Connect with us

Exclusiv

Energia se transformă… în blocuri. Dedesubturile unei executări silite, marca Vasile Deacu și Ionel Hașotti

Adrian Cârlescu

Publicat

la

După ce, ani de zile, a constituit o pată de rușine pe obrazul Constanței, lăsată în paragină și devastată de oamenii străzii, fabrica Energia se pregătește să dispară cu totul. Halele părăginite și distruse ale fostei întreprinderi au intrat într-un proces autorizat de demolare, din octombrie 2017, iar în momentul de față, proprietarul terenului – o firmă din Medgidia – întreprinde demersurile necesare pentru a obține reglementări urbanistice noi, care să-i permită să ridice în fosta bază industrială blocuri de zece etaje și spații comerciale.

De la spionajul industrial din vremea lui Ceaușescu, la investițiile lui Dragoș Rișcanu

Energia a fost dată în folosință în anul 1973, având ca obiect de activitate fabricarea de anvelope, prelucrarea de mase plastice și producția de oxigen îmbuteliat sub presiune. Potrivit unor surse, tehnologia folosită la linia de anvelope era furată din Occident, pe baza activităților de spionaj industrial încurajate de regimul lui Nicolae Ceaușescu. După revoluție, fosta întreprindere comunistă a fost reorganizată în societate pe acțiuni, însă a pierdut rapid șansa dezvoltării, nefiind restructurată la timp. Având prea mulți angajați, moșteniți din perioada comunistă, Energia nu a făcut față concurenței care venea din Turcia și China. În anii 90, 20% din acțiunile societății au ajuns la angajați (cuponari), 40% la FPS și 40% la SIF Transilvania. În anul 2000, un cetățean elvețian de origine română, pe numele său Dragoș Rișcanu, a cumpărat acțiunile deținute de FPS și de SIF Transilvania. Mai mult, acesta a cumpărat și de pe piața liberă acțiunile scoase la vânzare – provenite de la cuponari, ajungând să totalizeze 95,4% din societate. Investiția l-a costat trei milioane de dolari. Doi ani mai târziu, Energia a încheiat un contract cu un furnizor de utilaje din Elveția, Galika AG, în vederea retehnologizării. Vorbim aici de mai multe utilaje, printre care și o freză gigantică, un fel de Rolls Royce al frezelor, după cum se exprimă Dragoș Rișcanu, contactat de Ordinea.Ro. Patronul Energia spune că a plătit ratele uzuale, până la un punct, când utilajul s-a defectat, având un viciu de fabricație. A urmat un proces de lungă durată la Curtea Internațională de Arbitraj a Camerei de Comerț din Austria, soluționat în favoarea Galika prin decizia SCH 4865 Viena 20.07.2005. Potrivit acesteia, Energia SA trebuia să returneze utilajul către furnizor. Au urmat apoi numeroase procese pe rolul instanțelor românești, Galika fiind reprezentată de cunoscutul și controversatul (vom explica mai jos) avocat constănțean Ionel Hașotti.

Războaie grele

Dragoș Rișcanu

Patronul Energia spune că preț de câțiva ani, în timp ce se judecau aceste procese, a încercat să cadastreze și să dezmembreze terenul fabricii, pentru a valorifica o parte din el, în vederea achitării datoriilor. Însă operațiunile ar fi fost mereu blocate chiar de firmele pe care le angajase cu această misiune, de funcționarii OCPI și de Primăria Constanța. În plus, Dragoș Rișcanu a fost implicat în toată această perioadă într-un litigiu de amplu răsunet, după ce a reclamat că Microsoft, gigantul mondial din domeniul tehnologiei informației, acționând printr-o subsidiară, ar fi copiat codurile unor programe informatice produse de firma sa, Omnis Group. Celebrul dosar Microsoft are la bază un denunț formulat de Rișcanu în anul 2005. De asemenea, omul de afaceri a reclamat că i s-a furat un imobil cu acte false în București, de către un medic militar apropiat al lui Emil (Cico) Dumitrescu, fost revoluționar, fost angajat al Ministerului de Interne în perioada Mineriadei, fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. Luptând pe mai multe fronturi, cu oameni extrem de grei, Rișcanu a pierdut controlul asupra litigiilor de la Constanța.

50.000 de euro

Pe 27 august 2009, Galika a formulat cerere de încuviințare a executării silite, în Dosarul 25299/212/2009 al Judecătoriei Constanța, prin intermediul executorului judecătoresc Vasile Deacu, prieten și, mai nou, asociat într-o fundație culturală cu Ionel Hașotti. Apoi, în dosarul 15196/212/2013 al Judecătoriei Constanța s-a stabilit prin Sentința Civilă 448/16.08.2013 că suma datorată de Energia SA către Galika AG ca echivalent al valorii bunurilor care nu mai pot fi restituite (între timp utilajul dispărând fizic din halele Energia, așa cum declară Rișcanu) era de 50.000 de euro, cu o dobândă de 6% până la executarea efectivă.

Datoria se majorează cu dobânzi la 400.000 de euro

În 2011, Dragoș Rișcanu a întreprins primele măsuri pentru a băga Energia SA în insolvență, în vederea reorganizării. În trei rânduri a și reușit acest lucru, însă de fiecare dată instanțele constănțene au sucit-o, readucând Energia în rând cu firmele active. În realitate, societatea nu mai producea nimic, iar la un moment dat, rămasă și fără pază, a fost invadată de hoții de fier vechi. Ca niște termite, aceștia au devastat vechile hale, dezbrăcând fierul striat de îmbrăcămintea din beton. Mai multe plângeri penale formulate de Rișcanu s-au îngălbenit de oftica de a nu fi băgate în seamă și de timpul scurs peste ele. Deși în realitate falită, Energia a continuat să figureze ca o firmă solvabilă, până când creditorul Galika AG, prin executorul Vasile Deacu, a reușit să obțină încuviințarea executării silite a terenului de pe Baba Novac, pentru datoria actualizată, de la 50.000 de euro, la 400.000 de euro – în baza dobânzilor dictate de instanță în anul 2013. În procedura executării silite, terenul de 9,7 hectare de la Energia a fost evaluat la 20 de milioane de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 4,6 euro/mp.

Terenul a fost vândut cu 2,3 milioane de euro. Rișcanu spune că valora 30 de milioane de euro

În cele din urmă, terenul a intrat în proprietatea firmei Sterk Plast SRL Medgidia, deținută de Haci Vural, președintele oamenilor de afaceri turci din România și proprietarul brandului Solid House, în baza Actului de Adjudecare din 17.09.2015, adoptat în cadrul dosarului de executare silită 1054/2009. Potrivit observator.ro, adjudecarea a avut loc la a șaptea licitație programată, prețul scăzând progresiv până la 10,5 milioane de lei (aproximativ 2,3 milioane de euro). Rișcanu spune că, având în vedere potențialul imobiliar al zonei Energia, prețul real al terenului ar fi de 30 de milioane de euro. În 2015, la scurt timp de la vânzarea terenului de la Energia, Dragoș Rișcanu a contestat în instanță modul în care a fost distribuit prețul încasat pe teren. Acțiunea sa a fost respinsă, printre altele și datorită lipsei calității procesuale active, întrucât între timp strădania sa de a obține insolvența Energia SA a fost găsită întemeiată de magistrații Tribunalului, în al 12-lea ceas, când nu-i mai folosea lui Rișcanu, ci adversarilor săi. În acest fel, acțiunea putea fi inițiată doar de administratorul judiciar. Energia SA mai are în patrimoniu două terenuri extrem de valoroase, unul de 3 hectare în zona Gării din Constanța și un altul de două hectare în zona fostei fabrici de Oxigen.

Aprobări pe bandă rulantă

În martie 2016, noul proprietar al terenului de la Energia, Sterk Plast, a obținut un aviz de oportunitate de la Primăria Constanța pentru reconfigurarea urbană a zonei. În octombrie 2017, societatea a mai obținut o autorizație pentru a demola 55 de clădiri din cele 59 existente pe teren. Iar o lună mai târziu, în noiembrie 2017, a realizat un memoriu în vederea avizării de către Agenția pentru Protecția Mediului a unui PUZ care include terenul fostei fabrici Energia, tronsonul din strada Baba Novac din dreptul proprietății și alte câteva zone învecinate. PUZ-ul poartă denumirea: ”Reconfigurare și reconversie funcțională platformă industrială”, iar memoriul de avizare a intrat în analiza APM Constanța pe 12 decembrie a.c..

Un nou cartier al Constanței, cu stradele de 6 metri

Potrivit reglementărilor actuale, terenul face parte din zona de reglementare a unităților de depozitare și nu poate fi utilizat decât pentru construcții industriale. Sterk Plast vrea să schimbe această stare de fapt. Prin PUZ-ul inițiat, societatea propune împărțirea terenului în cinci zone funcționale, respectiv două zone mixte cu blocuri de locuințe de 4 și 8 etaje, cu sedii de firme și spații comerciale, o zonă exclusiv de locuințe cu blocuri P+8-10 etaje, o zonă verde și o zonă de circulații publice. PUZ-ul propune lărgirea străzii Baba Novac la patru benzi de circulație, prevăzute cu plantații de aliniament și trotuare pe ambele părți. De asemenea, propune prelungirea străzilor neurbanizate din Compozitori, Constantin Bobescu și Ionel Perlea, care astfel vor traversa terenul de la Energia și se vor ”înțepa” în Baba Novac. În plus, ar urma să apară străzi secundare noi în interiorul cartierului, cu o lățime extrem de zgârcită și înghesuită, de șase metri (nici cât să întorci mașina), străjuite de trotuare de 1,5 m (nici cât să lași o mașină pe avarii). În zona blocurilor noi sunt prevăzute parcaje la sol, la subsol sau supraetajate. Proiectul mai prevede spații plantate, locuri de joacă, terenuri de sport și un parc de cartier. Cel mai probabil, descărcarea traficului din noul cartier Energia se va face prin sensuri giratorii, care vor îngreuna și mai mult circulația extrem de complicată de pe Baba Novac. (vezi aici documentația depusă la APM)

Retrocedările lui Ionel Hașotti. Cazul RATC

Desigur, toate acestea nu ar fi fost posibile fără prestația avocatului Ionel Hașotti. Spuneam mai sus că acesta este o figură controversată, rămânând datori cu o explicație. De-a lungul timpului, Ionel Hașotti a fost implicat în cele mai spectaculoase și mai bănoase cazuri de retrocedare de la malul mării. Vorbim aici de zona Mall-ului din Parcul Tăbăcărie din Constanța, retrocedată unei persoane juridice care a cumpărat drepturile litigioase de la moștenitorii reprezentați de Ionel Hașotti. Un alt caz cu totul ieșit din comun este cel al retrocedării fostei baze RATC Constanța de pe strada Chiliei. În acest caz particular, Ionel Hașotti i-a reprezentat pe moștenitorii familiei Damadian, într-un proces început în anul 1998, înainte de intrarea în vigoare a legii speciale de retrocedare a imobilelor din intravilanul localităților. Familia Damadian a fost deposedată sub regimul comunist de un teren de 5.800 mp  și de o fabrică de cărămidă din cartierul Tăbăcărie. Însă moștenitorii au depus la dosar acte de la Arhivele Naționale, din 1919 și 1920, prin care se demonstra că autorii lor au avut în zonă 96.692,50 mp de teren. Terenul revendicat era ocupat în parte de baza RATC de pe strada Chiliei, de patinoarul din curtea Palatului Copiilor și de societatea Fortuna SA – care era proprietar cu acte, respectiv un certificat de atestare a dreptului de proprietate, neatacat și perfect valabil. Procesul s-a judecat în mai multe cicluri procesuale și s-a soluționat irevocabil la Înalta Curte de Casație și Justiție pe 31 mai 2005. Instanța supremă a respins recursurile Primăriei și RATC ca nefondate, iar recursul societății Fortuna SA ca tardiv introdus, păstrând în ființă o decizie anterioară a Curții de Apel Constanța, prin care se dispunea retrocedarea către moștenitori a terenului de 93.354,56 mp, conform expertizei, deși o parte din acesta era ocupată de clădiri (vezi aici hotărârea ICCJ).

O tranzacție extrajudiciară pentru demolarea clădirilor

Între timp, intrase în vigoare Legea 10/2000, potrivit căreia terenurile ocupate de clădiri nu pot fi retrocedate proprietarilor deposedați, cu titlu sau fără titlu, sub regimul comunist, acestea nefiind considerate terenuri libere. În mod evident, baza RATC nu era în tot un teren liber, fiind ocupată de sediul social cu două etaje, de platforme, garaje și un atelier de reparații. Cu toate acestea, în proces s-a apreciat că legea din 2000 nu se aplică pentru acest litigiu început pe dreptul comun în 1998. Deși am consultat mai mulți avocați, niciunul nu a putut să indice temeiul din dreptul comun, potrivit căruia terenul de sub clădiri putea fi retrocedat. Oricum, existența clădirilor a constituit și ulterior hotărârii de retrocedare o problemă. Însă aceasta a fost soluționată pe calea unei tranzacții extrajudiciare care s-a discutat la lumina zilei, într-o ședință a Consiliului Local Constanța, în prezența avocatului Ionel Hașotti. La sugestia acestuia, aleșii locali – mulți dintre ei fără o minimă cultură juridică – au acceptat să predea terenul cu tot cu clădiri moștenitorilor, care s-au obligat să le demoleze pe cheltuiala lor și să restituie materialele recuperate către RATC. În momentul de față, terenul de pe Chiliei face obiectul unor proiecte de dezvoltare imobiliară. Deja s-a dat în folosință un hipermarket Lidl, iar în viitorul apropiat ar putea începe construcția unor turnuri de locuințe și birouri.

Retrocedarea ilegală de la Sibioara. O hotărâre irevocabilă, revocată prin recurs la recurs

În sfârșit, Ionel Hașotti a mai fost implicat în retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara. Deși Legea 1/2000 interzice în mod expres retrocedarea terenurilor miniere, în anul 2008 avocatul Hașotti a obținut o hotărâre de retrocedare a unui teren care se suprapune peste perimetrul de exploatare Sibioara II Valea cu Izvorul, susținând în fața instanței că nu există dovadă că terenul revendicat de clienții săi ar fi afectat exploatării de carieră de piatră. Proprietarul carierei, firma Somaco Construct SRL, care o cumpărase cu patru milioane de euro cu ani buni înainte de pronunțarea acestei soluții, nu a fost citat în proces. În 2009, aflând de această situație direct de la executorul judecătoresc Vasile Deacu, același Vasile Deacu implicat și în cazul Energia, societatea minieră a deschis un proces de fond funciar în care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra terenurilor din carieră. Somaco Construct SRL a câștigat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Însă avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs la hotărârea dată deja în recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, prezidat de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă, dispunând rejudecarea procesului. Litigiul a fost repartizat apoi judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja de la Tribunalul Constanța, care au întors cu totul situația, au respins acțiunea firmei miniere și au admis o cerere reconvențională formulată de avocatul Hașotti pentru clienți săi, prin care a obligat societatea să evacueze echipamentele miniere, să demoleze clădirile de pe teren (care nici nu existau) și să sisteze exploatarea, deși legea specială a minelor nu prevede posibilitatea sistării pentru cazuri de retrocedare, având în vedere că retrocedarea terenurilor miniere este strict interzisă de Legea 1/2000. În ciuda ilegalităților vădite, autoritățile judiciare au privit și privesc și acum cu nepăsare întreaga situație mai mult decât scandaloasă. În aceste condiții, clienții lui Hașotti se judecă pentru a primi despăgubiri din partea statului, evaluate într-o primă fază la jumătate de milion de euro, pe motiv că au primit terenul, la care legal nici nu aveau dreptul, cu mare întârziere.

Energia – dosare la DNA și DIICOT

Ca să închidem cercul, trebuie să mai spunem că în cazul Energia, prezentat în prima parte a articolului de față, Dragoș Rișcanu a formulat o plângere penală la DIICOT, care între timp a fost declinată la DNA. Reamintim că acesta susține că terenul de la Energia valora în realitate 30 de milioane de euro, fiind vândut cu numai 2,3 milioane de euro în cadrul executării silite. De asemenea, omul de afaceri reclamă faptul că terenul a fost vândut în procedura executării silite fără cadastru și fără descărcarea de mediu, având în vedere că, fiind o bază industrială, avea soluri contaminate cu diferite substanțe chimice. Rămâne de văzut care va fi soluția organelor în drept.

Comments

comments

Continuă să citești
Reclamă

Exclusiv

O ilegalitate a Primăriei Constanța și miza ei financiară. Ghenele de ambalaje puse în cârca asociațiilor de locatari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Regulamentul de gospodărire și înfrumusețare a Constanței, adoptat prin Hotărârea locală 77/2021, este utilizat în scopuri ilegale și abuzive de aparatul de specialitate al primarului Vergil Chițac. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de consilierii locali USR, care au convocat deja o ședință extraordinară în scopul modificării Regulamentului. Inițiativa acestora a plecat de la revolta că asociațiile de locatari au fost notificate de Primărie pentru a tunde boscheții dintre blocuri, de pe terenurile municipalității, și pentru a construi ghene de colectare separată a deșeurilor reciclabile. Aspectul din urmă ne-a atras în mod deosebit atenția, deoarece părea expresia unei stări de beznă intelectuală. După o documentare minuțioasă, am descoperit însă că regimul Chițac nu din prostie și-a propus să umple orașul cu ghene printre blocuri. La mijloc este o afacere de milioane de euro și o inginerie juridică prin care regimul vrea să ocolească actualul contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, ca să mute niște bani în alte buzunare.  

Autograful lui Horia C.

Potrivit art. 154 aliniatul 6 din Codul Administrativ, primarul este cel care reprezintă UAT-ul în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Din acest punct de vedere, notificările trebuiau semnate de primar sau în numele primarului de o persoană cu atribuții delegate în acest sens. Fiind vorba de o ilegalitate, după cum vom demonstra mai jos, prezumăm că Vergil Chițac a ezitat să se agațe de semnătură ca boul de jug. Așa că hârtiile au fost semnate de Horia Constantinescu, omul pe care Chițac l-a apărat cu riscul destrămării alianței cu USR. Iar acum înțelegem și de ce.

Notificarea

După o narațiune despre ”sancțiunile” plătite de municipalitate din cauza neîncadrării în țintele de colectare selectivă a deșeurilor, Horia Constantinescu anunță asociațiile, scurt pe doi, că au două obligații mari și late, în baza articolului 5 aliniatul 5 din Regulamentul de gospodărire. În primul rând, să încheie contracte cu ”prestatori de servicii specializați în colectarea, transportul și eliminarea/valorificarea deșeurilor municipale selective”.

În al doilea rând, să asigure locuri amenajate, dotate cu europubele, pentru colectarea separată a deșeurilor pe fracții de hârtie, metal, plastic și sticlă. Într-un alt paragraf, directorul lui Chițac subliniază că aceste locuri trebuie să fie acoperite, împrejmuite, securizate și dotate cu scurgere a apelor reziduale. Cu alte cuvinte, sunt costisitoare și greu de făcut.

Alte două precizări din notificare sunt esențiale:

  1. Că ”prestatorii” pot fi identificați pe site-ul Agenției de Protecție a Mediului, la secțiunea ”gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje”
  2. Că amenajarea locurilor de colectare poate face obiectul unei înțelegeri cu acești prestatori (nu se știu condițiile: contracost sau gratis, cu preț redus, cu plata în avans, în rate, în barter…).

Extras din notificare. Atenție la sintagma ”deșeuri menajere”, care înseamnă gunoaie provenite din activități casnice.

Legea spune exact invers

În mod cert, notificarea este plină de minciuni și ilegalități.

Este cu totul ilegală obligarea asociațiilor de locatari să construiască ghene pentru colectarea separată a deșeurilor reciclabile. Potrivit articolului 17 din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, autoritățile locale sunt cele obligate ”să asigure colectarea separată pentru cel puțin deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale”. Iar potrivit articolului 59 din aceeași lege, autoritățile locale sunt cele care ”asigură spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, precum și funcționalitatea acestora”.

Așadar, întreaga răspundere aparține autorității locale.

 

Întreaga lege o pueteți citi pe AICI.

Legea mai obligă autoritățile să includă tarife distincte în contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile desfășurate de operatorii de salubrizare în privința colectării selective (art 17, alin. 1 litera c din Legea 211/2011). În cazul Constanței, este vorba de Polaris M Holding.

Numai că administrația Chițac nu vrea să aplice legea. Acești oameni vor să mute banii în alte buzunare, cu riscul de a umple orașul de ghene printre blocuri, cum nu a îndrăznit nimeni până acum în această țară.

Pe terenurile municipalității?

Pe de altă parte, trebuie să spunem că asociațiile de locatari nu au de regulă nimic în proprietatea lor. În consecință, ele nu pot construi ghenele decât pe domeniul municipalității și numai dacă primesc un drept legal de folosință asupra terenurilor necesare, pe care nu-l poate da nici Horia C., nici șeful său Chițac, ci numai și numai Consiliul Local, cu majoritate calificată de voturi.

Contractul cu prestatorii liber aleși – un alt abuz de zile mari

La fel de ilegală este și obligarea asociațiilor de locatari să încheie contracte de colectare a deșeurilor cu ”prestatori”.

Asociațiile nu generează deșeuri și ca atare nu pot fi obligate să le gestioneze. Cei care produc deșeurile de la un bloc sunt persoanele fizice, proprietarii apartamentelor. Însă aceștia plătesc  deja o taxă Primăriei, beneficiind de serviciile operatorului local de salubrizare.

Salubrizarea nu este un serviciu concurențial, ci unul reglementat în totalitate. Singura formă de concurență are loc la momentul licitației pentru concesionarea serviciului către un operator. Pe perioada contractului, operatorul are drept exclusiv de colectare a deșeurilor municipale. Prin lege, colectarea nu poate fi altfel decât separată. Persoanele fizice, care generează deșeuri menajere, achită serviciul de colectare direct la Primărie, prin taxa de salubrizare. Persoanele juridice, care generează deșeuri similare celor menajere din activitatea lor comercială,  sunt obligate să încheie contracte de prestări cu firma de salubrizare.   

Primăria nu poate obliga persoanele fizice să încheie convenții în afara contractului de delegare, cu prestatori aleși în mod liber de pe piață, riscând pe de o parte un dosar penal, iar pe de altă parte niște daune-interese mai mari decât toată averea lui Chițac, Ovanesian și Constantinescu la un loc.

Din acest motiv, Primăria a recurs la un truc, instituind obligații nu către persoanele fizice din oraș, ci către asociațiile de locatari, care sunt persoane juridice. La mijloc este o șmecherie juridică prin care se încearcă asimilarea forțată a locatarilor în rândul societăților comerciale, pe motiv că și asociațiile constituite de ei sunt persoane juridice.

Ca să fie clar, oricine are dreptul să colecteze pe proprietatea lui ambalaje și să le vândă către un reciclator, să le schimbe pe un bilet de autobuz sau pe un voucher la supermarket, când sunt acțiuni în acest sens. Însă Primăria transformă acest drept într-o obligație, la fel cum încearcă să-i oblige pe cetățeni să amenajeze facilitățile de colectare care prin lege sunt date în sarcina autorităților locale.  

O găleată de minciuni

Notificarea este mincinoasă în privința modului în care îi face răspunzători pe cetățeni de faptul că Primăria a plătit anul trecut 4,8 milioane de lei, iar anul acesta va plăti peste 13 milioane de lei, ca sancțiune pentru reciclarea deficitară. În realitate, Primăria suportă taxa de economie circulară, de 80 de lei pentru tona de deșeuri DEPOZITATE.

Anul acesta, taxa se va ridica la peste 13 milioane de lei. O parte din această creștere este cauzată de faptul că Primăria jupoaie bulevardul Lăpușneanu de carosabilul său, ca să taie benzi dedicate pentru autobuze și piste pentru biciclete pe locul parcărilor de-acum. Vor rezulta peste 75 de mii de tone de deșeuri inerte, după cum scrie în autorizația de construire. Numai pentru aceste deșeuri, taxa pentru economia circulară se ridică la 6 milioane de lei. Dar taxa din acest caz este datorată de Primărie pentru un proiect al ei. Și nu are legătură cu reciclarea, ci cu depozitarea.

Filozofia de reciclare

În Uniunea Europeană, gestionarea deșeurilor se face pe baza filozofiei că producătorii de ambalaje răspund extins, adică plătesc, reciclarea acestora. La nivelul Uniunii, au fost stabilite ținte anuale de reciclare a ambalajelor, cele mai importante categorii separate fiind hârtia, metalul, plasticul și sticla.

Producătorii de ambalaje pot transfera răspunderea reciclării către organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului (OIREP-uri). Producătorii ambalajelor plătesc transferul de responsabilitate către OIREP-uri, iar acestea din urmă plătesc reciclarea către cei care participă la acest proces. Primăriile primesc bani de la OIREP-uri pentru ambalajele reciclate din deșeurile municipale. Și nu în ultimul rând în ordinea importanței, OIREP-urile plătesc și pentru construirea facilităților de colectare selectivă a deșeurilor din ambalaje.

Așadar, cetățenii n-ar fi plătit nimic dacă regimul Chițac ar fi respectat benevol legea. Legea obligă autoritățile locale să amenajeze locurile de colectare separată a deșeurilor. Or regimul Chițac a pus această obligație în cârca asociațiilor de locatari, ca să aibă prilejul să introducă într-o piață reglementată prestatori care nu au participat la nicio licitație. Dar nu-i bai, aveți încredere!

Download (PDF, 3.72MB)

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Constanța Altfel TIMOREAZĂ magistrații. ONG-ul a încercat să direcționeze un proces către un judecător ”eligibil”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Se întâmplă lucruri bizare în procesul în care Asociația Constanța Altfel, fondată de Vergil Chițac, Felicia Ovanesian și alte persoane, cere anularea PUZ-ului adoptat pentru bulevardul Lăpușneanu. Procesul a început în anul 2018, la Tribunalul Constanța, însă nici până acum nu s-a ajuns la discutarea probatoriului pe fond. În urmă cu o lună, judecătorul cauzei a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a Asociației Constanța Altfel. Însă pronunțarea s-a amânat de trei ori la rând.

Tergiversarea procesului convine de minune Asociației Constanța Altfel, care a obținut suspendarea PUZ-ului și răgazul de a se juca pe îndelete cu Primăria și cu diverși investitori. Prima ”jucătoare” în cauză a fost Felicia Ovanesian, angajată de asociația din care făcea parte pentru a o reprezenta convențional în proces. La finele anului trecut, Ovanesian a devenit city-manager al Constanței. Ca urmare, ea s-a suspendat din Baroul de Avocați, pentru a se putea dedica exclusiv Primăriei, așa cum cere imperativ Codul Administrativ. Și se dedică, participând la inventarea de sensuri unice care aglomerează orașul și-l intoxică în mod excesiv cu noxe sau la inventarea de regulamente prin care cetățenii sunt obligați să plătească biruri pentru parcări și să iasă la muncă patriotică în boscheții de pe terenurile Primăriei. Și mai sunt în lucru și alte regulamente mai puțin cunoscute publicului referitoare la aerul curat… care nu poate fi curat din cauza traficului tembel, la păstrarea liniștii… care nu poate fi păstrată din cauza aceluiași trafic tembel, la umplerea orașului cu tomberoane printre blocuri, pentru colectat deșeuri reciclabile în afara contractului de delegare a gestiunii salubrizării municipale.

Având în vedere aceste nobile atribuții și preocupări ale doamnei city-manager, rolul de avocat al Asociației a început să fie jucat de Cristina Liliana Toxin, fostă judecătoare și fostă asociată profesională cu Felicia Ovanesian în afaceri avocățești. La urcarea în funcția publică, Ovanesian menționa în declarația sa de avere că Toxin s-a obligat să-i achite 200.000 de euro, nu se știe ca ce chestie – ca să folosim o expresie din popor, foarte potrivită situației. N-ar fi treaba noastră să comentăm afacerile celor două persoane, dacă la mijloc n-ar fi raporturi care frizează conflictul de interese. Astfel, Toxin reprezintă convențional Asociația care se judecă în zeci de litigii cu Primăria. Iar cu ce câștigă din aceste procese o poate îndestula pe prietena sa din conducerea Primăriei în privința obligației pe care și-a luat-o de a-i vărsa acele sute de mii de euro. Or treaba asta cam pute a conflict de interese.

Extras din declarația de avere a Feliciei Ovanesian. Aceasta are de primit 200.000 de euro de la Toxin. Datoria nu este de tipul 3, adică împrumut. Este de tipul 1, adică titluri de stat, certificate sau obligațiuni. În mod evident, Ovanesian nu este organ de stat și nici instituție de certificare. Ca urmare, opinăm că este vorba de o obligație pe care Toxin și-a luat-o față de prietena ei de la Primărie, în baza unor aspecte private.

Colac peste pupăză, în Consiliul Director al ONG-ului care se războiește cu Primăria și cu investitorii se află și nora, de câteva zile oficială, a primarului Constanței. Din sutele de activiști înflăcărați ai ONG-ului care milita pentru mediu curat, meritocrație și moralitate, doar nora fostului președinte ajuns primar s-a găsit să-i ia locul. Curat murdar, coane Chițac!

Extras din Încheierea judecătorească, prin care Chițac a plecat din Asociație, iar în Consiliul Director a fost cooptată nora sa, pe atunci neoficială.

Revenim la proces. Ca avocat al Asociației Constanța Altfel, Critina Toxin a adoptat o strategie agresivă, pe care am constatat-o direct, participând la termenele procesului. Toxin i-a sâsâit unui investitor, care este blocat prin acest proces să construiască o clinică medicală cu fonduri europene, să se mute din oraș. De asemenea, a intrat în polemici lipsite de respect, în opinia noastră, cu judecătorul fondului. Și nu a ezitat să-l recuze pe magistrat de două ori la rând, pe același motiv.

Avem temeiuri suficiente să apreciem că atitudinea Cristinei Toxin este pricinuită de o soluție pronunțată de magistrat pe 18 decembrie 2020, în dosarul 5530/118/2018* al Tribunalului Constanța. În acest dosar, magistratul a decis că Asociația Constanța Altfel, care activează în domeniul protecției mediului, nu are calitatea procesuală de a ataca acte administrative în domeniul urbanismului. Judecătorul și-a fundamentat convingerea pe Comunicarea Comisiei Europene privind accesul la justiție în problemele de mediu. De asemenea, la baza convingerii sale a stat o decizie a Curții de Apel Galați, care a stabilit anul trecut că Asociația Constanța Altfel nu avea calitate procesuală activă într-un proces în care fluturase considerente generale despre aerul curat, spațiile verzi și altele asemenea, în încercarea de a stopa o autorizație de construire de pe Lăpușneanu. Judecătorul a făcut și aplicarea RIL-ului admis anul trecut de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a decis pentru totdeauna că ONG-urile se pot legitima procesual activ doar în baza unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Acțiunile populare, pe bază de generalități, nu mai pot continua. Generalitățile pot fi invocate doar atunci când există un prejudiciu sau o vătămare a unor interese private. Decizia dată în RIL este publicată în Monitorul Oficial al României și este obligatorie, la fel ca legile țării. Lucrurile sunt clare. Iar convingerea judecătorului s-a format pe baza acestor aspecte cât se poate de clare. Ca să nu fie niciun dubiu că supărarea Constanța Altfel vine de aici, trebuie să spunem că soluția din dosarul 5530/118/2018* a fost menționată expres de Cristina Toxin în criticile sale.

În luna aprilie 2021, la prima cerere de recuzare formulată de Constanța Altfel, judecătorul fondului a făcut la rândul său cerere de abținere. Însă atât abținerea, cât și recuzarea au fost respinse de completul competent. În aceste condiții, procesul s-a reluat în mai, în fața aceluiași magistrat. Toxin a luat cuvântul în deschiderea ședinței, recuzând din nou judecătorul pentru exact aceleași motive ca și în luna aprilie. Procesul nu s-a mai suspendat, iar părțile și intervenienții au avut posibilitatea să își spună cuvântul despre calitatea procesuală a Asociației Constanța Altfel. Instanța a rămas în pronunțare în privința acestei excepții, însă până acum soluția a fost amânată de trei ori la rând, după cum spuneam mai sus.

Cererea de recuzare din luna mai a ajuns în fața altui magistrat. Însă și acest magistrat a fost la rândul său recuzat de Constanța Altfel, nu știm din ce motive. În mod cert, Asociația a fost amendată pentru aceste abuzuri procesuale. Mai mult decât atât, judecătoarea care a aplicat sancțiunea a răbufnit cu acuzații extrem de grave la adresa ONG-ului.

”Cum se poate observa din cererea de recuzare anterior soluționată, reclamanta invocă aceleași motive şi aceleași susțineri, care au fost deja analizate. Se poate aprecia că stăruința acesteia reprezintă pe de o parte o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei, iar pe de altă parte o îndepărtare a judecătorului de la soluționarea cauzei şi îndreptarea acesteia către judecătorul considerat eligibil din partea acesteia.” – se arată în motivare.

Transpare din această exprimare cât de tare joacă ONG-ul în care Chițac și-a lăsat nora, iar Ovanesian pe prietena sa, fostă judecătoare, pe rol de avocată. Așadar, Asociația are judecători pe care îi consideră eligibili. N-o spunem noi, o spune – cu toată răspunderea – un magistrat activ al Tribunalului Constanța. Iar dacă s-a ajuns aici, e limpede că ONG-ul îi timorează pe magistrați.

Trebuie să mai spunem că, în ciuda aparențelor pe care le-au promovat în mod intens, Ovanesian și Toxin nu sunt niște luptătoare împotriva rechinilor imobiliari. Casa de avocatură a celor două a apărat în trecut diverse monstruozități urbanistice, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al unui bloc ridicat ilegal pe strada Zorelelor, în zona de faleză. De asemenea, Ovanesian a fost avocata lui Georgică Giurgiucanu, cel mai mare tunar de la retrocedările care au mutilat orașul. Treaba cu salvarea orașului a fost o simplă legendă. Unii au crezut în această narațiune. Iar ponoasele le tragem acum cu toții.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Suveică imobiliară la Agigea. Primarul și-a omenit fratele cu terenuri ale comunei

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Suprafețe cu un potențial imobiliar deosebit au fost scoase din patrimoniul comunei Agigea și vârâte în patrimoniul familiei primarului PSD-ist Maricel Cîrjaliu, printr-o suveică rudimentară, potrivit documentelor obținute oficial de redacția Ordinea.Ro. În suveică este implicată o contabilă care se ocupă de firmele familiei Cîrjaliu, dar și de vidanjarea foselor septice din localitatea Lazu.

Contabila lui Maricel

Cristian Maricel Cîrjaliu este primar al comunei Agigea din anul 2008. La momentul preluării funcției publice, acesta figura ca asociat în 7 firme. Multe din aceste afaceri erau derulate în parteneriat cu Gheorghe Cristian Darie, care avea să ajungă, tot în 2008, vicepreședinte al Consiliului Județean Constanța. De contabilitatea grupului de firme se ocupa Elisabeta Magdalena Andrei, supranumită ”contabila Magda”.

Extras din declarația de interese depusă de Cristian Maricel Cîrjaliu în anul 2008.

După ce s-a ajuns primar, Cîrjaliu s-a lepădat de firmele sale. Însă afacerile au continuat să funcționeze, unele chiar în dormitoarele de la el de acasă. Firma Scan SRL, în care primarul era asociat unic, a  fost preluată de fratele său Bogdan și de cumnata sa Cristiana.

Numărul de telefon al contabilei Magda a continuat să apară în afacerile derulate de rubedeniile primarului: Scan SRL, Asociații SRL și Golful Pescarilor SRL (firme în care sunt asociați în mod oficial fratele, cumnata, fiica și ginerele lui Maricel Cîrjaliu).

În plus, contabila a fondat o firmă în nume personal, ajungând să încheie contracte extrem de profitabile cu Primăria Agigea, pentru vidanjarea foselor septice din Lazu (mai multe detalii AICI). După cum vom demonstra mai jos, contabila este implicată și în suveici imobiliare, prin care mai multe terenuri au fost scoase din patrimoniul Primăriei și vândute la prețuri ridicole către clanul și acoliții primarului.

Primul tun: un schimb cu un revoluționar împroprietărit de Primărie

Una din primele tranzacții încheiate de Elisabeta Andrei pe seama patrimoniului public se referă la un teren de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre. Acest imobil situat în zona Steaua de Mare, pe strada Emil Racoviță nr. 44, a fost înscris pentru prima oară în cartea funciară a localității Agigea pe 25 februarie 2010. În dosarul de primă înscriere a terenului nu există nicio o dovadă că această suprafață de pe faleză era atestată sau inventariată în domeniul privat al localității. Din acest motiv, intabularea s-a făcut direct în favoarea numitului Ionescu Florin-Ion cu mențiunea ”dobândit fără titlu”. Printre actele depuse de acesta se afla o adeverință emisă de primarul Cîrjaliu pe 2 februarie 2010 și o hotărâre de Consiliu Local, din 9 noiembrie 2009, semnată de președintele de ședință Belghiz Bolat (actualul director de la Agigeaserv Util SRL, societatea care se ocupă de lucrările edilitare din comună). Din conținutul hotărârii reiese că Ionescu Florin-Ion primise acel teren în calitate de revoluționar, în scopul construirii unei locuințe. Documentația de primă înscriere poate fi citită AICI

Florin-Ion Ionescu a depus declarații de avere și interese în anul 2008, la alegerile locale, menționând calitatea de vicepreședinte al filialei agigene a Uniunii Populare Social Creștine, o formațiune meteorică. În declarația de avere, acesta figura fără proprietăți imobiliare, îndeplinind așadar condiția formală de a primi un lot de casă ca revoluționar. 

După două săptămâni distanță, revoluționarul a uitat de obligația de a construi o locuință. Pe 12 martie 2010, el s-a prezentat la notariat împreună cu Elisabeta Andrei, semnând cu aceasta un contract de schimb. În acest fel, fosta contabilă a lui Maricel s-a ales cu terenul de pe faleză, cu regim intravilan, curți-construcții, predând la schimb revoluționarului un teren intravilan-arabil de 500 de metri pătrați, situat pe o tarla din partea de vest a localității. Contabila Magda cumpărase acel teren de la soții Ferian și Genghiz Bolat, nimeni alții decât părinții lui Belghiz Bolat, președintele de ședință care semnase hotărârea de împroprietărire a revoluționarului. Atât terenul de pe faleză, cât și acela din arătură erau evaluate de coschimbași la câte 20.000 de lei fiecare. În mod evident, prețul terenului de pe faleză era declarat la vrăjeală. Contractul de schimb poate fi consultat AICI

Un alt schimb de terenuri în dauna Primăriei

Pe 28 decembrie 2011, Elisabeta Magdalena Andrei a încheiat un nou contract de schimb, de data aceasta direct cu Primăria Agigea. Din partea autorității locale, actul a fost semnat în fața notarului de viceprimarul Cornel Popescu. Înainte de a fi consilier și viceprimar, Popescu fusese angajatul lui Maricel Cîrjaliu, la firma Asociații SRL, ca inspector de protecția muncii, așa cum reiese din declarația sa de avere depusă în anul 2008.

Cornel Popescu, extras din declaratia de avere depusă în 2008. Mariel Cîrjaliu era atunci director executiv la Asociații SRL, fiind deci angajatorul lui Popescu. 

Prin actul notarial din 28 decembrie 2011, Magda Andrei a predat Primăriei un teren arabil intravilan de 6.400 de metri pătrați. La schimb, contabila lui Cîrjaliu primea 6 terenuri construibile, în suprafață totală de 7.529 de metri pătrați, după cum urmează:

nr Adresa Suprafața
1 Str. Emil Racoviță nr. 65 350 mp
2 Str. Zmeurei nr. 15 500 mp
3 Str. Petru Rareș nr.3 500 mp
4 Str. Meduzei nr. 3 1.362 mp
5 Str.Căpșunilor nr. 1A 1.822 mp
6 Str.  Zmeurei nr. 2 2.995 mp

Părțile conveneau să nu-și plătească nicio diferență de preț.

O împărțeală în haită

Terenurile obținute de contabila Magda prin cele două schimburi au fost ulterior înstrăinate către rudele și apropiații primarului. Pe 29 august 2012, femeia s-a dus la notariat cu o întreagă gașcă după ea, împărțind prada pe felii către beneficiarii dinainte știuți: fratele și cumnata primarului Cârjaliu, finul primarului și viceprimarul Popescu.  

Viceprimarul și-a tras loturi de casă, pentru el și pentru fiul său

Prin contractul de vânzare-cumpărare 1879/29.08.2012, viceprimarul Cornel Popescu s-a ales cu lotul de 500 de metri pătrați, de pe strada Petru Rareș nr. 3 Agigea. Semnătura sa se găsește atât pe contractul de schimb, prin care terenul a fost scos din patrimoniul comunei, cât și pe contractul de vânzare-cumpărare, prin care a intrat în patrimoniul său personal. Cu prima semnătură a vândut terenul aparținând localității. Cu a doua, l-a cumpărat îndărăt, ca persoană fizică. Prețul plătit în numerar a fost de 4.000 de euro (8 euro pe metrul pătrat).

La 4 ani distanță, fiul lui Popescu a cumpărat la rândul său de la contabilă terenul de 500 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 15. Prețul a fost tot de 4.000 de euro și a fost achitat în numerar, declarația vânzătoarei constituind chitanță liberatorie de plată.

Finul primarului: 4.817 mp cu 2,78 de euro/mp

Prin contractul 1881/29.08.2012, contabila a vândut alte două loturi de teren provenite din patrimoniul comunei către societatea Acvamar Grup SRL Agigea. Este vorba de lotul de 1.822 de metri pătrați de pe strada Căpșunilor nr. 1 A și de lotul de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2.

Acvamar Grup SRL Agigea este o firmă controlată de Anghel Dragu și avantajată în mod repetat de Primăria localității. În comunitatea agigeană, Dragu este cunoscut drept finul primarului și asta explică totul.

Firma lui Dragu a plătit pentru cele două suprafețe 60.000 de lei, ceea ce însemna 13.433 de euro la cursul de schimb din 29 august 2012. Prețul pe metrul pătrat a fost de 2,78 de euro. Plata s-a făcut în numerar.

În 2015, Acvamar Grup SRL a vândut terenul de pe strada Căpșunilor 1A către o persoană fizică (o fost polițistă locală din Constanța), cu prețul de 18.220 de euro. Prețul era sub valoarea de piață, motiv pentru care Camera Notarilor Publici a comandat o expertiză. În urma acesteia, taxele notariale au fost calculate la valoarea de 27.330 de euro.

Cumpărătoarea a construit pe teren hale în suprafață de 544 de metri pătrați. În  prezent, în aceste clădiri își desfășoară activitatea trei societăți comerciale din domeniul auto – Serv-nelcom SRL, HTG Truck Service Express SRL și HTG Alt Auto SRL.

În sfârșit, celălalt teren care a ajuns de la Primărie la finul primarului, via contabila Magda, respectiv suprafața de 2.995 de metri pătrați de pe strada Zmeurei nr. 2, figurează acum în proprietatea firmei Scan SRL deținută de fratele și cumnata lui Maricel Cîrjaliu.

Prada familiei Cîrjaliu

Mai jos prezentăm detaliat foloasele obținute de firma deținută de fratele și cumnata primarului din Agigea.

Pe 29 august 2012, contabila a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1880 cu SC Scan SRL, firmă deținută și reprezentată în fața notarului de soții Cristiana și Bogdan Cîrjaliu. Prin acest act, SC Scan  dobândea trei terenuri în suprafață cumulată de 2.212 metri pătrați. Fratele primarului a plătit pentru aceste bunuri 67.000 de lei, ceea ce însemna, la cursul de schimb de atunci, fix 15.000 de euro, adică 6,7 euro/mp. Plata s-a făcut în numerar, după cum se consemnează în actul notarial.

În patrimoniul societății au intrat, prin acest contract:

  • terenul de 500 de metri pătrați de pe faleza Mării Negre, strada Emil Racoviță nr. 44. Reamintim că această suprafață a fost atribuită unui revoluționar, pe baza unei hotărâri inițiate de Maricel Cîrjaliu, ajungând în cele din urmă, via contabila Magda, în patrimoniul firmei deținute de fratele primarului.
  • Un teren de 350 mp, situat tot pe faleza Mării Negre, pe strada Emil Racoviță nr. 65, într-o zonă apropiată de restaurantul Golful Pescarilor.
  • Un teren de 1.362 mp situat pe strada Meduzei nr. 3, la o aruncătură de băț de restaurantul Pescăria lui Matei.

Ani de zile, pe lotul de 350 de metri pătrați a funcționat o parcare auto în beneficiul restaurantului Golful Pescarilor. Din acest punct de vedere, s-ar putea aprecia că schimbul de terenuri a fost doar un pretext găsit de Cîrjaliu ca să ajute încă o dată restaurantul cu pricina. Reamintim că pentru primul ajutor dat afacerii Golful Pescarilor, în privința achiziției terenului de pe malul mării, Maricel compare acum ca inculpat în fața unei instanțe penale (mai multe detalii AICI).

În sfârșit, în anul 2017, firma deținută de fratele și cumnata primarului a devenit proprietară cu acte și asupra terenului de 2.995 de metri pătrați, din strada Zmeurei nr. 2 Agigea, inclus și el în contractul de schimb dintre Primărie și fosta contabilă a primarului. În mod bizar, terenul se suprapune peste alte proprietăți din zonă – după cum se menționează în extrasul informativ de carte funciară obținut de redacția Ordinea.Ro.

Bunul imobiliar se află și acum în patrimoniul firmei Scan. Însă, în fapt, locația este utilizată ca punct de lucru de firma Prodez-agigea SRL. Potrivit Confidas.ro, afacerea care funcționează sub acest nume este deținută de Daniel Vlase și Aurel (Relu) Alexandru. Vlase este un promotor al primarului Maricel pe rețeaua de Facebook. Soția sa, Ioana Vlase, a fost consilier personal al primarului Maricel în anul 2020, înainte de alegerile locale, depunând declarații de avere și de interese în această calitate. Ulterior, ea a câștigat un concurs organizat la vrăjeală, ajungând astfel să ocupe funcția de director al Clubului Sportiv din localitate. Clubul este deținut și finanțat de autoritatea locală (mai multe detalii AICI).

Terenul se află în vecinătatea noii școli care se construiește în Agigea. Proprietatea aparține firmei Scan SRL, însă locația este exploatată de o firmă deținută de soțul fostei consiliere personale a primarului Maricel Cîrjaliu.

În total, terenurile tranzacționate pe ruta ”Primăria Agigea – contabila primarului – fratele primarului” măsoară 5.212 metri pătrați. Așadar, vorbim de peste o jumătate de hectar de intravilan. Toate trazacțiile în lanț au fost achitate în numerar. Inclusiv firmele Scan SRL și Acvamar Grup SRL au dus banii cu sacoșa, plățile fiind dovedite doar cu declarația contabilei că și-a primit prețul. 

Toate aspectele de mai sus atestă fără dubiu că schimbul de terenuri s-a făcut pentru ca primarul să-și îmbogățească rudele și gașca de apropiați. Șocant este faptul că Primăria Agigea nici nu avea nevoie de terenul arabil al contabilei lui Maricel. Ca dovadă, la scurt timp de la schimb, și acest teren a fost concesionat la un preț ridicol de mic unei firme deținute tot de finul lui Maricel, în împrejurări pe care le vom detalia într-un articol viitor. Va urma!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: