Societate

Greva nu e o soluţie! Să tăiem din contributie!

Aug 31, 2017 Maria Ionescu

Știți cu toții discuțiile care există vizavi de creșterea salariilor în mai multe domenii de activitate, cum ar fi învățământul și sănătatea. Mulți dintre cei care ar trebui să beneficieze de măriri salariale au avut diferite puncte de vedere, cele mai multe negative. Azi este rândul unui cadru didactic, profesor de limba franceză, să ia atitudine și să protesteze public, cu speranța că mulți alți colegi i se vor alătura. Iată ce a publicat în cursul zilei de ieri profesorul Ana Sita pe pagina sa de facebook. ”Dragii mei prieteni virtuali (si nu numai! 😊) Cred că mă stiti cu toții foarte bine. Nu sunt genul beligerant (în general), dar nici cel care „înghite” chiar orice. Consider că am o vârstă la care am ceva experiență (atât pe plan personal cât și profesional) care îmi dă dreptul să îmi exprim părerea atunci când consider că sunt luată „la mișto”! Mai ales atunci când statul face asta si, în plus, cu acordul (cred eu) tacit, al Sindicatelor din învățămînt. Mai exact, ieri seară, pentru că, din varii motive, nu puteam dormi, am aflat că mult așteptata mărire a salariilor din învățământ cu 25% este, de fapt de cca 3% (dacă nu chiar cu „minus”) pentru că ni se mărește salariul în mod fals, ca să putem plăti noi de fapt contribuțiile sociale. Să zicem că nu asta ar fi problema, pentru că regula se va aplica la nivel național. Ceea ce mă deranjează este ca din „mizeria” aceasta financiară câștigă cel mai mult….. sindicatele, și vorbesc aici de cele din învățământ care, se știe bine, primesc 1% din salariul nostru Brut! Așadar, crescând (artificial) brutul.. ..va crește, implicit, contribuția către sindicate! Care ce au facut pentru cei pe care i-au reprezentat la negocierele recente? Cam nimic, zic eu, având în vedere că, după cum se pare, învățământul a primit cel mai mic procent din PIB din U.E.! Eu declar public că, începând cu acest an scolar, voi trimite o cerere sindicatului care „mă reprezintă” prin care fie renegociem contractul de reprezentare și îmi oprește 1% din salariul net (ca să vadă salariul real pe care îl încasez eu și să lupte ca ACESTA să fie mai mare) fie mă retrag din sindicat. Știu că doar gestul meu îi va lăsa indiferenți pe cei care sunt în fruntea sindicatului, dar poate, urmare a acestuia apel al meu mă vor susține și alti colegi de breaslă. Pentru că Da, fac apel către voi să mă susțineți, vreau să inițiez și o petiție online care să obțină sprijinul necesar pentru a cere public acest lucru! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi această postare și sper să fiți alături de mine!” Postarea sa a adunat foarte multe aprecieri și comentarii. În cursul zilei de azi, a și adăugat o petiție online. Și aceasta a stârnit reacții și comentarii. Iată cum sună:  ”După cum s-a mediatizat în ultima vreme, după aşa-zisă (şi mult promisă) mărire a salariilor din învăţământ (care, de fapt, este o falsă mărire, reprezentată de trecerea poverii asigurărilor sociale pe care le plăteau până acum angajatorii în sarcina angajaţilor), cele mai câştigate vor ieşi Sindicatele (fie ele din învăţământ, sănătate etc.), deoarece în prezent fiecare membru de sindicat plăteşte 1% din salariul brut ca şi cotizaţie către sindicatul din care face parte. Crescând salariul brut (din motivele prezentate mai sus) va creşte, implicit, si cuantumul cotizaţiei personale către sindicatul aferent. În acest context, îmi exprim public dezaprobarea cu privire la acest aspect şi cer, tot public, ca, în cazul în care voi continua să fiu membru de sindicat, să plătesc o contribuţie personală de 1% din salariul net! Pentru că pentru acesta trebuie să lupte sindicatul MEU să fie mai mare, nu cel brut care doar îi mulţumeşte pe ei! Vă aştept în număr cât mai mare să fiţi alături de mine! Vă mulţumesc!”

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments

comments

Maria Ionescu

About The Author

Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!