Connect with us

Exclusiv

Ginerele primarului PSD-ist din Agigea a cumpărat 10% din Golful Pescarilor cu 100 de lei

Adrian Cârlescu

Publicat

la

Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu, ginerele primarului PSD-ist din Agigea, Cristian Maricel Cârjaliu, a dobândit 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an cu o investiție de 100 de lei. Nuțoaia-Cîrjaliu a fost cooptat în SC Golful Pescarilor SRL, în septembrie 2018. Acesta a intrat în firma care deține cunoscutul restaurant pescăresc din vecinătatea plajei Agigea printr-o înțelegere a asociaților. Anterior, firma era deținută de Dumitru Stanciu din Agigea, care avea 50% din părțile sociale, și de oamenii de afaceri constănțeni Petre Daniel Popa și Mihai Cristian Lupoiu, care dețineau câte 25% din părțile sociale. Practic, business-ul se împărțea între Stanciu și cei doi constănțeni. Toți trei dețineau și calitatea de administratori. În septembrie 2018, aceștia au decis să-l coopteze în societate pe ginerele primarului din Agigea. Cooptarea a fost urmată de o majorare a capitalului social cu 480 de lei. Jumătate din acest aport financiar a fost adus de Popa și Lupoiu, care astfel și-au păstrat 50% din business. În schimb, Dumitru Stanciu a adus un aport mai mic, cedând practic 10% din firmă către ginerele lui Cîrjaliu, care a dobândit calitatea de asociat cu o investiție de 100 de lei. Stanciu a fost revocat și din funcția de administrator al societății, în locul său fiind numit noul asociat, Cătălin Nuțoaia Cîrjaliu. În anul 2018, Golful Pescarilor SRL a derulat afaceri de 6.897.126 de lei.

Întrebarea care se pune în mod firesc este: de ce ar ceda cineva 10% dintr-un business de 1,5 milioane de euro pe an, fără niciun beneficiu? În opinia noastră, permutările de mai sus trădează fapte de corupție ale primarului din Agigea. Am relatat pe larg în Ordinea.Ro că, la inițiativa lui Cristian Maricel Cîrjaliu, terenurile din zona Cherhanalei Agigea au fost inventariate fraudulos în domeniul privat al comunei Agigea, în anul 2012. Anterior, Primăria adeverise că terenurile în cauză sunt în proprietatea societății piscicole Sarda Fish SRL, aparținând familiei antreprenorului local Matei Datcu. După ce s-a înstăpânit prin simplă inventariere pe terenurile din zona piscicolă, Primăria Agigea a vândut un lot de 1700 mp către Golful Pescarilor SRL. Tranzacția a fost încheiată în anul 2014, fără aprobarea Consiliului Local Agigea. Societatea Golful Pescarilor SRL era deținută atunci de Dumitru Stanciu, care era asociat unic și administrator. La scurt timp, Stanciu a cedat jumătate din firmă către afaceriștii Popa și Lupoiu. Mai departe, Primăria Agigea și-a dat întregul concurs ca firma să prospere. Societățile concurente, Sarda Fish SRL și Pescăria lui Matei SRL, au fost amendate în cascadă, intimidate și denigrate de primarul Cîrjaliu. Inclusiv turiștii care parcau mașinile pe domeniul public pentru a merge la restaurantul Pescăria lui Matei au fost amendați de administrația Cîrjaliu, în anii trecuți. Atitudinea arbitrară continuă și la momentul de față.

 

Deși joacă formal un rol de justițiar, Cîrjaliu este animat, de fapt, de un interes de trib. Astfel, Dumitru Stanciu este chiar finul fratelui său, Bogdan Cîrjaliu. După toate indiciile, Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu. În 2017 și 2018, Stanciu nu a obținut niciun beneficiu de la Golful Pescarilor. Niciun leu. Nimic. Informația este furnizată chiar de soția sa, care este o simplă angajată a Primăriei Agigea și care a depus, în această calitate, declarații de avere, ca orice funcționar public.

Din aceste documente, reiese că Dumitru Stanciu a dus acasă, în cei doi ani, doar salariile pe care le câștigă de la societatea Mytkar Service SRL Agigea, în care deține și calitatea de asociat unic. Vorbim aici de o firmă modestă, care se ocupă de reparația autovehiculelor. Societatea are doi angajați, din care unul este chiar patronul. Însă chiar și în această afacere modestă, se văd legăturile dintre Mitică Stanciu și nașul său, Bogdan Cîrjaliu, fratele primarului din Agigea. Potrivit portalului Confidas.Ro, Mytkar Service are sediul social în Agigea, pe strada Zmeurei nr. 27. Tot pe strada Zmeurei nr. 27, lotul 2, funcționează și SC Artplast Service SRL, o agenție imobiliară deținută chiar de Bogdan Cîrjaliu și de soția acestuia. În sfârșit, Mytkar Service, firma lui Stanciu, răspunde la același număr de telefon ca și firma de pază și protecție Scan SRL, aparținând, de asemenea, lui Bogdan Cîrjaliu și soției acestuia. Pe vremuri, firma Scan SRL i-a aparținut chiar primarului Maricel.  Așa cum spuneam, după toate aparențele, Mitică Stanciu este un simplu interpus al familiei Cîrjaliu în afacerea Golful Pescarilor. Ceea ce explică lejeritatea cu care acesta a cedat, fără beneficii, 10% din business către ginerele primarului din Agigea. Aceleași raporturi consemnate mai sus explică și situația oarecum fabuloasă, prin care un tânăr a cumpărat 10 procente dintr-o afacere de 1,5 milioane de euro pe an, cu o investiție de doar 100 de lei.  

