Connect with us

Exclusiv

Cât de vinovați sunt prefecții de Constanța pentru daunele din retrocedarea carierei Sibioara

Publicat

la

În urmă cu trei zile, publicația noastră informa opinia publică despre o decizie a Tribunalului Constanța, prin care Prefectura și Primăria Lumina au fost obligate să achite în solidar daune materiale și morale de aproximativ 140.000 de euro către beneficiarii retrocedării abuzive a carierei Sibioara. Am arătat în articolul nostru că Legea 1/2000 interzice retrocedarea carierelor. Cu toate acestea, în anul 2008, avocatul Ionel Hașotti a obținut retrocedarea unei părți din cariera Sibioara în favoarea unor clienți de-ai săi, după ce a mințit instanța că ”nu există dovadă că există o carieră de piatră” pe terenul revendicat. Beneficiarii acestei soluții controversate au fost puși în posesia terenului minier abia în anul 2016. Daunele obținute săptămâna trecută reprezintă o reparație pentru lipsa de folosință.  

În articolul de față, vă spunem totul despre cei 8 ani de întârziere. Cum  au jucat prefecții care s-au succedat în funcție și care este responsabilitatea lor față de aceste daune. În primul rând, trebuie să știți că societatea Somaco Construct SRL, care exploata legal cariera de la Sibioara, cu licență minieră și investiții progresive cu o valoare actualizată de 20 de milioane de euro (incluzând aici și prețul plătit pentru părțile sociale, de 4 milioane de euro, în anul 2005), a aflat de retrocedare în 2009. Îndată, compania a deschis un proces de fond funciar la Judecătoria Constanța, împotriva clienților lui Hașotti și a comisiilor de fond funciar, locală și județeană, cerând să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra carierei. Având toate dovezile din lume în favoarea sa, Somaco Construct a câștigat procesul pe fond, la Judecătorie, și apoi în recurs, la Tribunal, cu hotărâre irevocabilă pronunțată în anul 2011.

Tot în 2011, Comisia Județeană Constanța, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a adoptat hotărârea 266/2011  de respingere a propunerii de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Chiar dacă prefectul Palaz ar fi vrut să emită acest titlu de proprietate, n-ar fi avut cum, fiind oprit de hotărârea judecătorească, mai nouă, a companiei miniere. De altfel, Hotărârea 266 a lui Palaz nu a fost atacată la instanță de clienții lui Ionel Hașotti.

În schimb, controversatul avocat a depus o contestație în anulare împotriva hotărârii irevocabile obținute de compania Somaco Construct. Instanța a emis citație, iar Somaco a trimis întâmpinare în noul proces. În mod bizar, la câteva zile după înregistrarea contestației în anulare, fișa litigiului a fost ștearsă de pe portalul instanței de judecată. A dispărut, pur și simplu. Concomitent, pe portal a fost afișat un recurs promovat de avocatul Ionel Hașotti împotriva hotărârii irevocabile, care fusese deja pronunțată în recurs și ca atare nu mai putea fi revocată. Cu toate acestea, un complet al Curții de Apel Constanța, condus de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă și a decis ca dosarul să se întoarcă la Tribunal, într-un nou ciclu procesual. Vorbim aici de o situație juridică fără precedent, de o minune care echivalează, dacă vreți, cu minunea învierii din morți.

În noul ciclu procesual, dosarul a fost repartizat judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja, de la tribunalul Constanța, care au întors cu totul soarta procesului, prin decizia civilă pronunțată pe 12 octombrie 2012. Cele două n-au vrut să țină cont de licența minieră și nici de raportul oficial întocmit de expertul Dănuț Diaconescu, respingând acțiunea Somaco, pe baza unei argumentații aiuritoare. Mai mult chiar, au obligat compania minieră să sisteze operațiunile de exploatare, să evacueze echipamentele și să demoleze clădirile de pe terenul retrocedat.

În primul rând, pe teren nu erau clădiri, dar instanța nu s-a mai împiedicat de acest moft. În al doilea rând, legea minelor nu prevedea retrocedarea drept cauză pentru sistarea operațiunilor miniere. Ar fi fost de noaptea minții să existe o astfel de prevedere. Legile nu se pot răfui între ele. Normal că dacă nu se putea retroceda cariera, nu se putea nici sista exploatarea acesteia din motiv de retrocedare. Sunt chestiuni de logică elementară. Dar și logica a fost un moft. Într-un alt proces, judecătoarea Cristina Ghernaja a admis că Arhiepiscopia Tomisului a dobândit o clădire în proprietate pentru că a sfințit-o cu apă cu busuioc. Logica frântă a judecătoarei i-a lăsat pe proprietari cu buza umflată. Aceeași logică frântă și-a spus cuvântul și în cazul carierei Sibioara.

Eugen Bola, numit prefect de guvernul din care făcea parte și ruda sa, Puiu Hașotti

După această experiență terifiantă, problema retrocedării a fost pasată în curtea prefecților. La sfârșitul anului 2012, pe când fratele avocatului Ionel Hașotti era ministru în Guvernul României, o rudă a celor doi a fost numită în funcția de prefect interimar al județului Constanța. L-am numit mai sus pe Eugen Bola. În anul 2013, acesta a revocat hotărârea 266 a lui Palaz, dar nu așa cum era legal, adică printr-o acțiune în instanță, ci printr-o nouă hotărâre, cu numărul 49/2013, care suprima hotărârea mai veche. O haiducie străvezie, de la care ruda avocatului nu s-a dat în lături! De altfel, înclinația acestuia spre abuz s-a văzut și într-o înregistrare audio publicată de ziarul nostru, în care Bola instiga subordonatele de la ITM să mușamalizeze un control (vezi AICI).

Luni de zile, mai apoi, Bola nu a emis titlul de proprietate, iar daunele s-au adunat strop cu strop, spre bucuria rubedeniei sale. I-a urmat în funcție Radu Volcinschi, un funcționar din anturajul lui Nicușor Constantinescu. Nici el nu a emis titlul de proprietate. Aici trebuie să spunem că hotărârea lui Bola, 49/2013, a fost atacată în contencios administrativ de Somaco Construct SRL, iar acest litigiu a fost gestionat în mare parte chiar de Radu Volcinsky, devenit prefect, la începutul anului 2014.

La un moment dat, Volcinsky (foto) a trimis la instanță un punct de vedere, în care declara solemn că hotărârea lui Bola ar fi fost adoptată tocmai pentru a se găsi o soluție prin care să se respecte și dreptul moștenitorilor, dar și prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, acela care interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Prefectul a câștigat procesul în baza acestei declarații.

Evident că soluția de compromis nu s-a mai găsit niciodată, de vreme ce moștenitorii au cerut musai cariera pe care o retrocedaseră mințind că nu este carieră. În 2013, pentru a exercita presiuni asupra Prefecturii, aceștia au deschis și procesul de daune, cerând jumătate de milion de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier. Prefectura s-a aflat într-o dilemă mortală: să aplice legea sau hotărârea judecătorească dată prin fraudă la lege?

 

După Volcinsky, a venit prefect Constantin Ion, zis Stiks, un alt funcționar din anturajul lui Nicușor Constantinescu. Nici el n-a găsit compromisul care să împace și capra și varza, adică și pe moștenitorii lui Hașotti, și pe operatorul minier. Timpul a curs tot în favoarea lui Hașotti, contabilizând daune materiale pentru clienții acestuia.

În anul 2016, prefectul momentului, Adrian Nicolaescu, a emis în sfârșit titlul de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti. Însă nu după amplasamentul stabilit în hotărârea de retrocedare din 2008. Conturul amplasamentului a fost modificat substanțial, pentru a se corecta erorile hotărârii judecătorești din 2008, care acordase moștenitorilor și bucăți din proprietatea unor terți. De asemenea, din amplasamentul stabilit în 2008 au fost eliminate mai multe suprafețe cu funcțiunea de pășune, întrucât legea interzice și retrocedarea pășunilor. Pentru cealaltă interdicție legală, de retrocedare a carierelor, prefectul Nicolaescu n-a găsit soluții. Ca urmare, a inclus în titlul emis porțiunea de carieră  retrocedată ilegal, dar și drumurile de exploatare minieră, care de asemenea nu puteau fi retrocedate.

Pentru a se spăla pe mâini, Nicolaescu a deschis și un proces civil, în care a cerut constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis chiar de el, motivat de faptul că moștenitorii nu aveau nicio moștenire de retrocedat, dar mai ales motivat de faptul că licența minieră a firmei Somaco Construct era dovada supremă, incontestabilă, că terenul era oprit prin lege de la retrocedare. Despre conduita scandaloasă a altui fost prefect, Ioan Albu, care a condus la pierderea acestui proces, am scris AICI.

Claudiu Palaz și Adrian Nicolaescu

Revenim la Adrian Nicolaescu. În paralel cu acțiunea civilă descrisă mai sus, acesta a depus și o plângere penală la Parchet, împotriva fostului prefect Claudiu Palaz. El a susținut că singurul vinovat de daunele acumulate în favoarea clienților lui Hașotti ar fi fost Claudiu Palaz. Nicolaescu nu a suflat nicio vorbă despre faptul că hotărârea de retrocedare din 2008 s-a dat prin fraudă la lege. De asemenea, n-a spus un cuvânt de faptul că o parte din daune s-au acumulat în perioada 2012 – 2016, când nu Palaz era prefect, ci alții.  

Am arătat mai sus că Palaz chiar nu putea să emită titlul de proprietate, fiind împiedicat în acest demers de hotărârea judecătorească obținută de Somaco Construct, prin care i se recunoșteau acestei societăți dreptul de proprietate și de folosință asupra carierei. Dacă ulterior Hașotti a reușit imposibilul juridic, în speță revocarea unei hotărâri irevocabile, într-un recurs la recurs, aceasta este o situație opozabilă celor care i-au urmat lui Palaz în funcția de prefect.

Parchetul a ratat ocazia să lămurească situația, a omis să-i ia la întrebări pe ceilalți prefecți  și a închis cu totul ochii că în speța Sibioara era vorba de o încălcare flagrantă a legii, care putea fi reparată în penal. Prin urmare, unitatea de Parchet nici nu și-a propus să-l ia la întrebări pe avocatul mincinos care a câștigat terenul mințind că nu este carieră, ca mai apoi să pretindă daune că n-a primit cariera la timp.

În 2017, Claudiu Palaz a fost trimis în judecată, ca unic responsabil pentru aceste daune. La scurt timp, acesta a obținut casarea rechizitoriului făcut pe genunchi. Cauza a fost retrimisă Parchetului, însă de atunci procurorii n-au mai zis nimic. E limpede că scopul inițial a fost acela de a se găsi un țap ispășitor, iar nu de a se face definitiv lumină în acest caz tenebros.

Chiar și acum, după ce Prefectura și Primăria Lumina vor achita daunele, organele statului refuză să cerceteze faptele. Dar până când?

Comments

comments

Exclusiv

Proces intentat de primarul din Hârșova, suspendat din cauza unui dosar la DNA

Publicat

la data de

Scris de

Tribunalul Constanța a suspendat definitiv un proces inițiat de primarul din Hârșova, Viorel Ionescu, împotriva unui politician, până la soluționarea unui dosar penal al Direcției Naționale Anticorupție. Primarul din Hârșova a fost obligat să achite pârâtului său cheltuieli de judecată în valoare de 1.291 de lei.

Procesul la care ne referim a început în anul 2019, atunci când Viorel Ionescu s-a considerat lezat de mai multe postări pe Facebook ale lui Ionel Chiriță, fost primar al orașului Hârșova și unul din competitorii alegerilor locale din anul 2020. Ionescu a depus o acțiune în răspundere civilă delictuală (calomnie), cerând Judecătoriei Hârșova să-l oblige pe criticul său la plata unor despăgubiri de 25.000 de euro. Într-o primă fază, Chiriță s-a apărat, cerând Curții de Apel Constanța strămutarea cauzei, probabil pe considerentul că soacra primarului lucrează la Judecătoria Hârșova. În mod cert, Curtea a admis cererea lui Chiriță. În acest fel, dosarul de răspundere delictuală a fost trimis Judecătoriei Mangalia. La noua instanță, Ionel Chiriță a cerut suspendarea cauzei, până când Direcția Națională Anticorupție va soluționa definitiv dosarul penal 88/P/2019. În acest dosar, procurorii anticorupție cercetează IN REM faptele prin care mai multe administrații locale din țară au semnat diverse contracte cu firma Siluan Proiect SRL, controlată de preotul Mădălin Iscru. Acesta deținea concomitent o funcție în Ministerul Dezvoltării, iar contractele semnate de firma sa erau finanțate printr-un program al ministerului. De aici și suspiciunile de corupție. Firma Siluan a beneficiat și de contracte din partea Primăriei Hârșova, contracte derulate cu fonduri guvernamentale gestionate de Ministerul Dezvoltării. De altfel, o parte din criticile lui Chiriță la adresa lui Ionescu se refereau la raporturile contractuale derulate cu Siluan Proiect. În aceste condiții, pe 5 noiembrie 2020, Judecătoria Mangalia a apreciat că cererea de suspendare a procesului de răspundere civilă delictuală este întemeiată.

Ionescu a declarat recurs pe 22 martie 2021. Calea de atac s-a judecat într-un singur termen la Tribunalul Constanța. Pe 20 iulie 2021, recursul primarului a fost respins ca nefondat. Decizia este definitivă. În plus, Viorel Ionescu a fost obligat să achite cheltuieli de judecată în valoare de 1.291 de lei. Primarul va putea relua procesul prin care dorește să obțină 25.000 de euro de la criticul său doar după finalizarea dosarului penal de la DNA.

100.000 de euro, ceruți de la Mariana Pelelungă

Procesul cu Ionel Chiriță nu este singurul în care primarul Viorel Ionescu a încercat să obțină daune morale pentru diverse afirmații ale oponenților săi. Ionescu s-a judecat și cu Mariana Pelelungă, fostă judecătoare și președintă a Judecătoriei Hârșova, care a candidat anul trecut pentru funcția de primar al orașului Hârșova. În prezent, Mariana Pelelungă este consilier local la Hârșova. Pentru criticile pe care aceasta i le-a adus în campania electorală, primarul Ionescu i-a cerut daune morale de 100.000 de euro. Pe 20 iunie 2021, Mariana Pelelungă nota pe pagina ei de Facebook victoria obținută în proces cu primarul: ” Instanța a reținut ca afirmațiile mele, în calitate de candidat la funcția de primar pentru alegerile locale din anul 2020,au avut în vedere situația orasului Harsova și a comunității din care fac parte, în perioada mandatului de primar al reclamantului Ionescu Viorel.” – scria fosta judecătoare.

70.000 de euro, ceruți de la crescătorii de animale

Trebuie să mai spunem că primarul din Hârșova se mai judecă pe răspundere civilă delictuală și cu 7 crescători de animale din Hârșova, pentru afirmații făcute de aceștia în cadrul unui videoclip al publicației Ordinea.Ro care a fost vizionat de peste 1,4 milioane de persoane. Primarul solicită obligarea criticilor săi la plata unor daune morale de câte 10.000 de euro de persoană. În total, ar fi vorba de pretenții de 70.000 de euro. Acest proces se judecă la Judecătoria Medgidia, după ce Curtea de Apel Constanța a dispus strămutarea de la instanța locală din Hârșova.

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Primăria Medgidia cheltuie un milion de euro din bugetul local pentru un parc pe care îl putea face cu fonduri europene

Publicat

la data de

Scris de

La începutul lunii aprilie 2021, primarul din Medgidia, Valentin Vrabie, anunța pe contul său de Facebook începerea lucrărilor la un nou parc în partea de nord a localității, pe un teren de 12.981 de metri pătrați cumpărat de municipalitate, încă din 2017, de la lichidatorul judiciar al societății IMUM. Edilul a informat atunci publicul despre elementele principale ale proiectului: un amfiteatru având în centrul său un ”splash pad” cu fântână arteziană, o zonă cu alei de promenadă, spații verzi cu gazon, plante perene și 232 de arbori, trei locuri de joacă pentru copii, pe categorii de vârstă, și un spațiu de relaxare pentru persoanele vârstnice.

Un splash pad arată așa:

Primăria Medgidia a urcat în SEAP anunțul privind atribuirea contractului de lucrări pe 15 iulie 2021, la trei luni după începerea execuției. Abia acum, apar primele informații despre firmele alese de municipalitate în vederea realizării obiectivului de investiții. Potrivit anunțului, licitația pentru parcul IMUM a fost lansată în 28 decembrie 2020 (între Crăciun și Revelion), la valoarea estimativă de 5,2 milioane de lei plus TVA. La procedura organizată în formă simplificată au participat patru societăți comerciale. Toate ofertele depuse au fost valide. Licitația a fost câștigată de un consorțiu format din firmele Sigeco Tecnis SRL Constanța și Gazonul SRL din comuna Sânpetru, județul Brașov. Această asociere a oferit prețul cel mai scăzut, respectiv  4.498.565,09 lei plus TVA, ceea ce înseamnă 927.539 de euro plus TVA. Cele două societăți nu au dreptul să subcontracteze lucrările, potrivit anunțului de atribuire.

Un contract de lucrări a fost semnat de consorțiul câștigător cu Municipiul Medgidia în data de 1 aprilie 2021. Execuția lucrărilor a început oficial pe 19 aprilie 2021, așa cum se arată în panoul informativ amplasat la fața locului.  

O firmă cu simpatii liberale

Sigeco Tecnis SRL este o firmă înființată în anul 2015. Societatea are sediul social în Constanța, după ce, timp de câțiva ani, a funcționat la Voluntari și Năvodari. Potrivit Confidas.Ro, în anul 2020, Sigeco Tecnis a derulat afaceri de 4.018.857 de lei, cu un profit net de 754.162 de lei, la un număr mediu de 22 de salariați. Contractul de la Medgidia este mai mare decât toate încasările firmei de anul trecut.

Potrivit sursei citate, societatea a derulat de-a lungul timpului 31 de contracte publice, cu Municipiul Mangalia, orașul Hârșova, Comuna 23 August, Muzeul Marinei Române și o unitate militară.  Ca o coincidență, primăriile celor trei localități, la fel ca și primăria din Medgidia, sunt conduse de primari liberali.

Confidas.Ro arată că societatea este deținută, în cote egale, de cetățeanul italian Tindaro Carmelo Merlo și de românca Oana Mirela Moroșanu. Aceasta din urmă este implicată și în Asociația pentru Integrarea în Mediul Ocupațional în Străinătate (AIMOS), care are sediul social în aceeași clădire în care funcționează și Sigeco Tecnis SRL. Deși se ocupă în principal de protecția relațiilor din mediul ocupațional româno-italian, în 2016 și 2017 asociația s-a implicat în campanii caritabile în comuna 23 August și în orașul Hârșova. Vorbim de localități în care firma ONG-istei avea să câștige licitații importante.

Pe pagina de Facebook deschisă pentru promovarea acestor acțiuni se menționa poziția de președinte onorific AIMOS a lui Romeo Murea, la un moment dat secretar executiv al PNL Constanța. De asemenea, în postările campaniei apar etichetați, ca participanți la acțiuni, Bogdan Bola și Cristina Văsii, doi liberali foarte implicați în activități politice și civice.

Faptul că firma Sigeco Tecnis are simpatii liberale nu este de natură să pună la îndoială capacitatea tehnică a acesteia de a câștiga licitații pe bune și de a executa lucrări de calitate.

Cealaltă firmă implicată în achiziția de la Medgidia, Gazonul SRL din comuna brașoveană Sâmpetru, a fost înființată în anul 2000 de Gheorghe Dologa, un specialist care deține titlul de doctor inginer și un brevet de invenție în materia covoarelor de gazon. Anul trecut, firma din Sânpetru a derulat afaceri de aproape 20 de milioane de lei, cu un număr mediu de 60 de angajați. Pe platforma Confidas.Ro, Gazonul SRL figurează cu 425 de contracte publice.

Cu fonduri de la bugetul local

În luna aprilie 2021, la lansarea lucrării, primarul din Medgidia nota următoarele:

”Această investiție face parte din proiectul Medgidia VERDE care prevede extinderea zonelor verzi ale municipiului Medgidia și are în vedere îmbunătățirea mediului urban prin reconversia funcțională a unui teren degradat și transformarea acestuia într-un parc modern, util și extrem de necesar pentru petrecerea timpului liber”.

Reconversia terenurilor degradate este una din prioritățile Uniunii Europene, care acordă finanțări nerambursabile în acest scop. Cu toate acestea, proiectul de la Medgidia nu este finanțat din fonduri europene, ci din bugetul localității.

În trecut, municipalitatea din Medgidia a făcut pași importanți în direcția accesării de fonduri europene. Însă, de o vreme, decidenții s-au orientat să facă lucrări din bugetul local și să asigure veniturile necesare prin vânzarea unor active importante din patrimoniul localității.

În această perioadă, la inițiativa primarului Valentin Vrabie, comisiile de specialitate ale Consiliului Local Medgidia discută oportunitatea vânzării unor terenuri din domeniul privat al localității. Este vorba de o suprafață imensă, de 1.441.505 metri pătrați, din PUZ-ul Parc Industrial. Nu vorbim de un lot compact, ci de 7 loturi care formează împreună această suprafață. Licitațiile ar urma să plece de 5,02 euro pe metru pătrat. Surse consultate de Ordinea.Ro spun că banii pe care Primăria Medgidia i-ar putea încasa din vânzarea terenurilor din PUZ-ul Parc Industrial ar trebui utilizați doar pentru lucrări care nu pot fi finanțate din fonduri europene (cum ar fi, de pildă, constuirea de parcări).

Am solicitat Primăriei Medgidia să ne indice motivele obiective pentru care cheltuie peste un milion de euro din bugetul local pentru a realiza lucrări de reconversie a unui teren degradat în parc, lucrări pentru care erau disponibile fonduri europene nerambursabile. De asemenea, am întrebat Primăria dacă vânzările de terenuri pe care le pregătește în această perioadă au legătură cu finanțarea parcului IMUM. Dacă decidenții de la Primăria Medgidia vor dori să răspundă, răspunsul lor va fi postat aici.  

Comments

comments

Continuă să citești

Exclusiv

Instanțele constănțene cedează la intimidările Constanța Altfel. Cazurile Solid House și Ciobîcă

Publicat

la data de

Scris de

Asociația măciucă fondată de Vergil Chițac și Felicia Ovanesian continuă și după retragerea acestora din rândul membrilor săi să se judece cu municipalitatea constănțeană, chiar mai agresiv decât înainte și cu elemente vădite de presiune asupra instanțelor de judecată. Într-un articol trecut (vezi AICI), arătam că asociația a fost amendată pentru abuz procesual, după o serie de recuzări cu același conținut. Instanța care a aplicat sancțiunea a sugerat că ONG-ul recuză anumiți magistrați pentru a îndrepta dosarele de judecată spre judecători pe care i-ar considera eligibili. Cu alte cuvinte, unii judecători sunt buni, iar alții nu sunt buni. În mod normal, după apariția acestor date, s-ar fi impus o anchetă ca lumea, mai ales că o instanță spunea pentru prima dată ceea ce presa locală constănțeană a suspectat de mult la această asociație reprezentată convențional de o fostă judecătoare, Cristina Toxin, care are sediul profesional acasă la Ovanesian, judecându-se cu Primăria în care gazda ei ocupă funcția de city-manager. Cum nu s-a făcut nicio anchetă, Constanța Altfel continuă nestingherită să intimideze magistrații.

Procesul cu Solid House pentru terenul din Faleză Nord

În articolul de față ne referim la două dosare de judecată oarecum gemene, în care s-au aplicat soluții diametral opuse.

În primul dintre ele (8096/118/2019), Constanța Altfel a chemat în judecată Consiliul Local Municipal și firma Solid House SRL (cel mai mare dezvoltator imobiliar din oraș). ONG-ul a solicitat anularea HCLM 174 din 25.04.2019, prin care s-a aprobat oportunitatea vânzării directe a unui teren din Faleză Nord (strada Pescarilor 69B) către concesionarul acestuia, Solid House SRL. Societatea deținea deja acest teren în concesiune, pe termen lung, dar nu nelimitat, cerând cumpărarea sa. Vorbim de un contract încheiat în 2002 pe o durată de 49 de ani cu drept de prelungire până în 2075. Însă Constanța Altfel a contestat oportunitatea vânzării.

Pe 6 octombrie 2020, Tribunalul Constanța a respins acțiunea asociației, pe considerentul că este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. ONG-ul a declarat recurs, însă și acesta a fost respins de Curtea de Apel Constanța, pe 22 martie 2021.

Procesul cu Ciobîcă

Al doilea proces a fost inițiat, tot în 2019. De data aceasta, Constanța Altfel a chemat în judecată Consiliul Local, primarul Constanței, Agenția de Protecție a Mediului și pe investitorul Dan Gheorghe Ciobîcă. În mod concret, ONG-ul a cerut anularea HCLM 36/13.02.2015, prin care s-a aprobat PUZ-ul Faleză Nord-Pescărie. În acest PUZ erau incluse atât terenul Solid House, la care ne-am referit mai sus, cât și terenul investitorului Dan Ciobîcă (teren situat pe bulevardul Mamaia, în fața Gărzii de Mediu, pe care acesta îl cumpărase în cadrul unei proceduri de executare silită).

Pe baza PUZ-ului, Ciobîcă a obținut autorizația de a construi un bloc de 6 etaje. Însă Constanța Altfel a atacat PUZ-ul (în dosarul 2616/118/2019). Pe 20 iulie 2020, acțiunea a fost respinsă de Tribunalul Constanța, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. ONG-ul a declarat recurs, iar dosarul a fost repartizat completului de la Curtea de Apel Constanța care s-a pronunțat și în celălalt dosar, cu Solid House.

Recuzarea pe bază de coincidențe

Pe 19 aprilie 2021, Constanța Altfel a depus o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din acest complet de judecată de la Curtea de Apel. Asociația a susținut că respingerea calității sale procesuale active în dosarul cu Solid House a încălcat practica anterioară a Curții de Apel Constanța și practica ulterioară a Tribunalului Constanța. Iar de aici, suspiciunea de parțialitate!

În al doilea rând, ONG-ul sublinia o serie de posibile nereguli în dosarul cu Solid House: că instanța refuzase acordarea unui termen de 24 de ore pentru depunerea de concluzii scrise, grăbind suspect pronunțarea; că (în ciuda acestei grabe la pronunțare) hotărârea nu era încă motivată; că avocata Solid House a făcut cereri de strămutare în alte dosare similare, dar nu a făcut și în dosarul cu Solid House (sugerând astfel că i-ar fi convenit completul).

Toate aspectele de mai sus ar putea fi rodul coincidenței. Însă Constanța Altfel le-a speculat, punând astfel presiune pe instanță.

ONG-ul a mai punctat că, în cei 4 ani scurși de la momentul în care a inițiat primul din zecile sale de procese, încă are parte de dezbateri asupra calității procesuale active.

Asociația s-a plâns de practica neunitară (adică de soluții contradictorii), în contextul special subliniat de ea al intervenirii unei decizii pronunțate pe această temă într-un recurs în interesul legii (RIL).

Culmea, decizia prin care a fost soluționat RIL-ul evocat mai sus nu este deloc favorabilă Asociației Constanța Altfel, ci dimpotrivă.

RIL-ul care a tăiat aripile de zmei ale ONG-iștilor

Decizia (nr. 8/2020) interzice acțiunile populare inițiate de ONG-uri în apărarea unor interese publice, generale. Completul de RIL, format din cei mai buni 25 de judecători din țară, a decis că asociațiile, la fel ca toate persoanele de drept privat, au calitate procesuală activă doar dacă probează vătămarea unui interes privat.  În rest, li s-a retras dreptul de a perora exclusiv pe tema interesului public acestor ONG-uri care pot fi înființate de particulari, fie deștepți sau nerozi, specializați în ceva sau în nimic, urmărind binele colectiv sau interese obscure. Că nu le-a delegat nimeni acestor particulari vreun drept de tutelă asupra actelor administrative!

Ca o notă aparte, în cuprinsul Deciziei 8/2020 se arată că o serie de instanțe, prima menționată fiind chiar Curtea de Apel Constanța, au apreciat că un act administrativ poate fi anulat numai sub condiția dovedirii că a produs reclamantului o vătămare. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune că tocmai magistrații care au continuat să recunoască Asociației Constanța Altfel calitatea procesuală activă și după publicarea Deciziei 8/2020 au încălcat practica de la nivelul Curții de Apel Constanța, relevată în paragraful 50 al deciziei.

Cei de la Constanța Altfel cunosc exact efectul Deciziei 8. Ca dovadă, la momentul dezbaterii RIL-ului, au formulat un memoriu, prin care au încercat, în zadar, să convingă instanța supremă să nu pună capac peste joaca prin care unii ca ei puteau să se dea zmei în fața investitorilor (corecți sau nu, că și aceștia sunt ca societatea, și buni, și răi, de la caz la caz). În mod normal, după publicarea deciziei, Constanța Altfel trebuia să fie pa din aceste procese stârnite în contencios obiectiv. Cu toate acestea, ONG-ul mai prinde din zbor recunoașterea calității. Și exact această situație contrară Deciziei 8 generează practica neunitară. Iar din acest punct de vedere, ”lacrimația” asociației pe tema practicii neunitare este pur și simplu ipocrită.

Presiunile Altfel au dat roade: magistrații au întors situația pe dos

Cererea de recuzare a fost respinsă pe 20 aprilie 2021, din lipsa unor dovezi palpabile.

Extras din hotărârea prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

Procesul a fost reluat la același complet al Curții de Apel Constanța. Pe 5 iulie 2021, instanța a admis recursul promovat de Constanța Altfel. Magistrații și-au schimbat convingerea că asociația n-ar avea calitate procesuală activă, la 180 de grade. Sentința de fond (care analizase doar excepția lipsei de calitate) a fost casată, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare, Tribunalului Constanța.

Legea ar trebui să fie egală pentru toți. Dar mai ales ar trebui să aibă același înțeles pentru instanțele care o aplică. Este scandalos ca aceeași magistrați care au decis că asociația nu are calitate procesuală activă să se contrazică pe ei înșiși la doar câteva luni distanță, recunoscând o calitate altfel nerecunoscută de Înalta Curte.  

Alegațiile emoționale ale ONG-ului, inserate în cererea de recuzare, anume că ar fi reușit să oprească într-o oarecare măsură devalizarea patrimoniului public și ororile urbanistice, ar putea avea trecere la un anumit public. Însă, nici eroii salvatori, cât de eroi și de salvatori ar fi, nu sunt deasupra legii. Decizia dată în RIL este universal obligatorie, la fel ca legile țării, fiind publicată în Monitorul Oficial. Și oricât nu le-ar conveni unora o lege, împreună cu toți ceilalți cetățeni se află sub lege. Prin urmare, din punct de vedere legal, ONG-ul putea întoarce soluția dată, doar dacă proba un prejudiciu personal pe care i l-ar fi cauzat PUZ-ul. Or n-a fost așa.

Iar din acest motiv, situația creată este de-a dreptul periculoasă, întrucât trădează influența colosală pe care Constanța Altfel o are în justiția locală. O justiție care funcționează diferit pentru șmecherii cu pile, pentru cei care reușesc să urle mai tare, să intimideze sau să apeleze la abuzuri procesuale este un afront față de cei fără pile, care respectă legile țării și se manifestă ponderat. Nu zice nimeni să-i plângeți pe dezvoltatorii imobiliari. Nici pe cei pentru care s-a aplicat RIL-ul, nici pe cei pentru care nu s-a mai aplicat.

Însă obiectivitatea și imparțialitatea magistraților, securitatea raporturilor juridice și egalitatea în fața legii sunt principii care ne privesc pe toți. Când principiile sunt încălcate, încrederea publicului în actul de justiție scade justificat. Iar așa ceva n-ar trebui să se întâmple.

Comments

comments

Continuă să citești

Luna asta s-au urmarit: