIRGINIAN” şi nu în ultimul rând „RMS CARPATHIA” care a şi ajuns prima la locul sinistrului.

„CARPATHIA” GUVERNATĂ DE „MÂNA LUI DUMNEZEU”

Pe calea undelor, la peste 58 de mile marine, radiotelegrafistul Harold Cottam, aflat la bordul transatlanticul „RMS CARPATHIA” a recepţionat în clar „semnalele de primejdie” venite de la TITANIC. Surprins de vestea incredibilă şi neaşteptată, comandantul CARPATHIA, Sir Arthur Henry Rostron, a decis pe loc să-şi întoarcă nava şi să plece în ajutorul muribunzilor. Acest comandant şi-a asumat un risc enorm atunci când, în puterea nopţii, a ordonat marşul de salvare cu toată viteza înainte, pe un traseu care traversa acelaşi câmp de aisberg-uri ca şi TITANICUL. Din dorinţa enormă de a-i salva, Sir Arthur Henry Rostron a demonstrat lumii întregi că marinăria este artă.

RMS CARPATHIA

Proiectată pentru o viteză maximă de 14 noduri, CARPATHIA şi-a croit drum printre sloiurile de gheaţă cu până la 17,5 noduri marine. Cu motoarele turate peste capacitatea proiectată, în această cursă nebună de salvare, Sir Arthur Henry a efectuat pe traseu 7 manevre de evitare a unor munţi de gheaţă la fel de mari ca acela care găurise corpul TITANICULUI. În ciuda eforturilor sale nemărginite, CARPATHIA a ajuns la locul sinistrului la aproape 2 ore după scufundarea TITANICULUI, fiind demarate pe loc manevrele de salvare a naufragiaţilor.

Pentru acţiunea deosebită şi modul în care a coordonat salvarea, comandatul Sir Arthur Henry a primit Medalia de Aur a Congresului American, cea mai mare distincţie pentru civili acordată de Statele Unite. Întrebat cum a reuşit să ajungă atât de repede la locul sinistrului, ocolind sloiurile plutitoare, comandantul Sir Arthur Henry a explicat cu modestie: „Cel mai probabil o altă mână a condus nava”

„SS CALIFORNIAN” A INTRAT ÎN ISTORIE PE UŞA DIN SPATE

Ancheta Senatului Statelor Unite avea să stabilească ulterior că, în noapte cu pricina, în zona sinistrului se mai aflase o navă, mult mai aproape decât CARPATHIA. Este vorba de cargo-ul „SS CALIFORNIAN” poziţionat, cel mai probabil, la 10 mile Nord de locul în care s-a scufundat TITANICUL. În ciuda faptului că radiotelegrafistul şef de pe TITANIC, Jack Phillips, a transmis în continuu timp de 2 ore mesaje disperate prin care solicita ajutor de urgenţă, cei de pe „SS CALIFORNIAN” n-au recepţionat şi n-au intervenit. Din cauza sloiurilor plutitoare greu de observat şi de evitat, comandantul navei engleze „SS CALIFORNIAN” ordonase echipajului, cu puţin înainte de orele 11pm, ca nava să staţioneze până la ridicarea soarelui. În aceste împrejurări, pe timpul nopţii, radiotelegrafistul de pe „SS CALIFORNIAN” executa programul de odihnă şi n-a ascultat transmisiunile. Dacă „SS CALIFORNIAN” ar fi răspuns primelor semnale ale TITANICULUI, dimensiunea tragediei s-ar fi micşorat considerabil, iar cei mai mulţi dintre pasageri şi membrii echipajului ar fi fost salvaţi.

 „TITANIC” ŞI CELE „TREI MINUTE DE TĂCERE”

„În legătură cu această situaţie, la conferinţa internaţională de radiotelegrafie din anul 1927 s-a stabilit o frecvenţă unică internaţională pentru transmiterea semnalului SOS, frecvenţa de 530 Khz, iar pentru asigurarea recepţiei pe această frecvenţă toate transmisiile care nu sunt semnale de avarii au fost interzise pe banda de 485 – 515 Khz.  Tot la conferinţa din 1927 s-au stabilit şi aşa numitele „minute de tăcere” şi anume de la minutul 15 la 18 şi de la minutul 45 la 48, ale fiecărei ore, în care timp sunt interzise orice transmisii în frecvenţele radio-maritime, cu excepţia celor de avarie, pericol şi urgenţă. Aceste minute sunt destinate pentru ascultarea pe frecvenţa internaţională a semnalelor de avarii şi pericol iminent.”

RMS TITANIC – 3 MINUTE DE LINIŞTE

Ironia sorţii a făcut, poate, ca nava despre care s-a spus că nu se poate scufunda să fie şi prima din istorie care să utilizeze noul cod de pericol SOS. Doar 705 persoane din cele 2227 ambarcate pe TITANIC au supravieţuit sinistrului. La 2 ore şi 40 de minute după coliziune, nava s-a rupt în două şi s-a scufundat.

CONCLUZIE SAU „PRIMA LEGE A SALVĂRII PE MARE”

În final, comandantul român Mircea Ionescu mai oferă câteva sfaturi muritorilor care aleg să îmbrăţişeze marea şi capriciile ei:

„Prima lege a salvării este să te debarasezi de orice povară. Nu există fiară care să-şi sfâşie prada cu mai mare cruzime decât marea. Apa ei este plină de gheare. Vântul muşcă, talazul devorează, valul este un bot. În cazul Oceanului acesta loveşte ca şi leul. Sfâşiere şi strivire…”.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

Cum încearcă primarul din Agigea să-și schimbe imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Șifonat rău după trimiterea în judecată pentru fapte de corupție, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, refuză să tragă copita din politică. Maricel face eforturi disperate pentru a schimba ceva din imaginea de corupt care a furat terenuri de la malul mării ca să-și îmbogățească rubedeniile. Cum e limpede că nu mai poate câștiga un nou mandat de primar cu această problemă, inculpatul de la Agigea face eforturi de cosmetizare a propriei imagini.

Ca urmare, Maricel aleargă pe la televiziuni și site-uri de știri. Se laudă cu mărețele realizări. Dă de pământ cu adversarii. Îi acuză, într-o română stricată, că n-ar avea cunoștințe elementare de gramatică. Și sugerează cu orice ocazie că el e un tip experimentat și deștept. Vă dați seama că totul pute a ipocrizie. Tocmai primarul super-agramat din Agigea să dea lecții de gramatică adversarilor săi?

Și strategia nu se oprește aici. Primarul din Agigea și-a făcut cont de Facebook, pentru a mima transparența. Această încercare târzie și disperată a fost gândită cu scopul de a păcăli publicul că primarul din Agigea se află în dialog cu cetățenii. În realitate, chiar publicația noastră a prezentat mai multe situații, în care diverși cetățeni spun că au fost alungați din Primărie, la ordinul lui Maricel. Ei bine, primarul care de regulă nu se cobora la nivelul de a discuta cu localnicii pozează acum într-un tip abordabil și transparent.

Și tot pe contul lui de Facebook, inculpatul de la Agigea se promovează în diferite filmulețe, ba pupând mâinile unor venerabile doamne (ca să arate că ar avea respect), ba împărțind măști anti-COVID (ca să arate cât de mult îi pasă de sănătatea populației), ba prezentând echipamentele din magazia unui pescar (ca să arate cât de mult îi pasă de mediul de afaceri), ba purtând un costum popular, cu tricolorul alături (ca să arate că este un iubitor de neam și țară). 

Pe acest fond, zilele trecute primarul din Agigea a apărut într-un nou filmuleț, alături de președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu. Primarul și președintele sunt colegi de partid. Cei doi sunt deopotrivă interesați să obțină voturile agigenilor. De principiu, cei care îl votează pe Maricel la Primărie îl votează și pe Horia Țuțuianu la președinția Consiliului Județean. Dacă primarul PSD-ist din Agigea nu reușește să recâștige încrederea electoratului, acest fapt ar avea consecințe negative și asupra candidatului PSD la Consiliul Județean, Horia Țuțuianu. Probabil că din acest motiv, Consiliul Județean Constanța cofinanțează un proiect de asfaltare a unei străzi din Agigea. Vorbim aici de strada Alexandru Vlahuță, care are o lungime de 890 de metri.  Atât s-a putut: 890 de metri de asfalt. Investiția – minoră prin dimensiune – a fost prezentată în filmuleț ca o măreață realizare. Totodată, Horia Țuțuianu l-a periat bine de tot pe colegul său de partid, contribuind la operațiunea de cosmetizare a imaginii lui Maricel.

„Continuăm să depunem toate eforturile pentru ca județul Constanța să beneficieze de o infrastructură rutieră la cele mai înalte standarde! Astăzi, am efectuat o vizită de lucru în localitatea Agigea, unde, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, o nouă stradă este construită de la zero. Lucrările decurg conform graficului, iar în momentul de față se lucrează intens la executarea terasamentului. Valoarea proiectului se ridică la suma de 560.000 lei, iar lungimea noii străzi, cu numele Alexandru Vlahuță, va fi de 890 de metri. În localitățile județului nostru se lucrează intens și atât eu, cât și colegii mei din cadrul Consiliului Județean Constanța continuăm să facem tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea permanentă a județului și a infrastructurii acestuia. Îl felicit pe domnul primar Cîrjaliu Cristian-Maricel care s-a preocupat în permanență de îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Agigea.“, a scris Țuțuianu pe Facebook, în prezentarea filmulețului.

Ca să mai pupe un mandat, primarul din Agigea are nevoie disperată să fie perceput drept gospodar, făcător de drumuri asfaltate, patriot, respectuos cu bătrânii, transparent și grijuliu. După cum spuneam, totul este o tentativă, ipocrită și neconvingătoare, de cosmetizare a imaginii. Amintim că procurorii DNA îl acuză pe Maricel de la Agigea că a furat terenuri de pe malul mării, prin simplă inventariere, cu scopul de a le vinde mai departe, la un preț subevaluat, către finul fratelui său. Banii au fost plătiți în mod real de fratele primarului, Bogdan Cîrjaliu. Finul acestuia din urmă figurează în continuare ca asociat al firmei, deși nu obține niciun beneficiu personal, așa cum reiese din declarațiile de avere ale soției sale, care lucrează la Primăria Agigea. De câțiva ani, în firmă figurează ca asociat și ginerele lui Cristian Maricel Cîrjaliu. Acesta a cumpărat cu 100 de lei un procent de 10% din afacerea care rulează peste un milion și jumătate de euro pe an. Totul e putred. Însă Maricel este judecat în libertate și se bucură de prezumția de nevinovăție. 

Foto deschidere: captură Facebook. 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Cum și-a bătut joc Zanfir Iorguș de Paul Foleanu și Nicu Moroianu

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Ceea ce era previzibil pentru oricine cunoaște puțină politică locală s-a întâmplat. Nicu Moroianu, candidatul alianței închegate de PSD, ALDE, PNȚCD și ”instituția” Zanfir Iorguș în vederea câștigării mandatului de primar al Municipiului Mangalia, tocmai a anunțat că ascultă vocea poporului și se retrage din competiție. Noul candidat al opoziției va fi eternul candidat Zanfir Iorguș, un om care nu a ratat nicio competiție electorală locală din 1996 încoace. După toate indiciile, la Mangalia se repetă scenariul din 2016, așa cum vom explica mai jos.

Primarul traseist Zanfir Iorguș

Până atunci, trebuie să trecem în revistă câteva elemente de parcurs ale ”instituției” Zanfir Iorguș. Acesta a fost primar al Mangaliei în perioada 1996 – 2008, din partea PNȚCD, PSD și PDL. Ahtiat după putere, Iorguș a sărit din barcă în barcă, reușind astfel să ducă la bun sfârșit trei mandate de primar, cu multe scandaluri de corupție. Problemele de această natură au fost multe, însă în cele ce urmează ne vom referi doar la cazul cel mai emblematic.

În anul 2000, pe finalul guvernării țărăniste, Primăria Mangalia, condusă de țărănistul Iorguș, a primit un cadou nesperat. Ne referim aici la modalitatea, total ilegală, prin care pădurea Comorova a fost trecută întâi în administrarea Municipiului Mangalia, cu titlul de parc municipal, iar mai apoi în proprietate deplină, cu titlul de teren cu vegetație forestieră. În realitate, acolo era o pădure plantată la 1890 de statul român. Nici vorbă de parc municipal sau de lăstăriș. Vorbim de 519 hectare de pământ, în mare parte ocupate de pădure. Însă în această suprafață se aflau și terenuri despădurite incluse în circuitul agricol.

În conivență cu actualii pușcăriași Săvulescu și Giurgiucanu

La doi ani distanță, comisia locală de fond funciar din Primăria Mangalia a început să retrocedeze zonele despădurite din terenul primit de la stat. Hălci importante din acest trup de moșie au ajuns la Viorel Pană și Maria Măriuță, prin efectul Dispoziției 277/17.12.2002 a primarului Zanfir Iorguș. Beneficiarii erau de fațadă. În spatele lor se aflau de fapt Dragoș Săvulescu, nepotul Mariei Măriuță, și Georgică Giurgiucanu, cumnatul lui Viorel Pană. Săvulescu a fost acționar la clubul de fotbal Dinamo București, iar Giurgiucanu este nepotul lui Emanuel Valeriu, un tip cu apucături securistice care a condus propaganda de la TVR pe vremea lui Ion Iliescu.

Atât Săvulescu, cât și Giurgiucanu sunt actualmente pușcăriași de drept comun, fiind condamnați în celebrul dosar al retrocedărilor de la Constanța, alături de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și o puzderie de funcționari, notari publici și beneficiari ai fraudei colosale care a ușurat Constanța de un milion de metri pătrați de teren. Procurorii DNA au dovedit că Săvulescu și Giurgiucanu și-au însușit fraudulos drepturile de moștenire ale familiei Movilă, obținând un mandat de la ultima descendentă a boierilor interbelici, în timp ce aceasta se afla pe patul de moarte. Retrocedarea pe care au făcut-o la Mangalia, în complicitate cu Zanfir Iorguș, se referă tot la averea familiei Movilă.

Traseul prin care Iorguș a devenit proprietar la Comorova

Alte hectare despădurite din vechea pădure Comorova au fost retrocedate de Zanfir Iorguș către persoana fizică Virginia Gheorghiu. Pe același patent infracțional care s-a aplicat și la Constanța, de Radu Mazăre și ai lui, Virginia Gheorghiu a vândut o parte din terenul retrocedat de la primăria lui Iorguș, chiar către familia lui Iorguș. În acest fel, fostul primar, cu părinții săi din Barcea de Galați și cu un unchi de la București au devenit proprietari de terenuri agricole în zona pădurii Comorova.

După toate aceste manopere administrative și imobiliare, primarul Iorguș a inițiat un PUZ criminal, prin care pădurea, dar și terenurile din marginea ei, care erau deja pe persoană fizică, au fost introduse în intravilan, pentru dezvoltarea turistică. Din 2005, un grup de jurnaliști, o asociație ecologistă și doi consilieri locali au început să se împotrivească proiectului de defrișare a pădurii. Scandalul a fost atât de mare, încât Iorguș, supranumit în epocă ”Soarele Mangaliei”, a dat înapoi. La alegerile din 2008, situația de la Comorova i-a cauzat apusul.

Rocada naș-fin

Scaunul de primar a fost câștigat atunci de Claudiu Tusac, un tip căruia Iorguș i-a botezat un copil. Cu alte cuvinte, cumătrul lui Iorguș a devenit primar și a condus orașul. Și nu l-a condus oricum, ci cu mână de fier. În aceeași toamnă, fostul primar a fost ales deputat.

Profitând de excesele lui Tusac, Iorguș s-a erijat în liderul opoziției din oraș. Pe acest val, în anul 2012, a candidat din nou la Primăriei. Într-o primă fază, a și câștigat alegerile locale, însă la repetiție le-a pierdut în favoarea actualului primar, Cristian Radu.

Rocada cu Foleanu

După alți patru ani, Iorguș a revenit în spațiul public și tot ca lider al opoziției, dirijând lupta politică împotriva primarului PNL. Ne referim aici la o opoziție formată din PSD și ALDE. Într-o primă fază a jocului, Iorguș a declarat că îl susține pe avocatul Paul Foleanu să candideze la Primărie din partea PSD. Însă, în ultima clipă, Foleanu a dispărut din peisaj, pe fondul unor probleme în partid. În acel context, Zanfir Iorguș s-a înscris candidat independent, netezind drumul spre o nouă victorie lui Cristian Radu.

Rocada Iorguș-Foleanu l-a băgat pe acesta din urmă într-un con de umbră. Urmându-l pe mentorul său, cunoscutul avocat a virat de la dreapta la stânga, apoi a evoluat neconvingător în sceneta candidaturii anunțate din partea marelui partid socialist. Vorbim de o situație nemeritată, în contextul în care Foleanu era o voce importantă în Mangalia, dar mai ales o voce de dreapta. De dragul unui plan al lui Iorguș, Foleanu și-a vândut identitatea ideologică, eșuând lamentabil ca pion secundar în partidul care a livrat țării cele mai sonore cazuri de impostură intelectuală, de corupție și nepotism.

Ultima rocadă

După cum spuneam, istoria se repetă în 2020. De data aceasta vorbim de o rocadă Zanfir Iorguș – Nicu Moroianu. Și Moroianu este de fel un personaj de dreapta. Fost țărănist, dedicat moderației, ideilor creștin-democrate, antreprenoriatului curajos și luptei pentru domnia legii, Moroianu s-a lăsat târât în siajul tenebros al lui Zanfir Iorguș. La îndemnul acestuia, cel mai cunoscut om de turism al Mangaliei a făcut pasul spre PSD, la fel ca Paul Foleanu, în urmă cu 4 ani. Și tot ca Foleanu a eșuat în această rocadă strâmbă, injustă, necuvenită.

Și, până la urmă, din fața cui s-a dat la o parte Nicu Moroianu? Din fața unui tip cu un trecut atât de urât? Din fața unui tip fără busolă ideologică? Din fața unui tip fără o urmă de fibră morală? Din fața unui tip care a scăpat cu greu dintr-un dosar penal, abia în calea de atac?

După cum spuneam, Paul Foleanu, în 2016, și Nicu Moroianu, în 2020, nu meritau să ajungă bătaia de joc a lui Zanfir Iorguș.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Clienții lui Hașotti au scos la vânzare cariera retrocedată fraudulos de la Sibioara

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

O agenție imobiliară din Bacău a împânzit site-urile de vânzări cu un anunț care se referă la un teren foarte valoros din județul Constanța. ”Vă propunem spre vânzare suprafața de 23 hectare, situată în mijlocul carierei de piatră de la Sibioara, județul Constanța, conform imaginilor din prezentare.” – se arată în anunț. Prețul cerut de agenția din Bacău este de 6.750.000 de euro. În descrierea bunului imobil apar date despre caracteristicile rocilor din cariera Sibioara, precum densitatea aparentă, capacitatea de absorbție, rezistența la compresiune în stare uscată sau rezistența la șoc mecanic. De asemenea, sunt menționate STAS-urile compatibile pentru betoane și mixturi asfaltice, dar și un întreg istoric de obiective realizate cu piatră din cariera Sibioara, precum Tribunalul Constanța, Baroul Constanța, McDonald’s Delfinariu, Selgros, Metro II, sediul CEC, Tomis Mall, platforme și piste pentru avioanele grele de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, hoteluri și restaurante pe întregul litoral, stații petroliere, diguri marine și amenajări portuare.

Cum să te lauzi cu rezultatele unei firme partenere NATO

Ce nu spune agenția imobiliară din Bacău este faptul că întregul istoric de obiective nu aparține proprietarilor acestui teren scos la vânzare, ci grupului de firme Somaco Construct – Comprest Util, deținut de antreprenorul constănțean Grigore Comănescu. Pistele speciale de la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu au fost executate de Comprest Util, după ce aceasta a obținut statutul de companie parteneră NATO. Vorbim de o lucrare strategică, de importanță internațională. De asemenea, grupul de firme al lui Grigore Comănescu a participat la lucrările de extindere a plajelor din Constanța sau la extinderea digului de larg al Portului Constanța, lucrări strategice, finanțate din fonduri europene în cadrul unor proiecte coordonate de o companie multinațională. Prefabricatele din beton utilizate în cadrul acestor lucrări speciale au fost produse pe baza patentului furnizat de unul din cele mai prestigioase institute de cercetare din lume, cu sediul în Franța, care a intrat în parteneriat cu grupul de firme al lui Grigore Comănescu. Nu în ultimul rând, din același grup de firme al lui Grigore Comănescu face parte și compania Asfalt Dobrogea, care operează una din cele mai performante stații de mixturi asfaltice din România, constituită pe baza unui transfer de tehnologie din Austria și Germania. Desigur, calitatea betoanelor și mixturilor asfaltice depinde de rocile cu totul speciale de la Sibioara. Însă depinde, în aceeași măsură, de seriozitatea grupului de afaceri deținut și condus de Grigore Comănescu din 1991 până în prezent.

Antreprenorul Grigore Comănescu, la o emisiune despre lupta sa cu mafia din Constanța

Gestul agenției imobiliare din Bacău de a se folosi de seriozitatea și rezultatele unor firme partenere NATO este în sine o șmecherie. Situația ar fi de tolerat dacă s-ar reduce la atât. Însă acest teren din inima carierei de piatră a fost retrocedat fraudulos, prin meșteșuguri avocățești, de actualii vânzători. După ce l-au țepuit pe omul de afaceri, retrocedând o parte din cariera sa pe baza unor minciuni ordinare, parcă e prea mult ca aceeași beneficiari ai abuzului să se laude și cu istoricul de afaceri al antreprenorului. Or fi ei intangibili și protejați de un întreg sistem, însă abuzurile prin care au retrocedat și mai ales prin care au intrat în posesia tabulară a terenului minier, ar trebui cunoscute și sancționate de autoritățile judiciare.

Retrocedarea mincinoasă de la Sibioara

Povestea retrocedării frauduloase a carierei de la Sibioara începe în anul 2005, atunci când două verișoare, ambele septuagenare, au revendicat un teren agricol de 20 de hectare. O parte din acest teren se suprapunea peste cariera de la Sibioara. Iar o altă parte se suprapunea peste groapa de gunoi, plină cu mii de tone de deșeuri, a localității Sibioara. Ambele amplasamente erau exceptate prin lege de la retrocedare. Într-o primă etapă, revendicarea a fost respinsă de Comisia Locală Lumina. În acest context, cele două bătrâne l-au angajat pe avocatul Ionel Hașotti și au inițiat un proces de fond funciar împotriva Comisiei Locale Lumina și a Comisiei Județene. Compania minieră, care deținea cariera, nu a fost citată în proces, pe atunci fiind permise astfel de golănii ordinare.

Comisia Județeană nu s-a apărat în niciun fel, nu a făcut întâmpinare, nu a depus note de ședință sau concluzii și nu a trimis un jurist la proces. În schimb, Comisia Locală a angajat o casă de avocatură. Presupunem că aceasta s-a înțeles cu partea adversă, pentru că doar prin acord comun se putea ajunge la numirea unui expert tehnic judiciar din afara ariei Curții de Apel Constanța, așa cum s-a întâmplat în acest proces. L-am numit mai sus pe expertul Tudorel Vizireanu, parașutat de la Brăila. Acesta a întocmit un plan cadastral, fără viza OCPI, atestând în fals că terenul în litigiu este liber de sarcini și, în consecință, numai bun de retrocedat ca teren agricol.

La termenul decisiv al litigiului, din octombrie 2008, avocatul Ionel Hașotti a mințit că nu există dovadă că ar exista vreo carieră de piatră pe terenul revendicat. Nefiind contrazis de avocatul părții adverse, Hașotti a câștigat procesul. Instanța a obligat cele două comisii de fond funciar să retrocedeze terenul clienților lui Hașotti, exact pe amplasamentul stabilit de expert.

Ani grei, retrocedarea dispusă de instanță nu s-a putut concretiza, din cauza unor suprapuneri descoperite de OCPI, precum și din cauza litigiilor. Ne referim aici la litigiile cu Somaco Construct, dar și la litigiile prin care Hașotti a cerut în numele clienților săi daune de jumătate de milion de euro de la stat, pentru lipsa de folosință a carierei retrocedate ca teren agricol.

Opera fostului prefect Adrian Nicolaescu

Fostul prefect Adrian Nicolaescu (foto dreapta) i-a făcut jocurile lui Ionel Hașotti (foto stânga)

Sub presiunea procesului de daune, în anul 2016, fostul prefect Adrian Nicolaescu a încălcat flagrant procedura legală, prin aceea că emis o hotărâre a Comisiei Județene Constanța, prin care a suplimentat Anexa 22 la HG 890/2005, cu numele moștenitorilor carierei de la Sibioara. O astfel de hotărâre nu putea fi dată decât în baza unei propuneri motivate a Comisiei Locale Lumina. Însă Comisia Locală nu a vrut să își asume o astfel de responsabilitate, știind că Anexa 22 este destinată exclusiv terenurilor agricole. Nicolaescu a rezolvat situația din pix, încălcând flagrant procedura.

Prin aceeași hotărâre, fostul prefect a obligat Comisia Locală Lumina să emită actele de punere în posesie a clienților lui Hașotti, pe baza raportului de expertiză, parte din hotărârea judecătorească de retrocedare din anul 2008.

Hotărârea judecătorească a fost încălcată

În martie 2016, Comisia Locală a încercat să facă punerea în posesie conform hotărârii judecătorești. Însă, ghinion de neșansă, Oficiul de Cadastru nu a putut valida această documentație, dintr-un motiv banal: schița din 2008 cuprinsă în hotărârea judecătorească era greșită. Vorbim de un desen mizerabil, făcut fără aviz de la OCPI, după cum l-a tăiat capul pe expertul parașutat de la Brăila. Acest individ desenase amplasamentul așa-zis agricol peste proprietățile unor oameni și companii.

În fața acestor dovezi, în mod normal trebuiau sesizate organele penale, fiind în mod vădit vorba de un fals grosolan. Însă actorii din plan administrativ s-au decis să încalce hotărârea judecătorească, pe care pretindeau că o aplică, făcând punerea în posesie pe alte suprafețe care erau libere în vecinătate, dar care nu fuseseră incluse în hotărârea judecătorească.

Alchimia prin care s-a schimbat categoria de folosință și destinația terenului

Mai departe, fostul prefect Nicolaescu a emis un titlu de proprietate în beneficiul clienților lui Hașotti: Elena Mitrofan, Constantin Muscalu și Valeriu Muscalu (cei doi bărbați fiind moștenitorii Georgetei Muscalu, care a decedat între timp). Titlul emis de prefect se referă la 3 loturi de teren, în suprafață totală de 20 de hectare, înscrise în categoria de folosință ”Alte terenuri neagricole”. Însă titlul de proprietate trebuia să corespundă cu Anexa 22, în care – ATENȚIE! – nu există rubrică pentru ”Alte terenuri neagricole”. Potrivit regulamentului adoptat de Guvern pe 4 august 2005 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732/11.08.2005, în Anexa 22 nu puteau fi cuprinse decât terenuri cu destinație agricolă, care au făcut parte dintr-o cooperativă agricolă de producție. Vorbim deci de terenuri care au fost cultivate sau incluse în alte forme de producție agricolă. Așadar, terneuri eminamente agricole. 

Pe de altă parte, regulamentul aplicabil universal spune că această categorie de folosință, a altor terenuri neagricole, se referă la ravene, râpe, tufărișuri, pâlcuri de arboret, drumuri și altele asemenea, situate în perimetrul terenurilor cu destinație agricolă.

Însă carierele de piatră nu sunt râpe sau pâlcuri de arboret. Carierele sunt prin excelență neagricole, pentru că legea le definește în grupa terenurilor cu destinație specială, alături de suprafețele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, aeriene și navale, pentru exploatări miniere și petroliere, pentru rețelele de transport energetice, pentru nevoile de apărare a țării sau pentru monumentele și siturile arheologice. Așadar, vorbim de un teren prin excelență neagricol, oprit prin lege de la retrocedare (art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000).

Pe acest teren retrocedat ca ”agricol” nu se cultivă decât piatră

Cunoscând exact încadrarea legală, fostul prefect l-a înscris cu de la sine putere în Anexa 22, ca teren eminamente agricol. După cum am arătat, la baza acestei decizii nu s-a aflat o propunere motivată a Comisiei Locale din Lumina, un studiu, o lucrare cadastrală sau măcar o constatare în teren. Terenul minier a fost vârât în anexa cu terenuri agricole în mod arbitrar, la discreția fostului prefect, cu încălcarea flagrantă a hotărârilor de Guvern.

În pasul doi, același teren a fost înscris în categoria ”Alte terenuri NEAGRICOLE”, atât în procesul-verbal de punere în posesie, cât și în titlul de proprietate semnat de Adrian Nicolaescu. Cu alte cuvinte, terenul a fost transformat din pix, dintr-un câmp arabil (ceea ce n-a fost niciodată) într-o râpă neagricolă (ceea ce iarăși n-a fost niciodată). Printr-o ultimă magie, râpa neagricolă din titlul de proprietate a fost înscrisă în Cartea Funciară în categoria de folosință Curți-Construcții, cu mențiunea trecută într-o rubrică de observații, că ar fi vorba de o carieră de piatră.

Și așa, din magie în magie, terenul cu destinație specială, oprit prin lege de la retrocedare, s-a metamorfozat scriptic în câmp arabil, în râpă neagricolă, iar la final în cariera care era de la bun început și care, din cauza naturii sale, nu putea fi retrocedată în veci ca teren agricol.

Drumuri de exploatare scoase abuziv din domeniul public

Și faptele vădit penale din cazul Sibioara nu se opresc aici. Astfel, Consiliul Local Lumina a decis, tot în 2016, să dezafecteze din domeniul public al comunei drumurile de exploatare din cariera de piatră, pentru a putea fi retrocedate. Aceste drumuri nu au fost luate în calcul de expertul parașutat de la Brăila, care a desenat după cum l-a tăiat capul amplasamentul destinat retrocedării, de ca și cum drumurile n-ar fi existat de fel. În loc să-i facă plângere penală expertului derbedeu care a atentat la proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă prin Constituție, geniile de la Lumina au ridicat din degete pentru ca domeniul public să poată fi devalizat.

Daunele și impunitatea magicienilor

În 2019, Tribunalul Constanța a acordat daune de 612.430,92 de lei către clienții lui Hașotti, pentru lipsa de folosință a terenului cu destinație minieră în perioada 2008 – 2016. Bani câștigați din piatră seacă, de la Primăria Lumina și Prefectura Constanța! La această sumă, s-a mai adăugat o lipsă de folosință a terenului agricol, de 7.719,34 de lei, și despăgubiri morale de 9.000 de euro. Primăria Lumina a achitat partea sa din sumă. Prefectura nu a comunicat până acum dacă a achitat sau nu despăgubirile. Fostul prefect Adrian Nicolaescu, artizanul magiilor descrise mai sus, a fost trimis în judecată într-un alt dosar, pe motiv că a refuzat să pună în aplicare o hotărâre de retrocedare la fel de trasă de păr ca și aceasta de la Sibioara. Evident, din această împrejurare reiese atitudinea duplicitară a fostului prefect. Pentru că un om dintr-o bucată, condus de convingeri iar nu de interese obscure, ar fi procedat la fel în cele două cazuri de retrocedare perfect identice.

Ionel Hașotti a câștigat toate procesele civile. Plângerile penale împotriva sa, a expertului care a atestat în fals că terenul ar fi fost liber de sarcini sau a moștenitorilor au fost clasate. Desigur, clasarea nu este în sine un motiv de impunitate. Oricând se poate redeschide o acțiune penală. Poate din acest motiv, beneficiarii abuzurilor se căznesc acum să vândă cariera printr-o agenție imobiliară din Bacău, unde, probabil, nu s-a dus încă ecoul abuzului de la Constanța. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: