În perioada 5 aprilie – 10 mai 2023, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța organizează expoziției Destinul unei așezări antice. Cercetări arheologice preventive la periferia orașului Constanța. Vernisajul va avea loc în data de 5 aprilie, ora 11.00, la sediul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui, Sala Arta.
Potrivit unui comunicat de presă al MINA Constanța, expoziția este itinerată de către Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în temeiul bunei sale colaborări cu Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” și poate fi vizitată în perioada 5 aprilie – 10 mai, la sediul instituției gazdă, aflată pe str. Hagi Chiriac, la nr. 2, din localitatea Vaslui.
”Demersul expozițional este curatoriat de către doamna A. C. Georgescu-Hamat și domnul Ștefan Georgescu din partea MINA Constanța și de către domnul C. Lazanu, din partea Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.”, au precizat reprezentanții Biroului de presă al muzeului constănțean.
În cadrul expoziției vor putea fi admirate circa 60 de artefacte arheologice din colecția MINA Constanța, cu o deosebită valoare istorică și de patrimoniu și care au fost restaurate în laboratoarele MINA Constanța.
Acestea provin din cercetările arheologice preventive realizate la periferia orașului Constanța între anii 2021-2022, fiind documentate 117 complexe, din care 18 morminte, majoritatea aparținând perioadei romane și romano – bizantină. Complexele cercetate fac parte dintr-o locuire de tip rural, cu caracter agricol și meșteșugăresc, aflată în proximitatea drumului roman și în vecinătatea Tomisului și fiind datate între prima jumătate a secolului a II-lea și începutul secolului al VII-lea p. Chr.
Au fost cercetate și documentate cuptoare de produs var care foloseau monumente spoliate din orașul antic, locuințe de suprafață și o fântână corespunzătoare perioadei Tetrarhiei și a domniei lui Constantin cel Mare, precum și locuințe semi-adâncite, gropi de provizii și gropi de extragere a lutului. Cel mai interesant și deosebit tip de complexe îl reprezintă câteva tuneluri, săpate în solul viu. Acestea au fost excavate de către locuitorii așezării, în preajma începutului secolului al VII-lea, în scop de protecție. Tunelurile au fost întărite cu pereți de piatră și aveau camere de acces, camere de depozitare, precum și camere în care se puteau adăposti un număr limitat de persoane, asigurând chiar și accesul la fântâna de secolul al IV- lea.
Documentarea locuirii din punctul bd. A. Vlaicu, nr. 158 a adus foarte multe informații noi cu privire la așezările antice care bordau anticul Tomis în perioada secolelor II- VII A.D, la economia, structura socială și planimetria acestora. În același timp, această cercetare arheologică demonstrează că viața locuitorilor din astfel de așezări a fost plină de provocări, de la a-și câștiga cele trebuitoare pentru viața de zi cu zi, la moartea vechilor zei în cuptoarele de făcut var sau la încercările de a-și salva viața în tunelele săpate adânc, în pământul așezării, informații cu o valoare deosebită pentru istoria poporului român.
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta
