Furcile de tors din sticlă reflectă spiritualitatea, armonia și simbolistica pe care o purta în contextul familiei romane. Prezența furcilor de tors indică păstrarea tradițiilor și sunt asociate cu latura feminină a casei.
Apariția lor într-un număr destul de ridicat în spațiul tomitan se datorează dezvoltării și importanței culturale și spirituale, pe care urbea o avea din primele două secole ale erei noastre. Intrat în sfera de influență romană încă din secolul I a. Chr., Tomisul a devenit unul dintre cele mai importante centre de pe coasta de vest a Pontului Euxin.
Potrivit reprezentanților Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, piesa prezentată provine din Tomis și a fost descoperită în anul 2019 într-un mormânt de inhumație, situat în zona de nord a necropolei tomitane (mormânt de inhumație M1, Tomis, Constanța 2019, Strada Pescarilor nr. 69B). Probabil o necropolă tumulară care se afla de-a lungul drumului antic dintre Tomis și Histria. De pe urma întregului inventar, mormântul a fost datat în secolul al II-lea p. Chr.
Furca de tors este de culoare alb opacă, fabricată din sticlă topită de bună calitate și are suprafața dreaptă (L = 22 cm; d = 0,7 cm). Inelul de prindere se află în prelungirea tijei și are diametru de 3,4 cm. La capătul opus este redat foarte schematic un porumbel.
Furcile de tors din sticlă cu reprezentări zoomorfe în formă de pasăre (porumbel?) sunt atribuite provinciilor est mediteraneene ale Imperiului, lucru care determină plasarea lor în sfera de influență orientală. Se pot observa o serie de obiecte descoperite în Siria și în provinciile din Orientul Apropiat. Acest fapt poate indica și arealul de răspândire a modelului, respectiv de la est la vest. Descoperirea la Aquincum în Pannonia a unui număr ridicat de piese, atestă prezența unui atelier zonal care, preluând moda orientală, satisfăcea cerințele locale.
Instrumentele de tors romane din contextele funerare găsite în morminte sau reprezentate pe stelele funerare, pot oferi și un indiciu al producției provinciale de textile. În Peninsula Italică, încă din Hallstatt, furcile de tors și fusaiolele din materiale prețioase erau depuse în morminte, pentru a reprezenta statutul social și economic pe care anumite femeii l-au avut în comunitate. În lumea romană au devenit un model al tradiției culturale în literatură și artă, fiind obiecte de uz casnic, bogate în funcții etnologice și artistice. În contextele funerare furcile de tors erau folosite pentru a descrie standardele morale ridicate, pe care anumite femei le-au avut în timpul vieții și care au jucat un rol central în casă, familie și societate.
Curatori: Dr. Radu Petcu, Cercetător Științific, Dr. Ingrid Petcu-Levei, Arheolog
Sursa: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