Comments

comments

Exclusiv

Ce palmă și-a luat avocatul Ionel Hașotti în afacerea ”bani din piatră seacă”

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Tentativa avocatului Ionel Hașotti și a prietenului său, executorul judecătoresc Vasile Deacu, de a mulge 260.000 de euro de la compania minieră Somaco Construct SRL Constanța a eșuat lamentabil la Tribunalul din Tulcea. La sfârșitul săptămânii trecute, instanța de judecată a anulat mai multe acte de executare silită, cerute de primul și manufacturate de al doilea. Compania minieră fusese somată să plătească pentru că nu a demolat niște clădiri de pe un teren retrocedat unor clienți ai avocatului Ionel Hașotti în interiorul carierei de la Sibioara. Însă pe suprafața respectivă nu au existat niciodată clădiri, ci doar găuri de mină.  

Executorul a calculat debitul în locul instanței, transformând de capul său daune cominatorii, asimilate amenzilor civile cuvenite statului, în daune compensatorii cuvenite ”creditorilor”. El a încercat să-i umple de bani pe clienții prietenului său, Ionel Hașotti, fără a întocmi în prealabil, conform procedurii, un proces-verbal de constatare la fața locului. Realizând grozăvia pe care tocmai o făcuse, Deacu a încercat să-și acopere propriul abuz. După aproape o lună de la întocmirea actelor de executare silită, acesta a încheiat retroactiv un proces-verbal de constatare, care nu este contrasemnat de martori, creditori sau debitori. Executorul a constatat că firma minieră nu a demolat clădirile, deși în mod contradictoriu a alegat că i s-ar fi interzis accesul pe teren. În aceste condiții, constatarea total ireală ar putea fi rezultatul unor puteri paranormale sau, mult mai probabil, un fals ordinar ca multe altele.

Lanțul minciunilor. Cum să retrocedezi ilegal o carieră și o groapă de gunoi

Executarea cu falsuri la care ne-am referit mai sus are legătură cu o retrocedare scandaloasă din 2008. În anul menționat, Tribunalul Constanța a admis cererea de retrocedare a unui teren de 20 de hectare din extravilanul satului Sibioara, comuna Lumina, județul Constanța. Beneficiarii retrocedării s-au judecat în contradictoriu cu reprezentanții comisiilor de fond funciar de la Primăria Lumina și Prefectura Constanța. Cererea lor, susținută de marele specialist în retrocedări Ionel Hașotti, a fost admisă după ce un expert judiciar parașutat de la Brăila a consemnat în raportul său că terenul este un amplasament liber. În realitate, pe o parte din teren se afla cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, iar pe o altă parte groapa de gunoi a localității Sibioara. Amplasamentul minier era exceptat expres de la retrocedare prin art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000. Însă avocatul Hașotti a mințit cu seninătate că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clienții săi. Exploatarea exista din 1965. În 2005, compania minieră licențiată de stat să exploateze resursa minerală de la Sibioara, pe numele ei Somaco Construct SRL, fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu.

Cariera Sibioara. Chenarul cu roșu reprezintă terenul retrocedat clienților lui Ionel Hașotti.

Lanțul complicităților. Vaghelița, Chirățica, Ghernaja

Compania a aflat de retrocedare în 2009, atunci când a primit o notificare de la executorul Vasile Deacu. Luând cunoștință în această manieră, Somaco Construct a deschis un proces în care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra porțiunii din terenul retrocedat care se suprapunea peste carieră. Judecătoria Constanța, pe fond, și apoi Tribunalul Constanța, în recurs, au dat câștig de cauză companiei licențiate de stat. Ultima hotărâre, pronunțată în recurs, era irevocabilă. Însă avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs la recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă. După această bătaie de joc fără precedent în justiție, dosarul de judecată a fost trimis la Tribunalul Constanța, spre rejudecare, fiind repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja.

Cele două au întors cu totul soarta dosarului. Acțiunea companiei miniere a fost respinsă în octombrie 2012. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Astfel, în cadrul procesual avocatul Ionel Hașotti, care mințise că pe teren nu se află nicio carieră, a întors-o ca la Ploiești, solicitând acum sistarea operațiunilor de exploatare, demolarea clădirilor și evacuarea echipamentelor industriale. Instanța nu a sesizat contradicțiile flagrante pe care le putea înțelege și un copil. În consecință, Chirățica și Ghernaja au obligat compania minieră să sisteze exploatarea, să evacueze echipamentele și să demoleze clădirile, stabilind daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere. Ulterior, Curtea de Apel Galați a majorat daunele cominatorii la 500 de lei pe zi. Însă nimeni nu a cerut o minimă dovadă că există clădiri în gaura de mină, deși era la mintea cocoșului că nimeni, oricât de talentat ar fi, nu poate construi într-un hău. Victoria de mai sus este o dovadă a trecerii de care se bucura marele avocat și a credulității, infantile sau interesate, a judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja.  

Bani din piatră seacă

După ce a obținut cele două hotărâri care se bat cap în cap și se devorează reciproc, avocatul a încercat să facă bani… din piatră seacă, pentru clienții săi.  Ne referim aici în primul rând la un proces în care a cerut jumătate de milion de euro de la stat pe motiv că nu a primit terenul minier la timp, obținând până la urmă doar 140.000 de euro. Mai multe detalii despre această afacere puteți citi AICI. În al doilea rând ne referim la executarea silită tranșată zilele trecute de Tribunalul Tulcea, asupra căreia vom insista mai jos.

260.000 de euro

Această afacere judiciară a debutat pe 8 februarie 2016. La data menționată, executorul judecătoresc Vasile Deacu a emis o încheiere, prin care a scos compania minieră datoare cu 1.214.000 de lei. Suma era calculată cu titlul de daune cominatorii pentru nerespectarea de către Somaco Construct a hotărârii dispuse în dosarul instrumentat de Vanghelița, Chirățica și Ghernaja.

În acest act din 2016, se evocă o cerere de executare silită din 07.11.2013 formulată de clienții lui Hașotti, o hotărâre a instanței privind încuviințarea executării silite, tot din 2013, precum și faptul că ”în motivarea cererii, creditorii (…) au arătat că debitoarea nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu”. De unde știa executorul că firma nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță? Ei bine, din cererea depusă de clienții lui Ionel Hașotti în anul 2013. Mai departe, pe 23 februarie 2016, executorul a emis o nouă încheiere, prin care și-a calculat onorariul său de 20.928 de lei. În aceeași zi, acesta a somat debitoarea Somaco Construct să achite daunele cominatorii și onorariul său. În total 1.234.928 de lei, ceea ce înseamnă peste 260.000 de euro.

Un proces-verbal de constatare, inventat retroactiv

Abia pe 4 martie 2016, executorul s-a prins că nu are o constatare din care să reiasă că firma minieră nu a demolat clădirile și nu a mutat echipamentele. Ori fără constatare nu se putea face calculul și nu se putea trimite somația. Actele se fac într-o ordine, nu doar pentru că așa scrie în lege, ci și pentru că așa e cât se poate de logic. Păi cum ar fi, de exemplu, să vă treziți somat să achitați o amendă de circulație, fără să existe un proces-verbal de constatare a unei contravenții? Cumva, executorul lui Hașotti era în această situația de milițian, care calculează amenzi fără să constate abateri. Ca să dreagă busuiocul, tipul a întocmit după o lună un proces-verbal… cu el însuși.

Abilitățile paranormale ale executorului Deacu

Și nefiind cel puțin două părți în acest act de regulă bilateral care să se contrazică între ele, executorul s-a contrazis cu el însuși. În primul rând a consemnat că s-a deplasat la punctul de lucru al SC Somaco Construct SRL, fiind însoțit de un polițist local de la Lumina și de încă unul de la Poliția Națională. Mai departe, spune că un angajat al firmei i-ar fi interzis accesul pe terenul retrocedat creditorilor/clienților lui Hașotti. Iar la urmă, deși zice că n-a văzut terenul, tuflește fraza de mai jos:

”Constatăm faptul că debitoarea urmărită Somaco Construct SRL nu a dezafectat și nu a ridicat de pe acest teren construcțiile, agregatele și echipamentele industriale, efectuând în continuare operațiuni de exploatare a terenului”.

Un mare vizionar, care n-a văzut cu ochii, dar s-a prins el cumva, paranormal cum este! Și tot de paranormal ce era a calculat și datoriile și onorariul său înainte de constatarea vizionară, că vedeniile astea sunt ciclice, se repetă la niște intervale, când curge inspirația.

O judecătoare curajoasă îl expediază pe Deacu la Parchet

Scandalizată de conduita de milițian coclit a executorului, dar mai ales știind că nu există clădiri pe teren, că nu există echipamente și că nu se poate exploata gaura aia de mină care fusese exploatată deja încă din anii 60 ai secolului trecut, Somaco Construct SRL a depus rapid o contestație la executare pe rolul Judecătoriei Constanța. Încă de la bun început, societatea a cerut înscrierea în fals a hârtiilor tâmpite făcute de Deacu. Iar o judecătoare curajoasă a admis cererea și a sesizat Parchetul Curții de Apel să-i ancheteze pe făptași. Dosarul penal format în această împrejurare avea să se ofilească mai târziu, când o procuroare mai puțin curajoasă avea să opineze că falsul trebuie analizat de instanța civilă.

O strămutare și un expert mincinos

Însă, până atunci, Hașotti a recuzat judecătoarea și a cerut strămutarea procesului. Dosarul de judecată s-a mutat astfel la Judecătoria Babadag.  Procesul a mers înainte, dar cu viteza melcului. În primul rând, lui Deacu i-au trebuit câteva luni bune ca să dea niște explicații stupide și fără sens. Apoi, alte luni bune s-au pierdut cu o expertiză făcută de Eftimie Dumitru, un expert mincinos care a cerut amânări pe motiv că nu ar fi primit detalii de la Agenția Națională a Resurselor Minerale, detalii pe care nici măcar nu le ceruse. El trebuia să răspundă dacă există sau au existat clădiri și echipamente pe teren și dacă s-au efectuat operațiuni miniere după hotărârea dată de Chirățica Enache și Cristina Ghernaja. Într-un târziu, Eftimie Dumitru s-a derobat de sarcinile primite, afirmând că nu are suficiente date pentru a da un răspuns. În mod bizar, Judecătoria Babadag nu l-a amendat pentru această bătaie de joc și nici nu a vrut să cheme un alt expert mai de ispravă să facă ce nu putuse mincinosul.  

Toate dovezile din lume

Între timp, Somaco Construct a depus probe, în speță adrese de la ANRM care spun că societatea nu a exploatat bucata de carieră retrocedată clienților lui Hașotti. A mai depus o constatare a Parchetului Curții de Apel Constanța, potrivit căreia nu au existat clădiri și echipamente pe teren. A mai depus adrese de la Primăria Lumina care spun că nu s-au emis niciodată autorizații de construire sau de desființare în groapa de carieră retrocedată de clienții lui Hașotti. A mai depus diverse expertize efectuate în alte dosare civile, care atestau că terenul e liber, deci fără construcții, echipamente și exploatare efectivă. În sfârșit, a depus procesele-verbale prin care, în 2016, clienții lui Ionel Hașotti au primit posesia terenului, ca amplasament liber, necontestat de aceștia. Desigur, după cum v-ați făcut deja o opinie, Hașotti și ai lui sunt oameni cu dispoziții bizare și contradictorii: când li se pare că există carieră, când li se pare că nu există, când li se pare că terenul e ocupat, când li se pare că e liber și bun de retrocedat. Un fel de alba-neagra, pe care o joacă în funcție de interese!

Încă o viziune paranormală

Pe de altă parte, societatea minieră a depus și mai multe hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, date fie în RIL, fie în lămurirea unor aspecte de drept, având așadar valoare obligatorie. Potrivit acestora, cuantificarea daunelor cominatorii nu se poate face de către executor, ci doar de instanța de judecată. De asemenea, daunele cominatorii echivalează cu o amendă civilă cuvenită statului. Persoanele vătămate de neîndeplinirea unei obligații de a face pot cere unei instanțe de judecată convertirea daunelor cominatorii în daune-interese sau daune compensatorii cuvenite lor, însă doar limitat la valoarea prejudiciului suferit. Evident că Deacu a încălcat toate aceste hotărâri, probabil după ce a mai avut o viziune paranormală că poate să facă așa ceva fără să dea cuiva socoteală.

Pielea lui Deacu

Vasile Deacu. Sursa foto: National.Ro

Din tot probatoriul propus de Somaco, Judecătoria Babadag nu a ținut cont de nimic, optând să salveze câștigul necuvenit al clienților lui Hașotti, dar și onoarea și mai ales pielea executorului Deacu. Însă această situație a durat doar până în calea de atac, de la Tribunalul Tulcea. Judecătorii de aici și-au făcut treaba, anulând definitiv actele vădit false, la sfârșitul săptămânii trecute. De-acum ar cam fi timpul ca și organele penale să-și facă treaba.

Deacu, achitat pentru un alt abuz în serviciu

Vasile Deacu a mai avut probleme cu organele penale, fiind pus sub acuzate și trimis în judecată pentru abuz în serviciu. Condamnat pe fond, acesta a fost în cele din urmă achitat la Înalta Curte de Casație și Justiție. În urmă cu trei ani, presa locală constănțeană consemna că Vasile Deacu și Ionel Hașotti au fost asociați, dimpreună cu alte persoane, într-o fundație culturală care își propunea să salveze patrimoniul arheologic al Constanței. Legea executorilor îl obliga pe Deacu să fie obiectiv cu ambele părți ale dosarului de executare. Or, din acest motiv, tipul chiar nu avea dreptul să facă acte de executare la cererea prietenului și asociatului său, fiind în vădită incompatibilitate.

 

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ultima scenă din lupta Curții de Conturi cu Primăria Năvodari

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Curtea de Apel Constanța a respins o cerere de intervenție a Apelor Române într-un proces care se referă la nereguli constatate de Curtea de Conturi cu privire la inventarierea terenurilor de stat de pe malul lacului Siutghiol în domeniul privat al Orașului Năvodari. Alungarea instituției de stat din acest proces nici măcar nu a fost consemnată pe portalul instanței de judecată. Completul care a luat această decizie este condus de judecătoarea Beatrice Mariș. Din cauza acesteia, statul român a fost condamnat recent la CEDO, într-un caz de încălcare a dreptului la libera exprimare.

Procesul la care ne-am referit mai sus este o contestație a Orașului Năvodari împotriva unei decizii a Curții de Conturi din anul 2017. În anul menționat, Curtea a realizat un audit la Primăria din Năvodari, constatând 11 abateri grave de la legalitate. Constatările sunt tulburătoare și spun că Primăria din Năvodari a falsificat programele anuale de încasare a veniturilor proprii pentru a accesa fonduri necuvenite de la bugetul de stat; că diverse persoane fizice și juridice nu au fost deloc impozitate; că nu s-a încasat niciun leu de la concesionarul lacului Tașaul sau de la restaurantul Cherhanaua Tașaul; că Primăria a omis să depună declarații de creanță împotriva unor firme intrate în insolvență, pierzând astfel niște milioane de euro. Ultima dintre abateri se referea la modalitatea în care Primăria a pus gheara pe terenurile de stat din cuveta și de pe malul lacului Siutghiol. În această ultimă privință, prin Decizia nr. 38/30.10.2017, Curtea a obligat Primăria să reanalizeze întreaga situație, să remedieze intabulările cu probleme și să facă o delimitare a terenurilor orașului față de cele ale statului, printr-o comisie mixtă cu Apele Române. Măsura trebuia pusă în aplicare până pe 31 ianuarie 2018.

Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Primăria Năvodari a contestat exact punctul 11 din decizie. Rețineți, autoritatea locală nu a contestat nimic din haiduciile de la taxe și impozite amintite mai sus. A contestat doar aspectele referitoare la terenurile de la Siutghiol, acolo unde există interese imobiliare ale unei camarile legate ombilical de politrucii care au condus localitatea în ultimii 11 ani.

Pe fond, Tribunalul Constanța a respins contestația Primăriei Năvodari, menținând în ființă decizia Curții de Conturi. Însă Primăria a declarat apel. În calea de atac aflată pe rolul Curții de Apel Constanța, a intervenit și Administrația Națională Apele Române. ANAR a depus cerere de intervenție accesorie, prin care a susținut poziția procesuală a Curții de Conturi. Interesul ANAR era justificat prin două aspecte principale. În primul rând, este vorba de faptul că instituția a fost nominalizată chiar în decizia Curții de Conturi să contribuie alături de Primăria Năvodari la delimitarea între terenurile de stat și cele ale localității din zona lacului. În al doilea rând, este vorba și de un alt proces în care ANAR-ul are, alături de Ministerul de Finanțe, calitatea de reclamant contra Orașului Năvodari. Cele două instituții de stat revendică terenurile din zona de protecție a lacului Siutghiol, pe care Primăria Năvodari le-a inventariat în mod abuziv în proprietatea sa. Vorbim în acest caz de un litigiu foarte important, în care se va decide soarta terenurilor de la Siutghiol, pe baza unui probatoriu complex, incluzând aici și o expertiză de specialitate. Dacă, în celălalt proces, se va anula decizia Curții de Conturi, fie și pe un neajuns formal al sentinței de fond, Primăria Năvodari ar primi muniție să lupte pe acest front. Tocmai acesta este interesul justificat în baza căruia ANAR a depus cererea de intervenție accesorie în favoarea Curții de Conturi.

După cum arătam în preambulul articolului de față, Curtea de Apel ”a gonit” ANAR-ul din proces, respingând cererea de intervenție accesorie. În mod bizar, această decizie intermediară nu a fost publicată pe portalul instanței, ceea ce naște suspiciuni.

Completul de judecată care a dispus în acest sens este condus de judecătoarea Beatrice Mariș. În 2007, aceasta a încălcat dreptul la liberă exprimare al unei cunoscute jurnaliste de investigație din Constanța, obligând-o să achite daune morale de 50.000 de lei fostului primar Radu Mazăre, pe care jurnalista îl criticase. Hotărârea a fost abuzivă. Ca dovadă, după zece ani, în 2017,  statul român a fost condamnat la CEDO (vezi AICI motivarea CEDO). Judecătoarea nu a fost sancționată, ci, dimpotrivă, a fost promovată la Curtea de Apel Constanța.   

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Ce invenții a mai făcut Primăria Năvodari ca să umple malul lacului Siutghiol cu vile

Adrian Cârlescu

Publicat

la data de

Scris de

Primăria Năvodari a ”măritat” prin licitații discrete mai multe terenuri din zona de protecție a lacului Siutghiol, din zona Mamaia Sat, care fac obiectul revendicării imobiliare din partea statului român, prin Ministerul de Finanțe și Apele Române (în dosarul 3491/118/2018 al Tribunalului Constanța). Ca să fenteze statul, Primăria a autorizat construirea de vile, fără aviz de la Apele Române. Din punct de vedere legal, orice proiect de construcție pe malul unui lac natural necesită aviz de la Apele Române. Însă primarul Florin Chelaru a pretins într-o adresă oficială că vilele pe care le-a autorizat nu se învecinează direct cu lacul, ci cu o stradă… inventată din pix, care nu există în realitate. Și de vreme ce vilele nu se învecinează cu lacul, ci cu o stradă construită, avizul nu ar mai fi necesar. În realitate, strada inventată din pix este pârloagă și se suprapune peste zona de protecție a lacului, acolo unde orice construcție, inclusiv construcția de străzi, este interzisă de lege. Unul din beneficiarii acestei mânării administrative este legat ombilical de regimul Chelaru, fiind implicat în proiecte imobiliare de milioane de euro pe terenuri obținute în superficie de la Primărie.

2011: Prima stradă inventată și furtul unui teren de 11.000 mp

Cam tot ce se întâmplă cu lacul Siutghiol pe aria orașului Năvodari are legătură cu abilitatea conducătorilor Primăriei locale  – cel de acum și cel dinaintea sa – de a inventa chestii. De pildă, în 2011, fostul primar, Nicolae Matei, a inventat din pix strada Promenada lac Siutghiol, pe latura estică a lacului. Numai că strada imaginară pornea dintr-un lot privat și se oprea în alt lot privat. Ca să se plimbe pe ea, turiștii ar fi trebuit să vină cu barca. În realitate, fostului primar puțin îi păsa de turiști. Însă invenția străzii neconectate la sistemul de drumuri publice i-a folosit ca să inventarieze în domeniul public și privat al localității terenurile de pe malul lacului, care aparțineau statului român prin declarația Constituției. Ne referim aici la Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 93/21.04.2011, prin care 11.000 de metri pătrați de teren de pe malul lacului au ajuns proprietate privată a localității. O investigație detaliată pe această temă puteți citi AICI

Ulterior, Primăria a vândut terenurile furate de la stat către firmele care dețineau obiective turistice în zonă. Tot din această împrejurare a urmat un litigiu de zile mari cu SC Somaco Construct SRL, care consolidase malul lacului, în dreptul proprietății sale, cu pat de piatră garnisit la nivelul solului cu un strat uniform de nisip. Primăria a inventat că societatea nu ar fi consolidat terenul, ci ar fi depozitat piatră și nisip, motiv pentru care i-a aplicat o taxă asimilată activităților comerciale de depozitare, în cuantumul halucinant de două milioane de euro. Anul acesta, taxa fiscală a fost desființată de o instanță penală.

2013: Pădurea din lac

Ne întoarcem la anii de furt. În 2013, Consiliul Local Năvodari a adoptat o altă hotărâre de inventariere (HCL 162/25.06.2013), prin care a inclus în domeniul privat al localității o nouă suprafață, de 2,5 hectare, pe strada M1 din Mamaia Sat. Terenul era de fapt o bucată din lac, denumită popular ”Coada Lacului”. Vorbim aici de o zonă acoperită de apă și stuf, foarte valoroasă din punct de vedere al biodiversității. Aici era cuibarul unor valoroase specii de păsări, fapt care, în 2007, condusese la declararea întregului lac drept sit de protecție avifaunistică Natura 2000. Mai departe, Primăria a obținut intabularea terenului în cartea funciară, pe baza unei adrese care susținea mincinos că terenul ar fi, în mare parte, o pădure. Dacă vreți, era o pădure. Dar o pădure de stuf care creștea în apă. AICI puteți citi un articol detaliat pe această temă.

2017: Curtea de Conturi descoperă probleme grave la inventarierea terenurilor de pe malul lacului

Furtul terenurilor de stat din cuveta și de pe malul lacului a început să fie descoperit de autorități la sfârșitul anului 2017. Secretul s-a păstrat bine până atunci, pentru că, în anul 2010, o lege strâmbă, care contravine Constituției și legii organice a apelor, a dat lacul Siutghiol în administrarea consiliilor locale din Constanța, Ovidiu și Năvodari, fiecare pa aria sa administrativă. Vorbim aici de Legea 42/2010.  Evident că lupul, pus paznic la oi, s-a apucat să decimeze turma. Dar treaba asta nu putea rămâne neobservată la infinit. Ca dovadă, la sfârșitul anului 2017, Curtea de Conturi a României a descoperit 11 abateri colosale la Primăria Năvodari, ultima din ele fiind tocmai în domeniul inventarierii ilegale a terenurilor de pe malul lacului. În urma controlului, prin Decizia nr. 38/30.10.2017, Curtea a obligat Primăria să reanalizeze situația terenurilor de la Siutghiol, să facă delimitări cu statul și să evalueze gradul de eroziune împreună cu specialiștii de la Apele Române. O comisie în acest sens trebuia constituită până pe 31 ianuarie 2018, conform deciziei citate. (AICI puteți citi tot documentul. Abaterile referitoare la terenurile de la Siutghiol se găsesc la punctul 11; celelalte puncte sunt dedicate haiduciilor de alt tip).

2018: Ministerul de Finanțe și Apele Române revendică zona de protecție a lacului

Din motive lesne de înțeles, Primăria Năvodari a tergiversat aplicarea măsurilor. Autoritatea locală a câștigat timp, contestând la instanța de contencios administrativ exact punctul 11 din decizia Curții de Conturi. În acest fel, s-a declanșat un proces de lungă durată. În iunie 2018, statul român a decis să inițieze un proces de revendicare imobiliară împotriva Orașului Năvodari, în care a cerut să i se restituie toate terenurile incluse în zona istorică de protecție a lacului, de 15 metri de la țărm, precum și terenurile câștigate din lac prin lucrări de consolidare sau de asanare. Trebuie să știți că zona actuală de protecție a lacului a fost diminuată la 5 metri de la țărm. În această bandă de 5 metri nu se poate construi nimic. Însă diferența de 10 metri, din fâșia istorică de 15 metri, nu a fost niciodată dezafectată din domeniul public al statului, neexistând niciun act normativ în acest sens. În consecință, proprietatea de stat a rămas în continuare pe 15 metri de la țărm. În cadrul procesului, Ministerul de Finanțe și Apele Române au cerut anularea a șase hotărâri ale Consiliului Local Năvodari prin care terenurile de stat de la Siutghiol au fost inventariate fraudulos în proprietatea privată a localității. De asemenea, cele două instituții de stat au făcut sesizare de neconstituționalitate în privința Legii 42/2010. Sesizarea a fost trimisă spre soluționare Curții Constituționale a României.  

Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului României

Furtul terenurilor din cuveta și de pe malul lacului a mai făcut și obiectul unei anchete parlamentare, la comisia de abuzuri din Senatul României. Ancheta a debutat în 2017 și s-a încheiat în 2019. În repetate rânduri, Primăria Năvodari a trebuit să lămurească diferite aspecte și să dea note de relații. De asemenea, primarul Florin Chelaru a fost audiat de mai multe ori. La cererea Comisiei de Abuzuri, alte instituții ale statului, precum Apele Române, Direcția Antifraudă Fiscală din ANAF, corpul de control al Ministerului de Interne sau Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, au făcut verificări, cerând note de relații de la Primăria Năvodari. Colac peste pupăză, în aceeași perioadă, funcționarii Primăriei implicați în taxarea abuzivă a firmei Somaco Construct au fost audiați la Parchetul Curții de Apel, iar la nivelul DNA Constanța s-a format un dosar penal referitor la furtul terenurilor din lac.

2018: Primăria organizează licitație pentru terenurile în litigiu

Un om normal ar fi simțit măcar o minimă tulburare în fața acestor demersuri. La Năvodari, însă, primarul în funcție nu s-a sinchisit și a continuat să facă totul pe dos. Pe 4 aprilie 2018, așadar după constatările Curții de Conturi, la inițiativa primarului Florin Chelaru, Consiliul Local Năvodari a adoptat hotărârea nr. 92 privind constituirea unui drept de superficie, cu titlu oneros, prin licitație publică, asupra unui teren de 610 mp de pe strada M12 fără număr. Superficia echivalează cu o concesiune; singura diferență este aceea că superficia se aplică la terenurile din domeniul privat, în vreme ce concesiunea se aplică doar la terenurile din domeniul public. Prețul de pornire a fost de 23,04 lei pe metru pătrat pe an. În hotărârea de aprobare a licitației se menționa că terenul a fost dobândit de Orașul Năvodari în baza HCL nr. 32/28.02.2011 privind inventarierea unor terenuri în domeniul privat al localității. De asemenea, se menționa că terenul scos la licitație are numărul cadastral și de carte funciară 116713. Verificând pe Geoportalul ANCPI, putem remarca faptul că terenul se situează chiar pe malul lacului Siutghiol.

Aprilie 2019: Prima autorizație de construire

Licitația s-a organizat în ciuda anchetelor în desfășurare, iar un an mai târziu, Primăria Năvodari a eliberat autorizația de construire nr. 261/19.04.2019 în beneficiul persoanei fizice Marin Mioara. Așa cum se precizează în Registrul Electronic al Autorizațiilor, disponibil pe site-ul Primăriei Năvodari, Marin Mioara deținea terenul  CF 116713 în baza contractului de superficie nr. 651/2018. Cel mai probabil vorbim chiar de câștigătoarea licitației. Prin autorizația din 19 aprilie 2019, titulara superficiei primea dreptul de a construi trei locuințe unifamiliale cu regim de înălțime S+P+1E pe terenul de lângă lac. La data menționată, se împliniseră 10 luni de la debutul procesului deschis de statul român pentru revendicarea imobiliară a terenurilor din zona de protecție a lacului, iar Primăria Năvodari primise obligația să depună la instanță hotărârile de inventariere și documentațiile de primă înregistrare cadastrală a terenurilor din zona de protecție a lacului. Așadar, primarul și funcționarii aveau deplina reprezentare a faptului că acest teren, aflat în vecinătatea lacului și dobândit printr-o hotărâre de inventariere, face obiectul cererii de revendicare din partea statului. Cu toate acestea, Chelaru și ai lui nu s-au lăsat intimidați, susținând proiectul de a se trânti 3 vile pe terenul jefuit de la stat, sperând să-și acopere faptele pe baza unor complicități la nivelul justiției locale, cunoscute de toată lumea.

Septembrie 2019: A doua autorizație de construire

Pe 10 septembrie 2019, când statul învestise deja instanța de judecată să se pronunțe în sensul anulării HCL 32/28.02.2011, prin care a fost însușit fraudulos terenul acordat mai apoi în superficie, Primăria Năvodari a emis o nouă autorizație. Este vorba de autorizația 588/10.09.2019, pentru modificarea proiectului în curs de construcție din 3 locuințe unifamiliale, în 5 locuințe înșiruite, C1-C5, cu regim de înălțime S+P+1E retras. Deși vorbim de același teren de 610 mp, de pe strada M12 fără număr, înscris în cartea funciară 116713, de data aceasta titularul autorizație nu mai apare Marin Mioara, ci firma Aqua Force SRL. Aceasta aparține afaceristului Adrian Damian, un intim al primarului Florin Chelaru și asta explică pe deplin mobilul faptelor.

În miezul unor afaceri cu superficii de milioane de euro

O anchetă despre modul în care acest Damian a fost implicat în proiecte imobiliare cu terenuri în superficie puteți citi AICI. De asemenea, puteți citi AICI o altă anchetă despre modalitatea în care soția lui Adrian Damian a fost despăgubită de Primăria Năvodari, după ce autoritatea i-a concesionat un teren care nu era al Primăriei, ci al unei persoane fizice, și i-a emis autorizație de construire. Fiind indusă în eroare, soția afaceristului a solicitat despăgubiri și le-a și primit de la o instanță de judecată. Evident că Primăria sau Consiliul Local din Năvodari nu s-au întors împotriva lui Florin Chelaru ca să pună banii la loc în vederea reparării prejudiciului. În sfârșit, AICI puteți citi detalii despre cearta pe bani survenită între Adrian Damian și partenera sa de lovituri imobiliare, Elena Dinu, care este soacra consilierului local PSD-ist Ilie Coman. O publicație națională a relatat recent că soacra afaceristă le-a făcut plângeri penale la DNA și DIICOT lui Adrian Damian, dar și primarului Florin Chelaru. Aceasta a relatat mai multe tranzacții controversate cu terenuri din zona Mamaia Sat-Năvodari, în care au avut dreptul să cumpere bucăți de pământ o rudă a consilierului PSD-ist Vasile Moruzi, funcționara Margareta Mitran, în numele unei persoane fizice, dar și o firmă de lângă orașul natal al lui Chelaru, deținută de o mămăiță de 78 de ani.

Elena Dinu, soacra consilierului PSD-ist Ilie Coman și fosta parteneră de lovituri imobiliare a lui Adrian Damian. Sursa: Facebook.

Zona de protecție fără construcții, redusă la 4 centimetri

Revenim la terenurile de la Siutghiol. După ce a obținut toate actele de la Primărie, Damian s-a apucat de construit pe malul bălții. Acest fapt a nemulțumit o asociație civică aflată în război cu mafia imobiliară, care a trimis memorii și petiții la toate instituțiile statului. Din multitudinea de înscrisuri publicate AICI, care atestă că instituțiile au făcut verificări în privința certificatelor de urbanism ale investiției, unul ne-a atras atenția în mod deosebit. Este vorba de un răspuns oferit de primarul Florin Chelaru către ANCPI. Primarul din Năvodari lămurește de ce nu a trecut în certificatele de urbanism care au precedat cele două autorizații obligația ca investitorii să obțină aviz de la Apele Române. Chelaru scrie că terenul se află la peste 7 metri de limita cadastrală a lacului Siutghiol, situație pe care o deduce din faptul că între teren și lac se găsește strada M1 cu o lățime de 6,96 metri liniari. Cu alte cuvinte, dacă între vile și lac sunt peste 7 metri, iar 6,96 metri din această suprafață sunt ocupați de strada M1, rezultă că zona de protecție în care nu se poate construi nimic, nici măcar drumuri, a rămas de aproximativ 4 centimetri. Culmea, evocând existența acestei străzi, primarul din Năvodari lămurește că, din această cauză, nu a fost necesar avizul Apelor Române.

Download (PDF, 54KB)

 

O logică ar fi, căci avizul este necesar pentru a putea construi în vecinătatea lacului, iar nu în vecinătatea unui drum construit. Numai că, în teren nu se află niciun drum construit între locuințele înșiruite de Adi Damian și luciul de apă. Strada este neconstruită, existând doar pe hârtie. Mai exact există în harta cadastrală și în Geoportalul ANCPI. Este vorba de o fâșie de teren, cu numărul cadastral 111043, care pleacă din coada lacului, pe buza lacului, până la intersecția cu M12 (CF 109817)

Potrivit legii, acest drum nu va putea fi construit niciodată. Am explicat mai sus că pe fâșia de 5 metri de la țărm nu se poate construi absolut nimic, pentru că nu permite legea. Chelaru știe acest lucru. Dar a inventat strada din pix, ca să-l îmbogățească pe prietenul său Damian, urgent, pe repede înainte, să apuce omul să vândă locuințele înainte ca instanța de judecată să se pronunțe în dosarul de revendicare cu statul român.

O clădire care stă pe apă

Cu aceeași intenție de a dispune de terenurile de stat acaparate fraudulos în domeniul privat al localității, Primăria Năvodari a dezmembrat terenul de 25.000 de metri pătrați din coada lacului Siutghiol. Prin această operațiune cadastrală, au rezultat două loturi: unul de 1.000 de metri pătrați și altul de 24.000 de metri pătrați. Pe lotul mai mic, Primăria a autorizat construirea unei clădiri cu anvelopă de beton armat pentru un post trafo și birouri. Clădirea există și funcționează potrivit destinației sale. Însă aceasta nu este înscrisă în cartea funciară. Motivul este unul cât se poate de bizar: în documentația oficială, terenul figurează în continuare ca fiind acoperit de apă. Asa arată clădirea care se găsește pe teren:

În urmă cu patru ani, aici era lacul. Între timp, balta a fost asanată, iar Primăria a autorizat clădirea albastră din imagine. Construcția este neintabulată, deoarece terenul figurează în continuare în categoria ”ape stătătoare”. Fâșia dintre clădirea albastră și blocul din stânga, construit anul acesta, a fost intabulată ca stradă, cu numele Strada M1. Fâșia se continuă pe marginea istorică a lacului până la intersecția cu strada M12. 

Aici puteți vedea extrasul informativ integral. 

Iunie 2019: altă licitație discretă pentru 853 de metri pătrați

Și lucrurile nu se opresc aici. Prin HCL 156/24.06.2019, consilierii din Năvodari, la propunerea lui Chelaru, au aprobat încă o licitație pentru acordarea în superficie a unui alt lot de 853 mp, tot pe strada M12 fără număr. Când și cum s-a organizat licitația sunt aspecte necunoscute publicului, de vreme ce informațiile pe această temă nu s-au păstrat în memoria internetului. Cel mai probabil, de licitație au aflat doar niște inițiați.

Superficiarul a năvălit deja pe teren, săptămâna trecută, când a defrișat vegetația forestieră și a început să sape de zor gropi de fundații în terenul care aparține de drept statului român. Deși am mediatizat această situație, autoritățile dorm în papuci. Justiția se mișcă greu. În schimb, protejații lui Chelaru se mișcă repede, pentru a umple cu vile zona lacului, dar mai ales pentru a obține statutul de constructori de bună-credință.  Lanțul de influențe și complicități e lung și gros. O mână spală pe alta și împreună fața. După ce făptașii vor termina de împachetat distrugerea acestui colț de natură, burțile verzi care protejează această mafie vor pleca la pensii speciale. Ca să fie treaba treabă!

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: